ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 370/2010

Dosar nr. 44471/3/2007

Şedinţa publică din 2 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 336 din 2 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. condamna pe inculpatul I.G., (fiul lui H. şi K.), la o pedeapsa de 14 ani inchisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. si art. 33 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 16 ani inchisoare.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmind sa execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani inchisoare.

În baza art. 61 C. pen. revoca beneficiul liberării condiţionate a pedepsei de 10 ani inchisoare, aplicata prin sentinţa penala nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunţata in Dosar nr. 2267/2001 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penala si contopeşte restul de pedeapsa rămas neexecutat, de 1102 zile, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul urmind sa fie condamnat la pedeapsa finala de 16 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei. Face aplic.art. 117 C. pen. după executarea pedepsei. Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce prevenţia inculpatului de la 15 noiembrie 2007 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a acestuia.

II. În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74-76 lit. a) C. pen. condamna pe inculpatul K.H.R., fiul lui S. şi K., la o pedeapsa de 7 ani închisoare.

Face aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza alI-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza alI-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza alI-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

Face aplic.art. 17 C. pen. după executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce prevenţia inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a acestuia.

III. În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. condamna pe inculpatul C.E.M., fiul lui C. şi Z., la o pedeapsa de 13 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 15 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate acestui inculpat, urmind sa execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. revoca beneficiul liberării condiţionate a pedepsei de 11 ani inchisoare, aplicata prin sentinţa penala nr. 1268 din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti si contopeşte restul de pedeapsa de 929 zile, rămas neexecutat, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa din prezenta cauza, in final inculpatul urmind sa execute pedeapsa de 15 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce prevenţia inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen, menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea cantităţii de 4368 grame heroina depusa la I.G.P.R., conform dovezii din 22 noiembrie 2007, pentru a fi distrusa, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si art. 18 lit. d) C. pen. confisca de la inculpatul C.E.M. suma de 1.000 euro, obţinută din comiterea infracţiunilor de mai sus, un geamantan in care au fost transportate drogurile, un telefon mobil marca N., un telefon mobil marca N., doua cartele V., una cartela V. abonament, una cartela reâncărcabila V., una cartela reâncărcabila O., una cartela T.

În baza art. 18 lit. b) C. pen. confisca de la inculpatul K.H.R. un autoturism marca O.K. de culoare neagra, sigilat cu sigiliul tip MI nr. 51975, folosit la transportul heroinei.

În baza art. 191 C. proc. pen. obliga fiecare inculpat la cite 1200 lei cheltuieli judiciare către stat în cont; Cod fiscal deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.

Suma de 100 lei, reprezentind onorariul avocat oficiu pentru inculpatul C.E.M. se avansează din fondul M.J.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie de Justiţie - D.I.I.C.O.T. - nr. 37l/D/P/2007 au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de maare risc şi complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie şi sub forma concursului prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; K.H.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; C.E.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie şi sub forma concursului prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 14 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. a fost sesizat de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră – D.C.I.T. - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanţe Interzise, prin referatul nr. 176855 din 14 noiembrie 2007, cu privire la faptul că inculpatul I.G., cetăţean turc, va contacta, pentru a stabili o întâlnire în Bucureşti, o persoană neidentificată până în prezent în vederea tranzacţionării unei cantităţi de heroină provenită din Turcia.

Prin acelaşi referat s-a propus acestui parchet, autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore, a efectuării de interceptări şi înregistrări audio-video în mediu ambiental, precum şi a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip sms sau mms efectuate de la posturile utilizate de inculpatul I.G., avându-se în vedere caracterul urgent rezultat din faptul că în perioada imediat următoare, în jurul prânzului sau al după amiezii datei de 14 noiembrie 2007, urma să se desfăşoare o tranzacţie cu o importantă cantitate de heroină în zona G., Bucureşti. Pentru probarea activităţii infracţionale a inc. I.G. s-a dispus prin ordonanţa nr. 371/D/P/2007 (autorizaţia nr. 124/A din 4 noiembrie 2007), autorizarea interceptării şi înregistrării,cu titlu provizoriu,pentru o perioada de 48 de ore,a convorbirilor audio-video în mediul ambiental, efectuate de inc. I.G. şi ceilalţi membri ai reţelei de narcotraficanti din care acesta face parte,autorizaţia fiind confirmată ulterior de Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, în baza ordonanţei nr. D/P/2007 (autorizaţia nr. 125/A din 14 noiembrie 2007), s-a dispus interceptarea şi înregistrarea,cu titlu provizoriu,pentru o perioadă de 48 de ore,a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip sms efectuate de la posturile telefonice, utilizate de inculpatul I.G.

Din investigaţiile preliminare efectuate de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanţe Interzise a rezultat că, în baza celor stabilite de inculpaţi, inculpatul I.G. urma să îl ajute pe inculpatul C.E.M. să introducă pe teritoriul României o cantitate importantă de heroină, la această tranzacţie urmând să participe şi un cetăţean de naţionalitate turcă, respectiv, inculpatul K.H.R., ulterior urmând a se transmite drogurile (heroina) unei alte persoane, ce nu a putut fi identificată.

Astfel, în urma cercetărilor efectuate, au fost obţinute date conform cărora, în cursul zilei de 14 noiembrie 2007 un cetăţean turc, posibil H.K., I-a contactat pe inculpatul I.G., anunţându-l că va primi o geantă în care se află o cantitate importantă de heroină pe care o va transmite din Turcia în România, respectiv Bucureşti prin intermediul unui cetăţean român, identificat ulterior în persoana inc. C.E.M., oferindu-i-se acestuia numărul de telefon al inc. I.B.

Totodată, au fost obţinute date conform cărora inculpatul D.G. a luat legătura în prima parte a zilei de 14 noiembrie 2007 cu inculpatul K.H.R. şi I-a anunţat telefonic că seara vor încheia tranzacţia cu heroină, folosind, codificat, termenul „avem treabă diseară", deoarece ştia că inc. C.E.M. urma să sosească cu trenul din Turcia.

În urma interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, momentul în care inc. C.E.M. se apropia de B., acesta I-a sunat pe inc. I.G. pentru a-l anunţa că va ajunge cu trenul în G. în jurul orelor 18:30.

Drept urmare, inc. I.G. I-a sunat pe inc. K.H.R. şi i-a spus să vină să-l ia pentru a merge la gară, unde urma să se predea bagajul cu droguri.

Inculpatul K.H.R. a venit şi I-a preluat de la locuinţa sa de pe strada C., sector 3, Bucureşti pe inculpatul I.G. şi împreună s-au deplasat cu autoturismul celui dintâi un O.C. de culoare neagră, ajungând în jurul orelor 18,00 în zona G.

Inculpatul C.E.M. se afla deja într-o cafenea din incinta staţiei O. din apropierea G. şi I-a chemat pe inc. I.G. care a venit pe jos, iar inc. K.H.R. a parcat între timp lângă Peco O., maşina cu care sosise cei doi.

Inculpatul C.E.M. a ieşit din cafenea împreună cu inc. I.G. şi au introdus în portbagajul maşinii O.C., un geamantan albastru în care se aflau drogurile, după care s-au deplasat în zona P.G., s-au întors şi au ajuns în zona Restaurantului M. din acelaşi cartier, moment în care inc. C.E.M. a coborât din maşină şi a luat nişte haine din geamantanul ce se afla în portbagaj, iar inculpaţii I.G. şi K.H.R. şi-au continuat reclasarea în direcţia O., moment în care a fost efectuată prinderea în flagrant a acestora, pe strada X, chiar la intrare, în imediata apropiere de Pasajul Rutier B.O.

Toate aceste aspecte au fost constatate de către organele de poliţie delegate din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, Directia de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanţe Interzise, cu ocazia supravegherii operative (filaj) a inculpaţilor, împrejurări în care au fost efectuate înregistrări audio-video din mediul ambiental, conform ordonanţei menţionată mai sus.

Procedându-se la efectuarea unei percheziţii asupra autoturismului menţionat mai sus, în portbagaj a fost geamantanul tip troller în care era disimulată o pungă de plastic ce cuprindea o substanţă pulverulentă de culoare maronie.

De asemenea, echipa de supraveghere operativă I-a depistat, la scurt timp şi pe inc. C.E.M. în apropiere de locuinţa sa, din sectorul 6 pe str. F.R. în incinta magazinului alimentar al firmei A.A.I. SRL.

Prin rezoluţia Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera, Dirjecţia de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanţe Interzise, emisă în Dosarul nr. 371/D/P/2007, la data de 14 noiembrie 2007 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, fizico-chimice, prin care să se răspundă dacă probele înaintate respectiv 4,5 kg de substanţa pulverulentă de culoare maro conţine substanţe interzise de Legea nr. 143/2000.

Din adresa din 14 noiembrie 2007 a Inspectoratului General al Politiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori a rezultat că cele 4373,8 grame substanţă pulverulentă găsite asupra inc. I.G. şi K.H.R. constituie heroină (diacetilmorfină), substanţă ce constituie drog de mare risc.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 333517 din 14 noiembrie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române – D.G.C.C.O.D.A., s-a confirmat că, proba cu masa de 4373,8 grame înaintată în Dosarul nr. 371/D/P/2007,conţinea heroină (diacetilmorfină) în amestec cu griseofulvin.

Înainte de a fi imobilizaţi în zona B.O., inculpatul I.G. a apelat scurt telefonic (beep) o persoană necunoscută şi imediat acesta a fost sunat de oersoana respectivă, un bărbat de naţionalitate turca, posibil H.K. conform declaraţiilor inculpatului, căruia i-a confirmat că „totul este bine", acest apel fiind consecinţa logică a faptului că inculpaţii au avut confirmarea existenţei drogurilor în bagajul primit.

În cauză au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice purtate de către inculpaţi, deosebit de relevante pentru soluţionarea cauzei, din cuprinsul acestora rezultând participarea acestora la săvârşirea faptei sesizate şi vinovăţia lor.

Relevanţa acestor convorbiri telefonice a rezultat şi din faptul că, pe baza acestora, organele de urmărire penală, supraveghind pas cu pas activităţile desfăşurate de către inculpaţi, au reuşit prinderea acestora în flagrant şi capturarea unei mari cantităţi de droguri de mare risc, respectiv 4373,8 gr. heroină.

Din cuprinsul convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip sms şi mms interceptate şi înregistrate conform mandatului de siguranţă naţională nr. 003392 din 19 septembrie 2007 a rezultat că inc. I.G. l-a ajutat pe un individ de origine turcă zis H., posibil H.K. să introducă pe teritoriul României din Turcia, cantitatea de 4373,8 grame heroină, prin intermediul inc. C.E.M.

Inculpatul I.G. i-a oferit numitului H. informaţiile necesare pentru ca acesta din urmă să trimită geamantanul în care erau disimulate drogurile (heroina) prin intermediul inc. C.E.M. punându-i la dispoziţie inclusiv numărul de telefon pentru a putea fi contactat de acesta din urmă la sosirea în Bucureşti fiind de acord de asemenea şi cu plata pentru serviciul de transportare a drogurilor din Turcia în România. În plus inc. I.G. l-a asigurat de tot sprijinul cu privire la revânzarea mai departe pe teritoriul României a drogurilor (heroinei) primite din Turcia, contribuind în mod esenţial la introducerea heroinei pe piaţa românească.

Astfel, din convorbirea purtată la data de 05 noiembrie 2007, ora 15:44:27 a rezultat că, inc. I.G. i-a solicitat individului zis H. să trimită drogurile (heroina) deoarece „oamenii sună fără încetare", referindu-se la persoanele care aşteptau heroina în România. Inculpatul I.G. i-a cerut lui H. să organizeze transmiterea drogurilor (heroinei) doar atunci când cărăuşul este anunţat de el deoarece garantează siguranţa operaţiunii („Prietenii aceia care vin să rămână şi vor da ( drogurile ) atunci când le voi spune eu să dea, ştii? Oricine ar veni, eu cum iau, este sigur.").

H. i-a mai spus inc. I.G. că în urmă cu 5-6 zile i-a trimis unui individ zis A. aproximativ 5,5 kg heroină („cinci bucăţi şi jumătate").

