ICCJ. Decizia nr. 837/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 837/2005
Dosar nr. 7330/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 733 din 8 ianuarie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B.M., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a reţinut că, la data de 12 iulie 2003, în urma unui conflict spontan cu partea vătămată S.D.P., inculpata B.M. l-a lovit pe acesta cu un cuţit în zona toracelui.
Prin sentinţa penală nr. 177 din 24 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 57/2004, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpata B.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi a obligat inculpata la plata sumei de 1.963.250 lei plus dobânda legală, către partea civilă Spitalul Clinic Dr. D. Bagdasar.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpată un cuţit şi a luat act că partea vătămată S.D.P. nu s-a constituit parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 769 din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpata B.M., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi pe fond, rejudecând, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 şi art. 118 lit. d) C. pen., iar în baza art. 81 din acelaşi cod, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Împotriva soluţiei adoptate de instanţa de apel, parchetul, în termenul legal, a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul este fondat.
Examinându-se prevederile legale şi în special art. 21 şi art. 81 alin. (3) C. pen., Curtea reţine că, tentativa, potrivit sferei noţiunii sale cuprinsă în art. 20 C. pen., nu e o infracţiune distinctă, faţă de cea consumată ci o formă a acesteia, am putea spune şi imperfectă.
În aceste condiţii, regimul sancţionator este unic şi în accepţiunea art. 81 alin. (3) C. pen., trebuie avută în vedere, limita specială maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, chiar dacă fapta a rămas în faza tentativei.
Aşa deci, potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei B.M., nu putea fi dispusă de către instanţa de apel, deoarece în cazul infracţiunilor intenţionate (precum este cea comisă în speţă), legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Infracţiunea de omor se pedepseşte cu închisoare de la 10 – 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
În consecinţă, recursul declarat de parchet, va fi admis, casată Decizia atacată în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi se va menţine hotărârea primei instanţe, apelul inculpatei fiind eronat şi nelegal admis, pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 769 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimata inculpată B.M.
Casează Decizia atacată.
Menţine sentinţa penală nr. 177 din 24 mai 2004 a Tribunalului Giurgiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 838/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
