ICCJ. Decizia nr. 1051/2009. Penal. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă (art. 273 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1051/2009

Dosar nr. 3055/109/2004

Şedinţa publică din 24 martie 200.

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 338 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Argeş s-a dispus, în baza art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului L.E., şi a inculpatului B.D., la câte 5 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă SC S.I. SA Bucureşti cu sediul în Bucureşti, şi a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 18.089,1522 lei despăgubiri civile, actualizată, începând cu data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a acestuia.

A respins acţiunea civilă a acestei părţi civile faţă de SC O. SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti.

A admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA cu sediul în Bucureşti, SC S.I. SA Bucureşti la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 24.192,8 lei reprezentând costurile de reparare a celor 2 vagoane;

- 231.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire a celor 3 vagoane;

- 233.415,53 lei beneficiu nerealizat.

A obligat în solidar pe inculpaţi şi partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti la plata sumei de 1270,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 6966 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă SC S.I. SA Bucureşti.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 3.800 lei taxă expertiză tehnică plătită de Ministerul Justiţiei.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1387/P/2003 din 31 mai 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor L.E. şi B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen.

In actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în esenţă, în fapt, că la data de 20 decembrie 2003 cei doi inculpaţi nu şi-au respectat obligaţiile de serviciu ce le reveneau, încălcând din uşurinţă prevederile instrucţionale şi semnificaţia semnalelor luminoase, fapt ce a condus la ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate cu importante pagube materiale.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul L.E., era angajat la SC "S.I. " SA Bucureşti, iar la data de 20 decembrie 2003 în calitate de mecanic de locomotivă remorca trenul 30677. Inculpatul B.D., în calitate de şef de tren însoţea trenul condus de celălalt inculpat.

Trenul 30677 remorcat de locomotiva DA009 condusă de mecanicul L.E. , este expediat la 20 decembrie 2003, ora 3,003 din Staţia Chitila la Staţia Goleşti.

Trenul circula pe distanţa Săbăreni-Leordeni Argeş în urma trenului 93351 la un interval de timp între 5-8 minute, pe BLA faptul că circula în urma altui tren de marfă, i-a fost adus la cunoştinţă mecanicului L.E. de către IDM dispozitor din Staţia Chitila, la expedierea trenului din staţia Chitila.

De la expedierea din Staţia Chitila şi până la locul producerii evenimentului, trenul circula cu viteze diferite cuprinse între 25-55 km/h în funcţie de caracteristicile liniei şi indicaţiile semnalelor şi indicatoarelor.

După expedierea din Staţia Chitila şi până la locul producerii accidentului, pe banda de vitezometru a locomotivei DA 009 se înregistrează 2 frânări de urgenţă fără oprirea trenului 30677 şi anume la ora 3,22 când trenul trece prin Staţia Ciocăneşti, respectiv la ora 4,23 când trenul trece prin Staţia Găeşti.

Aspectele de mai sus relevă faptul că instalaţia DSV+INDUSI a locomotivei era izolată în momentul producerii accidentului şi că mecanicul nu era atent la circulaţia trenului, respectiv nu urmărea şi nu respecta indicaţiile semnalelor din parcurs, circulând neintructional cu o viteză neadecvată situaţiei concrete (la sector de bloc, în urma altui tren).

Deşi a fost avizat de IDM din Staţia Călineşti că trenul din faţă este oprit în linia curentă pe sectorul de bloc acoperit de semnalul BL1 şi cu toate că acest semnal ordona oprirea având aprins roşul de rezervă, chiar în condiţiile de vizibilitate bună ale acestuia, mecanicul L.E. nu a oprit în faţa semnalului, având alte preocupări decât conducerea trenului, a continuat mersul pe o distanţă de cea 600 m. scăzând viteza de la 38-39 km/h până la 31 km/h, când a tamponat din spate trenul 93351.

Acest din urmă tren a trecut prin Staţia Leordeni Argeş la ora 3,39. După ce a depăşit semnalul luminos de trecere BL1 amplasat la kmM+390, respectiv culoarea „verde"- permisivă, în jurul orei 4,47, a oprit necomandat, în linie curentă, pe firul I Leordeni-Calineşti, pe distanţa dintre km.88 +730 şi kmS9+155.

Impegatul de mişcare de serviciu în Staţia Călineşti, martorul T.N., după ce a primit avizul de trecere prin Staţia Leordeni, Argeş, a trenului 93351, ora 4,40 şi a comunicat cu mecanicul de locomotivă condiţiile de circulaţie ale acestui tren prin Halta Călineşti, folosindu-se de Staţia RTF a observat că trenul 93351 prelungeşte timpul de mers.

In această situaţie, martorul a luat legătura cu mecanicul trenului care i-a comunicat că trenul a fost oprit în linie curentă deoarece are probleme la conducta generală de aer a trenului.

În continuare, martorul a solicitat prin staţia RTF în mod repetat trenul 30677 pentru a-1 înştiinţa că are tren oprit în faţă, însă nu a primit niciun răspuns de la inculpatul L.E.

De asemenea, după trecerea trenului 93351, prin Staţia Leordeni, martorul M.M. a comunicat prin Staţia RTF către mecanicul 30677 faptul că a fost efectuat parcurs de intrare la linia II directă şi urmează "ieşirea" la sector de bloc, ora 4,44, însă nici de această dată inculpatul L.E. nu a răspuns.

La trecerea trenului prin faţa biroului de mişcare al staţiei Leordeni, martorul M.M. aflat la „defilare" a auzit semnalul acustic dat cu fluierul de la locomotiva trenului condus de inculpat.

In aceste condiţii, trenul 30677 a depăşit semnalul de ieşire al Staţiei Leordeni cu viteza de 46 lan/h la lumina „galben" cu acţionarea butonului "atenţie". Apoi, viteza a scăzut la cca 39km/h, iar în jurul orei 4,47 a depăşit semnalul de bloc la linie din faţa acestuia, sector ce era ocupat cu trenul de marfă 93351, oprit la km.88+730 - 89+ 155.

După depăşirea semnalului BL l, pe o distanţă de 5-600 metri viteza trenului condus de inculpat a scăzut lent la 31 km/h şi cu această viteză a lovit din urmă trenul 93351.

Din raportul de cercetare a evenimentului întocmit de Revizorul Regional de Siguranţa Circulaţiei (f. 64-290 d.urm.pen.), expertiza tehnică întocmită în cursul judecăţii, coroborat cu fişele postului aferente inculpaţilor (f. 248 şi urm. dos.urm.pen.) rezultă că vinovaţi la producerea evenimentului feroviar se fac:

- L.E. - funcţia de mecanic de locomotivă aparţinând SC „S.I." SA, care a încălcat obligaţiile stabilite prin fişa postului şi reglementările de serviciu specifice în sensul că:

- nu a urmărit indicaţia semnalului de bloc BL1 aflat pe distanţa Leordeni-Călineşti, judeţ Argeş;

- a depăşit semnalul BL1 care ordona oprirea, fără respectarea reglementărilor instrucţionale;

- după depăşirea semnalului BL1 care ordona oprirea, nu a urmărit linia şi parcursul şi nu a luat măsuri de frânare pentru evitarea lovirii trenului 93351;

- a circulat de la plecare din staţia Chitila până la producerea evenimentului, cu instalaţia locomotivei INDUŞI, izolată;

- nu a procedat instructional nici în cadrul frânărilor din parcurs (între Staţiile Gocăneşti -Baldana şi Staţia Găeşti);

- a avut alte preocupări în timpul conducerii trenului, în loc să urmărească şi sa respecte indicaţiile semnalelor a făcut unele intervenţii la aeroterma de încălzire a cabinei;

- nu a comunicat prin staţia de radio cu impegaţii de mişcare din staţia Leordeni Argeş, respectiv HM Călineşti, pentru confirmarea recepţiei condiţiilor de circulaţie transmise, deşi s-a stabilit că staţia RTF era în bună stare de funcţionare.

- B.D. - şef tren aparţinând SC S.I. SA, care:

• Nu a respectat atribuţiile care îi revin prin fişa postului pct. 6 alin. (1) şi 18.

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor rezultă că în cazul parcursului trenului 30677 al cărui mecanic de locomotivă era L.E., nu a fost vorba de o conducere simplificată. Conducere simplificată înseamnă că locomotiva este condusă doar de mecanic, fără mecanic ajutor, iar în timpul conducerii, şeful de tren are atribuţii numai în cazul în care mecanicul şi-a pierdut capacitatea de a conduce locomotiva. Inculpaţii recunosc că în cazul în speţă, nu a fost vorba de conducere simplificată ci de conducere în linie curentă, inculpatul B.D. - în calitate de şef de manevră, era autorizat conform fişei postului - pct. 18 - ca al doilea agent pe locomotiva deservită de celălalt inculpat.

