ICCJ. Decizia nr. 1066/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1066/2010
Dosar nr. 3916/90/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 11 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea a dispus în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, condamnarea inculpatului A.F.S.A.S., fiul lui S. şi T.M., la 1 an închisoare.
În baza art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată;
A condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată;
A condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, modificată;
A condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005;
A condamnat pe inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005;
A condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 290 C. pen.;
A condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
A condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen.;
A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare.
În total, inculpatul va executa 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP);
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu 20 februarie 2007 şi până la 18 iulie 2007, inclusiv.
A aplicat art. 57 C. pen.
A aplicat art. 71 rap.la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
În baza art. 351 alin. (1) C. proc. pen.;
A menţinut faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată prin încheierea din 24 octombrie 2007, cu modificările dispuse prin încheierea din 19 decembrie 2007, în ceea ce priveşte măsurile pe care trebuie să le respecte inculpatul.
A admis în parte, acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 5, prin D.G.F.P. Vâlcea, aşa cum a fost precizată prin cererea de la fila 9 din dosar (vol. III-fond).
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ.;
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.572.226 lei, compusă din:2.097.990 lei acciză; 415.124 lei taxă pe valoarea adăugată; 13.900 lei impozit pe profit şi 45.212 lei acciză la cantitatea de 21.683 pachete ţigări marca P., la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate până la data efectivă a plăţii.
A constatat achitată, din prejudiciu, suma de 200.000 lei, cu chitanţa din 15 mai 2007 (Dosar nr. 2125/90/2007).
A respins capătul de cerere formulat de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti privind obligarea SC O.M. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 6 şi sediu secundar în Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005;
A instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului.
A constatat că Garda Financiară - secţia Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, județul Vâlcea are calitatea de parte vătămată în cauză.
A constatat că partea vătămată SC G.T. SA Bucureşti, cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 6, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen.;
A dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri şi sume de bani:
- 133 fişicuri a câte 500 bucăţi de timbre de marcare a pachetelor de ţigări (66.500 bucăţi timbre), având inscripţionate diferite serii, toate având inscripţia RST (TABAC) România, precum şi stema României desenată pe fond verde;
- 2 bax-uri conţinând hârtie albă cu dimensiunea 42 cm / 60 cm, înălţimea fiecărui bax fiind de 9 cm;
- 6 bax-uri conţinând hârtie tipărită cu inscripţia Z., pentru ambalat ţigări, în pachete de dimensiunea 10 cm x 15, 5 cm (conform procesului-verbal din 8 februarie 2007 s-a efectuat numărarea hârtiei din cele 8 bax-uri şi s-a constatat 2000 bucăţi hârtie de împachetat cartuşe pentru ţigarete marca Z. şi 47.000 bucăţi hârtie de împachetat pachete de ţigări marca Z.);
- o rolă metalică de marcat hârtie pentru ţigarete cu inscripţia Z.;
- o rolă metalică de marcat hârtie pentru ţigarete cu inscripţia P. (toate aceste bunuri se ală la camera de corpuri delicte a I.P.J. Vâlcea);
- un utilaj industrial de culoare verde, cu greutatea de 2800 kg, inscripţionat K.H.M., folosit pentru fabricarea ţigaretelor;
- o cutie de carton ce conţine 880 ţigarete marca Z. în lungime fiecare de 70 mm;
- 1175 bucăţi ţigarete cu inscripţia P. de 82 mm;
- 33 role de hârtie pentru confecţionarea ţigaretelor cu următoarele inscripţii: P.G., O., C.R.O., cu dimensiunile fiecare de 27 mm/6000 m;
- 44 cutii carton goale, având aplicate etichete din care rezultă că au conţinut tutun în greutate de 100 kg, din care 4 cutii sunt pline cu rebut de tutun şi hârtie rezultată în procesul de producţie;
- o cutie cerneală T.O.N., de culoare roşie seria 382-350;
-un compresor electric şi o instalaţie pentru filtrat aer, ambele conectate la utilajul de fabricat ţigarete;
- 1339 bucăţi cartoane şi 1339 bucăţi capace din carton neutilizate;
- 1883 bucăţi cartoane şi capace neutilizate;
- 589 kg ţigarete rebut;
- 158,7 kg reziduri tutun cotor;
- 263,3 kg reziduri tutun praf (toate aceste bunuri se află în spaţiul închiriat şi sigilat din Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea);
- patru role de folie pentru sigilarea pachetelor de ţigarete cu filtru şi 8 cartuşe cu câte 10 pachete ţigări ridicate de organele de poliţie de la martorul B.L.;
- 1,7 tone tutun vrac;
- 21.683 pachete ţigări P., a câte 20 ţigarete/pachet;
- suma de 6000 lei, reprezentând contravaloarea autovehiculului, marca D.;
- suma de 8500 lei, reprezentând contravaloarea autoutilitarei I.T., an de fabricaţie 1991, şi l-a obligat pe inculpat la plata acestor bunuri, precum şi a sumelor de bani către stat;
A dispus anularea facturilor fiscale false din 10 decembrie 2006; seria fără dată şi seria din 8 ianuarie 2007, precum şi a contractului de închiriere nr. 18 din 13 decembrie 2006, încheiat între SC T. SRL Rm. Vâlcea şi SC T.P. SRL Bucureşti.
