ICCJ. Decizia nr. 1505/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1505/2006
Dosar nr. 23161/1/2005
(nr. vechi 7205/2005)
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342 din 22 iulie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata I.D., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de influenţă" în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpata C.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la „trafic de influenţă" cu formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatelor I.D. şi C.M. iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, din 26 ianuarie 2005 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut:
La data de 6 octombrie 2004, martorii denunţători R.V.C., Z.L., V.E., B.G., L.R., D.P. şi M.A. au sesizat organele de urmărire penală, arătând că au oferit inculpatei I.D., pe care au cunoscut-o prin intermediul inculpatei C.M., diferite sume de bani în lei sau valută, cu scopul ca aceasta să intervină la directorul A.R.P.M. Galaţi în vederea încadrării în muncă a acestora la instituţia respectivă.
Din actele aflate la dosar rezultă că majoritatea martorilor denunţători sunt profesori suplinitori şi în cadrul relaţiilor de serviciu au cunoscut-o pe inculpata C.M., laborantă la Grupul Şcolar Gh. Asachi din municipiul Galaţi, aceasta având în gestiune laboratoarele de chimie şi biologie.
Inculpata C.M. era cunoscută de martorii denunţători ca fiind o persoană deschisă, comunicativă, manifestând receptivitate faţă de problemele celor din jur şi chiar implicându-se de multe ori în rezolvarea acestora. Fiind şi lider de sindicat, inculpata cunoştea situaţia dificilă a profesorilor suplinitori care, la începutul fiecărui an şcolar, erau nevoiţi să-şi caute un loc de muncă în învăţământ.
În urmă cu câţiva ani, inculpata C.M. a legat o relaţie de prietenie cu inculpata I.D., aceasta din urmă mergând deseori la Grupul Şcolar Gh. Asachi, unde cele două discutau în anexa laboratorului de chimie.
Începând din luna februarie 2004, inculpatele au promis martorilor denunţători locuri de muncă stabile şi bine plătite. Inculpata I.D. s-a prezentat ca fiind menajera d-lui G. lăsând să se înţeleagă iniţial că este vorba de preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi.
Martorii denunţători au fost asiguraţi de către cele două inculpate că prin intermediul d-lui G. se poate interveni la directorul A.R.P.M. Galaţi, D.C. care îi este şi fin de cununie. Li s-a precizat, totodată, că şi fiul martorului G.G., fratele preşedintelui C.J.G., ocupă la A.R.P.M. funcţia de director adjunct. De asemeni, inculpatele le-au arătat că, în scurt timp, urmează a fi scoase la concurs aproximativ 20 de posturi de inspectori de mediu, astfel încât angajarea martorilor denunţători pe posturile vacante din cadrul A.R.P.M. Galaţi, în schimbul unor sume de bani (echivalentul a 1000 Euro), apărea ca fiind sigură.
Iniţial martorii au avut reprezentarea faptului că intervenţia se va face prin intermediul preşedintelui Consiliului Judeţean Galaţi. Astfel, ambele inculpate au lăsat să se înţeleagă, prin amintirea prenumelui, că G.D.L. este implicat. De altfel, martorii denunţători numai de acesta auziseră şi nu ştiau că mai are un frate, G.G., director al Liceului Traian.
Ulterior, când denunţătorii şi-au pierdut încrederea că vor mai fi angajaţi şi au intenţionat să discute cu intermediarul, inculpatele le-au precizat că este de fapt vorba despre martorul G.G.
La sfârşitul lunii august 2004, la sediul A.R.P.M. s-au afişat posturile care vor fi scoase la concurs, anunţându-se, totodată, data până la care pot fi făcute înscrierile şi depuse dosarele.
La începutul lunii septembrie, deşi aveau convingerea că dosarele lor sunt depuse, astfel cum au fost asiguraţi de către inculpate, martorii denunţători au constatat că nu se regăseau nici pe listele cu candidaţii admişi, nici pe cele cu candidaţii respinşi.
