ICCJ. Decizia nr. 7119/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7119/2005
Dosar nr. 5937/2005
Şedinţa publică din 16 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 619 din 17 decembrie 2004, Tribunalul Galaţi a dispus conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru care l-a condamnat pe inculpatul T.T. la 7 luni şi 21 zile închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 27 aprilie 2004 la zi.
S-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost executată în perioada 27 aprilie 2004 – 17 decembrie 2004 şi s-a dispus punerea de îndată în libertate.
Inculpatul a fost obligat la 4.208.995 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Galaţi şi s-a luat act de renunţarea la despăgubiri din partea părţii civile I.V.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în ziua de 6 martie 2004, în jurul orei 18,30, inculpatul T.T. se deplasa cu o căruţă împreună cu martorii M.M. şi D.M. pe drumul din comuna Priponeşti, judeţul Galaţi, întâlnind pe partea vătămată I.V. care era însoţită de martorii I.A. şi I.E.
Partea vătămată I.V. l-a agresat pe martorul M.M., conflictul fiind aplanat de martorii I.A. şi I.E.
La scurt timp partea vătămată a reluat conflictul adresând injurii şi cuvinte jignitoare inculpatului T.T. cu scopul vădit de a-l provoca la bătaie.
În aceste condiţii martorul D.M. l-a alertat pe bunicul său, D.C., care a venit la faţa locului înarmat cu o furcă şi împreună cu D.M. şi D.C. s-au îndreptat spre partea vătămată I.V.
Partea vătămată a scos din buzunar un spray lacrimogen şi în timp ce D.C. încerca să aplaneze conflictul l-a pulverizat spre aceasta din urmă care a căzut în stare de inconştienţă în stradă.
În continuare partea vătămată cu sprayul într-o mână şi un cuţit în alta s-a îndreptat spre inculpatul T.T. care avea în mâini o bâtă.
Instanţa de fond reţine că între inculpat şi partea vătămată se afla soţia părţii vătămate I.C. Mai reţine că pentru a preveni o acţiune violentă a părţii vătămate inculpatul a lovit spre partea vătămată vizând zona braţelor. Lovitura a fost deviată de braţul martorei I.C. astfel că partea vătămată I.V. a recepţionat lovitura în cap şi a căzut în stare de inconştienţă. I.V. a fost deplasat la domiciliu de martorele I.C. şi N.E.
La 9 martie 2004, partea vătămată a fost internată de urgenţă la Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei din Galaţi unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 409 din 18 martie 2004 al S.M.L. Galaţi rezultă că partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral mediu cu fractură cu înfundare fronto-temporală-parietală stângă, ruptura durei hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană care a putut fi produs prin lovire cu corp contondent. S-a stabilit că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 45-50 zile îngrijiri medicale şi că traumatismul a pus în pericol viaţa victimei. Lipsa de substanţă osoasă conferă victimei infirmitate fizică permanentă.
Instanţa de fond a reţinut că partea vătămată şi martora I.C., soţia acestuia, au declarat că nu pot preciza cine a lovit în partea vătămată, afară fiind întuneric.
Prin Decizia penală nr. 344 din 24 august 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins apelurile inculpatului şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul T.T.
În recursul parchetului hotărârile sunt criticate pentru încadrarea juridică dată faptelor. S-a motivat că în raport de intensitatea loviturii aplicate de inculpat părţii vătămate, de zona vizată de gravitatea leziunii cauzate şi de obiectul folosit în agresiune rezultă neîndoielnic că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide astfel că acesta ar fi trebuit condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Motivul de recurs invocat de procuror este cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Recursul parchetului nu este fondat.
Ceea ce ţine de esenţa diferenţei între infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, şi tentativă la infracţiunea de omor este forma vinovăţiei cu care acţionează făptuitorul.
Astfel, în timp ce în cazul infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în forma punerii în primejdie a vieţii victimei, făptuitorul acţionează cu praeterintenţie, în sensul că intenţionează doar să vateme integritatea corporală sau sănătatea victimei dar rezultatul mai grav, primejduirea vieţii acesteia, nu este dorit sau acceptat, fiind culpabil, în cazul tentativei la omor acţiunea făptuitorului este intenţionată, în sensul că acesta este hotărât să suprime viaţa victimei, punerea în primejdie a vieţii victimei fiind asumată.
În cauză prin declaraţiile martorilor s-a stabilit că inculpatul în momentul evenimentului era înarmat cu o bâtă. Că în momentul în care a lovit înspre partea vătămată între inculpat şi aceasta se afla martora I.C. care a deviat involuntar traiectoria loviturii de aşa natură încât băţul a lovit în capul părţii vătămate. Nici o declaraţie administrată în cauză nu evidenţiază că inculpatul a vizat capul victimei, regiune vitală, aşa cum susţine recursul.
Or pentru a decela forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul şi prin urmare pentru a stabili corect încadrarea juridică a faptei este important a stabili dacă lovitura aplicată era îndreptată spre capul victimei.
Cum acest lucru nu s-a stabilit cu certitudine, dubiul profită inculpatului astfel că rezultatul, punerea în primejdie a vieţii victimei, urmează a fi considerat praeterintenţionat.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptelor de instanţa de fond şi apel este legală.
Nici recursul inculpatului care a criticat hotărârile ca fiind nelegale urmare a unei grave eroare în stabilirea faptelor, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat.
În mod temeinic instanţele au reţinut că autorul faptei este inculpatul. Revenirile ulterioare la primele declaraţii ale martorilor nu sunt motivate decât de eventuala dorinţă a acestora de a înlătura răspunderea făptuitorului care s-a împăcat cu victima.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile parchetului şi inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 24 august 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7088/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7120/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