A dispus plata sumei de 720 lei din fondurile Tribunalului Vâlcea către traductor D.B., precum şi a sumei de 300 lei către expert U.I., reprezentând contravaloarea expertiză tehnică dispusă a se efectua din oficiu.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
A obligat pe inculpat la 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi suma de 300 lei, reprezentând onorariu pentru expertul tehnic desemnat să evalueze autovehiculul.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 15 ianuarie 2007, pe raza comunei Mihăeşti, judeţul Vâcea, a fost oprită în trafic autoutilitara marca D., condusă de martorul Ş.L.C., în interiorul căreia au fost identificate un număr de 21.600 pachete de ţigări marca P., ambalate în cutii de carton, care nu aveau documente de provenienţă legală, marfă despre conducătorul auto a declarat că aparţine inculpatului.
În dimineaţa zilei de 16 ianuarie 2007, tot pe raza comunei Mihăeşti, judeţul Vâlcea, a fost oprită în trafic utilitara marca I., condusă de martorul B.I., în interiorul căreia, în compartimentul de marfă au fost identificate 13 cutii de carton, ce conţineau cantitatea de 1,71 tone tutun vrac, marfă care nu era însoţită de documente de provenienţă.
În acest autovehicul au fost identificate, de către organele de poliţie mai multe facturi fiscale, trei dintre ele completate, iar altele în alb. Constatările tehnico-ştiinţifice efectuate asupra scrisului facturilor completate a stabilit că acesta a fost executat de către B.D.C.
În ziua de 16 ianuarie 2007, la domiciliul martorului B.I.L., inculpatul a adus timbre false pentru ţigări, precum şi alte materiale de ambalat ţigări Z., în vederea folosirii lor. Martorul B.I.L. a predat materialele vecinului său, C.M., cu rugămintea de a le păstra pentru o perioadă scurtă de timp.
Aceste materiale au fost ridicate de la domiciliul lui C.M. şi s-a stabilit că au fost predate un număr de 66.500 timbre pentru ţigări, având inscripţionate diferite serii, toate cu inscripţia „ţigarete RST" (Tabac România) două baxuri conţinând hârtia albă cu dimensiunea42 cm x 560 cm, 6 baxuri conţinând hârtie diferită cu inscripţia Z., pentru ambalat ţigări, în pachete cu dimensiuni de 10 cm x 15,5 cm, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Vâlcea.
În aceeaşi zi, respectiv 16 ianuarie 2007, martorul Ş.L.C. a condus organele de poliţie în municipiul Rm. Vâlcea, unde a fost identificată o fabrică ce producea ţigarete în mod clandestin.
La cercetarea la faţa locului, în locaţia indicată de martori, s-a constatat existenţa unei instalaţii industriale de fabricat ţigarete, un număr de 44 cutii, din carton goale, 4 cutii din carton ce conţin rebuturi de tutun şi hârtie rezultate din procesul de producţie, un compresor electric, trei stive cu foi de carton din care se confecţionează cutii pentru ţigarete, o cutie de carton pentru ţigarete ce conţine 880 bucăţi ţigarete Z. în lungime de 70 mm fiecare, o rolă metalică de marcat hârtie pentru ţigareta cu inscripţia Z., 33 de role de hârtie pentru confecţionarea ţigaretelor ce au inscripţionate următoarele cuvinte P.G., O., C.R.O., cu dimensiunile fiecare de 27 mm x 6000 m, mai multe scule şi piese folosite pentru funcţionarea utilajului, o rolă metalică de marcat hârtia pentru ţigarete cu inscripţia P., două caiete studenţeşti şi un caiet format mic de 48 file, o cutie cu 1875 bucăţi ţigareta cu inscripţia P., fiecare în lungime de 82 mm, 4 stive cu foi de carton din care se confecţionează cutii pentru ţigarete, două cutii de carton pentru tutun.
