ICCJ. Decizia nr. 1415/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1415/2010
Dosar nr. 4644/121/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 288 din 26 mai 2009 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul S.M.V. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 109 alin. (1) C. pen. (faptă din 02 noiembrie 2007 - parte vătămată L.D.).
A fost condamnat inculpatul S.M.V. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 109 alin. (1) C. pen. (faptă din 02 noiembrie 2007 - parte vătămată L.L.).
În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse a câte 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului S.M.V. prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Potrivit disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.M.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a b) şi e) C. pen.
S-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 43/U din 13 iunie 2008 emis în baza încheierii de şedinţă din 13 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr 3807/121/2008 nu a fost pus în executare. în baza disp. art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (2) C. civ. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.V. şi S.C. la plata sumei de 25.000. lei către partea vătămată / civilă L.D. şi la plata sumei de 25.000. lei către partea vătămată / civilă L.L. - cu titlu de daune morale.
Potrivit art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 lei să fie avansat BA Galaţi din fondul M.J. urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat.
Conf. disp. art. 193 alin. (1) şi (4) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.V. şi S.C. la plata sumei de 400 lei către partea vătămată / civilă L.D. şi la plata sumei de 400 lei către partea vătămată / civilă L.L. - cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza disp. art. 191 alin. (1) şi (3) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S.M.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.V. şi S.C. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 401/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C.penal cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) parte vătămată L.D.) şi art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (parte vătămată L.L.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul S.M.V. şi martora T.T. - bunica părţilor vătămate L.D. şi L.L., locuiesc în comuna Movileni, jud. Galaţi, fiind vecini.
Cele două părţi vătămate – L.L. şi L.D., fraţi gemeni, în vârstă de 8 ani .locuiesc împreună cu bunicii, părinţii acestora fiind plecaţi la muncă în străinătate.
În seara de 02 noiembrie 2007, în timp ce se aflau în faţa locuinţei, cele două părţi vătămate au fost abordate de inculpatul S.M.V., care Ie-a invitat acasă la el sub pretextul că vrea să le arate un telefon mobil. Fără a bănui ce intenţii are inculpatul, părţile vătămate l-au urmat şi, în momentul în care au intrat într-una din camerele locuinţei, aceasta a închis uşa de acces asigurându-o cu un cui.
În continuare, inculpatul a dezbrăcat-o de pantaloni pe partea vătămata L.D., a trântit-o la pământ cu faţa în jos, a imobilizat-o aşezându-se cu genunchii deasupra ei şi, după ce s-a dezbrăcat şi el de pantaloni a întreţinut relaţii exuale anale cu acesta.îîn tot acest timp, partea vătămată L.D. a ţipat şi s-a zbătut încercând să scape de inculpat.
Activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat în prezenţa părţii vătămate L.L. care, văzând ce i se întâmplă fratelui său a încercat să-l salveze lovindu-l pe inculpat.
După consumarea raportului sexual cu partea vătămată L.D., procedând în acelaşi mod, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale anale şi cu partea vătămată L.L.
După ce a întreţinut relaţii cu părţile vătămate, inculpatul Ie-a cerut să nu spună nimănui ce făcuse ameninţându-le cu bătaia.
La un moment dat, sesizând lipsa de la domiciliu a nepoţilor săi, martora T.T. a pornit în căutarea lor.
Potrivit declaraţiei martorei,în timp ce aceasta trecea pe lângă locuinţa lui S.M.V. a auzit ţipete de copil iar la scurt timp cele două părţi vătămate au ieşit din casa inculpatului.
Ajungând la domiciliu, cei doi minori le-au spus bunicilor că au fost violaţi de inculpatul S.M.V.
La aceiaşi dată au fost sesizaţi lucrătorii de poliţie. Cu ocazia examinării medico-legale s-a constat că partea vătămată L.D. prezenta leziuni de violenţă (plăgi plesnite şi echimoze la nivelul regiunii anale) ce au putut fi produse în condiţiile unui raport sexual anal. În secreţia anală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi. Necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor.
Cu ocazia examinării s-a mai contatat o leziune de violenţă pe faţa posterioară a toracelui, posibil produsă prin lovire cu corp dur alungit care nu a necesitat îngrijiri medicale.
