ICCJ. Decizia nr. 4427/2006. Penal. Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4427/2006

Dosar nr. 7504/44/2005

Şedinţa publică din 11 iulie 2006

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 219 din 26 aprilie 2005, Tribunalul Galaţi a dispus, în baza art. 335 alin. (1) C. proc. pen., extinderea acţiunii penale cu privire la actele materiale pentru care inculpatul D.M. a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila, nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523/2002 a Tribunalului Galaţi şi nr. 356/2002 a Tribunalului Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a reunit prezenta cauză cu cauzele penale în care s-au pronunţat sentinţele penale menţionate mai sus, sentinţe pe care le-a desfiinţat în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte latura penală.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi respectiv art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (acte materiale din luna septembrie 2001) în infracţiunile prevăzute de art.:

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 14372000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada 1999 – 17 ianuarie 2002), infracţiune pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada 2000 – 27 ianuarie 2001), pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 8 luni închisoare, un an şi 2 luni închisoare, de mai sus, pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele aplicate prin sentinţa penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 86² C. pen., respectiv pe o durată de 5 ani.

S-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 442.000 lei (c/valoarea a 25 fiole Fortral şi a 2 seringi de unică folosinţă).

În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical în mod regulat până la însănătoşire.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

În perioada 1999 – ianuarie 2002, inculpatul D.M. a fost consumator de droguri, injectându-şi produsul medicamentos Fortral.

Întrucât ajunsese dependent de acest medicament, care se elibera de farmacii doar pe bază de reţetă, în luna septembrie 2001, inculpatul a falsificat 3 reţete medicale, completându-le cu numele său sau cu al altei persoane şi aplicându-le în fals o ştampilă şi o semnătură pentru a crea impresia că au fost eliberate de un medic.

Cu aceste reţete, inculpatul s-a deplasat la farmaciile din municipiul Galaţi, de unde şi-a procurat 27 fiole de Fortral pe care şi le-a injectat. Fortralul conţine „pentazocină" substanţă ce face parte din Tabelul nr. III al Anexei la Legea nr. 143/2000, ce conţine drogurile de risc.

Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 335 C. proc. pen., deoarece pentru alte acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni inculpatul D.M. a fost condamnat definitiv după cum urmează:

a) prin sentinţa penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila definitivă prin neapelare la 8 iulie 2002, inculpatul a fost condamnat, la:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada martie – aprilie 2001);

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada mai – aprilie 2001);

- 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) (acte materiale din perioada mai – aprilie 2001);

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada mai – aprilie 2004).

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86² C. pen., respectiv pe o durată de 4 ani şi 3 luni.

b) Prin sentinţa penală nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, definitivă la 28 octombrie 2002 prin Decizia penală nr. 563/ A din 18 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada octombrie 2001 – ianuarie 2002) şi, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada octombrie 2001 – ianuarie 2002).

S-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

c) Prin sentinţa penală nr. 523 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 4723 din 22 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus în baza art. 43 C. pen., aplicarea unei pedepse pentru întreaga activitate infracţională de 2 ani şi, 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada sfârşitului anului 1999 – ianuarie 2002), şi de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada septembrie 2000 – ianuarie 2002).

Au fost desfiinţate în ceea ce priveşte latura penală, sentinţa penală nr. 225/2002 a Tribunalului Vrancea şi nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila.

Pedepsele aplicate au fost contopite cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila pentru uz de fals şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare sporită la 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

d) Prin sentinţa penală nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin neapelare la 9 iulie 2004 s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada 15 – 17 ianuarie 2002) şi, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din perioada 15 – 17 ianuarie 2002).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 luni închisoare.

Potrivit art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86² C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani şi 7 luni.

Din cele mai sus arătate, rezultă că activitatea infracţională a inculpatului în domeniul falsificării reţetelor s-a desfăşurat în perioada septembrie 2000 – 17 ianuarie 2002 iar în domeniul procurării şi consumului de droguri de risc în perioada sfârşitului anului 1999 – 17 ianuarie 2002).

Împotriva sentinţei penale nr. 219 din 26 aprilie 2005 a Tribunalului Galaţi a declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea apelului au fost invocate, în esenţă următoarele aspecte.

1. În mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea art. 335 alin. (1) C. proc. pen., deoarece această dispoziţie legală este aplicabilă doar dacă în cursul judecăţii se descoperă date cu privire la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, acte materiale pentru care nu s-au efectuat cercetări în cursul urmăririi penale şi pentru care instanţa de judecată nu a fost sesizată.

În situaţia în care pentru celelalte acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-au pronunţat anterior hotărârii definitive de condamnare, instanţa trebuia să facă aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

2. Instanţa de judecată, deşi a făcut aplicarea art. 335 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 334 din acelaşi cod, a schimbat încadrarea juridică dintr-o singură infracţiune în formă continuată, în aceeaşi infracţiune în formă continuată.

În mod corect, reţinând că toate actele materiale intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, instanţa trebuia să schimbe încadrarea juridică din atâtea infracţiuni câte au fost reţinute prin cele 5 rechizitorii şi cu care instanţele au fost investite, într-o singură infracţiune în formă continuată.