În acelaşi proces-verbal s-a mai reţinut că în dispozitivul utilajului de fabricat ţigarete se afla bandă de hârtie pentru fabricat ţigarete, pe care era inscripţionat cuvântul Z.
Pornind de la aceste constatări, din actele dosarului, rezultă că în perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, inculpatul s-a ocupat de achiziţionarea, transportul şi desfacerea de ţigarete fără acte legale, iar în perioada august 2006 - ianuarie 2007, a organizat şi coordonat producţia şi comercializarea clandestină de ţigarete mărcile C., P. Şi Z., fără ca această activitate să fie înregistrată sau autorizată şi fără a se achita obligaţiile fiscale către stat.
Astfel, instanţa reţine că inculpatul A.F.A.S., cetăţean irakian, cu statut de refugiat, locuieşte în România din anul 1997, iar pe raza municipiului Rm. Vâlcea, a desfăşurat activităţi comerciale, ocazie cu care l-a cunoscut pe martorul B.I.L., cu care s-a împrietenit.
Începând cu luna ianuarie 2006, la cererea inculpatului, acest martor a transportat, fără acte de provenienţă, de la complexul E. din Bucureşti, la Rm. Vâlcea, diferite cantităţi de ţigări, de diferite mărci, străine sau româneşti, pe care le-a predat inculpatului, care îl aştepta în diferite parcări, singur sau însoţit de martorul M.K., sau le-a predat acestui martor.
La cererea inculpatului, diferite cantităţi de ţigări a adus de la Complexul F. din Bucureşti şi martorul M.K., pe care, de asemenea, le-a predat inculpatului. Locaţiile de unde trebuiau ridicate ţigaretele au fost indicate celor doi martori, de către inculpat, iar transportul a fost efectuat cu maşini închiriate de inculpat, cu un autoturism pus la dispoziţie de inculpat sau cu autovehiculul D., cumpărat de inculpat pe numele martorului B.I.L.
Contravaloarea transporturilor, precum şi plata martorilor care aduceau ţigările la Rm. Vâlcea a fost efectuată întotdeauna de către inculpat.
După preluare ţigările erau distribuite de inculpat, care era însoţit de martorul M.K., la diferite persoane, cu care se întâlnea în parcări situate în diferite zone ale municipiului Rm. Vâlcea sau la unităţi comerciale din diferite localităţi ale judeţului Vâlcea (Drăgăşani, Horezu, Călimăneşti, Brezoi, Tomşani), ai căror patroni erau cunoscuţi ai inculpatului.
Întreaga cantitate de ţigări a fost adusă fără acte şi predată tot fără acte.
În luna ianuarie a anului 2006, inculpatul i-a propus martorului B.I.L., să îi aducă la domiciliu ţigări vrac, pe care să le ambaleze în pachete şi cartuşe, propunere cu care martorul a fost de acord.
Astfel, în mai multe rânduri, inculpatul a adus la domiciliul martorului ţigări vrac, inscripţionate C., hârtie pentru pachete de ţigări C., timbre, folie pentru cartuşe de ţigări de 10 pachete şi lipici.
Iniţial, astfel de ţigări au fost ambalate de martor, împreună cu soţia sa, B.D.C., iar ulterior, la cererea inculpatului, care deţinea cantităţi mari de ţigări vrac, pentru ambalat, B.I.L. sau inculpatul personal, au contactat mai multe persoane, pentru această activitate.
Aceste împrejurări rezultă din declaraţiile martorilor B.I.L., B.D.C., precum şi din declaraţiile martorilor M.D.L., M.S.M., T.A., M.S., B.E. şi C.M., persoane care au arătat că, în perioada iunie – decembrie 2006, au ambalat ţigări mărcile C. şi Z., în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 şi 50 lei, cu materiale puse la dispoziţie de inculpat, de martorul B.I.L. sau de soţia acestuia din urmă.
Transporturi de ţigări vrac din diferite localităţi din ţară la domiciliul lui B.I.L., au fost efectuate la cererea inculpatului, de către martorul B.N. din Bucureşti.
Totodată, această activitate desfăşurată de inculpat nu a fost înregistrată în actele contabile ale vreunei societăţi comerciale, însă cuantumul prejudiciului adus bugetului de stat nu a putut fi stabilit, întrucât nu s-a identificat cantitatea de ţigări contrafăcute care au fost ambalate şi comercializate.
