ICCJ. Decizia nr. 5941/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5941/2005
Dosar nr. 4223/2005
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87/F/2005, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, inculpatul V.I. a fost condamnat, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca urmare a contopirii pedepselor de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., şi o lună închisoare, pedeapsă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.839.925.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi a fost menţinută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa din 14 iunie 2003 a Poliţiei oraşului Năsăud până la concurenţa acestei sume.
S-a dispus anularea actelor false şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, potrivit probelor administrate în cauză, că, inculpatul V.I. în calitate de asociat unic şi administrator al SC E. SRL Năsăud, în perioadele 15 aprilie 1999 – 21 noiembrie 2000, a obţinut decontarea unui număr de 33.798 cupoane pentru agricultori, în valoare totală de 3.839.925.000 lei, din care 6.135 cupoane în valoare de 1.073.626.000 lei în cursul anului 1999 şi 27.663 cupoane în valoare de 2.766.300.000 lei în cursul anului 2000.
Valoarea nominală a unui cupon a fost de 175.000 lei în anul 1999 şi de 100.000 lei în anul 2000.
Pe baza unor centralizatoare şi facturi false, inculpatul a decontat cupoanele agricole prin intermediul agenţiilor din Năsăud ale B.C.R., R.B. şi B.T.
Tribunalul a stabilit că prejudiciul produs prin infracţiunea de înşelăciune este în valoare de 3.839.925.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor decontate în mod ilegal.
Prin Decizia penală nr. 143 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpatul V.I., a desfiinţat sentinţa penală nr. 87 din 21 martie 2005 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii de înşelăciune, cuantumul despăgubirilor civile şi măsura sechestrului asigurator.
L-a condamnat pe inculpatul V.I., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 74 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., în pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicate şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A obligat inculpatul la plata sumei de 230.478.000 lei despăgubiri civile în favoarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
A menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa din 14 iulie 2003 până la concurenţa sumei de 230.478.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul părţii civile Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea civilă la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate în apel.
Împotriva deciziei penale nr. 143 din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi partea civilă Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Parchetul a criticat Decizia atacată în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptei dispusă greşit de instanţa de apel în raport cu valoarea prejudiciului cauzat părţii civile în sumă de 3.839.925.000 lei, reprezentând suma încasată de inculpat prin inducerea în eroare a unităţilor bancare.
A mai apreciat că Decizia atacată este nelegală şi sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune şi a modalităţii de executare a pedepselor rezultate.
Reprezentantul parchetului a arătat că întrucât limitele pedepselor prevăzute pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., sunt situate între 10 şi 20 ani, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, conform art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani. Totodată, potrivit art. 76 alin. penultim C. pen., în cazul infracţiunilor cu consecinţe deosebit de grave, dacă există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. În plus, procurorul a mai precizat că, potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Partea civilă Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, a comisionului bancar de decontare şi a penalităţilor legale, suma totală fiind de 11.175.909.708 lei.
Examinând recursurile declarate în funcţie de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că sunt fondate, pentru considerentele care urmează:
Mai întâi, ar fi de reţinut că instanţa de fond a stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului V.I., apreciind în aceeaşi manieră şi cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, prezentat de partea civilă, în sumă de 2.839.925.000 lei.
Din această perspectivă, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., dispusă de instanţa de apel este greşită.
În mod indubitabil, inculpatul nu putea să obţină în mod legal decontarea cupoanelor cumpărate direct de la diferiţi agricultori la sume inferioare contravalorii lor, întrucât nu a livrat bonuri şi nu a prestat servicii de natura celor prevăzute prin OG nr. 32/1999 pentru a beneficia de decontarea cupoanelor prin bancă.
Prin urmare, din moment ce activitatea de decontare a cupoanelor efectuată de inculpat a avut caracter ilicit, întreaga sumă de bani încasată prin inducerea în eroare a agenţiilor bancare reprezintă paguba reală a părţii civile care sponsorizează contravaloarea cupoanelor agricole de la bugetul statului.
În raport cu împrejurarea că prejudiciul cauzat de inculpat prin infracţiunea de înşelăciune este de 3.839.925.000 lei şi nu de 230.478.000 lei cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel, Curtea va constata că, pe cale de consecinţă, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând să admită recursul parchetului, să caseze Decizia atacată şi să menţină sentinţa pronunţată de prima instanţă.
Odată dispusă o astfel de decizie, vor fi soluţionate implicit şi criticile parchetului privind individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare.
Cât priveşte recursul părţii civile, în raport cu considerentele evocate în cele ce preced, urmează a fi admis, în sensul menţinerii obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în valoare de 3.839.925.000 lei, astfel cum a stabilit prima instanţă.
Curtea va respinge susţinerile recurentei părţi civile atât cu privire la obligarea inculpatului şi la plata comisionului bancar, deoarece acesta nu face parte din valoarea prejudiciului produs prin infracţiune, cât şi în legătură cu obligarea inculpatului la plata penalităţilor de întârziere, întrucât obligaţia inculpatului de reparare a pagubei produsă prin infracţiune nu se încadrează în categoria obligaţiilor bugetare pentru a căror neplată la termen se percep penalităţi de întârziere.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursurile declarate de parchet şi de partea civilă, a se casa Decizia atacată şi a se menţine sentinţa pronunţată de prima instanţă, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva deciziei penale nr. 143 din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul V.I.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 87/ F din 21 martie 2005 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5915/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6021/2005. Penal. Art. 269 Cod Penal. Recurs → |
|---|
