ICCJ. Decizia nr. 4729/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4729/2005
Dosar nr. 4632/2005
Şedinţa publică din 22 august 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Ialomiţa a fost pronunţată, faţă de inculpaţii M.E., D.C. şi D.G., următoarea sentinţă penală:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele comise de inculpatul M.E., în data de 19 ianuarie 2005, dintr-o singură infracţiune, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în două infracţiuni dintre care, una prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (24) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar cealaltă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi urm., 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică, privind faptele comise de inculpatul M.E., în data de 20 ianuarie 2005, dintr-o singură infracţiune, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în două infracţiuni, dintre care una prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1 şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar cealaltă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.E. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 864 cu referire la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului M.E., prin sentinţa penală nr. 1824 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Judecătoria Slobozia, urmând ca prin cumulare aritmetică cu rezultanta de 2 ani închisoare, inculpatul să execute 3 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive, de la data de 21 ianuarie 2005, la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele comise de inculpata D.G., fiica din afara căsătoriei a lui V., dintr-o singură infracţiune, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (11) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în două infracţiuni din care, una prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar cealaltă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata D.G. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata D.G. va executa pedeapsa rezultantă, de un an şi 6 luni, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a dedus reţinerea de 24 de ore, din 21 ianuarie 2005.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele comise de inculpatul D.C., dintr-o singură infracţiune, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., în două infracţiuni din care una prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., iar cealaltă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 75 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul D.C. va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului D.C., prin sentinţa penală nr. 467 din 15 martie 2004, pronunţată de Judecătoria Slobozia, urmând ca inculpatul D.C. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 ianuarie 2005, la zi.
S-a luat act că părţile vătămate D.G. şi N.C. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.E. suma de 100.000 lei şi de la inculpata D.G. suma de 130.000 lei, bani, care au servit la despăgubirea părţii vătămate D.G.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei, onorariile avocaţilor din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut:
Inculpatul minor M.E. din comuna Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa a constatat că, în perioada 18 – 19 ianuarie 2005, se distribuie pensiile mai multor bătrâni, motiv pentru care au luat hotărârea, împreună cu sora sa, inculpata D.G., ca prin mijloace ilicite, să facă rost de bani.
În baza acestei rezoluţii infracţionale, cei doi s-au deplasat seara, în jurul orei 20,30, în data de 19 ianuarie 2005, la domiciliul părţii vătămate D.G., pensionar, în vârstă de 64 de ani, pentru a-i sustrage banii. Ştiind că acesta locuieşte singur, au intrat în curte şi, apoi, în casă, uşa fiind deschisă.
Partea vătămată, aflat singur într-o cameră, a fost lovit de inculpatul M.E., iar sora sa, inculpata D.G., controlându-l prin buzunare, i-a luat certificatul de naştere, carnetul de sănătate, o reţetă, precum şi suma de 230.000 lei. După sustragerea portofelului, au părăsit locuinţa, mergând la D.G. acasă, unde au împărţit banii.
A doua zi, la 20 ianuarie 2005, inculpatul M.E. s-a întâlnit cu fratele său D.C. la domiciliul lui D.G. şi au discutat acelaşi lucru, posibilitatea de a face rost de bani, în aceeaşi modalitate ca cea anterioară şi, astfel au hotărât să meargă şi să sustragă banii de la N.M., în vârstă de 82 ani, despre care ştiau că are o pensie mare. Astfel, seara, în jurul orelor 20,30, inculpaţii au sărit gardul de la locuinţa lui N.M., au intrat în locuinţă, uşa fiind descuiată şi au început să caute bani şi bunuri într-o cameră.
În acest timp, au fost surprinşi de fiul părţii vătămate N.C. care l-a recunoscut pe inculpatul M.E. şi pentru a-l împiedica să iasă din casă, partea vătămată s-a aşezat în uşă, însă cei doi inculpaţi l-au îmbrâncit, l-au lovit, trântindu-l la pământ, după care au fugit fără să-şi însuşească vreun bun sau bani. Ulterior, cele două părţi vătămate au formulat plângere la poliţie şi în urma cercetărilor penale efectuate şi a verificărilor reuşind să stabilească faptul că autorii faptelor prezentate mai sus sunt cei trei inculpaţi şi anume: M.E., D.C. şi D.G.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpaţii D.C. şi D.G.