Astfel, inculpatul B.D. recunoaşte că în cazul de faţă" m-am ocupat atât de problemele comerciale cât şi de cele de manevră când a fost cazul (f. 21 - d.urm.pen.).

Mai mult, din adresa nr. 1050/108 din 03 iunie 2004 emisă de Ministerul Transporturilor (f. 6 - d. instanţă), rezultă că trenurile de marfă nu pot fi deservite în sistem simplificat(fără mecanic de ajutor), conform prevederilor Reglementărilor nr. 310/1/441/1993.

Inculpaţii au avut poziţii oscilante privind cauzele şi împrejurările producerii evenimentului feroviar, în special cu plivire la semnalul BL1 despre care au afirmat pe de o parte că nu arăta nicio culoare, iar pe de altă parte că pur şi simplu nu l-a observat, ca, ulterior, să susţină că sunt nevinovaţi.

Este motivul pentru care inculpaţii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară - f. 405 d. instanţă şi au solicitat refacerea lucrării avându-se în vedere registrele de mişcare căi libere şi comenzi din staţiile CFR Leordeni şi Călineşti, registrele de revizie a instalaţiilor pe anul 2003, ordinele de circulaţie de la data montării inductorului semnalului B1/2003; registrele şi graficele operatorilor de mişcare de pe Staţia Leordeni - Călineşti, instrucţiunile de manipulare a instalaţiilor de la Leordeni - Călineşti.

Obiecţiunile au fost admise şi din conţinutul suplimentului de expertiză tehnică, depus la 15 martie 2007, rezultă că, din analiza tuturor registrelor, a graficelor de circulaţie, a dispoziţiilor operatorilor RC de pe secţia de circulaţie, se constată că circulaţia între Staţiile Leordeni şi Călineşti, s-a desfăşurat pe baza de bloc de linie automat (BLA şi nu pe bază de cale liberă, cum au susţinut inculpaţii (înţelegere telefonică).

Analizând întregul probatoriu administrat , rezultă că inculpaţii nu şi-au respectat obligaţiile de serviciu ce le reveneau, încălcând cu uşurinţă prevederile instrucţionale şi semnificaţia semnalelor luminoase. Fiind preocupaţi cu desfăşurarea unor activităţi legate de repararea instalaţiilor aerotermei de pe locomotivă şi circulând cu instalaţia INDUŞI izolată pneumatic - inactivă, ceea ce făcea imposibilă oprirea trenului de către această instalaţie şi-au asumat riscul producerii evenimentului rutier.

In drept, fapta celor doi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., în raport de care se va dispune condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii.

La individualizarea acesteia vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, dar şi persoana inculpaţilor. Aceştia au avut o poziţie oscilantă, mai mult de susţinere a nevinovăţiei, nu au antecedente penale, nu au depus niciun efort în repararea prejudiciului, criterii în raport de care se va dispune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, al cărui cuantum va fi orientat spre minimul special, cu executare prin privare de libertate.

Cât priveşte latura civilă se constată următoarele:

Partea vătămată SC "S.I." SA Bucureşti s-a constituit parte civila cu suma de 18089,1522 lei reprezentând prejudiciul la locomotiva DA009 proprietatea sa cu actualizarea sumei (f. 1 d. urm. pen. + f.15 dos. instanţă).

In temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. cei doi inculpaţi vor fi obligaţi în solidar la plata acestei sume, ce va fi reactualizată, începând cu data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a acestuia.

In urma accidentului feroviar, cu excepţia locomotivei s-a produs avarierea a 5 vagoane aparţinând S.N.T.F.M. C.F.R. M. , societate ce s-a constituit parte civilă (f. 29 - d. inst), cu următoarele sume:

- 5.395.137.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire a vagoanelor 315379712088; 315379918362 şi 825378553713 (vagoane ce nu mai pot fi reparate);

- 1.930.533.000 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor la vagoanele avariate 315379654918 şi 315379653647;

- alte sume ca urmare a neutilizării acestora.

In dovedirea despăgubirilor solicitate s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrare efectuată în cauză de A.S. (f. 359 şi urm.), la care s-a adăugat şi un supliment de expertiză (f. 565-567 şi 571).

Deşi experţii tehnici au răspuns şi obiectivelor ce vizau latura civilă a cauzei, expertiza contabilă va fi mijlocul de probă ce va fi avut în vedere la calculul prejudiciului.

Astfel, s-a constatat că din cele 5 vagoane cisternă pe patru osii pentru transport marfă produse petroliere, numai 2 mai pot fi reparate, conform procesului verbal nr. 1788 din 17 noiembrie 2004 al SC U. SA întocmit cu ocazia inspectării acestora şi anume Vagonul 2AS 31537965491 -8 şi vagonul Zaes 315379655374-7.

S-a constatat că primul vagon a fost dat în funcţiune în 1979 şi a depăşit durata de funcţionare cu 6 ani, iar al doilea vagon a fost dat în funcţiune în 1980 şi a depăşit durata normală de funcţionare cu 5 ani.

Cu toate acestea , primul vagon (cu terminaţia 91-8) a fost reparat capital în luna mai 2001 costând suma de 798.000.000 ROL conform facturii fiscale nr. 1816515 din 31 mai 2001 a SC U. SA Ploieşti; cel de-al doilea (cu terminaţia 64-7) a fost reparat capital în luna decembrie 2000 costând suma de 798.000.000 ROL conform facturii fiscale nr. 2556368 din 27 decembrie 2000 a SC M. SA Dr.Tr.Severin. Pentru acest motiv, vagoanele au fost menţinute în stare de funcţionalitate, calculându-se în continuare amortizarea mijloacelor fixe până la recuperarea integrală a valorii (art. 14 din Ord. MF 746/1994 pentru aplicarea Legii nr. 15/1994).

Pentru celelalte 3 vagoane şi anume Zaes 82537855371-3; Zaes 31537971208-8 şi Zaes 31537991836-2 s-a propus casarea fiind deteriorate în procent de 100% şi considerate nereparabile.

La stabilirea valorii de înlocuire trebuie să se ţină seama de prevederile Legii nr. 15/1994 modificată şi de legislaţia privind achiziţiile de bunuri de către agenţii economici cu capital integral sau majoritar de stat.

In conformitate cu OUG nr. 60 din 25 aprilie 2001 privind achiziţiile publice şi HG nr. 461 din 09 mai 2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 60/2001, achiziţionarea unui produs se face prin licitaţie sau selecţie de oferte aplicându-se criteriul preţului cel mai mic.

Instanţa fiind obligată să soluţioneze acţiunea civilă alăturată celei penale, va lua în calcul ofertele menţionate în raportul de expertiză contabilă, atât pentru valoarea de înlocuire cât şi cele privind reparaţiile impuse pentru readucerea vagoanelor la starea de funcţionalitate tehnică şi economică.

Astfel, valoarea de înlocuire a vagoanelor cisternă Zas şi Zaes pentru transport petrolier, care poate fi luată în calcul potrivit OUG nr. 60/2001 este cea prezentată de către SC "M." Drobeta Turnu Severin, reprezentând valoarea de înlocuire a unui vagon cisternă de 770.000.000 lei ROL,, respectiv 77.959 dolari SUA, iar pentru repararea celor două vagoane avariate şi considerate recuperabile este cea prevăzută de către SC I.R.V.C.F.R. S.I.R.V. Mărăşeşti de 186.699.000 lei ROL, pentru vagonul cisternă cu terminaţia 364-7 (reparat capital - modernizat în anul 200 - în valoare de 798.000.000ROL) şi 55.229.000 ROL pentru vagonul cisternă cu terminaţia 4918 (reparat capital în anul 2001).

In baza art. 998, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. inculpaţii vor fi obligaţi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC "S.I." SA (comitent pentru prepuşii-inculpaţi) la plata sumelor de:

- 24.192,8 RON - costurile de reparare a celor 2 vagoane;

- 231.000 RON (233.877 dolari SUA) valoarea de înlocuire a celor 3 vagoane, către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Bucureşti.

Cât priveşte capătul de cerere privind beneficiul nerealizat de către S.N.T.F.M.C.F.R.M. Bucureşti prin indisponibilizarea celor 5 vagoane avariate, conform suplimentului de expertiză contabilă modificată conform f. 571 - d. instanţă, se reţin două variante de calcul.

Prima are în vedere situaţia în care vagoanele ar fi fost folosite în transporturi, caz în care beneficiul nerealizat ar fi de 191.227 lei.

Cea de-a doua variantă are în vedere situaţia în care vagoanele ar fi închiriate în alte scopuri, nu în activitate de transporturi, beneficiul ce s-ar fi realizat fiind de 233.415,53 lei.