Intenţionând să aducă la Rm. Vâlcea un utilaj pentru fabricat ţigarete, inculpatul i-a solicitat martorului B.I.L. să lucreze la acest utilaj şi să-i găsească un spaţiu pentru a fi amplasat.
Martorul l-a contactat pe Ş.L.C. şi, prin intermediul acestuia, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC T.P. SRL Bucureşti, a convenit cu reprezentanţii SC R. SRL Rm. Vâlcea, să închirieze o parte din imobilul (o hală), situat în Rm. Vâlcea, pentru o chirie lunară de 1.000 lei.
Contractul de închiriere a fost întocmit de reprezentanţii locatorului la data de 2 august 2006, şi a fost semnat, în numele inculpatului, de către o persoană cu numele U.D., neidentificată, ca reprezentant al SC T.P. SRL.
În hala închiriată, în luna august 2006, inculpatul a adus utilajul de fabricat ţigarete, iar pentru punerea în funcţiune a acestuia, a apelat la martorul D.S.G. din Bucureşti, care anterior a lucrat ca electrician la fabrica de ţigarete Bucureşti, la întreţinerea utilajelor, care la rândul său, pentru partea mecanică, i l-a recomandat inculpatului pe F.D., care i-a fost coleg de serviciu.
Cei doi s-au prezentat la Rm. Vâlcea şi ajutaţi de B.I.L. şi Ş.L.C. au pus în funcţiune utilajul şi au efectuat probe de funcţionare.
Conform înţelegerii pe care a avut-o cu inculpatul, martorul F.D. a rămas la Rm. Vâlcea o perioadă de 2 săptămâni, pentru a iniţia în fabricarea de ţigarete pe B.I.L. şi pe Ş.L.C.
Solicitarea inculpatului a fost aceea ca utilajul să fie reglat în aşa fel încât să producă zilnic circa 500.000 ţigarete, solicitare care, iniţial, nu a putut fi realizată, în sensul că se fabricau zilnic circa 30-40 cutii a câte 3500-4000 ţigarete fiecare, însă, ulterior, utilajul a produs câte 100 de cutii cu ţigarete pe zi.
Plata celor doi martori veniţi din Bucureşti pentru instalarea şi punerea în funcţiune a utilajului a fost făcută de către inculpat care, pe perioada în care aceştia au rămas în Rm. Vâlcea, le-a pus la dispoziţie şi spaţiul de locuit.
Pe parcursul perioadei de funcţionare a utilajului, martorul F.D. a revenit în mai multe rânduri la Rm. Vâlcea, la solicitarea inculpatului, fie pentru efectuarea unor reparaţii, sau pentru a modifica utilajul, în vederea producerii de ţigarete mai lungi, inscripţionate cu denumirea P.
Tutunul vrac folosit în procesul de producţie a fost pus la dispoziţie de către inculpat, care a adus la Rm. Vâlcea şi a depozitat, într-un spaţiu pe care l-a închiriat în Rm. Vâlcea, un tir încărcat cu tutun.
În spaţiul închiriat s-au produs ţigări neiscripţionate, precum şi ţigări inscripţionate cu mărcile Z. şi P.
Ţigările neinscripţionate erau transportate ulterior la domiciliul soţilor B. sau la persoanele care ambalau ţigări, în scopul împachetării acestora în pachete cu inscripţia C., precum şi al aplicării timbrelor false.
Celelalte ţigări produse şi inscripţionate cu mărcile Z. şi P. erau ambalate în fabrică, iar apoi erau transportate de diferite autoutilitare în municipiul Bucureşti, pentru a fi comercializate.
La cererea inculpatului, care a contestat cuantumul prejudiciului stabilit în faza de urmărire penală, s-a admis şi a fost efectuată o expertiză contabilă care, ulterior, ca urmare a obiecţiunilor formulate, a fost completată.
În acelaşi timp, din oficiu, instanţa a dispus evaluarea autoutilitarei marca I., autovehicul despre care se susţine că a fost folosit de către inculpat la săvârşirea infracţiunilor.