3. S-a invocat că sentinţele penale nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea şi nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila nu mai trebuiau desfiinţate, deoarece acestea au fost desfiinţate prin sentinţa penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galaţi.

4. Instanţa nu a respectat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Astfel, prin sentinţa apelată, în urma contopirii pedepselor la pedeapsa cea mai grea s-a aplicat un spor doar de 2 luni, în condiţiile în care, anterior, prin sentinţa penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila sporul aplicat a fost de 3 luni.

5. Pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată instanţa a aplicat o pedeapsă mai mică decât la prima judecată a cauzei în fond, deşi inculpatul nu a declarat apel împotriva acelei hotărâri şi prin urmare a fost mulţumit de pedeapsa aplicată.

6. Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit faptele, de durata îndelungată de timp în care faptele au fost săvârşite, pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, dar şi pedeapsa rezultantă sunt prea mici, iar pentru realizarea scopului procesului penal şi reeducarea inculpatului s-ar fi impus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate.

În subsidiar, în situaţia în care se apreciază că modalitatea executării pedepsei prin privare de libertate este prea severă, s-a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie de 3 ani închisoare, maxim de pedeapsă care permite ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.

Examinând sentinţa, în raport cu motivele de apel invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept astfel cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă, a reţinut în mod corect existenţa ca atare precum şi vinovăţia penală a inculpatului pentru actele materiale deduse judecăţii în prezenta cauză.

Astfel, din declaraţiile martorei F.P., administrator al farmaciei G. Galaţi, din cele trei reţete medicale existente în dosarul de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile inculpatului D.M., rezultă cu certitudine că în luna septembrie 2001, inculpatul a întocmit în fals 3 reţete medicale pe care le-a prezentat la două farmacii din Galaţi, de unde şi-a procurat 27 fiole Fortral pe care şi le-a injectat.

În condiţiile în care prin hotărârile anterioare definitive de condamnare (sentinţele penale nr. 257 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Brăila nr. 255 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea şi nr. 356 din 28 iunie 2004 respectiv 523 din 3 decembrie 2003ale Tribunalului Galaţi) inculpatul a fost condamnat tot pentru faptul că pe baza unor reţete medicale falsificate şi-a procurat fiole de Fortral (Pentazocină) pe care şi le-a injectat, s-a stabilit de asemenea în mod corect de către prima instanţă, că infracţiunea pentru care a fost sesizată în prezenta cauză şi infracţiunile pentru care inculpatul a fost definitiv condamnat anterior constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice continuate de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată ulterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Încadrarea juridică diferită de aceea stabilită în cele 4 cauze anterioare precum şi incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind aplicarea legii mai favorabile s-a reţinut a fi dată de modificările legislative intervenite de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei, respectiv:

- în varianta iniţială aflată în vigoare la momentul soluţionării celor patru cauze anterioare, articolul 4 al Legii nr. 143/2000 avea următorul cuprins unic:

„Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani".

- prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 a fost modificat şi articolul 4 al Legii nr. 143/2000 care a căpătat următorul conţinut diferenţiat stabilit în două aliniate:

„(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă".

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 5 ani".

Ca atare, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de procuror şi a fost desfiinţată în parte sentinţa penală ne.219/2005 a Tribunalului Galaţi, iar în rejudecare:

În temeiul art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a reunit prezenta cauză penală cu cauzele penale care au format obiectul sentinţelor penale nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galaţi şi nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galaţi.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a desfiinţat în parte sentinţele penale sus-menţionate, numai sub aspectul condamnării inculpatului D.M., iar în ceea ce priveşte sentinţa penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila numai în ceea ce priveşte condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A menţinut din sentinţa penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul dispoziţiilor art. 335 alin. (3), raportat la art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul D.M. din 5 (cinci) infracţiuni de cumpărare sau deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (rechizitoriu nr. 454/P/2001 din 26 iunie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, sentinţa penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila, rechizitoriu nr. 341/P/2002 din 20 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, sentinţa penală nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea; rechizitoriu nr. 282/P/2001 din 11 septembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, sentinţa penală nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galaţi; rechizitoriu nr. 10/P/2004 din 31 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, sentinţa penală nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galaţi şi rechizitoriul nr. 1213/P/2002 din 28 februarie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, sentinţa penală apelată) într-o singură infracţiune de cumpărare sau deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi în această încadrare juridică a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.

Prin schimbarea încadrării juridice, conform dispoziţiilor art. 335 alin. (3), raportat la art. 334 C. proc. pen., din 5 (cinci) infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (aceleaşi rechizitorii şi sentinţe menţionate mai sus), într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de un an şi 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1) în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, pedeapsa de un an şi 4 (patru) luni închisoare, de mai sus, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 257 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Brăila pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată prin aceeaşi sentinţă penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a dispus ca inculpatul D.M., să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, sporită la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului D.M. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86² C. pen., respectiv pe o durată de 6 (şase) ani.

A desemnat ca organ unic de supraveghere pentru pedeapsa neprivativă de libertate de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului D.M. pentru întreaga activitate infracţională, S.P.V.R.S.I. din cadrul Tribunalului Galaţi.