Inculpatul I.G. îi mai spune lui H. că operaţiunile cu heroină desfăşurate în România nu întâmpină probleme („treaba noastră e neîngrădită aici"), întrebându-l dacă va efectua transportul heroinei în siguranţă, iar H. îi răspunde că va transporta heroina tot pe ascuns.

În convorbirea telefonică pe care o are la data de 06 noiembrie 2007 ora 16:03:29, la solicitarea inc. I.G. de a trimite imediat heroină în România primeşte răspuns de la H., că aici (în Turcia) nu dă nimeni fără bani şi că din cauza asta a plecat un om fără marfa (heroină) către România („a tot plecat un om gol"). Cei doi mai discută despre necesitatea de a se feri de un individ zis A., probabil aflat în închisoare precum şi de un individ zis M. deoarece îi suspectează că ar putea fi trădători. H. chiar precizează că „ fiul de târfa va spune la Interpol că aşa şi pe dincolo că lucrurile continuă, una alta", iar inc. I.G. îi sugerează să le spună mereu că nu se mai ocupă cu traficul de droguri („spune mereu că eu nu fac").

În convorbirea purtată la data de 07 noiembrie 2007, ora 16:24:04 inc. I.G. îi cere lui H. sa mai vină cu 1 kg deoarece va veni să-l întâmpine pe cărăuş cu un prieten interesat de droguri cu maşina acestuia („fii atent la mine! Acum am mai vorbit cu încă cineva. Vine ( cărăuşul) împreună cu o bucată? Ca să vină şi un prieten (inc. K.H.R.) împreună cu maşina), H. confirmându-i că se poate aşa ceva însă pentru toată marfa (heroină) îi trebuie bani pentru că nu dă nimeni fără bani, având posibilitatea sa-i trimită heroină în fiecare zi, dacă vrea .

Cu ocazia acestei convorbiri H. îi reproşează un transport de heroină care nu a reuşit în trecut, insă inc. I.G. îl asigură că „îşi pune viaţa la mijloc", că „va face el însuşi cu mâna lui".

H. îl întreabă dacă a primit bani in prealabil, iar inc. I.G. îl asigură că are posibilitatea de a vinde imediat („Nene, iau şi dau, aşa am vorbit. Dacă ştii cum să iei trebuie sa înveţi cum să dai"), moment în care H. îi promite că îi va trimite 5 kg („5 bucăţi").

Inculpatul I.G. îi spune că dacă va fi prins nu se poate întâmpla nimic rău altora iar H. îi spune că dacă cineva va fi prins el nu se va implica. Pe de altă parte H. îi spune inc. I.G. că, în caz de reuşită, cărăuşul trebuie să primească circa 1500 - 2000 de euro drept răsplată şi a precizat faptul că acesta este un om pe care îl cunoaşte deja şi îl cunoaşte la rândul său foarte bine.

Inculpatul I.G. i-a mai solicitat lui H. să-i transmită cărăuşului să-1 apeleze la telefon pe alt nume decât cel real.

La data de 12 noiembrie 2007, ora 15:21:05 H. îl sună pe inc. I.G. ca să-i confirme că a doua zi va sosi heroina în România („Mâine va fi în mâna ta".)

La data de 13 noiembrie 2007, ora 17:05:50 H. îl sună din nou pe inc. I.G. pentru al anunţa că cel care vine cu marfa heroina) nu a putut să ia „patrupedul" (autobuzul sau limuzina), urmând să călătorească cu „ cel cu opt picioare" (trenul) cu care va sosi (în Bucureşti) în seara zilei următoare la ora 8:30 (20:30), deoarece „durează foarte mult ăsta cu opt picioare", cu menţiunea că i -a transmis cărăuşului numărul său de telefon.

În noaptea de 14 noiembrie 2007, ora 00:29:49 H. îl sună pe inc. I.G. căruia i se plânge cât de greu a obţinut heroina pe care i-a trimis-o precizând că cel care o transportă cu trenul este pe drum.

Peste câteva minute, la ora 00:35:32 la întrebarea pe care o pune inc. I.G. lui H. dacă va primi heroina (paşapoartele") de la cărăuş, acesta îl asigură că le va primi cel mai târziu la ora 8:30 (20:30).

Pentru a fi sigur de desfăşurarea în bune condiţii a preluării drogurilor (heroinei) de la inc. C.E.M. cu ocazia sosirii la G. din Bucureşti, la data de 14 noiembrie 2007 ora 14:13:07 inc. I.G. a luat legătura cu inc. K.H.R., spunându-i că „diseară au treabă".

La data de 14 noiembrie 2007,ora 16:42:16 inc. C.E.M. I-a sunat pe inc. I.G. anunţându-l că va sosi în G. în jurul orei 6:30 (18:30), discuţia fiind purtată pe un ton foarte familiar.

Imediat după această convorbire, inc. I.G. la sunat pe inc. K.H.R. şi I-a rugat să vină cu maşina în zona P. pentru a se deplasa la G. convorbire din 14 noiembrie 2007 ora 16:45:42), inc. K.H.R. fiind de acord ca urmare acestei întâlniri, acesta a ajuns cu maşina personală împreună cu inc. I.G. la staţia Peco O. din apropierea G., unde în jurul orei 18:10 l-au preluat pe inc. C.E.M. împreună cu geamantanul în care se afla cantitatea de 4.373,8 grame heroină.

Situaţia de fapt reţinută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante ; procese verbale de investigaţie; procese verbale de efectuare a percheziţiilor corporale; declaraţii martori asistenţi la procedura percheziţiei; încheieri ale Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din 15 noiembrie 2007 şi 23 noiembrie 2007, împreună cu mandatele de arestare nr. 232/2007, 233/2007 şi 234/2007, privind inc. I.G., K.R. şi C.E.M.; dovezi de predare la I.G.P.R. - Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă şi la I.G.P.F. - Formaţiunea de Pază şi Control Acces, a bunurilor ridicate de la inculpaţi ; adresa din 14 noiembrie 2007 şi raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 333517 din 19 noiembrie 2007, al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori; proces verbal de constituire planşă foto inc. C.E.M., împreună cu planşa foto ;declaraţii inc. I.G.; declaraţii inc. K.H.R.; declaraţii inc. C.E.M.; planşe foto efectuate cu ocazia ridicării unui geamantan în care s-au aflat drogurile (heroina); caziere judiciare; procese verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice, ale comunicărilor tip sms, interceptate şi înregistrate în mod autorizat, efectuate de inculpaţi; procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală;autorizaţie traducător autorizat de limbă turcă nr. 27777 din 14 februarie 2000 ; delegaţii avocat.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi inculpaţii ale căror declaraţii au fost consemnate si ataşate la dosarul cauzei precum şi martorii M.G., S.V. şi U.C.E., declaraţiile lor fiind de asemenea, consemnate si ataşate la dosar.

Tribunalul a încuviinţat pentru inculpaţi probe în circumstanţiere, sens în care s-au depus înscrisuri respectiv, cartea de identitate a vehiculului O.C. de culoare neagră aparţinând inculpatului K.H.R., certificat de înregistrare pe numele firmei M.I.E. SRL, încheiere de înregistrare a acestei firme, certificat constatator, contract de cesiune şi act adiţional, hotărîrea generală a asociaţilor nr. 1 din 11 februarie 2005, acte de stare civilă aparţinând aceluiaşi inculpat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 12 decembrie 2007, Tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpaţi, în baza art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen, şi în baza art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, succesiv, pe parcursul cercetării judecătoreşti.

La termenul din 10 ianuarie 2008, inculpatul K.H.R. a formulat o cerere prin care a solicitat să i se restituie lucrurile care i-au fost reţinute de către M.P., conform procesului verbal de primire-predare din dosarul de urmărire penală, precum şi restituirea maşinii marca O.C., iar prin încheierea dată la acelaşi termen Tribunalul a prorogat soluţionarea acestei cereri o dată cu fondul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarea situaţie de fapt:

La data de 14 octombrie 2007, inculpatul I.G. a ajutat un cetăţean turc zis H. să introducă pe teritoriul României cantitatea de 4373,8 grame heroină pe care a primit-o la aceeaşi dată de la inculpatul C.E.M., de pe teritoriul Turciei, cantitate pe care a transportat-o împreună cu inculpatul K.H.R., cu maşina sa marca O.C., pentru a fi remisă unei persoane neidentificate, fiind depistaţi în zona străzii I.M., sector 2, Bucureşti.

În faza de urmărire penală, inculpatul I.G. nu a recunoscut iniţial participarea sa conştientă la săvârşirea faptei, precizând că un individ zis H.K., pe care îl ştia din penitenciar, din perioada când au ispăşit o pedeapsă privativă de libertate, I-a rugat să preia o geantă de la un cetăţean român care va sosi pe data de 14 noiembrie 2007, iar în momentul preluării genţii, trebuia ca aceasta să fie predată unui individ zis D.A. aflat în Penitenciarul Rahova, fără însă a şti conţinutul bagajului.

De asemenea, inc. I.G. a precizat că nu ştia cine va fi cărăuşul geamantanului din Turcia spre România, recunoscându-l ca pe un vechi coleg din penitenciar, abia în momentul în care s-au întâlnit în zona staţiei Peco O.

Aspectele prezentate în acel context de inc. I.G. nu au fost sincere, contrazicând probele administrate în cauză, deoarece din convorbirile interceptate în mod autorizat, a rezultat că, inc. I.G. I-a ajutat pe numitul H. în mod activ să pregătească şi apoi să introducă pe teritoriul României cantitatea de 4.373,8 grame heroină şi de asemenea a ştiut că inc. C.E.M. va fi persoana ce transportă drogurile, fiind avertizat în prealabil de numitul H. cu privire la acest aspect.

Pe data de 11 noiembrie 2007, ora 15:35:44, H. îi dă indicaţii inc. I.G. să ia legătura cu sora inc. C.E.M., respectiv numita C.L.C., deoarece este aşteptat de aceasta, la ora 15:37:56, inc. I.G. contactând-o telefonic pe aceasta şi stabilind locul de întâlnire „la peco în faţă la Hotel A.".

După întâlnirea avută cu numita C.L.C., inc. I.G. i-a trimis la ora 15:45:31 un mesaj sms lui H., în care i-a confirmat într-un limbaj codificat că s-a întâlnit cu susnumita, spunând că „e în ordine, am vorbit, m-am întâlnit cu avocatul".

Ulterior, în declaraţia dată de inc. I.G. în faţa procurorului, la data de 28 noiembrie 2007, acesta a recunoscut parţial participarea sa la săvârşirea infracţiunilor pentru care este cercetat, precizând însă în mod nesincer că nu ştia despre ce fel de categorie de droguri era vorba, şi de asemenea, că inc. K.H.R. nu era conştient de faptul că va transporta droguri, aspecte care sunt contrazise de convorbirile telefonice interceptate din care rezultă că, inc. K.H.R. era anunţat de inc. I.G. să participe la transportul drogurilor încă în urmă cu o săptămână la data de 07 noiembrie 2007, precizându-i lui H. că doreşte „o bucată" adică un kilogram de heroină în limbaj codificat pentru „un prieten care vine împreună cu maşina".

De asemenea, inc. C.E.M. a primit în maşina inculpatului K.H.R. suma de 1.000 euro înainte de a se despărţi şi a pleca spre casă, aşa cum a dat indicaţii numitul H. inc. I.G. într-o convorbire telefonică anterioară.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală de inc. C.E.M., care a precizat că, numitul H. I-a rugat în timp ce se afla în Turcia ca în momentul în care ajunge în România să-l roage pe inc. I.G. să-i cumpere un pardesiu de la firma S., deoarece în Turcia costă prea mult, acest aspect nefiind confirmat de probele administrate în cauză.