Fiind examinată medico-legal - partea vătămată L.L., s-a constat că prezenta leziuni de violentă (plagă plesnită la nivelul regiunii anale ) ce a putut fi produsă în condiţiile unui raport sexual anal. În secreţia anală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi. Necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunii dacă nu survin complicaţii.
Cu ocazia examinării s-au mai constatat leziuni pe faţa posterioară a toracelui părţii vătămate prin lovire cu corp dur alungit care nu au necesitat îngrijiri medicale.
Părţile vătămate L.D. şi L.L. - prin apărător ales s-au constituit părţi civile în cauză, cu câte 25.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale (încheiere de şedinţă din 10 noiembrie 2008 - f. 43 dosar instanţă).
Inculpatul S.M.V. a fost audiat o singură dată în calitate de făptuitor, ocazie cu care a recunoscut comiterea faptei (declaraţie - f.35,36 dos.u.p.)
După începerea urmăririi penale inculpatul nu a mai fost audiat întrucât s-a sustras de la urmărirea penală (acte de căutare - f 50,56, 69 dosar u.p.), situaţie în care nu i s-a putut prezenta nici materialul de urmărire penală.
Audierea inculpatului nu a fost posibilă nici în faza de cercetare judecătorească, inculpatul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă iar părinţii acestuia, fiind audiaţi, au susţinut că inculpatul a plecat iniţial la o rudă a mamei sale în jud. Vrancea, pentru a munci la o stână, însă, fiind căutat de tatăl său, i s-a precizat că acesta a plecat fără a se cunoaşte unde se află în prezent (acte de căutare - f 89, 91-97, 102 dosar instanţă, declaraţii păţi responsabile civilmente f. 110, 111 dosar instanţă).
Inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat achitarea sa, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că în cauză, având în vedere declaraţiile părţilor responsabile civilmente cum că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care este cercetat - şi faptul că din celelalte probe nu rezultă că el este autorul acestor fapte.
Inculpatul, fiind audiat imediat după comiterea faptei, în calitate de făptuitor. În prezenţa tatălui său, a recunoscut comiterea faptelor, arătând cum a procedat, în ce împrejurări a săvârşit aceste fapte (declaraţie f. 35 -36 dosar u.p.).
S-a arătat că, fată de susţinerile părţii responsabile civilmente S.V. referitoare la faptul că inculpatul a fost supus la violenţe fizice din partea organelor de cercetare penală - aspect pe care nu l-a precizat în mod direct, ci i l-a relatat inculpatul, acesta nefiind prezent la audiere, ci doar semnând la sfârşit declaraţia - nu au fost primite, având în vedere declaraţia olografă a inculpatului, declaraţie în care a precizat că dă acea declaraţie în prezenţa tatălui său S.V. şi care este semnată atât de inculpat cât şi de partea responsabilă civilmente.
Totodată, s-a constatat că declaraţia inculpatului (singura dată în cauză întrucât ulterior s-a sustras atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti) se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile celor două părţi vătămate, declaraţiile martorei T.T. - bunica părţilor vătămate, declaraţiile martorei S.M. - sora inculpatului - declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti şi cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală efectuate în cauză.
Inculpatul, prin apărător din oficiu, a solicitat probe în circumstanţiere - acte şi martori - respectiv pe martora D.C. - probe încuviinţate de instanţă(încheiere - 10 noiembrie 2008 - f. 43 dosar instanţă).
Legal citată şi prezentă în instanţă, martora D.C. nu a dorit să dea declaraţie (f. 58 dosar instanţă). S-au depus acte în circumstanţiere (f. 38- 42, 78 dosar instanţă).
În raport de considerentele expuse, s-a constatat că vinovăţia inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză: proces verbal de consemnare a plângerii (f. 5 dosar u.p.), declaraţiile părţilor vătămate(f. 20-27 dosar u.p., f 35,37 dosar instanţă), declaraţie inculpat (f. 35, 36 dosar u.p.), proces - verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (f. 6-19 dosar u.p.) .raport de constatare medico legală (f. 37, 38 dosar u.p.) declaraţii martori (f, 39 dosar u.p., f. 36, 57, 58, 81 dosar instanţă), declaraţii părţi responsabile rilmente (f.110,111 dosar instanţă).