Instanţa apreciază că cea de-a doua variantă răspunde rezolvării acestei situaţii date fiind circumstanţele referitoare la necunoaşterea exactă a costurilor, cu care s-ar fi realizat un beneficiu din exploatarea celor 5 vagoane, pe de altă parte SC S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, la activitatea de transport produse petroliere pe ultimii 3-5 ani premergător producerii evenimentului feroviar s-a înregistrat cu pierderi.

Astfel, se va lua în calcul la capătul 3 de acţiune, varianta a doua cu care partea civilă a fost de acord.

La termenul de judecată din 22 februarie 2005, partea civilă SC S.I. SA a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte civilă a SC O. SA Bucureşti (f. 64), cerere ce a fost admisă de instanţă, avându-se în vedere că partea civilă avea semnat un contract de asigurare cu această societate, respectiv poliţia privind asigurarea de răspundere civilă seria G nr. 342086, valabilă în perioada 14 martie 2003 - 13 martie 2004.

Instanţa a admis cererea şi a introdus în calitate de parte civilă societatea de asigurări, deşi aceasta avea calitatea de asigurător.

Cu toate acestea, în speţă, fapta cauzatoare de prejudiciu, nu face parte din riscurile acoperite de poliţa de asigurare. Faptele inculpaţilor reprezintă nerespectări ale funcţiei de mecanic de locomotivă, motiv pentru care inculpaţilor li s-au desfăcut contractele de muncă, pentru necorespundere profesională şi li s-au ridicat licenţele, iar răspunderea O. ar fi fost antrenată doar în baza unei poliţe de răspundere profesională şi nicidecum în baza unei poliţe de răspundere civilă, ca în cazul de faţă. In acest sens sunt prevederile pct. X din art. 4.1 din Condiţii generale privind asigurare de răspundere civilă, în care părţile stipulează: „O. nu acordă despăgubiri pentru: daune provenind din sau în legătură cu răspunderi profesionale, erori sau omisiuni,..." precum şi cele de la pct. III: „O. nu acordă despăgubiri pentru pretenţii de despăgubire formulate pentru daune produse în timpul comiterii unor fapte care fac obiectul unui proces penal".

Este motivul pentru care acţiunea civilă a SC S.I. SA faţă de partea civilă (asigurător) O. va fi respinsă.

In raport cu modul de soluţionare a laturii civile, în baza art. 193 C. proc. pen., se va dispune şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţi, în funcţie de partea ce a suportat efectuarea acestor cheltuieli.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii L.E. şi B.D., partea responsabilă civilmente SC S.T. SA şi partea civilă C.F.R. M. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea.

Partea civilă a invocat, ca motiv de apel, calcularea greşită a despăgubirilor şi a solicitat majorarea acestora, potrivit concluziilor expertului.

La rândul său, partea responsabilă civilmente a invocat concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate, solicitând modificarea cuantumului beneficiului nerealizat, în sensul de a fi stabilit doar la contravaloarea celor două vagoane şi diminuarea despăgubirilor acordate cu contravaloarea sumelor de bani care, potrivit rapoartelor de expertiză, sunt necesare pentru valorificarea deşeurilor ce vor rămâne în proprietatea apelantei.

Inculpaţii au formulat critici atât în ceea ce priveşte modul de soluţionare al laturii penale, cât şi al laturii civile.

Ei au susţinut că încadrarea juridică dată faptelor prin hotărâre nu este cea corectă, în opinia acestora fiind vorba de un accident de cale ferată, iar nu de o catastrofă.

Cea de-a doua critică vizează soluţia de condamnare, pe care inculpaţii - apelanţi o consideră nelegală. Se solicită, astfel, achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) ori art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Dezvoltându-se aceste motive de apel, s-a arătat că situaţia de fapt a fost stabilită în baza unui probatoriu incomplet, că trenurile au circulat, contrar instrucţiunilor, în regim de conducere simplificată, că cel de-al doilea inculpat avea, potrivit fişei postului, atribuţiuni în activitatea de manevră, iar nu de trafic, aşa încât nu se face în niciun mod vinovat de producerea evenimentului feroviar.

In apel, au fost depuse la dosar calculaţii estimative de preţ, s-a răspuns motivelor de apel formulate de partea responsabilă civilmente, inculpaţii au formulat în scris criticile expuse anterior, ataşând, în dovedirea nevinovăţiei lor, acte.

S-au luat declaraţii celor doi inculpaţi, a fost încuviinţată la cererea inculpaţilor şi a SC S.T. SA administrarea probei testimoniale, având ca teză probatorie împrejurările în care s-a produs evenimentul feroviar ce face obiectul cauzei.

Au fost audiaţi martorii S.I., D.V.

Martorii a căror audiere au solicitat-o apelanţii - inculpaţi, Z.C. şi D.C., au invocat prevederile art. 79 alin. (1) C. proc. pen. (filele 258 - 261 dosar apel), precizând că au luat cunoştinţă de accidentul feroviar după producerea acestuia şi au participat, conform fişei postului, în calitate de inspectori, la constatarea efectuată la faţa locului, semnând actul de constatare (f. 82 dosar de urm. penală).

La solicitarea instanţei de apel, au fost depuse la dosar fişele postului celor doi martori (filele 309 - 317), iar în baza acestora şi a Regulamentului de funcţionare A.F.E.R. curtea a stabilit că ambilor martori propuşi spre audiere le revine sarcina de a participa la cercetarea accidentelor feroviare, răspunzând de păstrarea confidenţialităţii datelor şi informaţiilor obţinute cu ocazia cercetărilor efectuate în cursul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

S-a concluzionat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 79 alin. (1), fiind vorba despre persoane obligate a păstra secretul profesional, iar toate faptele şi împrejurările de care aceştia au luat cunoştinţă în calitatea lor de inspectori de stat teritorial, în care au supravegheat cercetările finalizate cu raportul de cercetare nr. SC2/215/215/2003 din 13 ianuarie 2004 întocmit de C.N.C.F. C.F.R. SA Regionala CF Bucureşti, Revizoratul Regional de Siguranţa Circulaţiei, fiind expuse în raportul oficial întocmit de instituţia ale cărei interese le reprezintă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, cum şi sub toate aspectele, aşa cum impun dispoziţiile art. 371 alin. ultim C. proc. pen., curtea reţine următoarele:

La data de 20 decembrie 2003, inculpatul L.E., angajat la SC SI SA Bucureşti în calitate de mecanic de locomotivă, a pornit la ora 03,03 trenul de marfă nr. 30677 remorcat de locomotiva D.A. 009, compus din 22 de vagoane, din staţia Chitila spre staţia Goleşti, judeţul Argeş.

In aceeaşi zi, înainte cu aproximativ o oră, un alt tren de marfă a fost expediat de la staţia Buftea către staţia Goleşti, fiind compus din 29 de vagoane; trenul era remorcat de locomotiva BA. 999, aparţinând S.N.T.F. Marfă şi era condus de mecanicul de locomotivă E.V. şi de mecanicul ajutor C.G.I., iar după ce acest tren a trecut prin staţia Leordeni, judeţul Argeş şi a depăşit semnalul luminos de trecere B.L. 1, amplasat la km. 88, în jurul orei 04,47 a oprit „nerecomandat, în linie curentă, pe fir I Leordeni Argeş - Călineşti, pe distanţa dintre km. 88+730 şi km. 89+155" (potrivit raportului de cercetare nr. S.C2/215/2003 întocmit de C.N.C.F.C.F.R. SA, Regionala Bucureşti (f. 68 dosar de urm. penală).

De precizat că inculpatul L.E. a fost înştiinţat că un alt tren de marfă a fost expediat pe aceeaşi linie şi că circulă înaintea locomotivei pe care o conduce, pentru a manifesta prudenţă.

După oprirea nepermisă a primului tren de marfa (93351) pe linia curentă, martorul T.N., impiegatul de mişcare de serviciu în staţia Călineşti, intrigat de faptul că acesta prelungeşte timpul de mers, a luat legătura cu mecanicul E.V., care i-a comunicat că sunt defecţiuni la conducta generală de aer a trenului.

La rândul său, inculpatul L.E., care conducea locomotiva trenului nr. 30677, ce venea din urmă, se ocupa în timpul mersului, împreună cu şeful de tren, inculpatul B.E., de aeroterma de încălzire a locomotivei, încercând să o repare, deoarece, fiind iarnă, era foarte frig.

Deşi impiegatul de mişcare a încercat să îl avertizeze prin staţia RTF (radio telefon telegraf) pe inculpat că trenul care circula înaintea sa a oprit pe linia curentă pe care se deplasa, acest mesaj nu a fost recepţionat de către inculpat, care nu a putut auzi la aparatul instalat pe locomotiva pe care o conducea decât „un hârâit", potrivit propriei declaraţii.