De asemenea, inc. C.E.M. a precizat că, geamantanul a fost procurat din Turcia, cu ajutorul numitului H., însă pentru sine, nu pentru a fi predat, iar în momentul în care s-a despărţit de inc. I.G. şi K.H.R., primul dintre aceştia I-a forţat să lase în portbagajul maşinii geamantanul şi să-şi ia doar hainele, aspect contrazis de imaginile video înregistrate cu ocazia supravegherii operative a inculpaţilor din care nu rezultă atitudinea ostilă a inc. I.G.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul I.G. a recunoscut că a săvârşit infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc dar nu pe cea de complicitate la trafic internaţional. Acesta a menţionat că a cunoscut în penitenciar unde a ispăşit anterior o pedeapsă de 10 ani închisoare tot pentru o infracţiune de trafic de droguri, un cetăţean turc, cu care a ţinut ulterior legătura telefonic, după eliberare. Cetăţeanul turc l-a contactat pe inculpatul din prezenta cauză, după ce a fost expulzat din România si i-a propus să facă afaceri cu droguri pentru a face şi el rost de bani. Discuţiile purtate telefonic au fost codificate. Cetăţeanul turc pe nume H. i-a spus lui I. că o să-i trimită printr-un cetăţean român, care ulterior acesta a aflat că se numeşte C., un pachet în care inculpatul a bănuit că în conţinutul său se află droguri. A fost sunat de C. si a fost chemat la G. indicându-i ora când urma să se prezinte pentru a-i fi înmânată geanta în care se aflau drogurile. în acest sens, l-a sunat de celălalt inculpat K.H. să-l transporte cu maşina lui la gară, întrucât apela deseori la serviciile acestuia şi spunându-i că are treabă şi anunţându-l să participe la transportul drogurilor încă din data de 7 noiembrie 2007. După întâlnirea cu C. acesta a transportat si a introdus singur geanta cu droguri în maşina aparţinând inculpatului K., iar în apropierea P.G., C. după ce şi-a luat lucrurile din maşină, a coborât lăsând geanta în interiorul acesteia. Inculpatul a mai precizat că au fost imobilizaţi în zona B.O. de organele de poliţie şi că intenţiona să transporte geanta unui alt cetăţean turc care trebuia să-i dea suma de 5.000 euro. De asemenea, inculpatul I. a mai precizat că celălalt inculpat K. nu a cunoscut care este realitatea acelui transport precizând că sunt prieteni de familie si chiar făceau afaceri imobiliare, unde H. îl însoţea ca si şofer.

În declaraţia din faza de cercetare judecătorească, inculpatul K.H.R. a declarat că este nevinovat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc şi a precizat că prietenul său I. i-a solicitat să-l ajute în sensul de a-l transporta cu maşina la gară, întrucât acesta nu avea maşină, spunându-i că are treabă acolo. A mai declarat că era la volan, a rămas în maşină lângă G. iar prietenul său s-a dus să- întâmpine pe C., care a venit spre maşină cu geanta în mână. Tot el a deschis prin simpla apăsare, portbagajul maşinii, unde a introdus geanta.

În aceeaşi fază judecătorească, inculpatul C.E.M. nu a recunoscut săvârşirea celor două infracţiune menţionate în rechizitoriu.A precizat că a fost condamnat în România pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune şi, în penitenciar a cunoscut un cetăţean turc pe care-l cunoştea sub numele de B., acelaşi cetăţean turc, pe care inculpatul I. l-a cunoscut tot în penitenciar sub numele de H.

În continuare, inculpatul C. a mai declarat că după ce a fost liberat din penitenciar a mers să muncească în Turcia, hamal intr-un bazar şi acolo întâmplător l-a reîntîlnit pe turcul B. In luna noiembrie 2007, sora inculpatului C. i-a solicitat să se întoarcă în ţară pentru nişte probleme de familie iar turcul B. i-a făcut rost de o geantă mare după care, pe drum, în Bulgaria, în tren, l-a sunat şi i-a spus să îl caute pe un prieten de-al lui din România şi să-i transmită rugămintea sa de a-i cumpăra un pardesiu deoarece în România sunt mai ieftine cele de firmă. După o discuţie telefonică avută cu inculpatul I., inculpatul C. a stabilit locul de întâlnire după care cei doi au urcat în maşina condusă de celălalt inculpat împreună cu geanta în care se aflau drogurile. Inculpatul a mai precizat că a lăsat geanta în maşină din care şi-a luat lucrurile sale separat, deoarece i-a 11. 2007, în limbaj codificat, folosind cuvintele „ avem treabă", să participe la transportul drogurilor. Tot inculpatul I. l-a asigurat pe H. că heroina va fi transportată de un prieten care împreună cu maşina sa, prieten identificat în prezenta cauză în persoana inculpatului K.H.R. Nu este credibilă susţinerea acestui din urmă inculpat că acesta nu a avut cunoştinţă despre ce lucruri transportă în maşina sa proprietate personală, cu atât mai mult cu cât, inculpatul C.E.M. a primit in maşina inculpatului K. suma de 1000 euro înainte de a se despărţi şi a pleca, şi-a scos lucrurile sale personale din geanta de voiaj şi a lăsat-o apoi în maşină plecând fără ea. Este neîndoielnic faptul că inculpatul a cunoscut împrejurările pentru care a fost remisă suma de 1000 euro şi pentru care geanta de voiaj a rămas în continuare, în portbagajul maşinii sale, acceptând tacit şi nedenunţând comiterea infracţiunilor reţinute în rechizitoriu.

Referitor la inculpatul C.E.M., rezultă din probatoriul administrat că la data de 14 noiembrie 2007, a introdus pe teritoriul României cantitatea de 4373, 8 grame heroină primită de la cetăţean turc zis H. de pe teritoriul Turciei pe care a transportat-o pe teritoriul Românei, cu trenul, pînă în mun. Bucureşti după care a pus-o la dispoziţie, pentru a fi transportată mai departe de către inculpaţii I.G. şi K.H.R., aceştia din urmă fiind depistaţi cu cantitatea de heroină sus menţionată, pe strada I.M., sector 2.

Situaţia mai prezentată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşite în concurs real, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul C.E.M. a dat dovadă de nesinceritate pe întregul parcurs al procesului penal şi-a construit o versiune necredibilă, declaraţia sa fiind puerilă. Astfel, este puţin probabil că în momentul în care a vorbit la telefon, când a ajuns la G., cu inculpatul I. şi acesta i-a răspuns lapidar si morocănos prin „da" sau „nu" indicându-i locul unde urmau să se întîlnească, precum şi brodarea unei poveşti fanteziste legate de cumpărarea şi transportul unui pardesiu din România în Turcia, coroborată cu împrejurarea că i s-a solicitat să lase în maşină geanta de voiaj din care să scoată propriile lucruri si să le transporte separat, acesta nu şi-ar fi dat seama că participă la săvârşirea unor fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât persoana care i-a făcut rost de geanta de voiaj era un coleg de-al său de detenţie.

De fapt, cazierul său este edificator, acest inculpat persistând în comiterea de fapte de natură penală, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracţiuni de dezertare, tîlhărie, fals privind identitatea, fals material în înscrisuri oficiale şi înşelăciune, ultima hotărîre în acest sens,fiind pronunţată prin sentinţa penală nr. 1268 din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, prin care a fost condamnat la 11 ani închisoare din care a fost liberat condiţionat la 19 septembrie 2006, având un rest rămas de executat de 929 de zile, motiv pentru care faptele cu privire la care cercetat în prezenta cauză au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul I.G. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte de ucidere din culpă, tâlhărie, nerespectarea regimului armelor si muniţiilor, ultraj şi trafic de stupefiante, ultima hotărîre în acest sens fiind pronunţată în Dosar nr. 2267/2001 al T.B. secţia a-II-a penală, unde a fost condamnat la pedeapsă de 10 ani închisoare din care a fost liberat condiţionat la data de 1 septembrie 2006 având un rest rămas de executat de 1102 zile, motiv pentru care faptele de mai sus au fost comise în condiţiile recidivei prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul K.H.R. nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cei trei inculpaţi urmează a fi condamnaţi la pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus-menţionate, la individualizarea acestora, Tribunalul urmând a avea în vedere dispoz. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I.G. şi C.E.M., va fi avut în vedere gradul de pericol ridicat al infracţiunilor comise, modalitatea de operare, respectiv, împrejurarea că la comiterea faptelor au participat la multe persoane, că acestea au fost comise pe teritoriul a două ţări, respectiv, Turcia şi România, că cei doi inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, persistând în comiterea de infracţiuni, fiind recidivişti în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul I. fiind condamnat anterior tot pentru săvârşirea, printre altele, a unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, pedeapsa executată nefiind de natură a contribui la reeducarea sa, precum şi faptul că au dat dovadă de nesinceritate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul K.H.R., Tribunalul urmează a avea în vedere, pe lângă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi dispoz. art. 74 - 76 lit. a) C. pen., în sensul că se va reduce pedeapsa ce urmează a fi aplicată acestui inculpat sub limita minimă prevăzută de legea penală specială, întrucât acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale şi în România are în întreţinere o familie, fiind căsătorit cu o româncă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (la data de 28 martie 2008) şi inculpaţii K.H.R. (la data de 27 martie 2008), C.E.M. (la data de 28 martie 2008) si I.G. (la data de 24 martie 2008).

Prin motivele scrise de apel, formulate la data de 12 mai 2008, parchetul a criticat sentinţa apelată sub două aspecte:

1. greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor I.G. şi C.E.M., cu consecinţa orientării în mod netemeinic a pedepselor aplicate acestora către minimul special prevăzut de lege, fără reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea faptei de către trei persoane împreună;

2. greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului K.H.R. prin reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante în condiţiile în care fapta a fost săvârşită în circumstanţele prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Aceleaşi critici au fost reiterate de către procuror şi cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în şedinţa publică din data de 06 ianuarie 2009, în plus acesta invocând şi un alt motiv de apel, referitor la nelegalitatea măsurii de siguranţă a confiscării speciale dispusă de instanţa de fond cu privire la autoturismul marca O.C. aparţinând inculpatului K.H.R. şi respectiv la telefoanele mobile şi cartelele sim ridicate de la inculpatul C.E.M., argumentat de împrejurarea că autoturismul în discuţie nu a fost în mod special modificat sau adaptat pentru a servi la transportul drogurilor, iar telefoanele mobile şi cartelele sim au fost utilizate potrivit destinaţiei lor obişnuite şi nu pentru a servi exclusiv la săvârşirea infracţiunii.

În considerarea acestor motive de apel s-a solicitat de către Parchet desfiinţarea parţială a sentinţei penale nr. 336 din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, şi rejudecarea cauzei în fond de către instanţa de prim control judiciar, în sensul condamnării inculpaţilor I.G., C.E.M. şi K.H.R. la pedepse cu închisoare în regim de detenţie, orientate către maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, cu reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi restituirii către inculpatul K.H.R. a autoturismului marca O.C., iar către inculpatul C.E.M. a telefoanelor mobile şi cartelelor sim ridicate cu ocazia percheziţiei corporale, bunuri ce au fost confiscte în mod nelegal.

Apelantul inculpat I.G., prin intermediul apărătorului său ales, dar şi persoanl, a învederat Curţii că apelul său vizează sub un prim aspect, reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub cuantumul stabilit de instanţa de fond, pe care îl consideră ca fiind excesiv, în raport de faptul că a avut o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor săvârşite, a colaborat cu organele de anchetă în vederea depistării şi a altor infractori ce se ocupă cu traficul de droguri, după liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei anterioare a avut un loc de muncă şi este o persoană tânără ce s-a lăsat antrenată în comiterea acestor fapte în scopul de a face rost de bani pentru a-şi ajuta părinţii care au o stare de sănătate precară, dovedită cu înscrisurile medicale depuse la dosar.

Un al doilea motiv de apel invocat de inculpatul I.G. se referă la greşita aplicare de către instanţa de fond a măsurii de siguranţă a confiscării prev. de art. 117 C. pen., în condiţiile în care, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 1117 din 22 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în cazul în care el ar fi expulzat în Turcia, datorită etniei sale kurde, există riscul de a fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, solicitând sub acest aspect înlăturarea respectivei măsuri de siguranţă.

Cel de-al treilea motiv de apel formulat de inculpatul I.G. vizează nerestituirea de către instanţa de fond a mai multor bunuri ce i-au fost ridicate cu ocazia percheziţeiei corporale printre care un telefon mobil marca N., o cheie de autoturism şi cheile de la casă.