Îngrijoraţi de această situaţie, denunţătorii au contactat-o pe inculpata C.M., cerându-i ajutorul pentru recuperarea banilor.
De asemenea, au căutat-o pe inculpata I.D. la locuinţa sa din comuna Tudor Vladimirescu şi împreună cu aceasta au revenit în Galaţi, la domiciliul martorului G.G., căruia, astfel cum afirmase inculpata, i se dăduseră banii.
Însă martorul G.G. a negat faptul că I.D. îi oferise vreo sumă de bani.
La data de 6 septembrie 2004, între martorii denunţători şi cele două inculpate s-a mai purtat o discuţie în biroul martorului G.G., iar acesta din urmă a arătat din nou că nu este implicat în situaţia respectivă şi că nu a primit nici o sumă de bani. Chiar le-a sugerat martorilor să-i solicite inculpatei I.D. să recunoască în scris sumele primite de la fiecare şi să se angajeze că le va restitui.
Întrucât tinerii nu dispuneau de sumele de bani necesari achitării taxelor şi a onorariului, în vederea legalizării înscrisurilor la un notar public, au fost încheiate 4 contracte de împrumut în formă olografă, prin care inculpata I.D. se angaja să restituie banii primiţi.
Totodată, din probele aflate la dosar, s-a reţinut că banii oferiţi inculpatei cu mult timp înainte de data de 10 septembrie 2004, dată înscrisă pe cele patru acte sub semnătură privată. În acest sens instanţa a avut în vedere şi discuţia purtată în luna iulie 2004, de inculpata C.M. cu martorii B.I. şi B.S., cu prilejul vizitei pe care aceasta le-a făcut-o la domiciliul lor.
Din probele aflate la dosar se reţine că inculpata C.M., cunoscând situaţia denunţătorilor, le-a făcut cunoştinţă tuturor cu I.D., prezentând-o pe aceasta fiind o bună prietenă, persoană de încredere, cu relaţii şi cu certe posibilităţi de a le facilita angajarea, pentru care ea personal garanta, reuşind astfel să-i determine să ofere sumele de bani.
Totodată, i-a asigurat pe denunţători în permanenţă că problema va fi rezolvată, şi chiar a afirmat că a vorbit personal cu martorul G.G. în acest sens.
De asemenea, din probele administrate în cauză s-a reţinut că inculpata C.M. a asistat la discuţiile în anexa laboratorului de către I.D. cu martorii denunţători şi avea cunoştinţă despre oferirea sumelor de bani, o parte dintre acestea fiind chiar înmânate în prezenţa sa. De altfel şi desfăşurătorul convorbirilor telefonice confirmă strânsa legătură care a existat între aceştia şi inculpata C.M.
Împotriva acestei sentinţe inculpatele au declarat apel.
În dezvoltarea motivelor, inculpata I.D. a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală susţinând că sumele primite au fost date cu titlu de împrumut şi nu pentru a-i cumpăra influenţa, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale sau achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Totodată, s-a cerut achitarea potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut dovada că funcţionarul la care urma să intervină are atribuţii privind angajarea personalului A.R.P.M.
În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante şi suspendarea executării pedepsei potrivit art. 861 C. pen.
Inculpata C.M. a invocat nulitatea hotărârii care nu a fost semnată de judecătorii care au pronunţat-o ci de vicepreşedintele instanţei fără a se indica motivul împiedicării de a semna.
S-a mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante, solicitând trimiterea cauzei la prima instanţă.
A mai susţinut că inculpata nu a acţionat cu intenţie infracţională, solicitând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a mai solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
În sfârşit s-a criticat hotărârea pentru nelegalitatea soluţionării a laturii civile susţinând că nu se impun restituirea sumelor de bani către denunţători deoarece sunt părţi vătămate în sensul art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar dacă totuşi s-ar impune restituirea, aceasta nu trebuie dispusă în solidar, ci obligaţia îi revine numai inculpatei I.D., care a beneficiat de sumele respective.