S-a arătat că în drept, fapta inculpatului S.M.V., care la data 02 noiembrie 2007, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată L.L. în vârstă de 8 ani constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 02 noiembrie 2007, prin constrângere a (reţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată L.D., în vârstă de 8 ani, constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C.penal.
La alegerea sancţiunilor aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 100 alin. (1) C. pen., ţinându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Întrucât la data comiterii faptelor inculpatul S.M.V. avea vârsta de 17 ani şi 10 luni, în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În cauză s-a întocmit referatul de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi (f. 46, 47, 52, 53 dosar u.p.) din concluziile căruia a rezultat că parcursul social al minorului poate cunoaşte îmbunătăţiri în urma absolvirii unui curs de calificare şi angajării în muncă cu forme legale.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului (f. 67 dosar instanţă) a rezultat că acesta nu are antecedente penale.
Având în vedere gravitatea faptelor comise şi atitudinea procesuală a inculpatului (acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti), s-a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia, aplicându-i-se o pedeapsă pentru fiecare faptă reţinută în sarcina sa, în limitele prev. de art. 109 alin. (1) C. pen.
La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, a fost avută în vedere limita minimă prevăzută de lege, având în vedere că inculpatul anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător în familie şi societate (caracterizări f. 38, 42, 78 dosar instanţă), referat evaluare – f. 45, 47 dosar u.p.) şi că se afla la primul impact cu legea penală.
Cererea inculpatului prin apărătorul desemnat din oficiu, de a se reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante judiciare şi de a se aplica pedepse sub limita minimă prev. de lege, s-a reţinut că nu poate fi primită, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reţinute în sarcina sa, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, împrejurările concrete în care au fost săvârşite şi urmarea produsă (în cauză fiind vorba de două părţi vătămate - fraţi gemeni, în vârstă de 8 ani).
În ce priveşte pedeapsa accesorie aplicată inculpatului în temeiul art. 71 C. pen., instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului au condus la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) şi e) C. pen.
S-a reţinut că, având în vedere că inculpatul a săvârşit cele două fapte deduse judecăţii înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea sporită corespunzător perseverenţei infracţionale şi gravităţii faptelor comise, fiind respinsă cererea formulată în cauză, de a nu se aplica un spor de pedeapsă.
Din perspectiva sporului, modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului prin prezenta hotărârii, având în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurările concrete de săvârşire a acestora, urmarea produsă dar şi atitudinea procesuală a inculpatului (acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti), s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia, respingând pe cale de consecinţă cererea apărătorului inculpatului de a se aplica în cauză disp. art. 86 C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 3807/121/2008 al Tribunalului Galaţi s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului S.M.V. - pe o perioadă de 20 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/U din 13 iunie 2008 (f. 30-34 dosar u.p.).
S-a reţinut că mandatul de arestare preventiv emis pe numele inculpatului S.M.V. nu a fost pus în executare.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a arătat că cele două părţi vătămate s-au constituit părţi civile cu câte 25.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
S-a arătat că întrucât părţile vătămate sunt minore (având la data săvârşirii infracţiunii vârsta de 8 ani), în conformitate cu disp. art. 7 şi 8 din Legea nr. 211/2004 privind protecţia victimelor infracţiunilor s-a emis adresă Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru ca acestea să beneficieze de consiliere psihologică gratuită (f. 43,45 dosar instanţă ).
S-a reţinut că Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi a comunicat instanţei că s-a întocmit programul de consiliere psihologică, cei doi minori prezentându-se în acest sens însoţiţi de bunică (adresă - f. 56 dosar instanţă).
Urmare agresiunilor suferite prin infracţiune, cele două părţi vătămate au fost internate cu diagnosticul „sindrom anxios" la Spitalul de Psihiatrie E.D. Galaţi, copie bilet de ieşire din spital -(f. 108 - 109 dosar instanţă).