Coroborând actele de la dosar, tribunalul reţine că în perioada iulie 2006 - ianuarie 2007, inculpatul a pus în circulaţie, fără drept, respectiv, a comercializat ţigări purtând marcă identică cu marca denumită C., al cărui titular pe teritoriul României este SC G.T. SA Bucureşti, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză confirmă că, în perioada iulie-decembrie 2006, inculpatul s-a aprovizionat cu ţigarete vrac, marca C., ce au fost ambalate la cererea sa, iar apoi comercializate şi că, în aceeaşi perioadă, din tutunul vrac folosit la fabricarea ţigaretelor, a produs şi ţigarete neinscripţionate care, apoi, au fost ambalate sub marca C. şi comercializate.
Din acelaşi tutun s-au fabricat şi ţigări inscripţionate cu marca Z. şi P.
Drept urmare, această activitate este de natură să prejudicieze pe parte vătămată SC G.T. SA Bucureşti, întrucât în cauză ţigările sunt contrafăcute, nu au o reţetă de fabricaţie specifică ţigărilor produse de această parte vătămată.
În faza de urmărire penală această parte vătămată şi-a motivat plângerea penală şi a arătat că persoanele care consumă ţigări contrafăcute de felul celor produse de către inculpat, îşi pierd încrederea în aceste produse, fapt ce conduce ca pe termen lung să fie pierdut un important segment de piaţă.
Deşi în plângere partea vătămată precizează că se va constitui parte civilă în termen legal, de îndată ce va putea cuantifica prejudiciul, deşi a fost legal citată, în faza cercetării judecătoreşti, nu a depus o cerere în acest sens.
Această faptă a inculpatului, chiar şi în condiţiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă este de natură, aşa cum s-a arătat mai sus, să aducă un prejudiciu material părţii vătămate care are, de altfel, la îndemână şi dispoziţiile OUG nr. 100 din 14 iulie 2005, privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială pentru a-şi recupera eventualul prejudiciu produs.
Întrucât inculpatul a produs ţigări cu menţiuni false privind mărcile, în sensul că a produs ţigări neinscripţionate, pe care apoi le-a ambalat cu titulatura C., în sarcina acestuia se va reţine şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991.
Expertiza contabilă efectuată de către expert P.M. a stabilit, în raport de cantitatea de ţigări menţionată în cele două caiete în limba română şi arabă şi din cantitatea medie de ţigări ce rezultă din depoziţiile martorilor că, în aceeaşi perioadă, la cererea inculpatului, s-au fabricat un număr de 962.958 pachete ţigări, în afara unui antrepozit fiscal autorizat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată.
Toată această cantitate de ţigări, ce constituie produse accizabile şi sunt supuse marcării au fost timbrate cu marcaje false, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, modificată.
Elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni, constă în neîndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.
Acţiunea de ascundere implică întreprinderea unor măsuri pentru a face ca bunul sau activităţile lucrative să nu fie cunoscute autorităţilor fiscale, fie prin ascunderea fizică, fie prin înregistrarea bunurilor sau activităţilor.
Nici una din activităţile infracţionale desfăşurate de inculpat, nici cantitatea de ţigări rezultată în urma procesului de producţie şi nici celelalte materiale folosite la fabricarea ţigărilor nu au fost evidenţiate în evidenţa contabilă a vreunei societăţi comerciale, ceea ce înseamnă că inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă pentru a nu se achita de obligaţiile datorate bugetului statului, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În acelaşi timp, din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul este acela care a pus la dispoziţie soţilor B. şi prin intermediul acestora şi celorlalţi martori care s-au ocupat de ambalarea ţigărilor, timbre utilizate în domeniul fiscal, despre care rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică stabilesc că sunt false.
Astfel, din certificatul de expertiză întocmit de M.F.P. – CN Imprimeria Naţională SA, rezultă că marcajele timbre tabac puse la dispoziţie pentru expertizare şi inscripţionate cu SC G.P. SRL, prelevate de pe pachetele de ţigări marca P. şi cele inscripţionate cu RST (Tabac) România, nu sunt autentice.
Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, întrucât inculpatul a pus în circulaţie timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
La data de 13 decembrie 2006, s-a încheiat între SC T. SRL Rm. Vâlcea, reprezentată de C.T. şi SC T.P. SRL Bucureşti, un contract de închiriere pentru spaţiul situat în Rm. Vâlcea.
Discuţiile pentru închirierea spaţiului s-au purtat între C.T. şi inculpat, care s-a prezentat sub alt nume şi a semnat contractul în calitate de reprezentant al SC T.P. SRL; calitate pe care nu o are, întrucât această societate are ca reprezentanţi alte persoane.
