ICCJ. Decizia nr. 4394/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4394/2005
Dosar nr. 3499/2005
Şedinţa publică din 15 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 444 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vaslui, inculpatul G.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat să achite suma de 13.071.701 lei părţii civile C.J.A.S. Vaslui şi suma de 76.243.607 lei părţii civile C.J.A.S. Iaşi cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, pretenţiile civile ale S.A. Vaslui, Spitalul Municipal Huşi şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut:
Inculpatul G.G. locuieşte în judeţul Vaslui împreună cu mama sa G.E. fiind vecin cu partea vătămată C.M. Aceştia erau în relaţii bune însă, în ziua de 8 aprilie 2004, inculpatul mergând în vizită la locuinţa părţii vătămate C.M. a observat că aceasta deţine o băncuţă de lemn care este proprietatea sa, motiv pentru care după ce a discutat cu ginerele părţii vătămate C.R. a luat băncuţa şi a plecat acasă.
Această băncuţă fusese împrumutată părţii vătămate C.M. cu un an în urma când a avut un praznic iar aceasta nu o mai restituise.
În ziua de 11 aprilie 2004, partea vătămată C.M. a mers împreună cu membrii familiei ei la cimitirul sătesc din Tâseti şi după prânz au venit acasă, aceasta consumând băuturi alcoolice. La scurt timp partea vătămată C.M. a mers la domiciliul numitei G.E. unde l-a găsit pe inculpatul G.G. care consumase şi el câteva pahare de vin şi după ce au discutat, partea vătămată i-a reproşat inculpatului că a luat băncuţa de lemn de la ea fără a avea acceptul ei, injuriindu-l de câteva ori. Enervat de atitudinea părţii vătămate inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu palmele şi pumnii peste faţă, în timp ce aceasta se afla pe holul locuinţei iar după căderea acesteia i-a aplicat câteva lovituri cu picioarele în zona abdominală.
Fratele inculpatului, G.C. auzind scandalul a intervenit şi l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feţei apoi a ridicat-o pe partea vătămată şi a dus-o acasă.
Văzând starea în care se afla partea vătămată, ginerele acesteia P.D. şi fiica P.L. au mers la poarta locuinţei familiei G. şi l-au bruscat pe inculpatul G.G. împingându-l spre ogradă în timp ce discutau în contradictoriu.
A doua zi, starea părţii vătămate C.M. s-a agravat, motiv pentru care, în dimineaţa zilei de 12 martie 2004, aceasta a fost transportată cu o maşină de ocazie la dispensarul comunei Ghergheşti şi apoi cu ambulanţa la Spitalul Municipal Huşi unde s-a intervenit chirurgical, partea vătămată prezentând un traumatism abdominal închis.
Din constatarea medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată C.M. a prezentat leziuni de tipul unui traumatism abdominal închis cu ruptura de intestin subţire şi peritonită generalizată fiind puse în evidenţă şi leziuni traumatice de tipul echimozei şi tumefierii la nivelul feţei, regiunii cervicale şi toracelui.
Se concluzionează că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale, partea vătămată prezentând o pierdere temporară a capacităţii de muncă pe un interval de 60 zile.
Leziunile cauzate părţii vătămate au pus în primejdie viaţa acesteia iar în lipsa intervenţiei chirurgicale s-ar fi instituit în mod cert decesul acesteia prin şoc toxico-septic urmare a peritonitei generalizate determinată de ruptura de ansa intestinală, conform expertizei medico-legale nr. 115/ E din 26 aprilie 2004 întocmită de S.M.L. Jud. Vaslui.
Faptul că inculpatul G.G. i-a aplicat părţii vătămate lovituri în mod repetat, cu picioarele în zona abdominală a provocat o vătămare severă a acesteia având ca rezultat ruptura unui organ intern iar ca reacţie imediată o peritonită generalizată, punându-i în primejdie viaţa mai ales că mijloacele de apărare ale acesteia erau aproape inexistente, fiind căzută la pământ. Fiind interogat, inculpatul recunoaşte şi regretă săvârşirea faptelor.
În drept faptele inculpatului G.G. de a aplica lovituri repetate cu palmele, pumnii şi picioarele peste cap şi zona abdominală părţii vătămate C.M. în timp ce se afla în locuinţa părinţilor săi, cauzându-i leziuni traumatice severe care i-a pus viaţa acesteia în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
Săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă: plângere şi declaraţia părţii vătămate; proces-verbal de cercetare la faţa locului; proces-verbal de examinare a F.O. nr. 3807 din 12 aprilie 2004; raportul de expertiză medico-legală nr. 115/ E din 26 aprilie 2004, declaraţiile martorilor toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni inculpatul G.G. a fost condamnat la o pedeapsă în limitele prevăzute de partea specială a Codului penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptei precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei având o atitudine sinceră după comiterea acesteia, împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi efectele acestora prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul G.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Instanţele au dat o greşită încadrare juridică a faptelor în infracţiunea de tentativă de omor, faptele încadrându-se în infracţiunea de vătămare corporală.
O altă critică s-a referit la faptul că în mod greşit nu i s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Conflictul nu ar fi avut loc dacă partea vătămată nu ar fi intrat în curtea inculpatului să-i facă scandal, să-i adreseze cuvinte jignitoare, situaţie în care inculpatul i-a aplicat o corecţie, fără a avea intenţia de a o omorî.
Pumnii pe care i-a aplicat nu puteau să-i producă ruptura de intestin.
A solicitat reaprecierea întregului material probator administrat în cauză, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă şi în consecinţă să se constate că încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu reţinerea art. 73 lit. b) C. pen.
În subsidiar, a solicitat a se da mai multă eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., în trecut nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră procesuală şi o conduită corectă în familie şi societate.
Prin Decizia penală nr. 188 din 12 mai 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârşirea faptei, ci încadrarea juridică a acesteia.
În speţă, însă, raportat la modul de săvârşire a infracţiunii, la zonele vitale lezate prin activitatea infracţională a acestuia, precum şi la urmările produse constând în leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, iar în lipsa intervenţiei chirurgicale s-ar fi instalat în mod cert decesul, aşa cum rezultă din examinarea concluziilor raportului de expertiză medico-legală efectuat de S.M.L. Judeţean Vaslui nr. 115/ E din 26 aprilie 2004, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
În consecinţă, încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat este corectă şi nu se impune schimbarea acesteia în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., astfel cum solicită recurentul inculpat.
Nici cererea de aplicare a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică întrucât partea vătămată nu a produs nici o acţiune prin violenţă, care să aducă o atingere gravă demnităţii inculpatului sau altă acţiune ilicită gravă, de natură să determine o puternică tulburare sau emoţii inculpatului.
Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar şi care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modul şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale (este infractor primar, a avut o atitudine sinceră după săvârşirea infracţiunii, pe care a recunoscut-o), aspecte ce au atras aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţele prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen. şi stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 188 din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2004 la 15 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4373/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4403/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