Având în vedere trauma psihică suferită de cele două părţi vătămate minore - fraţi gemeni în vârstă de 8 ani, precum şi influenţa pe care această traumă o va avea asupra dezvoltării psihice ulterioare a acestora (cei doi minori fiind agresaţi sexual unul în prezenţa celuilalt), instanţa a apreciat ca fiind întemeiate pretenţiile civile solicitate în cauză.
Constatând ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, precum şi ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor (faptă, vinovăţie, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu,culpă în supraveghere a părinţilor inculpatului), în baza disp .art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (2) C. civ. s-a arătat că inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata a câte 25.000 lei, cu titlu de laune morale, către fiecare parte vătămată constituită parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M.V., criticăd-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În principal, inculpatul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa de achitare conform art. 1 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., neobservând că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că se facevinovat de infracţiunile deduse judecăţii. A mai arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante. De asemenea, inculpatul a arătat că sporul de pedeapsă de 6 luni, stabilit cu ocazia contopirii celor două pedepse este prea mare.
Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile a cauzei, susţinând că despăgubirile civile acordate părţilor vătămate sunt prea mari.
În concluzie, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor sub limita minimului special, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
A mai susţinut inculpatul că în mod greşit a fost obligat la plata onorariului din oficiu, întrucât la instanţa de fond a avut avocat ales.
Apelul a fost considerat nefondat şi respins ca atare, şi s-a menţinut măsura arestării în lipsă, luată faţă de inculpat.
S-a considerat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului, pe baza analizei complete a materialului probator.
Contrar susţinerilor inculpatului, s-a considerat că probatoriile administrate în cauză au confirmat împrejurarea că acesta a comis cu vinovăţie cele două infracţiuni de viol asupra părţilor vătămate minore L.D. şi L.L.
Astfel,din declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorei T.T. - bunica pârtilor vătămate, declaraţiile martorei S.M., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de constatare medico-legală, coroborate cu declaraţia inculpatului dată în faza urmăririi penale a rezultat pe deplin vinovăţia inculpatului.
Susţinerile părţii responsabile civilmente S.V., în sensul că inculpatul a fost agresat de organele de poliţie şi fiul său a fost audiat în lipsa părinţilor, nu au putut fi primite, neavând la bază nici un mijloc de probă.
Mai mult, din declaraţia inculpatului dată în cursul urmăririi penale (filele 35, 36) a rezultat că acesta a recunoscut fapta adusă ca învinuire şi a dat declaraţie in prezenţa tatălui.
Nu au fost primite nici motivele de apel ale inculpatului vizând netemeinicia, hotărârii instanţei de fond.
S-a considerat că prima instanţă a procedat la o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pedepsele aplicate au fost considerate legale şi temeinice.
S-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat şi suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, întrucât inculpatul a beneficiat de asistenţa juridică a avocatului ales începând cu data de 02 decembrie 2008, aşa cum a rezultat din împuternicirea avocaţială aflată la fila 54 dosar fond.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul S.M.V., criticăd-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 5 şi 6 C. proc. pen., apărătorul desemnat din oficiu susţinând recursul, astfel cum a fost depus în scris la dosarul cauzei de către apărătorul ales al inculpatului. Prin motivele depuse în scris recurentul inculpat a criticat lipsa încheierii prin care s-a amânat pronunţarea hotărârii - caz de casare prevăzut in art. 3859 alin (1) pct. 3 C. proc. pen.,menţionând că lipsa încheierii prin care s-a amânat de 5 ori pronunţarea sentinţei 288 din 26 mai 2009 de câtre Tribunalul Galaţi, atrage casarea hotărârii in temeiul art. 3859 alin (1) pct. 3 C. proc. pen., întrucât, în lipsa acestor încheieri, nu se poate verifica daca au fost respectate prevederile legale privind compunerea completului de judecata, daca acelaşi judecător care a participat la dezbateri a pronunţat hotărârea sau daca judecătorul este incompatibil; 2. Urmărirea penala a avut loc în lipsa apărătorului, deşi conform art. 171 alin. (2) asistenţa juridica era obligatorie întrucât inculpatul era minor la