Apelantul inculpat C.E.M. a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond sub aspectul greşitei sale condamnări pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia sa, în sensul că ar fi avut cunoştinţă de faptul că a transportat droguri în geanta de voiaj. în susţinerea nevinovăţiei sale a invocat faptul că activitatea sa a constat doar în faptul că a făcut un serviciu, aducând o geantă din Turcia în România, fără să ştie că în căptuşala acesteia erau ascunse droguri, iar banii găsiţi asupra sa proveneau din activităţile prestate în Turcia, prin înregistrările video efectuate în cauză nefăcându-se dovada că ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpatul I. în schimbul unor activităţi ilicite.

Ca atare, considerând că în cauză nu există probe certe de vinovăţie împotriva sa, invocând totodată şi incidenţa principiului in dubio pro reo apelantul inculpat C.E.M. a solicitat instanţei de prim control judiciar să constate că el nu a avut nici un moment reprezentarea că în geanta pe care a adus-o din Turcia erau ascunse droguri, astfel încât s-a aflat în eroare cu privire la conţinutul acestui bagaj, împrejurare ce constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, conform art. 51 alin. (1) C. pen., în acest context solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

De asemenea şi apelantul inculpat K.H.R., atât prin intermediul motivelor scrise de apel, cât şi cu prilejul dezbaterilor orale desfăşurate în şedinţa publică din data de 06 ianuarie 2009, a criticat sentinţa apelată sub aspectul greşitei soluţii de condamnare dispusă în privinţa sa, solicitând instanţei de apel pronunţarea unei hotărâri de achitare, în principal pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită de către el, iar în subsidiar pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că lipseşte un element consttutiv esenţial, respectiv vinovăţia ca latură subiectivă a infracţiunii, sau la art. 10 lit. e) C. proc. pen., în sensul că s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, care exclude caracterul penal al faptei, lăsându-se la aprecierea instanţei alegerea temeiului achitării.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, apărătorul ales al inculpatului a arătat în esenţă că situaţia de fapt, aşa cum este reţinută în rechizitoriu şi în hotărârea instanţei de fond este denaturată şi contrară realităţii, nefiind susţinută de nici un element probator administrat în cauză, declaraţiile inculpatului de susţinerea a nevinovăţiei şi a neimplicării sale în săvârşirea infracţiunilor ce-i sunt imputate, coroborate în totalitate cu declaraţiile celorlalţi coinculpati, fiind în mod tendenţios şi nejustificat apreciate de prima instanţă ca fiind nesincere, cu toate că a avut o atitudine constantă de nerecunoaştere, iar aceste declaraţii nu au fost contrazise de nici un alt mijloc de probă. Totodată, s-a mai invocat şi împrejurarea că din modalitatea concretă în care s-au derulat evenimentele şi din conţinutul real al convorbirilor telefonice, rezultă cu certitudine că inculpatul a acţionat cu totală bună-credinţă, nu a cunoscut scopul în care a fost solicitat să-i transporte pe ceilalţi doi inculpaţi şi nu a avut nici o legătură cu activitatea infracţională a acestora, în cauză fiind incidente disp. art. 28 C. pen. care stipulează că „circumstanţele privind fapta se răsfrâng asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut", precum şi disp.art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei,

Al doilea motiv de apel formulat de inculpatul K.H.R. vizează netemeinicia soluţiei de respingere a cererii sale de restituire a autoturismului marca O.C., în mod greşit confiscat de către instanţa de fond în baza art. 118 lit. b) C. pen., în susţinerea acestei critici invocând faptul că, în raport de modalitatea în care s-au derulat întâmplările, dar şi de interpretarea obiectivă şi corectă a textelor incidente în această materie, autoturismul proprietatea sa nu poate constitui obiectul unei asemenea măsuri de siguranţă, avându-se în vedere sub acelaşi aspect şi Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri.

Din perspectiva acestei critici, apelantul inculpat a solicitat înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale dispusă prin sentinţa apelată cu privire la autoturismul proprietatea sa, marca O.C., şi restituirea acestuia.

Nu în ultimul rând, apelantul inculpat K.H.R. a criticat sentinţa apelată şi din perspectiva aplicării faţă de persoana sa a măsurii de siguranţă a expulzării prev. de art. 117 C. pen., pe care o consideră contrară legii, pe de o parte pentru că această măsură luată de instanţă din oficiu, nu a fost pusă în discuţia părţilor, ea nefiind nici invocată ori susţinută de procuror, nici combătută de apărătorul său, în acest mod fiind afectat dreptul său la apărare, iar pe de altă parte pentru că în cauza de faţă, starea de pericol cerută de lege ca şi condiţie pentru aplicarea măsurii expulzării este inexistentă, în raport de persoana sa, caracterizată prin aceea că nu a mai avut conflicte cu legea penală, locuieşte şi dezvoltă activităţi legale pe teritoriul ţării, iar soţia sa este cetăţean român cu locuinţă proprie în Bucureşti. Ca atare, considerând că măsura expulzării se constituie în speţă drept o sancţiune nejustificată din punct de vedere juridic şi în acelaşi timp ca un impediment al continuării relaţiilor de familie, apelantul inculpat a solicitat instanţei de apel înlăturarea acestei măsuri.

În cursul judecării apelurilor, în şedinţa publică din data de 02 octombrie 2008, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaţilor, care şi-au menţinut aceeaşi poziţie procesuală adoptată şi în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurată de instanţa de fond, inculpatul I.G. recunoscând parţial propria activitate infracţională, iar inculpaţii C.E.M. şi K.H.R. negând orice implicare a lor în activităţile ilicite cu substanţe interzise, deduse judecăţii.

De asemenea, pe parcursul judecării apelurilor, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a încuviinţat la solicitarea inculpaţilor administrarea de probe în apărare.

În cadrul probei cu înscrisuri în circumstanţiere încuviinţată inculpatului I.G., au fost depuse la dosarul cauzei copii ale unor documente medicale în limba turcă, precum şi traducerile lor în limba ronână, prin care se atestă afecţiunile de care suferă părinţii acestuia, I.H. şi I.K. De asemenea inculpatul I. a depus la dosar şi copia sentinţei penale nr. 1117 din 22 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 29600/3/2006 prin care admiţându-se contestaţia la executare formulată, s-a dispus înlăturarea executării măsurii de siguranţă a expulzării luată faţă de el prin sentinţa penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4762/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemnea, proba cu înscrisuri în circumstanţiere a fost încuviinţată şi inculpaţilor K.H.R. şi C.E.M., în cadrul acestei probe, cel dintâi depunând la dosarul cauzei copia certificatului său de căsătorie cu numita K.G., copia paşaportului său, copii ale documentelor ce atestă dreptul de proprietate al soţiei sale asupra unor imobile dobândite prin moştenire, inclusiv asupra locuinţei unde îşi au domiciliul şi copii ale unor înscrisuri prin care se face dovada încasării de către soţia sa, K.G., a sumei de 40 000 euro în urma unei tranzacţii imobiliare, iar cel din urmă ataşând la dosar două caracterizări (una întocmită de numita M.A. - vecină cu inculpatul, iar cealaltă întocmită de reprezentanţii legali ai Asociaţiei de proprietari din strada A., sector 6, unde locuieşte şi inculpatul), precum şi copiile unor documente cu caracter medical privitoare la starea de sănătate a mamei sale, C.Z.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2009, în condiţiile art. 327 C. proc. pen., instanţa a procedat la audierea martorului în circumstanţiere A.M., propus de inculpatul I.G., iar în şedinţa publică din 13 noiembrie 2008 a fost ascultată martora în circumstanţei re, K.G., propusă de inculpatul K.H.R.

La solicitarea inculpatului I.G., Curtea a încuviinţat efectuarea unor demersuri pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. pentru a se obţine relaţii cu privire la stadiul cercetărilor întreprinse în legătură cu denunţurile formulate de acest inculpat în scopul aplicării dispoziţiilor de favoare ale art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau ale art. 19 din Legea nr. 682/2002. în acest sens, prin adresele din 12 noiembrie 2008 şi respectiv din 25 noiembrie 2008 s-a comunicat că denunţurile inculpatului I.G., date în Dosarul nr. 388/D/P/2007 (disjuns din Dosarul nr. 371/D/P/2007), denunţuri formulate la datele de 28 noiembrie 2007 şi respectiv 07 februarie 2008 cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 se află în lucru la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., în respectivul dosar efectuându-se acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor denunţate, fără însă ca până în prezent să se dispună începerea urmăririi penale faţă de vreo persoană.

Din oficiu, în exercitarea rolului său activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen., Curtea a luat măsuri pentru ataşarea la dosarul cauzei a încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 781/Al/2007, prin care au fost confirmate măsurile dispuse prin ordonanţele nr. 124/A din 14 noiembrie 2007 şi nr. 125/A din 14 noiembrie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., cu privire la autorizarea provizorie a interceptării şi înregistrării unor convorbiri telefonice şi comunicări sms, precum şi a unor convorbiri audio-video în mediul ambiental.

În scopul garantării exercitării neîngrădite a dreptului la apărare al inculpaţilor, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2009, în şedinţă publică, Curtea, în prezenţa procurorului, a inculpaţilor, a apărătorilor acestora şi a interpretului autorizat de limbă turcă, cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotarea instanţei, a procedat la vizionarea suportului - CD marca I., pe care sunt fixate unele înregistrări autorizate audio-video efectuate în mediul ambiental la data de 14 noiembrie 2007, despre această activitate procedurală întocmindu-se un proces verbal ataşat la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea constată că toate apelurile declarate în cauză sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Curtea constată că la judecarea in fond a cauzei au fost respectate prevederile art. 62 C. proc. pen., cauza fiind lămurită sub toate aspectele pe bază de probe în interesul aflării adevărului judiciar, iar în urma unei evaluări judicioase şi obiective a materialului probator administrat in cauză, in conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen., a stabilit în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

Astfel, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator strâns cu referire la prezenta cauză, în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, Curtea, întocmai ca şi instanţa de fond, reţine în fapt următoarele aspecte:

În prima jumătate a lunii noiembrie 2007, inculpatul I.G., cetăţean turc de etnie kurdă, aflat pe teritoriul României, l-a sprijinit în mod activ şi conştient pe un individ de origine turcă zis H., posibil H.K., pe care acesta îl cunoştea încă de pe vremea când amândoi fuseseră încarceraţi într-un penitenciar din România, să pregătescă livrarea din Turcia către România a unei importante cantităţi de droguri şi apoi să introducă chiar pe teritoriul României, la data de 14 noiembrie 2007, prin intermediul inculpatului C.E.M., cantitatea de 4373,8 grame heroină, destinată distribuirii pe piaţa românească.

În acest sens, astfel cum rezultă din cuprinsul convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip sms şi mms interceptate şi înregistrate conform mandatului de siguranţă naţională din 19 septembrie 2007 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul I.G. i-a dat asigurări în mod repetat furnizorului din Turcia că este garantată desfacerea drogurilor (heroinei) pe piaţa românească, insistând chiar pe lângă acesta să-i trimită 5 Kg de heroină pentru care avea deja mai multe cereri, iar la solicitarea individului zis H., a fost de acord, ca în cazul reuşitei operaţiunii să achite cărăuşului o sumă de bani drept răsplată pentru serviciul de a transporta drogurile din Turcia în România şi, totodată i-a promis furnizorului turc, că va prelua marfa - „paşapoartele" -de la persoana care urma să o aducă din Turcia, în momentul în care va fi contactat telefonic de către acesta.

În concret, cu prilejul convorbirii telefonice din data de 05 noiembrie 2007 ora 15:44:27, fiind contactat de către numitul H., inculpatul I.G. i-a solicitat acestuia să trimită drogurile (heroina) pentru că „oamenii sună fără încetare" şi i-a garantat siguranţa operaţiunii, spunându-i „oricine ar veni, eu cum iau, este sigur", precizând totodată în limbaj codificat că operaţiunile cu heroină în Romaina nu întâmpină probleme - „treaba noastră este neîngrădită aici" (a se vedea procesul verbal de redare aflat la filele 178-179 d.u.p.).

