ICCJ. Decizia nr. 5616/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1/ S din 3 ianuarie 2005 a Tribunalului Brașov, inculpații N.G. au fost condamnați fiecare, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 346 C. proc. pen., art. 998,art. 999 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile C.A.S. Brașov suma de 13.644.043 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate B.I.
S-a constatat că partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reținut că, în după-amiaza zilei de 15 septembrie 2002, inculpații și martorul S.M. se aflau într-un local public din localitatea Tohanul Nou unde consumau băuturi alcoolice.
în bar a intrat și partea vătămată B.I. cu care inculpații erau în conflict și, după un incident verbal cu aceștia, partea vătămată a revenit în local împreună cu mai mulți tineri și a început să îi șicaneze pe cei doi.
Pentru a evita scandalul, inculpații și martorul care îi însoțea au hotărât să plece din bar după ce N.G. senior a rugat-o pe barmanița de serviciu să noteze numele celor care îi deranjaseră.
La ieșirea din bar, inculpatul N.G. junior a fost lovit de către unul din tineri cu o sticlă în cap, iar când cei doi au fugit spre căruță, tot grupul împreună cu partea vătămată au aruncat în ei cu bolovani, sticle și pahare.
Pentru a se apăra, inculpatul N.G. senior s-a înarmat cu o furcă, iar fiul său cu o coasă. Amândoi au lovit-o pe partea vătămată în zona capului, aceasta căzând în stare de inconștiență.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 3250/ E din 1 octombrie 2002 al S.M.L. Brașov, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, declarațiile martorilor și ale inculpaților.
Aceștia au recunoscut faptele comise, arătând că au fost agresate de grupul provocat de partea vătămată și că, la rândul lor, au suferit leziuni traumatice care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitatea pedepsei dispuse potrivit prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.
Prin apelul declarat, inculpații au susținut că nu au avut intenția de a ucide, reacția lor fiind doar de a se apăra; în subsidiar, au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., sau 861 C. pen.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 144 din 10 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a înlăturat dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen. și, reținând dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., a majorat pedepsele inculpaților, la câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen.
Celelalte dispoziții ale hotărârii penale au fost menținute.
Apelurile inculpaților au fost respinse ca nefondate.
Apelanții au fost obligați să plătească statului câte 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de control judiciar a apreciat că tribunalul a reținut situația de fapt în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză și din analiza cărora a rezultat intenția indirectă a inculpaților de a ucide victima.
S-a constatat fondată critica parchetului privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și, reținând prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., instanța de apel a reindividualizat pedepsele aplicate inculpaților.
Prin recursurile declarate, inculpații N.G. senior și N.G. junior au solicitat casarea hotărârilor pronunțate și achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 C. pen.
în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 _i 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect și complet situația de fapt și au reținut în mod judicios vinovăția inculpaților.
Este adevărat că aceștia s-au manifestat violent ca răspuns la actele de provocare exercitate asupra lor de partea vătămată și persoanele din grupul său, dar acțiunea lor a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și împrejurărilor în care s-a produs atacul.
Inculpații au ripostat împotriva celor care aruncau înspre ei cu bețe, pietre și sticle, folosind furca și coasa și, vizând capul și pieptul victimei. Leziunile produse acesteia i-au pus viața în primejdie și se putea solda cu urmări și mai grave dacă partea vătămată nu ar fi reușit să se ferească.
în aceste împrejurări, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile legitimei apărări, neimpunându-se achitarea inculpaților.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pedepsele aplicate sunt juste și necesare reeducării inculpaților și prevenirii săvârșirii de noi fapte penale.
în raport de natura infracțiunii săvârșite, interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepselor privative de libertate, este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.
Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 5613/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5609/2005. Penal → |
|---|