momentul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa - caz de casare prevăzut în art 3859 alin (1) pct. 6 C. proc. pen. întreaga urmărire penala s-a desfăşurat în lipsa unui apărător ales sau din oficiu, toate actele de urmărire penala au fost întocmite în lipsa unui apărător, aspect sancţionat cu nulitate absoluta, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen; 3. Instanţa nu a fost compusă potrivit legii - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. Conform art 483 alin. (1) si (2) C. proc. pen., cauzele în care inculpatul este minor şi judeca de către judecători anume desemnaţi prin lege şi se face aplicarea dispoziţiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a implinit vârsta de 18 ani. Judecătorul ce a soluţionat fondul nu a fost desmnat potrivit legii să judece cauzele privind inculpaţi minori, aspect sancţionat cu nulitate absoluta, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. In susţinerea acestui motiv de recurs a arătat că I.C.C.J. s-a pronunţat prin Decizia nr. 3068 din 15 decembrie 1995; Judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin (1) pct. 5 C. proc. pen, menţionând că prezenta inculpatului minor la judecată este obligatorie conform art 484 C. proc. pen.; Instanţa de apel a judecat cauza cu procedura de citare legal îndeplinita, însă fără a face dovada că inculpatul se sustrage de le judecata, conform disp. art. 484 C. proc pen, teza a doua.; Judecata a fost nelegală, dispoziţie prevăzută, conform art 191 alin. (2) si (3) C. proc. pen, sub sancţiunea nulităţii absolute întrucât instanţa de apel nu a făcut dovada sustragerii de la judecata iar dispoziţiile imperative prev. de art. 484 C. proc. pen se refera la toate fazele pe care le parcurge procesul penal, inclusiv la judecata in apel, menţioând că în acelaşi sens s-a pronunţat C.S.J., Dec. 516 din 20 martie 1991, I.C.C.J., Dec. 3113 din 08 iunie 2004, C.S.J., Decizia 1039 din 14 martie 2000.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 5 şi 6 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut şi oral la termenul de astăzi 14 aprilie 2010 de către apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, rezultă că instanţa de fond în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului S.M.V., în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţnută, fapta acestuia constând în aceea că la data 02 noiembrie 2007, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată L.L. în vârstă de 8 ani constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 197 pct. 9 şi 3 C. pen. precum şi fapta aceluiaşi inculpat care la data de 02 noiembrie 2007, prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată L.D., în vârstă de 8 ani, constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare ia aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat au fost corect încadrate juridic.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica inculpatului S.M.V., cu privire la nevinovăţia sa în raport de faptele pentru care a fost condamnat, aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului (singura dată în cauză întrucât ulterior s-a sustras atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti) s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile constante ale celor două părţi vătămate, declaraţiile martorei T.T. - bunica părţilor vătămate, declaraţiile martorei S.M. - sora inculpatului -declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti şi cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală efectuate în cauză.
Din raportul de constatare medico - legală s-a constat că partea vătămată L.D. prezenta leziuni de violenţă (plăgi plesnite şi echimoze la nivelul regiunii anale) ce au putut fi produse în condiţiile unui raport sexual anal .în secreţia anală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi, a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor.
Cu ocazia examinării s-a mai contatat o leziune de violenţă pe faţa posterioară a toracelui, posibil produsă prin lovire cu corp dur alungit care nu a necesitat îngrijiri medicale.
Fiind examinată medico-legal - partea vătămată L.L., s-a constat că prezenta leziuni de violentă (plagă plesnită la nivelul regiunii anale) ce a putut fi produsă în condiţiile unui raport sexual anal. în secreţia anală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi, a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunii dacă nu survin complicaţii.
Cu ocazia examinării s-au mai constatat leziuni pe faţa posterioară a toracelui părţii vătămate prin lovire cu corp dur alungit care nu au necesitat îngrijiri medicale.
Faţă de situaţia de fapt reţinută corect de către instanţa de fond şi însuşită şi de prima instanţă de control judiciar, Înalta Curte, a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat este corespunzătoare.