Apelul parchetului se întemeiază pe faptul că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Cei doi inculpaţi apelanţi, fiind prezenţi la judecarea apelurilor, au învederat instanţei că-şi retrag apelurile, solicitând să se ia act de acest lucru.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 524/ A din 24 iunie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa împotriva sentinţei penale nr. 132 din 6 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
A desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
A înlăturat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
1. În baza art. 21 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (271) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut măsura revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului M.E., prin sentinţa penală nr. 1824 din 16 octombrie 2004 a Judecătoriei Slobozia şi a cumulat-o cu rezultanta de 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
2. În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpata D.G. la pedeapsa de 7 luni închisoare.
3. În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea de încadrare juridică, condamnă pe inculpatul D.C. la 4 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 467 din 15 martie 2004 a Judecătoriei Slobozia, urmând ca acest inculpat să execute 5 ani şi 2 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul executării pedepsei.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor M.E. şi D.C. şi a computat prevenţia de la 21 ianuarie 2005 la zi, pentru ambii inculpaţi.
Pentru inculpata D.G. a computat reţinerea de 24 ore din 21 ianuarie 2005.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii D.C. şi D.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Apelanţii au fost obligaţi la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 400.000 lei onorariul pentru avocat din oficiu.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a reţinut bine situaţia de fapt, dar, faţă de activitatea infracţională a celor trei inculpaţi, a greşit reţinând, în favoarea acestora, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., care trebuie înlăturate.
Faţă de gravitatea faptelor, de modalitatea săvârşirii acestora, instanţa trebuia să observe că aceştia nu pot beneficia de circumstanţele atenuante, în condiţiile în care au premeditat şi şi-au „aranjat", în detaliu, modul de acţiune, prevăzând şi acceptând rezultatul faptei lor.
Pe de altă parte, instanţa trebuia să observe că părţile vătămate sunt persoane în vârstă, fără posibilitatea de a se apăra fizic, în caz de agresiune, ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel.
Or, a reţine valoarea modică a prejudiciului şi faptul că unui dintre inculpaţi este minor, nu poate justifica în nici un mod, acordarea de circumstanţe atenuante, care, în acest caz, urmează a fi înlăturate.
Nu, în ultimul rând, trebuia să se ţină seama că inculpatul D.C. este recidivist în incidenţă cu art. 37 lit. a) C. pen., iar inculpatul M.E. este cunoscut cu antecedente penale, în minoritate.
Avându-se în vedere practica judiciară, Curtea consideră că, în cauză, nu pot fi reţinute două infracţiuni distincte şi anume cea de violare de domiciliu alături de tâlhărie, fiind necesar să se revină la încadrarea juridică din rechizitor.
Pentru aceste considerente, rejudecând, în fond cauza, va condamna pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în forma reţinută de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi, respectiv, de tentativă, la această infracţiune.
Având în vedere natura infracţiunii, gravitatea şi pericolul social al acesteia se va aprecia că reeducarea inculpaţilor nu se poate realiza decât prin privare de libertate.
Individualizarea pedepselor se va reforma ţinându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La cererea apelanţilor, se va lua act de declaraţiile acestora de retragere a apelurilor.
Se va menţine starea de arest a inculpaţilor şi se va computa detenţia, la zi.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii M.E. şi D.C., criticând-o pentru netemeinicie, constând în aplicarea unor pedepse prea mari, în raport de împrejurările în care s-au comis faptele.
Recursurile sunt nefondate.
Analiza pedepselor aplicate inculpaţilor în raport de faptele comise, criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopul pe care trebuie să-l îndeplinească orice pedeapsă judiciară, conform art. 52 C. pen., arată că, în speţă, s-a făcut o judicioasă aplicare a legii, instanţele ţinând seama de toate elementele, cu relevanţă, într-o corectă stabilire şi aplicare a pedepsei.
Cuantumurile pedepselor aplicate, contrar susţinerilor recurenţilor, nu sunt mari, ci corespunzătoare activităţii infracţionale a acestora, îndreptate împotriva unei persoane în vârstă, în neputinţă a se apăra. Ele corespund şi persoanelor inculpaţilor, care nu au fost la prima încălcare a legii penale, anterior, suferind şi alte condamnări iar inculpatul D.C., fiind şi recidivist.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de M.E. şi D.C., ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedepsele aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive la zi, pentru ambii inculpaţi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat şi a plăţii apărării din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.E. şi D.C. împotriva deciziei penale nr. 524/ A din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2005 la 22 august 2005, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4727/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4732/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