Prin semnarea în fals a acestui contract de închiriere, inculpatul a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Martorii audiaţi în cauză, care la cererea inculpatului, au efectuat transporturi de ţigarete din Bucureşti sau din Rm. Vâlcea spre Bucureşti au precizat că pentru unele transporturi nu s-au întocmit documente legale, iar pentru alte transporturi, la cererea inculpatului au fost completate facturi de către martora B.D.C.
Cu ocazia controlului efectuat asupra autoutilitarei au fost identificate mai multe facturi fiscale dintre care trei erau completate, iar restul în alb, facturi despre care probele dosarului arată că au fost scrise de către martoră, la cererea inculpatului.
Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., faptă pentru care se vor reţine şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la infracţiunea continuată, întrucât completarea facturilor la cererea inculpatului s-a făcut în mai multe rânduri.
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul a negat iniţial comiterea faptelor, însă ulterior a recunoscut că s-a ocupat de activitatea de producţie a ţigaretelor şi a coordonat falsificarea lor, fiind însărcinat de un alt cetăţean de naţionalitate arabă, O.T., administrator la SC E.S.C. Bucureşti, susţinând că acesta era şeful, el fiind un simplu angajat.
Aceeaşi poziţie a manifestat-o inculpatul şi în faţa instanţei de judecată, arătând însă că este de acord să plătească prejudiciul, însă nu cel reţinut de organele de urmărire penală apreciind că este calculat greşit, în sensul că este prea mare faţă de cel produs în realitate, deoarece s-a reţinut o cantitate exagerată de produs finit.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, poziţia oscilantă a inculpatului, valoarea mare a prejudiciului, precum şi împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost de acord să achite prejudiciul, precum şi faptul că pe parcursul cercetărilor a achitat suma de 200.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A.F.S.A.S. şi partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Vâlcea.
Inculpatul a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de poziţia de sinceritate pe care a adoptat-o, recunoscând faptele comise şi achitând o parte din prejudiciu.
Partea civilă a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la latura civilă arătând că se impunea obligarea inculpatului şi la plata majorărilor de întârziere până la data stingerii creanţei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.M. SRL Bucureşti. Se arată că nici cuantumul prejudiciului nu a fost corect stabilit.
Prin Decizia penală nr. 65/ A din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A.F.S.A.S. şi de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Vâlcea.
A obligat apelantul inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansat din fondurile M.J.L.C.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) ce fac referire atât la faptă, la gravitatea acesteia, cât şi la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, reţine instanţa de apel că nu este întemeiat, în cauză nefiind posibilă obligarea în solidar a SC O.M. SRL Bucureşti, cu inculpatul cât timp constituirea acestei societăţi nu s-a făcut în condiţii legale.
Se reţine că nici cealaltă critică nu este întemeiată, apreciind instanţa de apel că prejudiciul a fost corect calculat în raport de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul şi partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Vâlcea.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul şi nici nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a-l susţine oral.
Apărătorul desemnat din oficiu a reiterat motivele de apel cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate.
Partea civilă a criticat Decizia atacată sub aspectul soluţionării laturii civile solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.683.057 lei cu titlu de despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.M. SRL, precum şi la plata majorărilor de întârziere.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse, ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul care a comis un număr mare de infracţiuni, precum şi perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, ca şi împrejurarea că a acoperit o parte din prejudiciu, au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a orientat pedeapsa spre limita minimă specială prevăzută de lege.
Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Nici recursul părţii civile A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Vâlcea nu este fondat.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, instanţa de fond motivând pe larg în baza probelor administrate, modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului, precum şi persoanele care se fac vinovate de producerea prejudiciului.
Astfel, instanţa de fond a arătat motivele pentru care nu poate fi angajată răspunderea solidară a inculpatului şi a SC O.M. SRL.
Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi angajată răspunderea solidară a inculpatului şi SC O.M. SRL cât timp nu s-a făcut dovada existenţei relaţiilor de prepuşenie care să atragă calitatea de parte responsabilă a societăţii.
De asemenea, se reţine că actele de constituire ale acestei societăţi comerciale au fost falsificate, cauza aflându-se în cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti.
Solicită, de asemenea, partea civilă obligarea inculpatului şi la plata majorărilor de întârziere aferente sumei datorate, însă Înalta Curte apreciază că această cerere este total nejustificată cât timp instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.572.226 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate până la data efectivă a plăţii.
Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalte Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Vâlcea şi inculpatul A.F.S.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 65/ A din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1643/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1651/2010. Penal → |
|---|