Astfel, după ce trenul 30677 a trecut prin staţia Leordeni Argeş, a depăşit semnalul de ieşire al staţiei cu viteza de 46 km./h, în timp ce indicatorul avea culoarea galbenă, simbolizând „atenţie".

In continuare, viteza trenului a scăzut la circa 39 km./h, cercetările efectuate relevând că pe banda vitezometru a locomotivei este înscrisă influenţa inductorului de 500 Hz, aflat în faţa semnalului de trecere BL 1 (bloc luminos 1), iar după depăşirea semnalului, pe o distanţă de aprox. 500 - 600 m., viteza de deplasare a scăzut lent la circa 31 km/h., după care trenul 30677 a ajuns din urmă celălalt tren (93351) şi 1-a lovit.

In aceeaşi zi, la faţa locului deplasat o comisie de cercetare, care a constatat că starea semnalului luminos BL 1 era următoarea: „focul roşu stins şi focul roşu de rezervă cu lentilă dispersoare spartă şi filtru murdar", aşadar inductorul din cale 1000/2000 Hz pasiv la roşu (defect), iar cel de 500 Hz - activ la roşu (f. 70, 78 şi 82 dosar urm. penală).

In raportul de expertiza tehnică de specialitate efectuat pe parcursul cercetării judecătoreşti (filele 449 dosar fond), se concluzionează că starea tehnică a instalaţiilor de cale şi poziţia semnalului BL 1 nu a influenţat dinamica producerii evenimentului, atâta timp cât instalaţia de pe locomotiva condusă de inculpat DVS + induşi a fost izolată (pct. 5).

Se precizează de către expert că, şi în condiţiile în care inductorul de 1000/2000 Hz din faţa semnalului BL 1 era activ, frânarea trenului nu s-ar fi produs, din cauza izolării pneumatice a staţiei DVS + induşi.

Vinovat de cele întâmplate se face mecanicul de locomotivă L.E., care avea obligaţia de a lua măsuri de oprire a trenului în faţa semnalului roşu.

Pe parcursul judecăţii în fond şi în apel, inculpatul sus-numit a încercat să-şi dovedească nevinovăţia, susţinând în mod nereal că nici focul de rezervă al semnalului luminos nu era funcţional, dar chiar şi în aceste condiţii, este fără dubiu că circulaţia pe calea ferată în momentul producerii accidentului se desfăşura potrivit indicaţiilor date de semnalele luminoase în funcţiune (pe bază de bloc de linie automat), iar nu în regim de cale liberă.

De aceea, chiar şi în situaţia în care, aşa cum susţine inculpatul, aceste semnale ar fi fost defecte şi n-ar fi funcţionat, culpa sa subzistă, întrucât în cazul în care instalaţia de semnalizare se defectează, iar la blocul luminos toate luminile sunt stinse, obligaţia ce îi revine este de a opri locomotiva în dreptul respectivului bloc luminos, iar nu de a continua drumul.

Culpa acestuia este, însă, concurentă cu aceea a angajatorului, parte responsabilă civilmente în cauză SC S.T. SA, care la plecarea în cursă nu a asigurat mecanicului de locomotivă condiţiile necesare desfăşurării activităţii sale.

A rezultat, astfel, din coroborarea ansamblului probator aflat la dosar că era obligatoriu ca la conducerea locomotivei să se afle, pe lângă mecanic, şi un mecanic ajutor, regimul de circulaţie a trenurilor de marfă fiind mecanic+mecanic ajutor, iar nu în conducere simplificată; s-a făcut, de asemenea, dovada că angajatorul SC S.T. SA a fost în repetate rânduri sancţionat pentru nerespectarea normelor de circulaţie pe calea ferată, ce prevăd ca în locomotiva ce tractează trenurile de marfă să existe mecanic ajutor, însă, cu toate acestea, nu s-a conformat, continuând să ignore dispoziţiile legale enunţate.

Partea responsabilă civilmente SC S.T. SA a pretins că este exclusiv culpa inculpatului, căci a acceptat, la plecarea în cursă, să lucreze în aceste condiţii improprii desfăşurării activităţii sale, însă această apărare nu poate fi primită de instanţă, atâta vreme cât a fost făcută dovada că împrejurarea mai sus-relatată nu a constituit o situaţie de excepţie, ci era modul obişnuit în care se proceda la societatea comercială menţionată, aşa încât refuzul angajatului de a presta o activitate obligatorie conform fişei postului său nu ar fi făcut decât să atragă faţă de acesta sancţiuni administrative şi pecuniare, putându-se finaliza chiar cu pierderea locului de muncă, fără a avea eficienţă în îmbunătăţirea condiţiilor de lucru.

Întrucât accidentul feroviar a avut ca urmare ciocnirea şi deraierea celor două trenuri, circulaţia pe calea ferată fiind complet întreruptă pe linia respectivă timp de aproximativ 11 ore (filele 13-19 dosar de urm. penală), fapta comisă de inculpatul L.E. se încadrează în dispoziţiile art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căreia judecătorul fondului a dispus condamnarea.

Ţinându-se, însă, seama că urmarea imediată a fost realizată prin concurenţa culpei inculpatului cu cea a angajatorului, individualizarea pedepsei nu a fost realizată conform prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Nu s-a avut în vedere împrejurarea că cel în cauză se află la primul conflict cu legea penală şi că poziţia sa nu a fost, aşa cum reţine prima instanţă, una oscilantă, ci de colaborare cu organele de anchetă, descriind împrejurările în care a avut loc evenimentul feroviar şi formulându-şi apărări în funcţie de modul în care el a perceput respectivul eveniment.

Este, prin urmare, excesivă şi nu corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. pedeapsa închisorii în cuantumul aplicat şi în modalitatea de executare aleasă, în regim de deţinere, fără a fi fost reţinute circumstanţele atenuante legale la care am făcut referire anterior, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., căci ea nu este în măsură de a realiza decât un rol punitiv, ignorându-1 în totalitate pe cel educativ şi preventiv.

Aşa fiind, apelul său va fi admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi desfiinţată în parte sentinţa penală şi se vor aplica în favoarea inculpatului L.E. dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., reducându-se în mod corespunzător pedeapsa, de la 5 ani la 3 ani închisoare.

De asemenea, se vor înlătura dispoziţiile art. 57 C. pen. şi se va dispune suspendarea executării pedepsei, în condiţiile art. 81 C. pen., fixându-se un termen de încercare de 5 ani.

In baza art. 71 C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei va fi suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

Referitor la fapta reţinută în sarcina coinculpatului B.E., ce a atacat, la rândul său, cu apel sentinţa, curtea apreciază că aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost pronunţată condamnarea, atât în ceea ce priveşte latura obiectivă, cât şi cea subiectivă.

Calitatea în care acest inculpat se afla în locomotiva condusă de inculpatul L.E., de şef de tren, nu era de natură să-i confere atribuţii în conducerea trenului, el putând interveni, conform regulamentelor privind circulaţia pe calea ferată, doar în situaţii excepţionale în oprirea trenului (în cazul în care mecanicul de tren îşi pierdea cunoştinţa şi nu mai era apt de a efectua această manevră - ceea ce nu era cazul în speţă).

Faptul că angajatorul a permis plecarea în cursă fără mecanic ajutor nu impunea în sarcina şefului de tren să participe la conducerea locomotivei, această concluzie desprinsă din actele aflate la dosar fiind susţinută pe deplin de către expertul tehnic.

Acesta din urmă, în concluziile formulate cu privire la dinamica producerii accidentului (f. 227 şi 228 dosar fond) subliniază cele reţinute de instanţa de apel în privinţa primului inculpat, mecanicul de locomotivă L.E., precizând că în timpul conducerii trenului el a încălcat obligaţiile stabilite prin fişa postului şi reglementările de serviciu specifice, prin faptul că: - nu a urmărit indicaţia semnalului de bloc BL 1 aflat pe distanţa Leordeni Argeş - Călineşti; - a depăşit semnalul BL 1 care ordonă oprirea, fără respectarea reglementărilor instrucţionale; - după depăşirea semnalului BL 1, care ordona oprirea, nu a urmărit linia şi nu a luat măsuri de frânare pentru evitarea lovirii trenului 93351; - a circulat de la plecare din staţia Chitila, până la producerea evenimentului, cu instalaţia locomotivei „induşi" izolată; - nu a procedat instrucţional nici în cadrul frânărilor din parcurs (între staţiile Ciocăneşti Bâldana şi în staţia Găeşti).

Referitor la cel de-al doilea inculpat, expertul menţionează că şeful de tren ce se afla în locomotiva condusă în regim de conducere simplificată (numai cu mecanic, fără mecanic ajutor), contrar dispoziţiilor Ordinului nr. 310/1/441/1993 al Direcţiei generale de tracţiune şi a Reglementărilor privind experimentarea deservirii simplificate a locomotivelor, lit. B, cap. I, pct. 11, avea atribuţii în timpul conducerii trenului numai în cazul în care mecanicul şi-ar fi pierdut capacitatea de a conduce locomotiva.