În baza art. 86³ C. pen., a dispus ca, pe durata termenului de încercare, D.M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 (trei) luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la S.P.V.R.S.I. din cadrul Tribunalului Galaţi şi să se prezinte informaţii cu privire la instituţiile şi formele de învăţământ pe care le urmează şi mijloacele de existenţă pe care le are;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea instituţiei de învăţământ ori a locului de muncă;

- să nu frecventeze locurile unde se consumă ori se vând drepturi;

- să nu intre în legătură cu persoane care consumă ori deţin droguri;

- să se supună măsurilor de control ori tratament stabilite de medicul curant.

Potrivit art. 429 C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, o copie s-a comunicat D.S. Galaţi şi inculpatului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi ale sentinţelor penale nr. 257 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Brăila nr. 225 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, nr. 523 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Galaţi şi nr. 356 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galaţi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel rămân în sarcina statului.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpat invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ şi 20 C. proc. pen., cu solicitarea de a se înlătura aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 43 C. pen., şi a i se stabili pedeapsa pentru activitatea infracţională recurată de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în raport cu încadrarea juridică prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d), raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ şi 20 C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit de instanţele anterioare şi faptul că în perioada sfârşitului anului 1999 – 17 ianuarie 2002 inculpatul D.M. a săvârşit în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale 5 acte materiale de cumpărare, deţinere pentru consum propriu, fără drept şi anume Fortral (Pentazocină).

Pentru 4 acte materiale inculpatul a fost trimis separat în judecată şi condamnat definitiv sub încadrarea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedepsele de:

a) 2 ani închisoare, acte materiale din perioada martie / aprilie 2001, prin sentinţa penală nr. 257/2002 a Tribunalului Brăila:

b) 2 ani şi 6 luni închisoare, acte materiale din perioada octombrie 2001 / ianuarie 2002, prin sentinţa 225/2002 a Tribunalului Vrancea;

c) 2 ani şi 8 luni închisoare, acte materiale din perioada sfârşitului anului 1999 / ianuarie 2002, prin sentinţa penală nr. 523/2003 a Tribunalului Galaţi şi;

d) 6 luni închisoare, acte materiale din perioada 15 ianuarie 2002, prin sentinţa penală nr. 356/2004 a Tribunalului Galaţi.

Cel de-al 5 (cincilea) act material comis în perioada septembrie 2001, a fost dedus judecăţii în cauza actuală sub încadrarea juridică prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a procedat la reunirea tuturor cauzelor amintite sub încadrarea juridică prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fiind stabilită în apel pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare (cu respectarea autorităţii de lucru judecat a condamnărilor anterioare, conduită prevăzută în art. 43 C. pen., care a fost inclusă şi în încadrarea juridică, şi care statuează că „dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată .. este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară, operaţiune de individualizare judiciară şi pedeapsa aplicată inculpatului, în condiţiile anterior arătate sunt greşite urmând a fi efectuate din nou în recurs prin înlăturarea aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 43 C. pen.".

Condiţia imperativă din art. 42 C. pen., trebuie respectată doar în situaţiile în care baza legală aplicabilă în cauzele deduse judecăţii în mod separat se menţine nemodificată.

În speţă, prin reunirea cauzelor s-au modificat:

a) încadrarea juridică dată activităţii infracţionale care este aceea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în locul aceleia prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi;

b) pedeapsa prevăzută de lege în raport cu această încadrare juridică care este fixată în prezent prin legea modificatoare în limite inferioare şi anume de la 6 luni la 2 ani sau amendă, faţă de aceea mai severă prevăzută în legea anterioară în vigoare la data judecării faptelor respective şi anume de la 2 la 5 ani închisoare.

În plus, în caz de succesiune a unor legi penale prin care pentru aceiaşi infracţiune sunt prevăzute pedepse diferite, cum este cazul în speţă, în conformitate cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), este obligatorie aplicarea legii care prevede limitele cele mai mici de pedeapsă.

În consecinţă se va admite recursul inculpatului şi se va casa Decizia atacată, descontopindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.

Rejudecând cauza în limitele anterior arătate, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (prin înlăturarea art. 43 C. pen.), va fi condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, la care se va alătura un spor de 9 luni închisoare în baza art. 42 şi 34 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor recontopi pedepsele în cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare urmând ca pedeapsa finală aplicată să fie stabilită la 3 ani închisoare.

Se va menţine aplicarea art. 86¹ şi următoarele C. pen. şi celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 489/ A din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 489/ A din 14 decembrie 2005 din a Curţii de Apel Galaţi.

Casează Decizia penală atacată cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe care o repune în pedepsele componente după cum urmează:

- 2 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- un an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 3 luni închisoare spor aplicat.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 din acelaşi cod, condamnă inculpatul D.M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă la care aplică un spor de 9 luni închisoare în baza dispoziţiilor art. 42 C. pen., cu referire la art. 34 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare, în final inculpatul D.M. urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4481/2006. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4317/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4354/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4369/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 4481/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4516/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4517/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4659/2006. Penal