ICCJ. Decizia nr. 1767/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1767/2006
Dosar nr. 17680/3/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1475/ F din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia penală, a fost condamnat inculpatul S.L., la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată şi inculpata P.A., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepselor.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedus din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 117 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,27 gr. heroină, 5 comprimate de metadonă, a sumei de 900.000 lei şi 13 seringi care au fost ridicate de la inculpatul S.L. şi s-a constatat că 130 seringi au fost distruse.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin denunţurile formulate la data de 4 aprilie 2005, M.F. şi Z.R.C. au sesizat organele de urmărire penală că la două adrese de pe strada Imaşului, sectorul 5 Bucureşti, numiţii M. şi R. comercializează droguri. În această situaţie, organele de cercetare penală au organizat o acţiune de prindere în flagrant, denunţătoarea Z.R.C. punând la dispoziţie suma de 1.200.000 lei, seriile bancnotelor fiind consemnateîntr-un proces-verbal.
Denunţătoarea s-a deplasat împreună cu organele de cercetare penală, pe strada Imaşului, aceasta a intrat în bloc şi a revenit după 15 minute cu şase punguliţe care conţineau o substanţă de culoare maronie ce a fost expertizată ulterior, stabilindu-se că este heroină. Z.R.C. a declarat cu această ocazie că a cumpărat cele şase doze de la numitul Ţ. care locuieşte în ap. 34.
Tribunalul a mai constatat că, în baza autorizaţiei emisă de instanţă, organele de poliţie s-au deplasat imediat la imobilul respectiv, unde au găsit mai multe persoane printre care şi pe inculpatul S.L., zis Ţ., care este şi proprietarul locuinţei. Totodată, cu ocazia efectuării percheziţiei, au fost găsite suma de 1.620.000 lei în componenţa căreia se aflau şi bancnotele consemnate în procesul-verbal, două punguţe cu heroină, o fiolă spartă cu urme de heroină, despre care inculpatul a declarat că îi aparţine, fiind consumator.
Asupra celorlalte persoane au fost găsite sume de bani destinate cumpărării de droguri, la o altă persoană, 9 capsule metadonă şi în casă, au fost descoperite 130 seringi de unică folosinţă pe care făptuitorul le-a pus la dispoziţia consumatorilor aflaţi în apartamentul său.
În baza aceleiaşi autorizaţii, motivează prima instanţă, organele de cercetare penală au percheziţionat şi apartamentul nr. 32 din acelaşi imobil, unde a fost găsită inculpata P.A. care le-a predat douăzeci de punguţe în care s-a găsit cantitatea de 0,38 gr. heroină, despre care a afirmat că era destinată comercializării. În timpul efectuării percheziţiei a intrat în locuinţă F.A.B. care avea asupra lui suma de 200.000 lei, bani despre care a declarat că intenţiona să-i folosească pentru achiziţionarea unei doze de heroină.
În apartament se afla şi concubinul inculpatei, D.A. care a declarat că nu cunoştea faptul că aceasta comercializa droguri.
Inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor pe tot parcursul procesului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 32/ A din 19 ianuarie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că pedepsele ar fi prea severe, impunându-se reducerea lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au solicitat reducerea pedepselor aplicate, deoarece au fost sinceri în cursul procesului penal, au colaborat cu organele de urmărire penală şi nu au mai fost condamnaţi anterior.
Inculpatul S.L. a mai susţinut că se impune reducerea la jumătate a pedepselor care i-au fost aplicate, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât în timpul urmăririi penale a denunţat două persoane care comercializau droguri, acestea fiind identificate şi trase la răspundere penală.
Înalta Curte, verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, apreciază că recursurile sunt nefondate.
Instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt ce nu a fost contestată de inculpaţi, astfel cum a fost prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului S.L. pentru fiecare infracţiune se constată că instanţele au făcut o justă individualizare a sancţiunilor, având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit al faptelor, împrejurările comiterii lor şi persoana inculpatului care este traficant şi consumator de droguri şi a pus la dispoziţia altor persoane locuinţa pentru consumul ilicit de droguri. Totodată, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, care a fost stabilită la limita minimă pentru cea mai gravă dintre infracţiuni este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea şi reeducarea inculpatului cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Este neîntemeiată şi susţinerea inculpatului că trebuia să se reţină în favoarea sa dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi să i se reducă la jumătate limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, deoarece astfel cum rezultă din adresa nr. 158/II/2005 din 16 iunie 2005 a Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Bucureşti, S.L. nu a formulat în scris nici un denunţ cu privire la o altă persoană care să fi săvârşit infracţiuni legate de droguri.
În ceea ce o priveşte pe inculpata P.A., în favoarea acesteia au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece a recunoscut faptele, nu are antecedente penale şi era încadrată în muncă.
O reducere şi mai mare, substanţială a pedepsei prin efectul circumstanţelor atenuante nu se poate reţine.
Astfel, nu poate fi ignorat pericolul social al faptei comise care constituie principalul criteriu de individualizare a sancţiunii.
Întrucât criticile de recurs referitoare la greşita individualizare a pedepselor nu sunt întemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează să respingă recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2005 la 20 martie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A. şi S.L. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2005 la 20 martie 2006, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1759/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 177/2006. Penal → |
|---|