Cazul în speţă - precizează expertul - nu a impus exercitarea acestor obligaţii

Neavând, prin urmare, obligaţia de a interveni pentru oprirea locomotivei la semnalul luminos de culoare roşie, inculpatul B.D. nu are nicio culpă în producerea evenimentului feroviar, astfel încât se va înlătura condamnarea acestuia şi se va dispune achitarea sa de orice penalitate, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

In continuare, asupra acţiunii civile, curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 1000 alin. (3) C. civ., stăpânii şi comitenţii sunt responsabili de prejudiciul ce s-a cauzat de servitorii şi prepuşii lor, în funcţiile ce li s-au încredinţat.

In speţă sunt realizate condiţiile răspunderii comitentului SC S.T. SA pentru fapta prepusului său, L.E., şi anume: existenţa prejudiciului, existenţa faptei ilicite a prepusului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vina prepusului în comiterea faptei ilicite.

In plus, aşa cum s-a arătat mai sus, comitentul însuşi are culpă într-o proporţie mai mare chiar decât cea a angajatului său în producerea evenimentului feroviar, prin nerespectarea obligaţiilor ce-i incumbă privind desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de circulaţie pe calea ferată.

De aceea, prejudiciul cauzat părţii civile S.N.T.F.M. C.F.R. M., aşa cum a fost calculat de expert, şi nu în cuantumul pretins de această parte civilă, urmează a fi recuperat prin obligarea în solidar a inculpatului L.E. cu partea responsabilă civilmente, până la limita la care primul răspunde potrivit culpei sale, iar diferenţa - prin obligarea SC T.S. la plata de despăgubiri.

Deşi partea responsabilă civilmente pretinde că a suferit, la rândul său, o pagubă, curtea apreciază că pretenţiile sale nu pot fi valorificate în prezenta cauză, în care este ţinută a răspunde pentru fapta cauzatoare de prejudicii terţului S.N.T.F.M. C.F.R. M.

Aceasta, întrucât ea nu poate avea, concomitent cu calitatea deja enunţată, de parte responsabilă civilmente, şi calitatea de parte civilă

Prima instanţă a procedat greşit conferindu-i SC S.T. SA ambele calităţi (de persoană vătămată constituită parte civilă, cum şi de parte responsabilă civilmente), cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. 3 şi celor ale art. 15 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele enunţate, acţiunea civilă promovată de partea responsabilă civilmente SC S.T. SA va fi respinsă, această parte urmând a-şi valorifica pretenţiile pe calea unei acţiuni civile separate, adresată instanţei civile .

In fine, partea civilă S.N.T.F. M. a formulat apel pentru acelaşi motiv ca şi partea responsabilă civilmente (cuantumul despăgubirilor acordate), însă solicitarea sa este de a fi majorate daunele la suma de 230.870 dolari SUA (f. 21, 22 dosar apel).

Această cerere nu are corespondent în calculele efectuate de către expertul tehnic, pe care instanţa de fond le-a luat în considerare, descriind amplu în sentinţă motivele pentru care a procedat astfel (f. 622, 623 dosar fond).

Se constată că modul de calcul avut în vedere este judicios, astfel că nu se impune nici diminuarea, nici majorarea despăgubirilor acordate S.N.T.F. M.

In consecinţă, ambele apeluri (al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente) sunt nefondate, urmând a fi respinse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 87/A din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate inculpaţii: L.E., B.D., împotriva sentinţei penale nr. 338 din 26 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 3055/109/2004.

Desfiinţează în parte sentinţa penală.

Înlătură condamnarea inculpatului B.D. cu toate consecinţele.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.D. pentru săv. infr. prev. de art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen.

Aplică în favoarea inculpatului L.E. disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

Înlătură dispoziţiile art. 57 C. pen. faţă de inculpatul L.E.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Fixează termen de încercare de 5 ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

In baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

înlătură obligarea inculpatului B.D. de la plata oricăror despăgubiri.

Respinge acţiunea civilă a SC S.I. SA Bucureşti. Obligă pe inculpatul L.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SA Bucureşti la plata de despăgubiri civile către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, astfel:

- 8064,2666 lei reprezentând costurile de reparare a celor două

vagoane;

- 77.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire a celor 3 vagoane.

- 77.805,11 lei reprezentând beneficiu nerealizat;

Obligă pe SC „S.I. " SA la plata următoarelor despăgubiri civile către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, astfel:

- 16.128,54 lei reprezentând costurile de reparare a celor două

vagoane;

- 154 lei reprezentând valoarea de înlocuire a celor 3 vagoane;

- 155.610,22 lei reprezentând beneficiu nerealizat.

Înlătură obligarea inculpatului B.D. la plata de cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul L.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „S.I. " SA la 423,5 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA şi pe SC „S.I. " SA la 847 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de SC „S.I. " SA şi S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA.

Obligă pe apelantele SC „S.I. " SA şi S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA la câte 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Bucureşti, şi inculpatul L.E.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti Decizia atacată este criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului B.D. iar pedeapsa aplicată inculpatului L.E. a fost netemeinic individualizată în raport cu prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., învederându-se instanţei că în raport de probele administrate în cauză vinovăţia sub forma culpei a inculpatului B.D. a fost pe deplin dovedită şi solicitându-se condamnarea acestuia la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Cu privire la intimatul inculpat L.E. s-a învederat instanţei de recurs că nu se impunea aplicarea disp. prev. de art. 81 C. pen.

Faţă de aceste susţineri, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate şi pe fond menţinerea hotărârii primei instanţe.

În recursul declarat de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Bucureşti, Decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., doar sub aspectul laturii civilă, învederând instanţei că hotărârea pronunţată este plină de erori, instanţa de fond a acordat o sumă ce a fost stabilită de către expertul contabil, însă instanţa de apel a stabilit o sumă de 3 ori mai puţin. S-a mai arătat faptul că nu s-a solicitat niciodată majorarea daunelor ce au fost acordate, ci dispunerea obligării şi a valorii de înlocuire a celor 3 vagoane distruse ce nu au putut fi reparate. S-a mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe actualizarea sumelor, deşi de la efectuarea raportului de expertiză contabilă au trecut peste 5 ani şi nu s-a pronunţat nici cu privire la devizul încheiat suplimentar cu privire la cele 3 vagoane şi contravaloarea lipsei de folosinţă în continuare.

Faţă de aceste susţineri s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată pe latură civilă în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.T.I. SA la plata despăgubirilor în sumă de 233.877 dolari reprezentând valoarea de înlocuire pentru cele 3 vagoane distruse în accident în lei la cursul zilei în momentul achitării, obligarea părţii responsabilă civilmente SC S.T.I. SA la repararea celor două vagoane considerate reparabile pe cheltuiala proprie şi predarea acestora în stare de funcţionare către societate; 233.415,53 lei reprezentând beneficiul nerealizat chiria pentru cele 5 vagoane şi plata în continuare a tarifului de închiriere pentru acestea după cum urmează: pentru cele 3 vagoane distruse în totalitate până la data achitării integrale a valorii de înlocuire a vagoanelor iar pentru cele 2 vagoane considerate reparabile până la repararea acestora şi predarea efectivă către societate; 1.270,50 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de societate şi actualizarea despăgubirilor începând cu data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a acestuia.

Faţă de acest susţineri s-a solicitat admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

În recursul declarat de inculpatul L.E. aceeaşi decizie este criticată ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 2, 10, 12, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Cu privire la disp. art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. s-a solicitat casarea deciziei recurate şi în rejudecare în baza disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (1) C. pen., fiind vorba de un accident pe cale ferată nu de catastrofă.

Cu privire la disp. art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen. s-a învederat instanţei faptul că instanţa nu a fost legal sesizată, în rechizitoriu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (1) C. pen., iar în dispozitivul acestuia a apărut o modificare olografă , iar acest dubiu profită inculpatului.

Cu privire la disp. art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. s-a învederat instanţei că prin încheierea din 27 octombrie 2007 instanţa de apel a revenit asupra probatoriului încuviinţat inculpatului şi a respins proba cu martori încuviinţaţi iniţial, pe considerentul că aceşti martori se află sub incidenţa secretului profesional şi nu pot da lămuriri cu privire la cauză din acest motiv permiţând consilierului juridic al A.F.E.R. care nu avea nicio calitate în dosar dreptul de a reprezenta două persoane fizice care erau citate în calitate de martori. S-a mai susţinut că revenirea asupra probatoriului echivalează cu nepronunţarea pe o cerere esenţială.

Cu privire la cazul de casare prev. de disp. art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. s-a învederat instanţei că în apel instanţa s-a pronunţat pe altă faptă decât cea pentru care a fost sesizată.