În convorbirea telefonică purtată în data de 06 noiembrie 2007, fiind sunat de către numitul H., inculpatul I.G. reînoieşte solicitarea de a-i trimite droguri, transmiţându-i să „ia imediat!", însă acesta îi răspunde că „nimeni nu dă nimic fără bani" (proces verbal aflat la filele 180-182 d.u.p.).

La data de 07 noiembrie 2007, inculpatul I.G. fiind din nou contactat telefonic de individul zis H., îi spune acestuia că „afacerile s-au deschis în asemenea hal..Am mai vorbit acum cu încă unul", cerându-i să-i mai trimită „încă o bucată" (n.n. 1 Kg de heroină), „ca să vină şi un prieten împreună cu maşina", context în care H. îi promite „o să îţi trimit 5 maşini", spunându-i totodată „dacă vrei îţi trimit în fiecare zi, doar să faci rost de bani". în cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpatul I. insistă ca H. să facă tot posibilul să livreze marfa, spunându-i „Atunci mâine vei face să ajungă sigur maşina la noi", precum şi că „a venit iarna, e frig, merg foarte bine, puloverele alea. Vremea s-a răcit, se dau foarte bine". Cu acelaşi prilej numitul H., îi reproşază o tranzacţie cu heroină care nu a reuşit în trecut, însă inculpatul I.G. îl asigură că „îşi pune viaţa la mijloc" şi că „va face aia el însuşi cu mâna lui", La întrebarea numitului H. dacă a luat bani în prealabil, inculpatul I. îl asigură că are posibilitatea de a vinde imediat - „Nene, iau şi dau, aşa cum am vorbit, Dacă şti cum să iei, trebuie să înveţi cum să dai", moment în care H. îi promite că îi va trimite „5 bucăţi" (5 kilograme). Totodată numitul H. i-a transmis inculpatului I.G. solicitarea, că în caz de reuşită a operaţiunii, să-i dea cărăuşul circa 1500 - 2000 de euro drept răsplată - „Dă-i prietenului care aduce 1500 - 2000, aranjază, dă-i lui!", inculpatul promiţând rezolvarea favorabilă a acestei chestiuni - „bine o să-i dau", aducându-i-se în acelaşi timp la cunoştinţă de către H. că este vorba despre o persoană pe care o cunoaşte bine şi care la rândul său îl cunoaşte (procesul verbal de la filele 183-185 d.u.p.).

Cu ocazia convorbirii telefonice din data de 12 noiembrie 2007 ora 15:21:05, numitul H. i-a confirmat inculpatului I.G. că a doua zi va sosi heroina în România, spunându-i „Mâine va fi în mâna ta". (conform procesului verbal de redare de la fila 188 d.u.p.), iar la data de 13 noiembrie 2007, H. l-a sunat din nou pe inculpatul I. şi l-a anunţat că cel care vine cu marfa nu a putut să ia „patrupedul" (adică autocarul), urmând să călătorească cu „cel cu opt picioare" (adică cu trenul), cu care va sosi la Bucureşti în seara zilei următoare, la ora 8.30 (20.30), deoarece „durează foarte mult ăsta cu opt picioare", făcând totodată precizarea că va primi „5 bucăţi şi ceva" şi că i-a transmis „prietenului" (cărăuşului) numărul său de telefon (proces verbal fila 190 d.u.p.).

La data de 14 noiembrie 2007 ora 00:29:49, H. i s-a plâns inculpatului I. că a obţinut greu heroina pe care i-a trimis-o pentru că „e scump", precizând că „prietenul (adică cel care aduce heroina) e pe drum", iar peste câteva minute, la ora 00:35:32, când numitul H. îşi exprimă îngrijorarea spunând că e vorba de „bani grei. Toată răspunderea îmi revine mie", inculpatul I. îl linişteşte, precizând că „sunt oamenii noştri. Are casă...e un prieten de încredere", totodată primind confirmarea că va prelua „paşapoartele" (heroina) de la cărăuş cel mai târziu la ora 8.30 (20.30) (procese verbale aflate la filele 192-194 d.u.p.)

Din probatoriul administrat în cauză mai rezultă că inculpatul I.G., având deja certitudinea realizării transportului de heroină din Turcia cu trenul, aspect ce-i fusese confirmat de către partenerul său H., prin intermediul convorbirilor telefonicr din ziua anterioară, în după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2007 la ora 14:13:07, pentru a fi sigur de desfăşurarea în bune condiţii a preluării drogurilor de la cărăuşul (inculpatul C.E.M.) care le aducea din Trucia, precum şi a transportului acestora către destinaţie, a luat legătura telefonic cu un alt conaţional al său, inculpatul K.H.R., comunicându-i într-un limbaj subversiv că „avem treabă diseară", prin acest limbaj codificat referindu-se desigur la realizarea tranzacţiei cu heroină ce urma să aibă loc în seara respectivă. Potrivit procesului verbal de redare a acestei convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei provizorii de interceptare nr. 124/A din 14 noiembrie 2007 dată de procurorul care a efectuat urmărirea penală, confirmată ulterior de Tribunalul Bucureşti prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 781/Al/2007, discuţia purtată cu acest prilej de către cei doi inculpaţi a fost extrem de succintă, în sensul că după ce aceştia au schimbat nişte amabilităţi, fără nici o explicaţie a mesajului transmis, inculpatul I. i-a spus interlocutorului său „diseară avem treabă", iar acesta din urmă la rândul său, fără a cere nici un fel de lămuriri, a dat de înţeles că pricepe foarte bine despre ce „treabă" era vorba, de vreme ce a confirmat preluarea mesajului printr-un simplu „Bine.", după care inculpatul I., pentru a se asigura de buna desfăşurare a acestei importante operaţiuni, a simţit nevoia să-i atragă atenţia celui ce urma să-l ajute în acest sens, spunându-i „Bine, să nu uiţi!" şi „Fă-ţi programul pe la 7,8.", inculpatul K. confirmând disponibilitatea sa prin răspunsul „Bine" (a se vedea procesul verbal de redare de la fila 199 d.u.p.).

În continuare, în cursul aceleiaşi zile de 14 noiembrie 2007, la ora 16:42:16 inculpatul I.G. a fost contactat telefonic de către inculpatul C.E.M., care se apropia cu trenul de Bucureşti, venind din Turcia, acesta din urmă adresându-i-se pe un ton foarte familiar „Salut frate-meu!" şi comunicându-i că va sosi în G., unde era stabilit locul de întâlnire, în jurul orei 18.30 (proces verbal de redare a convorbirii telefonice aflat la fila 97 d.u.p).

Imediat după acesată convorbire telefonică, la ora 16:45:42., inculpatul I.G. l-a sunat pe inculpatul K.H.R. şi l-a rugat să vină să-l ia cu maşina din zona P., pentru a se deplasa împreună la G. (convorbire redată în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 201 d.u.p.).

Drept urmare cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi împreună s-au deplasat cu autoturismul O.C. de culoare neagră, aparţinând inculpatului K.H.R., în zona G. unde au ajuns în jurul orei 18.00.

Aici, în urma informaţiilor obţinute prin interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I.G., cu privire la întâlnirea ce urma a avea loc în cursul serii de 14 noiembrie 2007, fusese instalat un dispozitiv de supraveghere operativă, în scopul filării activităţilor întreprinse de persoanele implicate în predarea/primirea şi transportul heroinei adusă din Turcia.

În jurul orei 18.10, inculpatul I.G., fiind chemat de către inculpatul C.E.M. care se afla deja în cafeneaua din incinta benzinăriei O. din apropierea G., s-a deplasat pe jos către acest punct de întâlnire, iar între timp inculpatul K.H.R. a parcat autoturismul O.C. de culoare neagră cu care veniseră, lângă respectiva staţie Peco.

La scurt timp, inculpaţii I.G. şi C.E.M. au fost observaţi ieşind împreună din cafeneaua banzinăriei O., după care au introdus în portbagajul autoturismului inculpatului K.H.R. un gemantan tip troller de culoare albastră în care se aflau drogurile transportate din Turcia, iar apoi au urcat şi ei în maşina respectivă. în continuare inculpatul K.H.R. a pus autoturismul în mişcare şi s-au deplsat până în zona P.G., după care s-au întors, îndreptându-se din nou către G. şi s-au oprit undeva în zona restaurantului M., unde inculpatul C.E.M. a coborât din maşină şi a luat din geamantanul pe care îl adusese cu sine din Turcia, mai multe lucruri pe care le-a pus în nişte pungi din plastic, inscripţionate C., iar apoi s-a îndepărtat în grabă plecând spre casă.

Pentru serviciile sale, constând în transportul din Turcia până în România a geamnatanului tip troller în care erau ascunse drogurile, inculpatul C.E.M., înainte de a coborî din maşina condusă de inculpatul K.H.R. în apropierea restaurantului M., a primit de la inculpatul I.G., suma de 1000 euro, acesta din urmă respectând în parte indicaţiile pe care i le dăduse numitul H. cu prilejul convorbirii telefonice din data de 07 noiembrie 2007.

După plecarea inculpatului C., autoutrismul în care se aflau inculpaţii I.G. şi K.H.R. şi cu care era transportat geamantanul de culoare albastră ce fusese lăsat în portbagaj, şi-a continuat deplasarea către direcţia B.O., iar în timpul deplasării inculpatul I. a apelat scurt telefonic (beep) pe numitul H., care I-a sunat imediat după aceea, respectiv la ora 18:49:29. Cu prilejul aceste convorbiri telefonice inculpatul I. i-a confirmat lui H. că „A venit musafirul acela (n.n. cărăuşul care a transportat drogurile din Turcia în România), ne-am întâlnit", iar în contextul manifestării unei vădite îngrijorări de către H. în legătură cu reuşita operaţiunii, i-a dat acestuia asigurări că „Totul e în ordine" (conform procesului verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate aflat la fila 198 d.u.p).

Când autoturismul condus de inculpatul K.H.R. a ajuns pe strada I.M. din sectorul 2 al Capitalei, în imediata apropiere a Pasajului Rutier B.O., şoferul a oprit maşina, iar în acest moment organele de cercetare anume delegate în acest sens au intervenit, imobilizându-i pe cei doi ocupanţi ai maşinii, identificaţi în persoana inculpaţilor I.G. şi K.H.R.

Procedându-se la efectuarea unei percheziţii asupra autoturismului O.C., în prezenţa martorilor asistenţi M.G. şi U.C.E., în portbagaj a fost găsit geamantuanul de culoare albastră tip troller pe care-l adusese din Turcia inculpatul C.E., în interiorul căruia sub căptuşală era disimulată o pungă din plastic în care s-a găsit împachetată o substanţă pulverizantă de culoare maronie.

Prin raportul de constatare tehncico-ştiinţifică nr. 333517 din 19 noiembrie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – D.G.C.C.O. - Direcţia Antidrog s-a constatat că această substanţă pulverizantă de culoare maronie descoperită în împrejurările sus-menţionate, cântăreşte 4373,8 grame şi conţine heroină în amestec cu griseofulvin, heroina făcând parte din categoria drogurilor de mare risc conform tabelului anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

La scurt timp după prinderea inculpaţilor I.G. şi K.H.R., organele de cercetare din cadrul echipei de supraveghere operativă l-au depistat şi pe inculpatul C.E.M., în apropierea locuinţei sale din sectorul 6, respectiv în incinta magazinului alimentar A.A.I. SRL de pe strada F., asupra acestuia cu prilejul efectuării percheziţiei corporale fiind găsită, printre alte bunuri şi valori, suma de 1000 euro alcătuită din 16 bancnote în cupiură de 50 euro şi 10 bancnote în cupiură de 20 euro, despre bunurile şi valorile descoperite în posesia acestui inculpat şi, după caz ridicate de la acesta făcându-se menţiune în procesele verbale ataşate la filele 26 - 30 d.u.p.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului I.G., Curtea constată că deşi acesta iniţial nu a recunoscut nici o implicare conştientă din partea sa în realizarea acestui transport de heroină din Turcia în vederea distribuirii pe piaţa românească, susţinând în declaraţiile din faza de debut a urmăririi penale că un individ pe nume H.K. pe care îl ştia din penitenciar, din perioada când fiecare a ispăşit o pedeapsă privativă de libertate, l-a rugat să preia o geantă de la un cetăţean român care va sosi pe data de 14 noiembrie 2007, iar după preluarea genţii, trebuia ca aceasta să fie predată unui individ zis D.A., aflat în Penitenciarul Rahova, care avea nevoie de respectiva geantă pentru a-şi păstra lucrurile, fără însă a şti ceva despre conţinutul bagajului (declaraţii ataşate la filele 98-108 d.u.p), ulterior, atât cu prilejul declaraţiei luată de procuror la data de 28 noiembrie 2007 (filele 110-111 d.u.p.), după ce i s-a adus la cunoştinţă conţinutul convorbirilor interceptate autorizat, cât şi cu ocazia audierii sale de către instanţa de fond, în cursul cercetării judecătereşti (filele 19-20 dosar fond) şi respectiv de către inatanţa de apel (filele 131-132 dosar apel), acesta a recunoscut în parte activitatea infracţională de care este acuzat, precizând că la insistenţele repetate ale conaţionalului şi prietenului său H.K., dar şi pentru că avea mare nevoie de bani pentru a-şi ajuta părinţii aflaţi în Turcia şi care se confruntau cu grave probleme materiale şi de sănătate, a acceptat să-i facă acestuia un serviciu, în sensul de a prelua o geantă pe care acesta urma să o trimită din Turcia prin intermediul unui cetăţean român, iar apoi de a o preda mai departe unui cetăţean arab pe nume M.Y., de la care urma să primească drept comision pentru acest serviciu suma de 5000 euro, susţinând totodată că deşi cunoştea că în geanta respectivă se aflau droguri, nu ştia despre ce anume fel de droguri era vorba.

