ICCJ. Decizia nr. 7081/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7081/2005
Dosar nr. 6006/2005
Şedinţa publică din 15 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 904 din 1 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6143/2004, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul V.G. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul B.I. prin apărător, ca neîntemeiată.
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul V.G., la 11 ani închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 octombrie 2004 la zi.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.I., la 5 ani închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.I., la un an închisoare, pentru deţinerea de droguri în vederea consumului propriu.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 756 din 7 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 19 iunie 2002, pe care o cumulează cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta, rezultând 7 ani şi 3 luni închisoare, respectiv 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 15 iulie 2000 la 20 iulie 2000 (sentinţa penală nr. 756/2002) şi de la 15 octombrie 2004 a zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 1,71 grame heroină cu cofeină şi griseofulvin de la inculpatul V.G. şi s-a constatat că restul drogurilor au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 357 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul V.G. a telefonului mobil şi a cartelei SIM, aflate la D.G.P.M.B. serviciul C.J.E.O. şi a sumelor de 100 Euro (două bancnote de 50 Euro seriile VO 3942668074 şi SO 1639743874) aflate la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O., precum şi a sumei de 1.000.000 lei consemnate cu recipisa nr. 43.30.01/04/40.6/000457 la C.E.C.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu apărător oficiu pentru inculpatul B.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 octombrie 2004, în urma unui denunţ formulat de martorii W.A.K. şi M.G.G. adresat D.G.P.M.B. - S.C.C.O.A. a fost organizat un flagrant, fiind depistat numitul B.I. comercializând droguri. Cu ocazia percheziţiei la domiciliul acestuia au fost ridicate 12 seringi hipotermice, care prezentau urme de heroină. Fiind audiat inculpatul B.I. a recunoscut că este consumator de heroină şi că a vândut martorului denunţător W.A.K. un gram de heroină. Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul B.I. a formulat un denunţ potrivit căruia persoana de la care se aprovizionează cu droguri se numeşte V.G.
Sub supravegherea lucrătorilor de poliţie inculpatul B.I. l-a contactat pe inculpatul V.G. de la care a cumpărat 2 grame de heroină.
În baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Bucureşti, s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului V.G., ocazie cu care într-o încăpere s-a găsit un pachet de ţigări în interiorul căruia se afla o punguliţă din material plastic ce conţinea heroină, iar în portofel bani marcaţi, trecuţi în procesul-verbal de capcanare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul B.I. şi V.G., care au solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia nr. 683 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.G., dispunându-se reducerea pedepsei la 7 ani şi 6 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., fiind respins apelul inculpatului B.I.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate inculpaţii V.G. şi B.I. au declarat recurs, solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se că nu poate atrage casarea hotărârilor pronunţate.
Instanţele de judecată au reţinut corect, fără dubiu şi fără a exista o gravă eroare de fapt că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de vânzare de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În favoarea inculpaţilor nu poate fi operată nici o reducere a pedepselor (care de altfel sunt situate sub limita minimă legală prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000) având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului B.I., atitudinea oscilantă pe parcursul cercetărilor a inculpatului V.G., încercând să denatureze adevărul şi gradul de pericol social concret al faptelor sporit, de împrejurarea că acestea au fost comise în forma continuată.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi art. 52 C. pen., se impune menţinerea pedepselor aplicate, ca temeinice şi legale.
Aşa fiind, criticile formulate fiind nefondate în raport de considerentele prezentate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi V.G. vor fi respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., coroborat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedepse timpul arestării preventive la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi V.G. împotriva deciziei penale nr. 683 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpaţi timpul arestării preventive de la 15 octombrie 2004 la 15 decembrie 2005 iar pentru inculpatul B.I. şi de la 15 iulie 2000 la 20 iulie 2000.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7046/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7126/2005. Penal. Art. 177 Cod Penal. Recurs → |
|---|