Cu privire la disp. art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. s-a învederat instanţei că instanţa de apel a soluţionat greşit cauza întrucât a reţinut în mod eronat situaţia de fapt şi că raportul întocmit de Revizorul Regionalei CFR conţine mari greşeli , iar faţă de această situaţie s-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca urmare a lipsei culpei.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. s-a solicitat să se de o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 C. pen. pe care instanţa de apel nu le-a avut în vedere la pronunţarea deciziei penale, motivat de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, era angajat la data producerii evenimentului feroviar, are o caracterizare foarte bună şi are o vârstă înaintată, nu s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti prezentându-se la fiecare chemare a organelor judiciare, a înlesnit prin relaţiile furnizate organului de urmărire penală desfăşurarea procesului penal, a fost sincer, iar faţă de această situaţie în baza art. 76 C. pen. a considerat că pedeapsa poate fi coborâtă sub minimum special până la minimum prev. de art. 76 C. pen. şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării în condiţiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de totalitatea motivelor de critică invocate în recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., SUCURSALA BUCUREŞTI, şi inculpatul L.E. şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că toate cele trei recursuri de faţă declarate sunt fondate, astfel cele al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti numai sub aspectul greşitei achitări a intimatului inculpat B.D., iar cele ale părţii civile S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., SUCURSALA BUCUREŞTI, şi inculpatului L.E. numai sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile.

A.1.a) Sub aspectul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, cu referire la primul motiv de critică prin care se tinde la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. datorat aceea că instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea hotărârii greşite de achitare a inculpatului B.D., Înalta Curte are în vedere pertinenţa acestuia.

Astfel, într-adevăr instanţa de control judiciar prin Decizia recurată a determinat o contrarietate esenţială, intrinsecă şi necontestabilă între actele dosarului şi faptele reţinute în sarcina inculpatului B.D. rezultată din denaturarea vădită a probelor administrate în cauză.

Din acest punct de vedere, fără a proceda la reaprecierea mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală şi anume:

- plângerea penală formulată de SC S.I. SA şi actele anexe (f. 1,2, 42-61 dos.urm.pen.);

- dosarul de cercetare a evenimentului întocmit de Revizoratul Regional de Siguranţa Circulaţiei (f. 64-290 dos.urm.pen.);

- devizele estimative privind reparaţiile la locomotivă şi vagoane (f.291-354 dos.urm.pen.);

- cercetarea locului faptei efectuată de organul de cercetare penală (f.5-20 dos.urm.pen.);

- declaraţiile martorilor M.M. (f.34), C.I. (f.36), E.V. (f.38), T.N. (f.40);

- copii extras din Instrucţia CFR 201 (f.42), Instrucţia de semnalizare (f.48), regulamentul de exploatare tehnico-feroviară (f.53), Instrucţiuni privind funcţionarea dispozitivelor de siguranţă (f.55) toate din dosarul de urmărire penală, cât şi cele din faza cercetării judecătoreşti la prima instanţă, respectiv raportul de expertiză tehnică (fila 427 şi urm.dosar Tribunalul Argeş) toate coroborate cu depoziţiile inculpaţilor L.E. şi B.D., Înalta Curte are în vedere ca situaţie de fapt pe cea configurată - prin rechizitoriul procurorului nr. 1387/P/2003 din 31 mai 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.

Astfel cu titlu de premisă se reţine că la data de 20 decembrie 2003, ora 3.03 a fost expediat din Staţia Chitila la Staţia Goleşti trenul de marfa 30677 remorcat de locomotiva D.A. 009 aparţinând SC R.I. SA Bucureşti, compus din 22 vagoane şi condus de învinuitul L.E., mecanic de locomotivă însoţit de şef de tren înv. B.D., ambii salariaţi ai societăţii comerciale sus menţionată.

În aceeaşi dată, la ora 2,44, a fost expediat de la Staţia Buftea către Staţia Goleşti, trenul de marfa 93351 compus din 29 vagoane, remorcat de locomotiva B.A.999 aparţinând S.N.T.F.M condus de mecanicul E.V. şi mecanic ajutor C.G.I., salariaţi la Depoul CF Piatra Olt, punct de lucru Piteşti.

Expedierea ambelor trenuri s-a făcut pe baza indicaţiei semnalului luminos de ieşire, trenul 30677, circulând pe distanţa Săbărăni-Leordeni, firul I, în urma trenului 93351, la un interval cuprins între 5-8 minute, lucru adus la cunoştinţă mecanicului trenului 30677, de către impegatul de mişcare din Staţia Chitila, prin staţia R.T.F.

Trenul 93351 a trecut prin staţia Leordeni Argeş la ora 4,39.

După ce a depăşit semnalul luminos de trecere B.L.l, amplasat la km. 88+390, respectiv culoarea "verde" - permisivă, în jurul orei 4,47, a oprit necomandat, în linie curentă, pe firul I Leordeni-Călineşti, pe distanţa dintre km. 88+730şi km 89+155.

Impegatul de mişcare de serviciu în staţia Călineşti, martorul T.N., după ce a primit avizul de trecere prin staţia Leordeni Argeş, a trenului 93351, ora 4,40, şi a comunicat cu mecanicul de locomotivă condiţiile de circulaţie ale acestui tren, prin Halta Călineşti, folosindu-se de staţia R.T.F. a observat că trenul 93351, prelungeşte timpul de mers.

În această situaţie martorul sus-menţionat luând legătura cu mecanicul trenului i s-a comunicat că trenul a fost oprit în linie curentă deoarece, are probleme la conducta generală de aer a trenului.

În continuare împiegatul de mişcare din H.M. Călineşti a solicitat prin staţia RTF, în mod repetat, trenul 30677 pentru a-l înştiinţa că are tren oprit în faţă, însă nu a primit nici un răspuns de la inculpatul L.E.

De asemenea, după trecerea trenului 93351, prin staţia Leordeni, impiegatul de mişcare M.M., a comunicat prin staţia RTF, către mecanicul trenului 30677, faptul că a fost efectuat, parcurs de intrare la linia ll, directă şi urmează "ieşirea", la sector de bloc, ora 4,44, însă mecanicul trenului 30677, nu a răspuns la staţia din dotarea locomotivei, nici înaintea trecerii trenului prin staţie şi nici după trecere.

La trecerea trenului prin faţa biroului de mişcare al staţiei Leordeni, impiegatul de mişcare M.M., aflat la "defilare", a auzit semnalul acustic dat cu fluierul de la locomotiva trenului condus de inculpatul L.E.

În aceste condiţii trenul 30677 a depăşit semnalul de ieşire al staţiei Leordeni Argeş cu viteza de circa 46 km/h, la lumina "galben" cu acţionarea butonului "atenţie" şi influenţa de 1000 Hz. pe banda vitezometru a locomotivei D.A.009 de Ia semnalul de ieşire al staţiei.

În continuare, viteza trenului a scăzut la circa 39 km/h, pe banda vitezometru a locomotivei observându-se influenţa inductorului de 500 Hz., aflat în faţa semnalului de trecere B.L. 1.

În jurul orei 4,47, trenul 30677, a depăşit semnalul de trecere BL. l, care ordona oprirea şi care acoperă sectorul de bloc de linie din faţa acestuia, sector ce era ocupat cu trenul de marfa 93351, oprit la km. 88+730 - 89+155.

După depăşirea semnalului B.L. l, pe o distanţă de aproximativ 500 -600 m, viteza trenului 30677, a scăzut lent la circa 31 km/h şi apoi a ajuns şi a lovit din urmă trenul 93351, cu această viteză.

Cercetarea efectuată de către Comisia de specialitate instituită în acest scop, a mai stabilit că, pe distanţa Chitila - Leordeni Argeş şi până la producerea evenimentului de cale ferată, locomotiva trenului 30677, a circulat cu instalaţia INDUŞI, „izolată pneumatic" - inactivă, motiv pentru care trenul nu putea fi oprit de către această instalaţie, ea înregistrând doar impulsurile electrice pe banda vitezometru a acesteia.

Pe distanţa H.M. Ciocăneşti - H.C. Bâldana, în jurul orei 3,27, pe banda vitezometru a locomotivei s-a înregistrat "frânare de urgenţă" necomandată, cu influenţă de 2000 Hz., la viteza de circa 51 km/h, fără ca mecanicul de locomotivă să oprească şi să facă avizare, prin notă scrisă către impiegatul de mişcare de la prima staţie din parcurs.

Verificându-se starea semnalului luminos de trecere B.L. l, s-a constatat că era funcţionabil pe roşu de rezervă, cu lentilă dispersoare spartă, filtru murdar, focul roşu stins, inductorul de cale 1000/2000 Hz. Pasiv la roşu iar inductorul de 500 Hz. Activ la roşu.