Aceste declaraţii de recunoaştere ale inculpatului se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor tip sms, interceptate şi înregistrate în mod autorizat, purtate de acesta cu diverse persoane în perioada 05 noiembrie 2007 – 14 noiembrie 2007, cu procesle verbale de investigaţie în care sunt redate menţiunile existente în agendele telefonice şi în registrele de apeluri efectuate, apeluri primite şi apeluri pierdute ale telefoanelor mobile ridicate de la cei trei inculpaţi (filele 55-88 d.u.p.), cu procesul verbal de prindere în flagrant (filele 17-19 d.u.p.), cu imaginile video înregistrate în mediul ambiental, fixate pe suportul CD marca I., înaintat odată cu dosarul cauzei şi care au fost vizionate de instanţă în şedinţă publică, precum şi cu declaraţiile martorilor asistenţi M.G. şi U.C.E. care au fost de faţă la efectuarea percheziţiei asupra autoturismului O.C., în portbagajul căruia a fos găsit geamantanul în care erau ascunse drogurile sub căptuşală (filele 20-25 d.u.p.), toate aceste elemente probatorii constituind probe certe de vinovăţie care fundamnetează convingerea instanţei că inculpatul I.G. a participat în mod conştient la realizarea acestei tranzacţii ilicite având ca obiect cantitatea de 4373,8 grame heroină şi că susţinerea acestuia în sensul că nu a ştiut ce categorie de droguri erau disimulate în geamantanul adus din Turcia de inculpatul C., nu este decât o apărare de circumstanţă, mai ales că aşa cum el însuşi recunoaşte, pentru acest serviciu urma să primească un comision deloc neglijabil (5000 de euro).

În cursul judecăţii, inculpatul I.G. a susţinut atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, sub acest aspect Curtea constatând, contrar susţinerilor inculpatului că ansamblul probelor strânse în cauză, astfel cum au fost înfăţişate în cele ce preced, şi în special convorbirile telefonice purtate de inculpat cu cetăţeanul de origine turcă zis H., posibil H.K., condamnat şi el anterior în România pentru trafic ilicit de droguri la o pedeapsă de 14 ani închisoare, demonstrează în mod incontestabil că în prima jumătate a lunii noiembrie 2007, inculpatul I.G., aflat pe teritoriul României, l-a sprijinit în mod activ şi conştient pe numitul H., să pregătescă livrarea din Turcia către România a unei importante cantităţi de droguri şi apoi să introducă chiar pe teritoriul României, la data de 14 noiembrie 2007, prin intermediul inculpatului C.E.M., cantitatea de 4373,8 grame heroină destinată distribuirii pe piaţa românească, în sensul că i-a asigurat în mod repetat pe H. că este garantată vânzarea drogurilor (heroinei) în ţară şi a insistat chiar pe lângă el să-i trimită 5 kg de heroină pentru care avea deja mai multe comenzi, iar la solicitarea lui H., a fost de acord ca în cazul reuşitei operaţiunii să achite cărăuşului o sumă de bani drept răsplată pentru serviciul de a transporta drogurile din Turcia în România şi, totodată i-a promis furnizorului turc, că va prelua marfa - „paşapoartele" - de la persoana care urma să o aducă din Turcia, în momentul în care va fi contactat telefonic de către acesta.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.E.M., Curtea observă că acesta în mod constant a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi prevalându-se de diverse argumente a încercat să acrediteze ideea că întoarcerea sa din Turcia în România la data de 14 noiembrie 2007 a fost intempestivă, determinată de dispariţia fiicei sale de la domiciliu, şi nicidecum nu a avut ca scop transportul şi introducerea în România a vreunei cantităţi de droguri, iar pe de altă parte că nu a avut cunoştinţă de faptul că în geanta de voiaj pe care a cumpărat-o din Turcia pentru a-şi transporta bunuri personale, ar fi putut fi ascunse droguri, susţinând că s-a aflat într-o eroare evidentă cu privire la acest aspect. Aceste apărări ale inculpatului fundamentează de altfel şi singurul motiv de apel al acestuia, prin prisma căruia a criticat sentinţa apelată sub aspectul greşitei soluţii de condamnare dispusă împotriva sa şi a solicitat constatarea existenţei erorii ca şi cauză ce înlătură caracterul penal al faptei conform art. 51 alin. (1) C. pen. şi pe cale de consecinţă pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Supunând unei analize riguroase şi obiective fiecare argument invocat de inculpatul C. în spriinul nevinovăţiei sale, Curtea observă că versiunea prezentată de acesta este total necredibilă, caracterul neverosimil al apărărilor sale fiind evidenţiat pe de o parte prin faptul că unele susţineri sunt extrem de puerile sau pur şi simplu hilare, iar pe de altă parte prin aceea că alte susţineri, după caz, fie nu sunt întărite de nici o altă probă, fie sunt infirmate de ansamblul probelor neîndoielnice de vinovăţie existente în cauză.

Sintetizând apărările formulate de inculpatul C.E.M., Curtea reţine că acesta a afirmat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond şi respectiv a celei de apel, că în timp ce se afla în Turcia, lucrând ca hamal într-un bazar din Istmbul, a fost chemat de sora sa C.L.C. să se întoarcă urgent acasă, întrucât fiica sa plecase de la domiciliu de vreo două zile, fără a şti unde se putea afla, astfel că pe data de 13 noiembrie 2007 s-a hotărât să revină în ţară cu trenul, iar înainte de a pleca din Turcia, având nevoie de o geantă de voiaj mai încăpătoare pentru a transporta acasă atât lucrurile sale persoanle, cât şi alte articole de îmbrăcăminte pe care le cumpărase fie pentru familia sa, fie pentru a le revinde, a mers la la un bazar în scopul de a cumpăra o astfel de geantă şi, întrucât pe drum s-a întâlnit întâmplător cu un cetăţean de origine turcă zis H. sau B., pe care-l cunoscuse anterior în România, respectiv în Penitenciarul Rahova, pe vremea când amândoi erau încarceraţi în acel loc de deţinere, i-a povestit acestuia despre intenţia sa de a cumpăra un geamntan mai mare, fiind îndrumat de către respectivul individ să cumpere geanta dintr-un loc anume ştiut de el în bazar, unde preţul era mai convenabil. De asemenea inculpatul a mai precizat că în timp ce călătorea cu trenul spre România, aflându-se pe teritoriul Bulgariei, a fost sunat de către cetăţeanul turc H. zis şi B., care l-a rugat ca atunci când va ajunge în ţară, să-l contacteze telefonic pe un prieten al său pe nume G., aflat în România şi să-i transmită acestuia rugămintea de a-i cumpăra un pardesiu de la firma S., întrucât cele din Turcia sunt prea groase şi mult prea scumpe, dându-i totodată şi numărul de telefon al respectivei persoane. Iar în acest context după ce a intrat pe teritoriul României, l-a sunat pe acest prieten al lui H., cu intenţia de a se întâlni cu el şi de a-i transmite rugămintea lui H. cu privire la cumpărarea pardesiului, spunându-i că va ajunge la Bucureşti, la G., în jurul orei 18.30. Totodată, a mai susţinut inculpatul că după sosirea cu trenul în G., s-a deplasat la cafeneaua din incinta benzinăriei O. din apropierea gării, în scopul de a o aştepta acolo pe sora sa care urma să vină să îl ia cu maşina, răstimp în care a fost sunat de numitul G., care i-a spus că va sosi în câteva minute în acel loc, ceea ce s-a şi întâmplat, iar cu prilejul acestei întâlniri şi-a dat seama că îl cunoaşte pe G., tot din Penitenciarul Rahova şi i-a transmis acestuia rugămintea lui H. de a-i cumpăra un pardesiu de la firma S., iar după aceea, la îndemnul lui G. care s-a oferit să-l conducă acasă cu maşina cu care venise la gară, a acceptat să plece împreună cu acesta, punând geanta de voiaj ce-i aparţinea, în portbagajul maşinii conduse de inculpatul K.H.R., pe care atunci I-a cunoscut pentru prima dată şi după ce au parcurs o bucată de drum, pentru că traficul era foarte aglomerat, numitul G. i-a spus să coboare din maşină şi să ia un taxi spre casă, moment în care a vrut să îşi ia bagajul din portbagaj, însă inculpatul I.G. l-a rugat să îi lase lui geamantanul, întrucât are nevoie de acesta spre a-l duce unui prieten aflat în penitenciar pentru a-şi păstra garderoba, astfel că, ajutat de G., a scos din interiorul geamantanului toate lucrurile ce-i aparţineau şi Ie-a pus în nişte pungi de plastic cu inscripţia C., după care a plecat acasă cu taxiul. O altă apărare formulată în mod constant de către inculpat cu prilejul audierilor sale se referă la faptul că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul I.G., iar suma de 1000 euro găsită asupra sa în momentul perchziţiei corporale provenea din veniturile obţinute ca urmare a municilor pe care Ie-a prestat în Turcia, dovadă în acest sens fiind şi faptul că aceasta era constituită din bancnote de valori mici, de 20 şi 50 de euro.

Verificând aceste apărări ale inculpatului din perspectiva unui observator obiectiv şi prin raportare la materialul probator administrat în cauză, Curtea sesizează următoarele aspecte:

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului referitoare la motivele revenirii sale în ţară pe data de 14 noiembrie 2007, Curtea observă că în cauză nu a fost administrată nici o probă care să confirme realitatea celor pretinse de inculpat, în sensul că ar fi fost chemat acasă de către sora sa pentru a rezolva problema fiicei sale, aflată în îngrijirea bunicilor, care dispăruse de la domiciliu de vreo două zile.

Cu privire la apărarea vizând motivul şi împrejurările în care a achiziţionat geamantanul pe care l-a adus cu sine din Turcia, Curtea apreciază că aceasta este pur fantezistă, întrucât este greu de crezut că pentru transportul unor lucruri care în cele din urmă au încăput în câteva pungi de plastic, era necesar un geamantan atât de mare (în care ar putea încăpea „chiar şi un om" după cum însuşi inculpatul precizează), iar pe de altă parte este de-a dreptul stranie coincidenţa dintre intenţia inculpatului de a achiziţiona un astfel de geamantan şi întâlnirea cu cetăţeanul turc H., la recomandarea căruia a achiziţionat gemantanul dintr-un loc anume indicat de acesta, în plus fiind imposibil de acceptat că un furnizor de droguri s-ar fi putut risca să livreze o cantitate de peste 4 kg heroină, având o valoare însemsntă, în nişte condiţii nesigure, respectiv prin intermediul unei persoane care habar n-avea ce transportă, neavând ca atare nici o responsabilitate în legătură cu siguanţa sosirii bagajului la destinaţie. De altfel, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul I.G. cu numitul H. în perioada 05 noiembrie – 14 noiembrie 2007, rezultă clar că acesta urma să realizeze transportul heroinei în România prin intermediul unei persoane de încredere, în privinţa căreia foloseşte apelativul de „prietenul" şi pe care amândoi o cunosc foarte bine, el nefăcându-şi griji cu privire la siguranţa transportului (spre exemplu în cadrul convorbirii din data de 07 noiembrie 2007 ora 16:24:04, la întrebarea lui I.G. „Drumul nostru e sigur, nu-i aşa?", numitul H. răspunde „nu-ţi bate capul cu subiectele astea! Lasă-mi-le mie!".