De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.M.V., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Faţă de gradul extrem de ridicat de pericol social al infracţiunilor comise de inculpat (viol asupra a două părţi vătămate în vârstă de 8 ani), faţă de modalităţile şi împrejurările săvârşirii - aşa cum s-a arătat mai sus - faţă de urmarea produsă, de persoana inculpatului şi atitudinea acestuia manifestată pe parcursul procesului, s-a considerat că nu se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reducerii pedepselor sub limita minimului special.
S-a considerat că sporul de pedeapsă de 6 luni aplicat cu ocazia efectuării contopirii celor două pedepse este legal şi temeinic, fiind stabilit cu respectarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. Având în vedere cele mai sus arătate, faţă de dispoziţiile art. 52 C. pen. s-a apreciat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenţie.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a considerat că instanţa de fond a apreciat corect cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul, către cele două părţi vătămate minore. Astfel, faţa de traumele psihice suferite de părţile vătămate, care aveau vârsta de 8 ani la data faptei, faţă de împrejurarea că acestea au fost internate în spital cu diagnosticul de sindrom anxios şi în prezent urmează tratament de consiliere psihologică, s-a apreciat că nu se impune reducerea despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la critica vizând lipsa încheierii amânării pronunţării, instanţa a apreciat-o ca nefondată, întrucât din verificări a rezultat că aceasta este ataşată la dosarul cauzei şi face parte integrantă din Decizia recurată. Cu privire la lipsa de apărare invocată, s-a apreciat că şi această critică este nefondată, la momentul audierii în calitate de făptuitor, inculpatul fiind minor a fost audiat în prezenţa tatălui său S.V., fapt ce a rezultat din înscrisul aflat la dosarul cauzei fila (declaraţie f. 35 - 36 dosar u.p.), inculpatul, fiind audiat imediat după comiterea faptei, în calitate de făptuitor, a recunoscut comiterea faptelor, arătând cum a procedat, în ce împrejurări a săvârşit aceste fapte.
După începerea urmăririi penale, inculpatul nu a mai putut fi audiat întrucât s-a sustras de la urmărirea penală (acte de căutare – f. 50, 56, 69 dosar u.p.), situaţie în care nu i s-a putut prezenta nici materialul de urmărire penală.
Cu privire la nelegala compunere a instanţei de judecată, înalta Curte, a apreciat că şi această critică este nefondată întrucât, cauza a fost soluţionată de către secţia specializată în acest sens, respectiv secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Cu privire la soluţionarea cauzei în fond şi apel, în lipsa inculpatului, Înalta Curte, a apreciat că şi această critică este nefondată având în vedere că, inculpatul S.M.V. a fost audiat o singură dată în calitate de făptuitor, ocazie cu care a recunoscut comiterea faptei (declaraţie - f. 35, 36 dos.u.p.)
Audierea inculpatului nu a fost posibilă nici în faza de cercetare judecătorească, inculpatul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă iar părinţii acestuia, fiind audiaţi, au susţinut că inculpatul a plecat iniţial la o rudă a mamei sale în jud. Vrancea, pentru a munci la o stână, însă, fiind căutat de tatăl său, i s-a precizat că acesta a plecat fără a se cunoaşte unde se află în prezent (acte de căutare — f. 89, 91-97, 102 dosar instanţă, declaraţii păţi responsabile civilmente f. 110, 111 dosar instanţă).
După această audiere, inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi judecării, fiind prins de autorităţile portugheze şi încarcerat în vederea extrădării la momentul la care cauza se afla pe rolul instanţei de recurs, respectiv data de 7 ianuarie 2010. După predarea autorităţilor române, inculpatul a fost încarcerat în baza M.A.P. emis de către Tribunalul Galaţi în lipsă.
Asfel, faţă de considerentele care au precedat:
În baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării de către autorităţile portugheze în vederea extrădării de la 07 ianuarie 2010 la 15 ianuarie 2010 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2010 la 14 aprilie 2010.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., şi la suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către reprezentantul legal al părţilor vătămate L.L. şi L.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.V. împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării de către autorităţile portugheze în vederea extrădării de la 07 ianuarie 2010 la 15 ianuarie 2010 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2010 la 14 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., şi la suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către reprezentantul legal al părţilor vătămate L.L. şi L.D.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1660/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1664/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