La locul producerii evenimentului feroviar şi în apropiere, linia de cale ferată era în aliniament, în palier, vizibilitatea bună.

Impactul s-a soldat cu producerea de avarii şi pagube materiale la locomotiva D.A. 009, respectiv la frâna de aer, frâna de mână, compresorul de aer, manometrul de aer, robinetul mecanicului, instalaţia de frână, precum şi la un număr de cinci vagoane marfa, şi anume: 3153 79712088; 8253 78553713; 3153 79918362; 3153 79653647; 3153 79654918, aparţinând Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Marfa.

Circulaţia a fost complet închisă de la ora 4,48 până la ora 15,50 pe firul II Leordeni - Călineşti şi până la ora 18,40 pe firul I, Leordeni –Călineşti.

Trenul 93351 a întârziat 701 minute iar alte trenuri au fost limitate la staţiile Goleşti şi Găieşti, respectiv au fost dirijate pe o altă rută.

Comisia de cercetare deja menţionată a stabilit drept cauză a producerii evenimentului feroviar, depăşirea semnalului luminos de trecere B.L. l, cu indicaţie care ordonă oprirea, de către trenul 30677, semnal ce acoperea sectorul de bloc de linie ocupau de trenul 93351, contrar prevederilor Instrucţiei nr. 201 - art. 30 pct. 1, 2, 7, 10, 17 lit. a), art. 6 pct. C2, art. 33 pct. 4 lit. a), şi a celor din instrucţia nr. 4 - art. 22, art. 27, art. 28 şi art. 52.

Prin urmare se concluzionează din examinarea coroborată a tuturor probelor ce s-au administrat în cauză că la data indicată de 20 decembrie 2003 în jurul orelor 2,44 de la Staţia Buftea către Staţia Goleşti a fost expediat trenul de marfa nr. 93351 compus din 29 vagoane remorcat de locomotiva BA999 aparţinând S.N.T.F.M., condusă de mecanicul E.V. şi mecanic ajutor C.G.I.

La ora 3. 03, pe acelaşi traseu a fost expediat din Staţia Chitila la Staţia Goleşti, trenul de marfa 30677, remorcat de locomotiva DA009, aparţinând S.I. SA Bucureşti, compus din 22 vagoane şi condus de L.E. –mecanic de locomotivă însoţit de şeful de tren B.D. (fără decizie de încadrare –a se vedea declaraţia acestuia fila 21 verso, paragraf 2 dos.urm.pen.).

Expedierea ambelor trenuri, s-a făcut pe baza indicaţiei semnalului luminos de ieşire, trenul 30677 circulând pe distanţa Săbăreni –Leordeni pe firul 1, în urma trenului 93351, la un interval cuprins între 5-8 minute, lucru adus la cunoştinţa mecanicului Limbuţ Emil, de către împiegatul de mişcare din Staţia Chitila, prin Staţia RTF.

După ce trenul 93351 a trecut pe culoarea verde, pe linia curentă, firul 1 Leordeni –Călineşti, împiegatul de mişcare –martorul T.N. observând că prelungeşte timpul de mers, a comunicat cu mecanicul de locomotivă, folosindu-se de staţia RTF şi a aflat că trenul a fost oprit datorită unei defecţiuni.

Împiegat de mişcare din Staţia Călineşti, a solicitat prin staţie RTF, în mod repetat trenul 30677, pentru a-l înştiinţa că „are tren oprit în faţă", însă nu a primit nici un răspuns. De asemenea, la ora 4,44 s-a comunicat prin staţia RTF, mecanicului trenului 30677, că a fost efectuat parcurs de intrare la linia 2 directă şi urmează „ieşirea la sector de bloc", însă nu s-a răspuns la staţia din dotarea locomotivei, nici înaintea trecerii trenului prin Staţia Leordeni şi nici după aceasta.

La trecerea trenului 30677 prin faţa Biroului de mişcare al Staţiei Leordeni, împiegatul de mişcare, aflat la „defilare" a auzit semnalul acustic, dat de fluierul de la locomotiva trenului condus de L.E., care a depăşit semnalul de ieşire al staţiei, cu viteza de 46 km/oră, la lumina „galben", cu acţionarea butonului „atenţie" şi influenţa de 1000 Hz –înregistrate pe banda vitezometrului a locomotivei DA009 la semnalul de ieşire din staţie (a se vedea raportul de cercetare a cazului de ajungere din urmă şi lovire a trenului 93351/20 decembrie 2003 de către trenul 30677/20 decembrie 2003 pe firul I, între staţiile Leordeni şi Călineşti Argeş, zona km 88+730, fila 68 - dos.urm.pen.).

Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că ştiau că sunt dirijaţi în partidă complexă, la 5-8 minute după primul tren, ceea ce le incumba obligaţia să supravegheze cu atenţie parcursul ca să nu apară disfuncţionalilăţi în trafic.

Inculpatul B.D. era în timpul orelor de program, pentru care era remunerat, nefiind în timpul liber în cabina locomotivei, având astfel obligaţia de serviciu să intervină „numai în situaţii speciale" (a se vedea declaraţia martorului S.I. - fílele 168-169 dos.urm.pen.), deci şi în cazul catastrofei rutiere - deoarece ce s-a întâmplat în noaptea de 20 decembrie 2003, orele 4, 47 , nu este ceva obişnuit, firesc pentru calea ferată. De asemenea, tot din declaraţiile martorilor D.V. (filele 170-172 dos.urm.pen.) şi S.I., se reţine că inculpatul B.D. a fost autorizat special să execute şi unele atribuţii ale mecanicului ajutor, iar partea civilă a aprobat, printr-o reglementare internă, ca şeful de tren să stea lângă mecanicul de locomotivă, pe postul 1 sau 2, unde este loc liber.

Totodată, potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 18 din Fişa postului acestui inculpat, fiind în timpul serviciului, nu se poate concluziona că avea atribuţii numai privind activitate de manevră, cât timp ştia că este într-un tren direct de marfă condus în partidă complexă şi nu simplificată, deservit numai de mecanic fără mecanic ajutor, al cărui loc era ocupat de acesta. Potrivit Ordinului nr. 310/1/441/1993 lit. B), cap. I, pct. 11, privind conducerea simplificată - acest sistem nu se aplică şi trenurilor directe de marfă. Autoritatea Feroviară Română (A.F.E.R.) cu Dispoziţia nr.1050 din 03 iunie 2004 a statuat că trenurile directe de marfa nu pot fi deservite în partidă simplificată (fără mecanic ajutor), dar această dispoziţie trebuie coroborată cu cea mai sus enunţată, potrivit căreia „şeful de tren, să stea lângă mecanicul de locomotivă pe postul 1 sau 2".

Se motivează în apărare de către inculpatul B.D. în sensul că mecanicul nu şi-a pierdut capacitatea de a conduce locomotiva şi nu s-a impus exercitarea atribuţiilor acestuia de către şeful de tren, însă din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă că, nici nu i-a preocupat traseul, neobservând niciunul din semnale sau eventual nefuncţionarea instalaţiilor care dădeau posibilitatea avertizării, ori înştiinţării din exterior a mecanicului deoarece aveau alte îndeletniciri „ca să repare instalaţia de încălzire de pe locomotivă" (fila 22 dosar urmărire penală).

Se are în vedere în consecinţă că intimatul inculpat B.D. are o culpă proprie în producerea evenimentului feroviar descris, neluând măsuri urgente de frânare a trenului când mecanicul L.E. nu a reacţionat în consecinţă şi fapta sa întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu, din culpă ce a determinat catastrofa de cale ferată analizată pe larg mai sus, prev. şi ped. de art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul pedepsei ce se va aplica acestuia se are în vedere satisfacerea exigenţelor dispoziţiilor art. 52 C. pen. ce statuează scopurile şi finalităţile în sensul de a desemna o reală măsură de constrângere şi reeducare, dar şi să asigure o necesară prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

La individualizarea judiciară, ce se va realiza prin conformare la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se vor avea în vedere limitele de pedeapsă ale textului de lege sancţionator, pericolul social generic şi concret al infracţiunii comise, împrejurările reale de loc şi timp ale determinării catastrofei de cale ferate, prejudiciile extrem de mari cauzate persoanelor juridice constituite părţi civile în procesul penal dar şi datele care circumstanţiază, independent de poziţia sa procesuală de nerecunoaştere a infracţiunii imputate, totuşi favorabil persoana intimatului inculpat B.D.

Astfel acesta este fără antecedente penale şi a manifestat o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii ceea ce generează necesitatea reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Concomitent este căsătorit şi are patru copii majori, fiind pensionar în prezent ceea ce impune reţinerea şi a circumstanţei atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Faţă de cele ce preced, urmează ca admiţându-se ca fondat în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti să se dispună casarea deciziei recurate numai cu privire la greşita achitare a intimatului inculpat B.D. căruia i se va aplica în baza textului de lege sancţionator menţionat şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante deja reiterate mai sus şi în consecinţă prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., o pedeapsă de 1 an închisoare.