Referitor la pretinsa împrejurare că atunci când a ajuns în România s-a întâlnit cu inculpatul I.G. pentru a-i transmite acestuia rugămitea lui H. de a-i cumpăra un pardesiu de la firma S., Curtea constată că şi această susţinere este nereală, întrucât pe de o parte nu se înţelege de ce, dacă ar fi avut nevoie de un asemenea bun, numitul H. nu a transmis personal această rugăminte direct inculpatului I., în condiţiile în care cei doi vorbeau la telefon chiar şi de mai multe ori pe zi, serviciile unui intermediar în acest sesns apărând practic inutile, iar pe de altă parte inculpatul I.G. în declaraţiile sale nu confirmă nici măcar o dată că acesta ar fi fost motivul pentru care în seara zilei de 14 noiembrie 2007 s-a întâlnit în apropierea G. cu inculpatul C.E.M.

Privitor la circumstanţele în care inculpatul C.E.M. a lăsat geamantanul pe care l-a adus din Turcia în portbagajul autoturismului O.C. aparţinând inculpatului K.H.R., Curtea constată că lipsa de veridicitate a afirmaţiilor făcute în această privinţă de inculpatul C. este evidenţiată pe de o parte de caraterul pueril al susţinerii conform căreia i-a lăsat geamantanul lui I. ca urmare a insistenţelor acestuia, fiindu-i necesar pentru a-l duce unui prieten aflat în penitenciar, pentru ca acesta să-şi păstreze în el garderoba, iar pe de altă parte de faptul că inculpatul I.G. nu a confirmat nici un moment existenta unei atare discuţii.

În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinrea inculpatului că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul I.G. şi că suma de 1000 euro care a fost găsită asupra sa cu prilejul percheziţiei corporale, îi aparţinea, fiind obţinută ca urmare a muncii prestate în Turcia, Curtea observă că în cauză există suficiente elemente probatorii care demonstrează contrariul celor pretinse de acesta.

Astfel, în primul rând se constată că în declaraţia dată la 28 noiembrie 2007 (fila 110 verso d.u.p.), după prezentarea conţinutului convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul I.G. a precizat că înainte de a se despărţi de inculpatul C. în zona restaurantului M., în timp ce se aflau încă în maşina condusă de inculpatul K., i-a dat acestuia suma de 1000 de euro, iar după ce a coborât din maşină i-a mai dat şi 100 lei pentru taxi. Este adevărat că ulterior, în cursul judecăţii inculpatul I. a revenit asupra acestei afirmaţii, precizând că nu i-a dat suma de 1000 de euro inculpatului C. şi că cele declarate la data de 28 noiembrie 2007 se datorează faptului că auzise la poliţie că această sumă de bani fusese găsită asupra lui, însă Curtea apreciază că faţă de caracterul ridicol al argumentului cu ajutorul căruia acest inculpat justifică retractarea celor afirmate prin declaraţia din 28 noiembrie 2007, susţinerile făcute cu privire la acest aspect în faza judecăţii sunt nesincere.

În al doilea rând, declaraţia inculpatului I.G. făcută la data de 28 noiembrie 2007 se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu conţinutul convorbirii telefonice din data de 07 noiembrie 2007 ora 16:24:04, purtată de acesta cu numitul H., prin intermediul căreia cel din urmă i-a solicitat, că în caz de reuşită a operaţiunii, să-i dea cărăuşului circa 1500 - 2000 de euro drept răsplată - „Dă-i prietenului care aduce 1500 - 2000, aranjază, dă-i lui!", inculpatul I. fiind de acord să rezolve favorabil această chestiune - „bine o să-i dau".

În al treilea rând, Curtea are convingerea că inculpatul C.E.M., tot în contul serviciului de a asigura transportul şi introducerea heroinei în România, a primit şi o altă sumă de bani în mod indirect, respectiv prin intermediul surorii sale C.L.C., care la data de 11 noiembrie 2007, prin mijlocirea numitului H. s-a întânit cu inculpatul I.G. şi a primit de la acesta suma de 200 euro. Astfel, prin convorbirea telefonică din data de 11 noiembrie 2007 ora 15:35:44, numitul H. îi reproşază inculpatului I.G. că nu a ajuns la timp la întâlnire cu „femeia aia" (n.n.este vorba de sora inculpatului C.) şi o lasă să aştepte la benzinărie (proces verbal de redare aflat la fila 186 d.u.p.), după care imediat, la ora 15:37:56, inculpatul I. o sună pe C.L.C. de la care află că se află la staţia Peco din faţa hotelului A., unde a venit cu un L. de culoare roşie, promiţându-i acesteia că sosşte acolo în două minute (proces verbal de redare aflat la fila 187 d.u.p.). După finalizarea acestiei scurte întâlniri în cursul căreia inculpatul I.G. i-a remis surorii inculpatului C. suma de 200 euro, la ora 15.45.31, inculpatul I.G. a expediat un mesaj tip sms numitului H. cu următorul conţinut „E în ordine, am vorbit, m-am întâlnit cu avocatul, (proces verbal de redare aflat la fila 202 d.u.p.).

Cu privire la semnificaţia acestei întâlniri dintre inculpatul I. şi sora inculpatului C.E.M., acesta din urmă a precizat, în mod necredibil, că vrând să trimită celor de acasă suma de 200 euro prin serviciul W.U., pentru a fi folosiţi de ziua fiicei sale, s-a întâlnit „întâmplător" cu cetăţeanul turc H. pe care-l cunoştea din penitenciar şi sub numele de B., care l-a sfătuit să nu mai folosească acest serviciu de transfer bancar, pentru a nu mai plăti comision şi s-a oferit să-l ajute să trimită banii într-o altă modalitate, respectiv prin intermediul unui prieten al său care se afla deja în România, pe care H. l-a şi sunat, cerându-i să-i dea surorii sale respectiva sumă de bani. De altfel, Curtea apreciază că lipsa de sinceritate a explicaţiilor acestui inculpat cu privire la provenienţa sumei de 1000 de euro găsită asupra sa în momentul percheziţiei corporale şi a sumei de 200 de euro primită de sora sa, C.L.C., de la inculpatul I.G., se deduce şi din aceea că este greu de crezut ca într-o perioadă scurtă de timp, respectiv de la 01 noiembrie 2007 până la 13 noiembrie 2007, cât inculpatul s-a aflat în Turcia, acesta să fi realizat venituri atât de substanţiale, care să-i permită nu numai efectuarea unor cheltuieli de loc derizorii (plata cazării la hotel în acest interval de timp, trimiterea sumei de 200 de euro membrilor familiei, achiziţionarea de articole de îmbrăcăminte spre a fi oferite cadou sau a fi puse în vânzare, achitarea costului călătoriei de întoarcere în ţară), dar şi economisirea sumei de 1000 de euro. În plus, în aprecierea caracterului susţinerilor inculpatului nu trebuie omis nici faptul că este de notorietate că în Turcia, în mod obişnuit, în tranzacţii se utilizează ca monedă străină, dolarul american (DOLARI SUA), iar nu euro, aşa cum pretinde inculpatul atunci când justifică provenienţa sumei găsită în posesia sa.

Nu în ultimul rând inculpatul C. a reproşat modului de desfăşurare a anchetei faptul că de pe geamantan şi mai ales de pe pachetul în care era ambalată heroina, nu au fost prelevate urme papilare, ceea ce în opinia sa ar fi fost de natură să excludă categoric vinovăţia sa, întrucât cu siguranţă nu ar fi fost găsite amprentele sale, însă în contextul în care inculpatul nu a reuşit prin argumente credibile să convingă instanţa că probele de vinovăţie exsitente în cauză sunt netemeinice şi că apărările sale sunt corespunzătoare adevărului, Curtea apreciază că aceste aspecte nu au nici o relevanţă în ceea ce priveşte justa soluţionare a cauzei.

Potrivit disp. art. 51 alin. (1) C. pen., eroarea de fapt înlătură caracterul penal al faptei săvârşite, atunci când făptuitorul nu cunoştea, în momentul săvârşirii acesteia, existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde acest caracter.

În condiţiile în care pe baza probatoriului administrat în cauză se poate concluziona dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul C.E.M., în perioda 13 noiembrie - 14 noiembrie 2007 s-a deplasat din Turcia în România, cu scopul de a aduce în ţară un geamantan tip troller, ce-i fusese încredinţat de un individ de origine turcă numit H., posibil H.K., în interiorul căruia era ascuns sub căptuşală un pachet ce conţinea cantitatea de 4373,8 grame heroină şi pe care primise indicaţii clare de la H. să-l predea inculpatului I.G. de îndată ce va sosi la G. din Bucureşti, inculpatul cunoscând conţinutul real al bagajului pe care l-a introdus în ţară, iar pentru îndeplinirea acestei misiuni a încasat un comision, Curtea opinează că nu se poate reţine că acesta s-ar fi aflat în eroare de fapt cu privire la o condiţie de existentă a infracţiunii, respectiv cu privire la faptul că odată cu geamantanul adus din Turcia, a introdus în ţară o importantă cantitate de heroină, pe care după sosirea în Municipiul Bucureşti a predat-o beneficiarului I.G.

Ca atare, solicitarea inculpatului C.E.M. de a se constata incidenţa erorii de fapt, ca şi cauză ce exclude în cele din urmă însăşi vinovăţia, şi de achitare a sa pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. este total nejustificată.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului K.H.R., care pe întreg parcursul procesului penal s-a declarat absolut străin de circumstanţele cauzei, invocând implicarea sa nevinovată şi accidentală în transportul geamantanului pe care inculpatul C. I-a pus în portbagajul maşinii sale şi nu l-a mai luat cu sine la despărţire, drept pentru care în calea de atac a apelului a criticat lipsa de temeinice a hotărârii de condamnare pronunţată de instanţa de fond şi a solicitat a se dispune achitarea sa pe unul din temeiurile prev. de art. 10 lit. c), d) sau e) C. proc. pen., Curtea constată că şi în cazul acestuia există elemente şi aspecte probatorii care contrazic susţinerile sale şi care fundamentează convingerea instanţei că în seara zlei de 14 noiembrie 2007 inculpatul a transportat geamantanul cu heroină pe raza municipiului Bucureşti în cunoştinţă de cauză, sau cel puţin, nu într-o deplină necunoştinţă de cauză, pentru a putea fi absolvit de răspundere penală.

În acest sesn se cuvine a fi mai întâi remarcate convorbirile telefonice purtate la data de 14 noiembrie 2007 între inculpaţii I.G. şi K.H.R.

Astfel, în după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2007 la ora 14:13:07, inculpatul I.G., care în urma discuţiilor telefonice purtate până în acel moment cu furnizorul turc H., avea deja certitudinea sosirii transportului de heroină în acea seară la Bucureşti, pentru a fi sigur de desfăşurarea în bune condiţii a preluării drogurilor de la cărăuşul (inculpatul C.E.M.) care le aducea din Trucia, precum şi a transportului acestora către destinaţie, a luat legătura telefonic cu inculpatul K.H.R., comunicându-i cu subînţeles că „avem treabă diseară", prin acest linbaj codificat referindu-se desigur la realizarea tranzacţiei cu heroină, ce urma să aibă loc în seara respectivă. Potrivit procesului verbal de redare a acestei convorbiri telefonice, interceptate şi înregistrate în mod autorizat, discuţia telefonică dintre cei doi inculpaţi a fost extrem de succintă, în sensul că după ce aceştia au schimbat nişte amabilităţi, fără nici o explicaţie a mesajului transmis, inculpatul I. i-a spus interlocutorului său „diseară avem treabă", iar acesta din urmă la rândul său, fără a cere nici un fel de lămuriri, a lăsat să se înţeleagă că pricepe foarte bine despre ce „treabă" era vorba, de vreme ce a confirmat preluarea mesajului, rostind un simplu „Bine.", după care inculpatul I., pentru a se asigura de buna desfăşurare a acestei importante operaţiuni, a simţit nevoia să-i atragă atenţia celui ce urma să-l ajute în acest sens, spunându-i „Bine, să nu uiţi!" şi „Fă-ţi programul pe la 7, 8.", inculpatul K. confirmând disponibilitatea sa prin răspunsul „Bine" (a se vedea procesul verbal de redare de la fila 199 d.u.p.)

