ICCJ. Decizia nr. 6021/2005. Penal. Art. 269 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6021/2005
Dosar nr. 4101/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73 din 14 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 2097/2003 a Tribunalului Mureş, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.P.D., formulate de apărătorul acestuia şi de reprezentanta Ministerului Public şi în consecinţă a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatului D.F., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestui inculpat, din infracţiunea de complicitate la evadare, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 269 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la evadare prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 269 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului D.F. şi în consecinţă a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de complicitate la evadare prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 269 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înlesnire a evadării, prevăzută de art. 270 alin. (3) C. pen.
1. A fost condamnat inculpatul M.P.D., în temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evadare, cu aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. A fost condamnat inculpatul D.F., în temeiul art. 270 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înlesnire a evadării.
A fost descontopită pedeapsa de 4,2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 784 din 14 mai 2003, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, în dosarul penal nr. 756/2003, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 517/ R din 29 septembrie 2003, a Curţii de Apel Tg. Mureş, în pedepsele componente de: 4,2 ani închisoare şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4,2 ani închisoare, 10 luni închisoare cu pedeapsa de 1,6 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 4 ani şi 2 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate începând cu data de 18 noiembrie 2002 şi până la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 357 lit. f) C. proc. pen., a fost menţinut inculpatul în stare de detenţie.
A fost dispusă anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1095 din 1 octombrie 2003, emis de Judecătoria Tg. Mureş, în baza sentinţei penale nr. 784/2003 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispoziţiilor prezentei.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului cheltuielile judiciare după cum urmează:
Inculpatul M.P.D. suma de 2.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocaţial din oficiu, din cursul urmăririi penale;
Inculpatul D.F., suma de 2.400.000 lei din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariu avocaţial din oficiu, din cursul urmăririi penale (300.000 lei) şi din faza de judecată (300.000 lei), sumele urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei Tribunalului Mureş, în favoarea Baroului de Avocaţi Mureş.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul M.P.D. a fost arestat, la data de 29 octombrie 2002, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., iar la data de 30 octombrie 2002, a fost arestat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30 octombrie 2002 şi până la 29 noiembrie 2002. Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită prin încheierea penală nr. 336 cu încă 30 de zile.
Inculpatul D.F. a fost şi el arestat, la data de 18 noiembrie 2002, pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., ambii inculpaţi fiind încarceraţi în arestul I.P.J. Mureş.
La data de 28 noiembrie 2002 cei doi inculpaţi au fost împreună în aceeaşi cameră de arest, respectiv în celula 2/ B. Datorită unui orificiu existent în acoperişul clădirii tavanul camerei de arest, unde se aflau cei doi, în urma infiltraţiilor de apă, s-a deteriorat într-un colţ, căzând tencuiala, scândura prinsă de tavan putrezind.
Profitând de aceste împrejurări inculpatul M.P.D. şi-a pus în gând să evadeze. Astfel, în seara zilei de 14 decembrie 2002, în jurul orelor 20,30, după revenirea în cameră, inculpatul a preparat o cafea ness în care a dizolvat 46 pastile de Nitrazepan, pe care le avea prescrise de medic pentru a putea dormi. Ulterior a servit cafeaua inculpatului D.F., care deşi se afla într-o stare de ameţeală nu a adormit.
Pentru a nu se observa lipsa din camera de arest, a improvizat un manechin pe care l-a acoperit cu pătura, lăsând impresia că doarme, după care a luat o saltea pentru dormit, a făcut-o sul, a legat-o la mijloc cu o pereche de pantaloni de trening după care a aşezat salteaua respectivă în colţul camerei, în zona unde tavanul avea tencuiala căzută şi scândurile degradate. Peste pătura împăturită l-a aşezat pe inculpatul D.F., cu faţa peste salteaua făcută sul, apoi s-a urcat cu picioarele pe spatele acestuia, ajungând la tavan, îndepărtând tencuiala care nu era căzută şi rupând scândurile putrezite prinse de grindă. A pătruns în podul clădirii prin orificiul creat, a îndepărtat mai multe ţigle de pe acoperiş, a ieşit afară şi de pe streaşina acoperişului a sărit pe prelata unui camion, care se afla în curtea arestului, după care în urma escaladării unei magazii a ajuns în curtea comună a unor imobile aflate în vecinătatea arestului I.P.J., de unde, pe o poartă neîncuiată, a ajuns în stradă. De acolo a luat o maşină de ocazie, ajungând în Sovata, după care în Praid şi apoi prin comuna Corund spre localitatea Odorheiu Secuiesc. Inculpatul a fost depistat de organele de poliţie într-o maşină în timp ce se deplasa din comuna Praid înspre comuna Corund.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.P.D. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 76/ A din 27 mai 2005, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondat, apelul reţinându-se că pedeapsa a fost bine individualizată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul a cărei critică a vizat trei aspecte:
- incompatibilitatea unui judecător care a participat la soluţionarea cauzei;
- fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evadare;
- individualizarea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs examinat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 3, este nefondat, neexistând caz de incompatibilitate.
Aceasta, întrucât deşi acelaşi judecător care a făcut parte din completul care a pronunţat Decizia penală nr. 84/ A din 14 mai 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureş, a făcut parte şi din completul care a pronunţat Decizia penală nr. 76/ A din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, cauzele sunt diferite, prima vizând condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar a doua cauză vizând săvârşirea de către inculpat a altei infracţiuni, evadare, care nu are vreo legătură de natură a fi incidente în cauză dispoziţiile privind incompatibilitatea atrasă de faptul că judecătorul şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, fapta inculpatului M.P.D., care, în seara zilei de 14 decembrie 2002, a evadat din starea de arest preventiv dispusă pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii, evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.
Motivul privind individualizarea pedepsei este, de asemenea, nefondat, instanţele dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este cuprinsă între 6 luni şi 2 ani, că inculpatul este recidivist postexecutoriu, tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, Curtea apreciază că pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare este corespunzătoare şi aptă să realizeze cerinţele cuprinse în dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel nu se justifică o reducere a acesteia.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează, ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5941/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6028/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