Prin Decizia penală nr. 426/ A din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatei C.M., a casat pe latură penală sentinţa şi rejudecând a dispus înlăturarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare în baza art. 861 C. pen., pe termenul de încercare de 7 ani cu respectarea dispoziţiilor art. 863C. pen., dispunându-se punerea sa în libertate de îndată dacă nu este arestată în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatei I.D. cu menţinerea stării de arest a acesteia şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. Galaţi criticând hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar ca nelegală şi netemeinică în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei de către inculpata C.M. susţinându-se că prin întreg materialul probator administrat a fost dovedită cu certitudine vinovăţia acesteia.
Inculpatele prin recursurile declarate au susţinut că:
Inculpata C.M. a criticat hotărârea atacată pe latură penală, solicitând casarea şi în rejudecare aplicarea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei iar pe latură civilă a reiterat motivul invocat în apel, în sensul că, nu se impune restituirea sumelor de bani către denunţători, aceştia neavând calitatea de părţi vătămate în sensul art. 19 din Legea nr. 78/2000 iar dacă s-ar impune acest lucru obligaţia trebuie să cadă în sarcina coinculpatei I.D., care a beneficiat de sumele respective.
Inculpata I.D. a criticat, de asemenea, hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei solicitând aplicarea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei, iar sub aspectul modalităţii de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea acesteia.
Recursurile sunt fondate.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise.
Referitor la recursul parchetului trebuie observat că prin omisiunea intenţionată a prenumelui martorului G.G., prin asigurările permanente pe care le-a dat denunţătorilor, prin contribuţia sa esenţială în determinarea acestora de a oferi sumele de bani, prin faptul că a cunoscut în totalitate modalitatea de derulare a evenimentelor, fiind prezentă şi participând la discuţiile purtate pe această temă, s-a creat certitudinea că, inculpata C.M. a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor sale şi şi-a dat seama că ajută la traficarea influenţei asupra unui funcţionar, prevăzând şi chiar dorind urmarea faptei, adică starea de pericol pentru societate.
Mai mult inculpata C.M. s-a implicat major în această activitate şi animată de „bune intenţii", nu s-a rezumat doar la a pune pe denunţători în legătură cu coinculpata I.D., ci a ajutat efectiv la racolarea, convingerea şi menţinerea în eroare a acestora, ajutând-o substanţial la săvârşirea infracţiunii.
În această situaţie ţinând seama de gradul de pericol social ridicat care aduce atingere relaţiilor sociale, numărul mare de denunţători, valoarea mare a prejudiciului, instanţa apreciază că se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Cât priveşte recursurile inculpatelor, Curtea apreciază că scopul educativ preventiv cât şi cel de reinserţia inculpatelor în societate poate fi atins prin aplicarea unor pedepse de câte trei ani închisoare pentru fiecare inculpată, creându-se astfel un regim sancţionator echitabil.
Cât priveşte critica formulată de inculpata C.M. privind modul de soluţionare a laturii civile, nu poate fi primită întrucât corect instanţa a rezolvat-o în raport de dispoziţiile Legii speciale nr. 78/2000 art. 19, care atribuie obligaţiei de restituire, caracterul unei despăgubiri civile pentru paguba creată ca urmare a infracţiunii comise.
În raport de cele expuse, Curtea urmează să admită recursurile declarate în cauză, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.N.A. – Serviciul teritorial Galaţi şi de inculpatele C.M. şi I.D. împotriva deciziei penale nr. 426/ A din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 342 din 22 iulie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, numai cu privire la latura penală, respectiv, la pedepsele aplicate inculpatelor şi modalitatea de executare a acestora.
Reduce de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare pedepsele aplicate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de către inculpata I.D. şi, respectiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de către inculpata C.M.
Înlătură dispoziţiile art. 861 şi următoarele C. pen., pentru inculpata C.M. şi face aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei I.D., timpul arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 8 martie 2006.
Onorariul, în sumă de 40 lei (400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatei I.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1501/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1507/2006. Penal → |
|---|
