ICCJ. Decizia nr. 52/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 513 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul L.S., în baza art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicare art. 74 lit. a) și c) C. pen., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 noiembrie 2004, la zi.
S-a luat act că în cauză, moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut. în fapt că, inculpatul L.S. și soția sa, victima L.V. au locuit în Iași, apoi, începând din 2001 s-au mutat în comuna Andrieșești, județul Iași, unde și-au cumpărat o casă de locuit.
în primăvara anului 2004, inculpatul s-a angajat în municipiul Iași, unde s-a și mutat, revenind la locuința din Andrieșești la sfârșit de săptămână.
în după-amiaza zilei de 23 noiembrie 2004, deși nu era sfârșit de săptămână, inculpatul s-a deplasat în comuna natală pentru a rezolva o problemă personală.
Negăsindu-și soția acasă, inculpatul s-a deplasat la vecinul său, M.D., unde soția obișnuia să meargă în vizită.
Aici a găsit-o pe soție, care stătea întinsă pe patul din încăpere.
Datorită atât geloziei, sentiment accentuat și de poziția în care a găsit-o pe victimă, cât și stării de ebrietate în care se găsea, inculpatul a început să își lovească soția, cerându-i să meargă acasă. După ce i-a aplicat cu pumnii și palmele mai multe lovituri în diverse zone ale corpului, inculpatul a prins victima de cap, trăgând-o în afara locuinței.
Văzând conflictul violent între cei doi soți, numitul M.D. s-a retras de frică într-o altă încăpere a locuinței sale unde a rămas pe tot timpul desfășurării conflictului.
Ajuns în afara locuinței martorului, inculpatul a continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele, după care, de lângă un coș aflat în apropiere, a luat un topor cu al cărui tăiș și-a lovit soția de mai multe ori în regiunea capului.
Ca urmare a loviturilor primite, victima a căzut la pământ, inculpatul continuând să o lovească pe aceasta cu picioarele în zona toracică.
La un moment dat, inculpatul a încetat actele de violență, după care, a aruncat toporul cu care își lovise soția, plecând către locuința sa și abandonând victima în același loc.
După circa 15-20 minute, văzând că soția nu revine la domiciliu, inculpatul a mers din nou la locuința vecinului cu scopul de a o determina pe soția sa să vină acasă.
întrucât ușa era încuiată, inculpatul a lovit ușa cu piciorul, smulgând sistemul de închidere, a pătruns în interior și negăsind pe nimeni, a ieșit în curte, s-a uitat în jurul casei, însă datorită întunericului și ploii, nu a văzut victima care se afla la pământ, la o distanță de circa 4m față de intrarea în locuință.
Negăsindu-și soția, inculpatul a considerat că aceasta a plecat la locuința unui alt vecin, motiv pentru care el s-a reîntors acasă și s-a culcat.
în jurul orelor 23,30, martorul M.D. a găsit victima căzută în curtea sa, în apropierea ușii laterale de acces în imobil. Văzând starea gravă în care se afla, martorul a mutat-o pe trotuarul casei, după care s-a deplasat la postul de poliție din localitate pentru a reclama cele întâmplate.
Revenind la locuință, martorul împreună cu un lucrător de la postul comunal de poliție, au constatat decesul victimei.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violență, ea datorându-se insuficienței respiratorii acute, consecința unui politraumatism cu traumatism toracic (multiple fracturi costale penetrante, hemotorax) și traumatism cranio-facial (fractură de piramidă nazală, multiple plăgi contuze, plăci tăiate, plagă transfixiantă).
Conform aceluiași act, topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin comprimare toracică și loviri active repetate cu corpuri și mijloace contondente și corpuri tăioase.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza proceselor-verbale de constatare întocmite de organele de urmărire penală, a actului medico-legal amintit, a declarațiilor martorilor M.D. și V.M., coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta săvârșită.
în favoarea inculpatului, instanța a reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere conduita general bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei și conduita sinceră pe parcursul întregului proces penal.
Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia nr. 341 din 13 octombrie 2005, a respins apelul declarat de inculpat, considerând nefondată critica formulată, în sensul greșitei nerețineri a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cât și critica în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
Astfel, s-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit existența provocării și că pedeapsa este conformă cu pericolul social al faptei și ține seama de datele pozitive care îl caracterizează pe inculpat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.S. care, invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 și 14 C. proc. pen., a susținut că în mod greșit nu au fost aplicate dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., și că pedeapsa aplicată este prea severă.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Referitor la critica recurentului, în sensul omisiunii reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., aceasta urmează a fi analizată în baza dispozițiilor art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neluarea în considerare a scuzei provocării constituind o eroare gravă de fapt, nicidecum o greșită aplicare a legii în sensul pct. 171 al aceluiași text.
Analizând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată nefondat recursul declarat.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în seara zilei de 23 noiembrie 2004, a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.
Probele administrate în cauză, menționate anterior, au confirmat că inculpatul a aplicat soției sale cu intensitate deosebită multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui victimei și apoi de câteva ori și cu o toporișcă, determinând prin leziunile grave produse, decesul acesteia.
Din materialul probator al cauzei nu a rezultat existența vreunui act ori gest din partea victimei căruia să îi fie conferită semnificația juridică a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
împrejurarea că victima care era în relații de bună vecinătate cu locuitorii din comună a fost găsită de inculpat în casa martorului M.D. și bănuiala neverosimilă a inculpatului că între cei doi ar fi existat raporturi mai apropiate nu poate constitui temei de angajare a unei răspunderi juridice atenuate a inculpatului, prin recunoașterea scuzei provocării.
Mai mult, săvârșirea omorului sub impulsul geloziei, poate constitui agravantă conform art. 75 lit. d) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei din motive josnice, care însă nu poate fi luată în considerare în recursul inculpatului decât cu înfrângerea dispozițiilor art. 3858alin. (1) C. proc. pen., privind neagravarea situației în propriul recurs.
Ca atare, subzistă eroarea gravă de fapt prin nereținerea circumstanței provocării, invocată de inculpatul recurent.
2. Referitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului de 12 ani închisoare, se constată că aceasta a fost corect individualizată, sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) din același cod, constând în conduita anterioară general bună a infractorului, lipsa antecedentelor penale și comportamentul sincer pe parcursul procesului penal.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate dispozițiile legale menționate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, critica formulată de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
3. Față de considerentele expuse, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun caz de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 noiembrie 2004 la 9 ianuarie 2006 și s-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 572/2006. Penal → |
|---|