Urmează a se face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

Apreciindu-se cu titlu esenţial că scopurile pedepsei pot fi atinse şi fără privare de libertate urmează ca în baza art. 81 C. pen. să se dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani determinat prin conformare la dispoziţiile art. 82 C. pen.

Urmează a se face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. care prevăd revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

Urmează a se face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi a se dispune ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate să se suspende şi executarea pedepselor accesorii ce s-au aplicat.

Urmează ca în baza art. 191 C. proc. pen., să se dispună obligarea intimatului inculpat B.D. la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Urmează ca între aceste limite să se menţină restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la latura penală a cauzei.

Cu menţiunea că motivul de critică relativ la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului L.E. se va analiza în comun datorat aspectului că aceeaşi critică a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti se solicită a fi valorificată critica şi în recursul declarat de inculpatul L.E., Înalta Curte are în vedere:

2. a) sub aspectul primului motiv de critică invocat de recurentul inculpat L.E. în sensul incidenţei în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen. nepertinenţa acestuia.

Astfel, în cauză, prima instanţă a fost legal investită prin rechizitoriul originar al procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş nr. 1387/P/2003, dar chestiunea deşi reală a indicării cifrei 2 (doi) la dispoziţiile art. 277 C. pen. din încadrarea în drept a faptelor pentru ambii inculpaţi L.E. şi B.D. prin modificarea din cifra 1 (unu) nu are nici un fel de semnificaţie fiind aplicată lateral la această manieră de rezolvare a unei erori materiale semnătura olografă a procurorului redactor şi arătarea calităţii sale de corector.

b) Nu este fondată nici critica iterată în sensul incidenţei pretinsului caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. deoarece revenirea instanţei de apel asupra probei testimoniale încuviinţată anterior recurentului inculpat L.E. de a fi ascultaţi doi martori pentru considerentul că aceştia erau ţinuţi de nedeconspirarea chestiunilor subsumate secretului profesional nu echivalează, aşa cum se cere, ca nepronunţarea cu privire la o cerere esenţială de natură să garanteze drepturile recurentului şi să influenţeze soluţia procesului ci desemnează o indubitabilă măsură justificată de datele specifice tiparului de admisibilitate a probelor apreciate iniţial ca utile, iar ulterior ca imposibil obiectiv de a fi administrate.

c) Tot astfel nu este întemeiată nici critica relativă la incidenţa pretinsului caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. întrucât în mod legal instanţele de fond şi de apel au pronunţat hotărârile de condamnare pentru fapta incriminată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., şi nu pentru o altă faptă decât cea pentru care recurentul inculpat L.E. a fost trimis în judecată, condiţia ultimă nefiind prezentă în datele speţei.

d) Nu este pertinentă critica aceluiaşi recurentul inculpat L.E. în sensul constatării incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi drept urmare să se dispună achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca urmare a lipsei culpei sale, cerinţă impusă de textul de lege ce incriminează infracţiunea imputată.

Astfel în speţă nu a fost comisă de instanţa de apel - prin menţinerea hotărârii de condamnare legal pronunţată de instanţa de fond, o gravă eroare de fapt datorat aspectului că examinarea coroborată a raportului de cercetare a evenimentului feroviar întocmit de Revizorul Regional de Siguranţa Circulaţiei (file 64-290 dos.urm.pen.), fişa postului sau (f. 248 dos.urm.pen.) şi concluziile expertizei tehnice administrate în faţa primei instanţe impune concluzia vinovăţiei sale certe în forma culpei întrucât recurentul inculpat L.E. a încălcat obligaţiile stabilite prin fişa postului şi reglementările de serviciu specifice în sensul că:

- nu a urmărit indicaţia semnalului de bloc BL 1, aflat pe distanţa Leordeni Călineşti, jud.Argeş;

- a depăşit semnalul BL 1 care ordona oprirea, fără respectarea reglementărilor instrucţionale;

- după depăşirea semnalului BL 1 care ordona oprirea, nu a urmărit linia şi parcursul şi nu a luat măsuri de frânare pentru evitarea lovirii trenului 93351;

- a circulat de la plecare din staţia Chitila până la producerea evenimentului, cu instalaţia locomotivei INDUŞI, izolată:

- nu a procedat instrucţional nici în cadrul frânărilor din parcurs (între Staţiile Ciocăneşti –Baldana şi Staţia Găeşti);

- a avut alte preocupări în timpul conducerii trenului, în loc să urmărească şi să respecte indicaţiile semnalelor a făcut unele intervenţii la aeroterma de încălzire a cabinei;

- nu a comunicat prin staţia de radio cu împiegaţii de mişcare din staţia Leordeni Argeş, respectiv HM Călineşti, pentru confirmarea recepţiei condiţiilor de circulaţie transmise, deşi s-a stabilit că staţia RTF era în bună stare de funcţionare.

e) Nu este întemeiat nici motivul de critică referitor la pretinsa incidenţă în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. prin care se solicită ca după casarea deciziei atacate în rejudecare în baza art. 334 C. proc. pen. să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. de art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 alin. (1) C. pen.

Astfel în mod legal prin Decizia atacată s-a avut în vedere justificat că în speţă s-au ciocnit două mijloace de transport ale căilor ferate, iar urmarea acestei ciocniri a fost deosebit de gravă prin distrugerea şi degradarea mijloacelor de transport menţionate.

În consecinţă, elementele descrise mai înainte definesc în sensul dispoziţiilor art. 277 alin. (2) teza III C. proc. pen. urmarea socialmente periculoasă specifică catastrofei şi nu accidentului de cale ferată.

1 b) şi 2 f) În analiza comună a temeiniciei pedepsei aplicate aceluiaşi recurent inculpat L.E., care în recursul său solicită reducerea ei sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiţionată a executării, iar contrar în recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti se solicită modificarea modalităţii de executare stabilită de instanţa de apel, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa ambelor critici.

Astfel pedeapsa stabilită inculpatului L.E. într-un cuantum de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani este aptă să asigure scopurile descrise prin dispoziţiile art. 52 C. pen. şi este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi care au fost evidenţiate distinct cu prilejul analizei de la pct. 1 a) din considerentele de faţă.

Cum inculpatul L.E. nu are antecedente penale şi a avut o conduită bună mai înainte de săvârşirea infracţiunii din prezenta cauză, se apreciază că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a apreciat în sensul reducerii pedepsei aplicate iniţial de instanţa de fond de la 5 ani la 3 ani închisoare dispunând şi suspendarea condiţionată a executării acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen.

Se conchide astfel în sensul inexistenţei unor elemente de reducere sau majorare a cuantumului pedepsei indicate, ori de modificare a modalităţii de executare.

B. Întrucât prin recursul declarat de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Bucureşti, una din chestiunile devoluate este nepronunţarea de către instanţa de apel asupra cererii sale de actualizare a despăgubirilor începând cu data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a acestuia având în vedere că de la data producerii accidentului şi până în prezent au trecut peste 5 ani, iar preţurile luate în calcul nu mai sunt de actualitate, ce se constată a fi justificată - din examinarea hotărârii recurate şi care se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 teza III C. proc. pen., Înalta Curte va admite ca fondat recursul acesteia cât şi al inculpatului L.E. (datorat aspectului că este în egală măsură interesat de rezolvarea corespunzătoare a laturii civile a cauzei) şi în consecinţă în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) teza III C. proc. pen. va trimite cauza spre rejudecarea tuturor apelurilor ce au fost declarate în cauză la această instanţă, Curtea de Apel Piteşti numai sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, când se vor administra toate probele necesare aflării adevărului în cauză şi vor fi avute corespunzător în vedere toate criticile invocate în recursul declarat de această parte civilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., SUCURSALA BUCUREŞTI, şi inculpatul L.E. împotriva deciziei penale nr. 87 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe intimatul inculpat B.D..

Casează Decizia recurată numai cu privire la greşita achitare a inculpatului B.D. şi greşita soluţionare a laturii civile.

I. În baza art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., precum şi art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul B.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, determinat conform art. 82 C. pen.

Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe intimatul inculpat B.D. la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la latura penală a cauzei.

II. Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., SUCURSALA BUCUREŞTI, partea responsabilă civilmente SC S.I. S.A., precum şi de inculpaţii L.E. şi B.D. la aceiaşi instanţă, Curtea de Apel Piteşti, sub aspectul laturii civile a cauzei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, SUCURSALA BUCUREŞTI, şi inculpatul L.E., rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat B.D. se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat L.E. se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 102/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 106/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1012/2009. Penal. Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 102/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1039/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 106/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1062/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1068/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 110/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs