ICCJ. Decizia nr. 1189/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1189/2006
Dosar nr. 24122/1/2005
(nr. vechi 7686/2005)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1269/ F din 13 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 432/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) cu art. 33 C. pen. (2 infracţiuni), cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.I. la 9 ani închisoare (2 pedepse), cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. (art. 33 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 9 ani, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.).
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 20 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) cu art. 33 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. (2 pedepse), cu aplicarea art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 29 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Tot prin sentinţa menţionată, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu art. 33 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.A. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64, cu art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, de 5 ani cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 29 iunie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 116 C. pen., li s-au interzis inculpaţilor şederea în municipiul Bucureşti, pentru 3 ani după executarea pedepsei.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, bunurile fiind restituite.
A fost obligat fiecare inculpat, în baza art. 191 C. proc. pen., la câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 20 iunie 2005, ora 13,30, după o prealabilă înţelegere cei trei inculpaţi au ales cele două părţi vătămate, le-au acostat, i-au împins în boscheţi şi în urma loviturilor de pumni cu picioarele şi cu un cuţit, au deposedat pe cele două părţi vătămate, de bunurile ce le aveau asupra lor, două telefoane, un lanţ de aur, un aparat foto, suma de 150.000 lei.
În urma ţipetelor părţilor vătămate, martorii din parcul IOR au alertat gardienii, au reuşit să prindă pe unul din cei trei, inculpatul B.I., la care au găsit o parte din bunuri ce au fost restituite părţilor vătămate.
Sentinţa a fost apelată de către inculpaţi, care au solicitat redozarea pedepselor aplicate de prima instanţă apreciate prea mari, în raport cu situaţia de fapt şi cu circumstanţele lor personale.
Prin Decizia penală nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3661/M/2005 a fost admis apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 1269 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4324/2005, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani în două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru faptele deduse judecăţii.
A fost redus cuantumul pedepselor la câte 8 ani, pe care le-a contopit, inculpatul, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a înlăturat aplicarea art. 116 C. pen.
A fost computată prevenţia inculpatului de la 20 iunie 2005 la zi şi i s-a menţinut starea de arest preventiv.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
S-au respins, ca nefondate, apelurile coinculpaţilor, fiind obligaţi la câte 200 lei RON, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei RON, onorariul avocatului din oficiu.
S-a dedus prevenţia coinculpaţilor apelanţi de la 29 iunie 2005 la zi, fiindu-le menţinută arestarea preventivă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut în ceea cei priveşte pe apelanţii inculpaţi I.A. şi C.M.A., că prima instanţă a făcut în favoarea lor, aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., coborându-le astfel pedeapsa, conform dispoziţiilor art. 76 C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta dedusă judecăţii şi în consecinţă nu se impune modificarea pedepselor dispus faţă de ei prin sentinţa apelată.
Referitor la apelantul inculpat B.I., curtea de apel a considerat, că, deşi prima instanţă a făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), conchizând just că acesta nu poate beneficia de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., săvârşind fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi faptul că a fost cel care a exercitat violenţele asupra părţilor vătămate, pot fi reduse pedepsele ce i-au fost aplicate, având în vedere atitudinea cooperantă a acestuia în proces.
Totodată, instanţa de apel a constatat că aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen., nu se justifică de vreme ce inculpatul B.I. are domiciliul în Bucureşti.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii B.I., I.A. şi C.M.A., fără, însă a arăta, în scris motivele.
Apărătorul inculpaţilor, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor şi, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, urmând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpaţilor, respectiv că inculpatul B.I. a crescut într-un centru de copii, a recunoscut şi regretat faptele comise, iar ceilalţi inculpaţi I.A. şi C.M.A. sunt tineri.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii B.I., I.A. şi C.M.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanţa de apel, şi-a însuşit argumentele primei instanţe, cu privire la vinovăţia celor trei inculpaţi în săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaţilor B.I., I.A. şi C.M.A., care, după o înţelegere prealabilă, în ziua de 20 iunie 2005 au ales şi acostat părţile vătămate F.A. şi A.L.G., de a le deposeda de mai multe bunuri, într-un loc public, prin ameninţarea cu un cuţit şi exercitarea de violenţe, lovirea cu pumnii şi picioarele, întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului B.I., art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpaţilor I.A. şi C.M.A.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, instanţa de apel a făcut un examen propriu asupra adecvării cauzale, în mod concret, a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pe care le-a evaluat diferenţiat, în raport cu fiecare inculpat, considerând că în cazul inculpatului B.I. se impunea o mai largă relevanţă a circumstanţelor personale ale inculpatului, în stabilirea cuantumului pedepselor, respectiv a atitudinii cooperante a inculpatului în proces, ceea ce a condus la diminuarea celui iniţial, de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar referitor la ceilalţi coinculpaţi I.A. şi C.M.A., pedepsele rezultante dispuse, de câte 5 ani închisoare au reflectat nu numai criteriile impuse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi circumstanţele atenuante judiciare stipulate de art. 74 C. pen.
Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile recurenţilor inculpaţi B.I., I.A. şi C.M.A. cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, având drept consecinţă reducerea acestora, prin acordarea unei mai largi eficienţe a circumstanţelor personale, deoarece în cauză, instanţa de apel a făcut o analiză plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, care s-a concretizat, în funcţie de persoana inculpaţilor, în stabilirea cuantumurilor diferenţiate ale pedepselor aplicate.
Astfel, s-a ţinut cont de proporţionalitatea, pe de-o parte, între gravitatea faptelor săvârşite, conferită prin gradul de pericol social, circumstanţele reale efective, numărul de participanţi, înţelegerea prealabilă în comiterea de infracţiuni, deposedarea de bunuri, având loc asupra a două părţi vătămate, prin ameninţarea şi exercitarea de violenţe şi, pe de altă parte de, persoana fiecărui inculpat, reţinându-se recunoaşterea şi regretul faptelor comise, atitudinea cooperantă a inculpatului B.I., pe parcursul procesului penal, dar şi starea de recidivă postexecutorie a acestuia, ce a dovedit perseverenţă infracţională din partea inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale celorlalţi inculpaţi I.A. şi C.M.A.
Înalta Curte consideră că aspectelor personale, invocate, în recurs respectiv că inculpatul B.I. a crescut într-un centru de copii, iar coinculpaţii I.A. şi C.M.A. sunt tineri nu li se poate da o mai mare relevanţă, acestea fiind evaluate în ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor.
Aşadar, în raport cu cele menţionate, instanţa de apel a apreciat corect că pedepsele aplicate inculpaţilor, respectiv cele rezultante de 8 ani închisoare pentru B.I. şi de câte 5 ani închisoare, pentru coinculpaţii I.A. Şi C.M.A., cu executare în regim de detenţie, sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor, de exemplaritate şi educative, în resocializarea pozitivă viitoare a inculpaţilor, prin îndreptarea atitudinii lor faţă de comiterea de infracţiuni, astfel că Decizia pronunţată este legală şi temeinică sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată în apel, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I., I.A. şi C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul B.I. şi de la 29 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpaţii I.A. şi C.M.A.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I., I.A. şi C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul B.I. şi de la 29 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru inculpaţii I.A. şi C.M.A.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1193/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
