ICCJ. Decizia nr. 4289/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4289/2005
Dosar nr. 3384/2005
Şedinţa publică din 12 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 40 din 31 ianuarie, a condamnat pe inculpatul P.I. la 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod; la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, precum şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 22 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 346 din acelaşi cod, combinate cu art. 998 C. civ. şi conform art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma de 34.636.690 lei părţii civile C.A.S. Galaţi, pentru Spitalul de urgenţă Sf. Ioan Galaţi.
Totodată, s-a constatat că părţile vătămate P.T. şi P.V., părinţii minorei P.G.G., nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu luna martie 2004, inculpatul şi soţia sa au locuit în gazdă la fratele celui dintâi, acesta având trei copii minori, printre care şi pe G.G., în vârstă de 7 luni.
În ziua de 20 iunie 2004, părinţii fetiţei au plecat la muncă, copii rămânând sub supravegherea inculpatului şi a nevestei lui.
Spre prânz, după ce s-a reîntors din sat unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în camera unde se afla minora şi un băieţel, a luat în braţe fetiţa, a dus-o în încăperea ocupată de el şi soţia lui şi a supus-o unor relaţii sexuale care au făcut-o să plângă foarte tare.
În acele momente, revenind de la muncă, părinţii minorei, mama ei, i-a auzit plânsetele, a pătruns în camera cumnatului şi când a văzut pe inculpat că era cu fetiţa în braţe, iar aceasta avea îmbrăcămintea dată jos şi era plină de sânge în zona pubiană şi-a dat seama că fusese violată.
La întrebările mamei copilului şi ale soţiei lui, inculpatul a susţinut că probabil, fetiţa a mâncat ceva stricat sau „a căzut".
Tatăl minorei a anunţat poliţia, în prealabil însă inculpatul şi-a spălat pijamaua pe care o purtase, şi-a strâns lucrurile, printre care şi pijamaua şi împreună cu soţia sa au părăsit casa fratelui.
Când cei doi reuşiseră să oprească un vehicul de ocazie pentru a se îndepărta de sat, au fost legitimaţi de un lucrător de poliţie, ocazie în care inculpatul a susţinut că se numeşte G., astfel el considerând că va fi lăsat să plece.
Raportul medico-legal a reţinut că minora a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse în condiţiile unui raport sexual, ruptură perineală grad IV, cu posibilă pătrundere în cavitatea abdominală.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea acesteia, sens în care a solicitat achitarea sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 24 din 22 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa în ce priveşte latura penală.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod şi infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, într-o singură infracţiune, aceea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 21 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Instanţa de apel a reţinut că materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal a conturat cert situaţia de fapt şi a stabilit corect vinovăţia inculpatului.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17, pct. 10 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru sine, de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului, precum şi aplicarea unei pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat.
Este de reţinut că inculpatul nu a recunoscut, în nici o fază a procesului penal, săvârşirea faptelor.
Dar, apărările sale, de genul că minora a prezentat sânge în zona pubiană fie pentru că ar fi mâncat ceva stricat, fie că ar fi căzut sau că el, jucându-se cu ea, accidental şi-ar fi introdus degetul în vaginul copilei, au fost combătute de raportul medico-legal, de declaraţiile martorilor şi de procesul-verbal de constatare.
Astfel, procesul-verbal întocmit de medicul de la dispensarul local la care fusese adusă minora imediat ce părinţii săi au constatat agresarea ei sexuală, concluziile provizorii privind examinarea fetiţei şi raportul de constatare medico-legală au reţinut că minora prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse în condiţiile unui raport sexual.
De asemenea, în mod corect a fost reţinută vinovăţia inculpatului şi în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, sens în care sunt concludente declaraţiile soţiei lui, martor ocular, precum şi procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie cu ocazia prinderii inculpatului.
În ce priveşte motivul de recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa de apel, găsind neconcludente cauzei cererile de probaţiune solicitate de inculpat, cereri care de altfel nu erau decât reluări ale probelor ce fuseseră deja administrate şi acesta este nefondat.
Referitor motivului vizând pedeapsa rezultantă, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), orientându-se la 18 ani închisoare, instanţa de apel a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei de viol, aceasta fiind săvârşită asupra unui copil mic, nepoată a inculpatului, precum şi persoana acestuia, recidivist.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul, acela al prevenţiei speciale şi generale, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 24/ A din 22 aprilie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 iunie 2004, la 12 iulie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4279/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4291/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