Ulterior la ora 16:45:42, inculpatul I.G. după ce a fost sunat de către inculpatul C. care i-a spus că va ajunge la G., unde era stabilit locul de întâlnire, în jurul orei 18.30, l-a sunat pe inculpatul K.H.R. şi l-a rugat să vină să-l ia cu maşina din zona P., pentru a se deplasa împreună la G. (convorbire redată în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 201 d.u.p.).

Referitor la conotaţia acestor convorbiri telefonice se impune a fi observate următoarele aspecte. Astfel, cu prilejul audierii sale de către procuror la data de 15 noiembrie 2007 şi respectiv, la aceeaşi dată, de către judecătorul investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, deci mai îninte de a-i fi prezentat conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul I. a susţinut că l-a sunat pe inculpatul K. în jurul orei 16.30, după ce a aflat de la inculpatul C. că va ajunge la Bucureşti la 18.30 şi că i-a explicat acestuia că are nevoie de el să-l transporte cu maşina până la G. La rândul său, inculpatul K.H.R., precizează în declaraţiile date la 15 noiembrie 2007, în faţa procurorului şi respectiv a judecătorului de la Tribunalul Bucureşti, că a fost sunat de către inculpatul I. în jurul orei 17.00, în timp ce se afla la restaurantul P. din P., fiind rugat de acesta să îl ducă cu maşina până la G., lucru cu care a fost de acord, cu condiţia însă de a nu întârzia foarte mult. Din analiza conţinutului proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi la data de 14 noiembrie 2007, se poate lesne constata nu numai că inculpatul I. nu l-a sunat pe K., abia atunci când a aflat de la C. că acesta va ajunge la gară la 18.30, ci l-a sunat şi mai devreme de acest moment, respectiv la ora 14:13:07, dar şi că maniera de purtare a convorbirilor telefonice nu a fost aceea prezentată de cei doi inculpaţi, în sensul că I. nu i-a adus nici un moment la cunoştinţă lui K. că ar avea nevoie să-l transporte cu maşina în acea seară până la G., aceste contradicţii evidente fiind de natură să ştirbească credibilitatea susţinerilor celor doi inculpaţi. Mai mult decât atât, cu prilejul ascultării sale de către judecător în procedura soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul K.H.R. a precizat că „a fost prima dată când coinculpatul I. i-a solicitat sprijinul în acest mod şi anume, de a asigura deplasarea acestuia într-un anume loc cu autoturismul său" (fila 133 d.u.p.), or discuţiile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în data de 14 noiembrie 2007, astfel cum acestea sunt redate prin procesele verbale aflate la dosar, par cu totul nefireşti pentru ipoteza în care o persoană (în speţă inculpatul I.) îi solicită pentru prima dată sprijinul unei alte persoane (în speţă inculpatul K.) pentru rezolvarea unui interes personal (deplasarea la G. cu maşina celui din urmă). După ce inculpaţilor Ie-a fost prezentat conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, în mod evident aceştia şi-au nuanţat declaraţiile, arătând că folosirea expresiei „avem treabă diseară" nu a avut o semnificaţie aparte, ci pur şi simplu s-a datorat faptului că anterior datei de 14 noiembrie 2007 inculpatul I.G. a mai apelat şi în alte rânduri la serviciile de transport ale inculpatului K., astfel că se subânţelegea că şi în acea seară avea nevoie să-l transporte cu maşina, însă faţă de cronologia declaraţiilor inculpaţilor, Curtea apreciază că şi aceste noi susţinerii sunt necorespunzătoare adevărului.

Tot cu privire la participarea inculpatului K.H.R. la trasnportul geamantanului în care erau ascunse drogurile aduse din Turcia, Curtea observă că fiind audiat de către instanţa de apel (fila 131 verso dosar apel), inculpatul I.G. a explicat că a apelat la serviciile inculpatului K. pentru a-l duce cu maşina la gară, întrucât îl costa mai ieftin decât cu taxiul, punând benzină la maşina acestuia de aproximativ 50 lei, or apare ca inexplicabilă dorinţa acestui inculpat, de a face astfel de economii în condiţiile în care, atunci când s-au despărţit, i-a oferit fără strângere de inimă inculpatului C., suma de 100 lei pentru ca acesta să plătească taxiul către casă. Ceea ce se deduce însă în mod evident din atitudinea inculpatului I., este grija acestuia de a transporta în siguranţă importanta cantitate de heroină ce-i fusese livrată din Turcia, apelând în acest scop la serviciile unei persoane de încredere.

Totodată nu trebuie ignorat nici faptul că, aşa cum s-a reţinut în cele ce preced pe baza analizei materialului probator administrat în cauză, în timpul deplasării cu maşina condusă de inculpatul K.H.R. de la G. până la punctul în care inculpatul C. a coborât din respectiva maşină pentru a pleca acasă cu un taxi, inculpatul I.G. i-a dat acestuia din urmă, de faţă cu inculpatul K. suma de 1000 de euro, iar la despărţire inculpatul C., fiind observat şi de către inculpatul K., şi-a luat din geamantanul pe care îl adusese din Turcia lucrurile personale, lăsând în continuare geanta în portbagajul autoturismului O.C., precum şi că în timp ce se îndreptau către zona B.O., tot în prezenţa lui K., inculpatul I. i-a dat un apel scurt numitului H. şi imediat a fost sunat de către acesta din urmă, prilej cu care, fără a se feri de inculpatul K., inculpatul I. i-a transmis lui H. că „A venit musafirul acela, ne-am întâlnit" şi „Totul e în ordine", toate aceste aspecte fiind de natură să genereze pentru orice observator obiectiv serioase dubii cu privire la caracterul licit al transportului genţii predate de inculpatul C., şi ca atare inculpatul K.H.R. aflat într-o astfel de ipostază a acţionat, cel puţin, cu conştiinţa cunoaşterii nesigure a realităţii, atitudine caracteristică intenţiei indirecte.

Faţă de aceste considerente, Curtea nu poate accepta că pe timpul transportului cu maşina proprietate personală a geamantanului tip troller, care fusese adus din Turcia de către inculpatul C. şi ulterior lăsat, în aparenţă gol, în porbagajul maşinii sale, inculpatul K.H.R. ar fi avut o reprezentare greşită asupra realităţii, în sensul că în mod obiectiv nu ar fi putut să-şi dea seama că în respectivul geamantan sunt disimulate droguri, or pentru a fi incidenţă eroarea de fapt ca şi cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie să fie vorba de necunoaşterea unei stării, situaţiei sau împrejurării de care depinde caracterul penal al faptei, iar nu de îndoială, adică de o cunoaştere nesigură a realităţii din momentul săvârşirii faptei, deoarece, în acest din urmă caz, săvârşirea faptei implica acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Astfel fiind, Curtea constată că solicitarea acestui inculpat de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) sau e) C. proc. pen. este nejustificată. Tot nejustificată apare şi invocarea împrejurării că fapta nu ar fi fost săvârşită de către sine, pe baza căreia s-a cerut achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate rezultă cu claritate că împreună cu inculpatul I. a transportat heroina de la G. până în locul unde au fost surprinşi de către organele de anchetă.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, Curtea constată că în raport de situaţia de fapt aferentă activităţii infracţionale imputată fiecărui inculpat, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale următarelor infracţiuni: în cazul inculpatului I.G., faptele acestuia constând în ajutorul dat cetăţeanului turc numit H. pentru introducerea pe teritoriul României la data de 14 noiembrie 2007 a cantităţii de 4373,8 grame heroină, destinată distribuirii pe piaţa românească şi pe care a primit-o la aceeaşi dată de la inculpatul C.E., iar apoi a transportat-o împreună cu inculpatul K.H.R., pentru a fi remisă unei persoane neidentificată, fiind depistaaţi în zona străzii I.M. din sectorul 2 Bucureşti, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit. a) C. pen.; în cazul inculpatului C.E.M., activitatea infracţională desfăşurată de acesta prin introducerea pe teritoriul României la data de 14 noiembrie 2007 a cantităţii de 4373,8 grame heroină, primită de la un cetăţean turc zis H. de pe teritoriul Turciei, pe care apoi a transportat-o pe teritoriul României de la graniţă până în mun. Bucureşti, după care a pus-o la dispoziţie pentru a fi transportată mai departe spre destinaţie, inculpaţilor I.G. şi K.H.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit. a) C. pen.; în sfârşit, fapta inculpatului K.H.R., constând în aceea că la data de 14 noiembrie 2007 a transportat cu maşina sa personală marca O.C., împreună cu inculpatul I.G., cantitatea de 4373,8 grame heroină primită de la inculpatul C.E.M. pentru a fi remisă unei persoane neidentificate, fiind depistaţi în flagrant în zona străzii I.M. din sectorul 2 Bucureşti, constituie infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Faţă de împrejurarea că pe baza analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză a fost dovedită existenţa faptelor deduse judecăţii, care constituie infracţiuni, precum şi săvârşirea acestora de către inculpaţii trimişi în judecată, se constată ca fiind legală şi temeinică în cazul fiecărui inculpat alegerea de către prima instanţă, ca soluţie asupra fondului cauzei dintre cele reglementate de art. 345 C. proc. pen., a soluţiei de condamnare prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Maniera de individualizare judiciară a pedepselor aplicate de instanţa de fond a fost criticată pe de o parte de Parchet, care a solicitat înăsprirea pedepselor aplicate inculpaţilor, prin reţinerea circumstanţei agavante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului K.H.R. şi prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., iar pe de altă parte de inculpatul I.G. care invocând o serie de circumstanţe personale a solicitat dimpotrivă reducerea cuantumului pedepsei sub limita stabilită de instanţa de fond.

Critica parchetului este întemeiată numai în parte, în sensul că, într-adevăr pedepsele aplicate inculpaţilor I.G. şi C.E.M. nu reflectă în mod corespunzător nici gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, astfel cum este evidenţiat de limitele ridicate ale pedepselor stabilite de legiuitor prin norma de încriminare (pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare în cazul infracţiunii prev. De art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv pedeapsa de la 10 la 20 de ani închisoare în cazul infracţiunii prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000), de împrejurările concrete şi modalitatea în care au fost săvârşite, preccum şi de urmările socialmente periculoase produse sau care s-ar fi putut în mod real produce, dar nici datele ce caracterizează în concret persoana fiecăruia dintre cei doi inculpaţi.

În acest sens, Curtea reţine că faptele celor doi inculpaţi, care în mod conştient, în scopul obţinerii unor venituri ilicite, şi-au dat concursul la introducerea pe teritoriul României a unei importante cantităţi de heroină, respectiv 4373,8 grame, destinată distribuirii pe piaţa românească a drogurilor, prezintă un pericol social estrem de ridicat, prin aceea că ele constituie activităţi vădit antisociale, de natură să cauzeze consecinţe grave pe termen lung, asupra sănătăţii a numeroase persoane, în contextul unei proliferări alarmnate a fenomenului infracţional având ca obiect substanţe stupefiante.

În al doilea rând, cu privire la circumstanţele personale ale inculpaţilor, se observă că ambii au demonstrat perseverenţă în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de lege, fiecare dintre ei reluându-şi activitatea infracţională la scurtă vreme după liberarea condiţionată din executarea pedepsei anterioare şi mai înainte de considerarea ca executată a respectivei pedepse.

Astfel, din examinarea fieşei de cazier judiciar a inculpatului I.G. (fila 112 d.u.p.) se reţine că acesta a suferit anterior comiterii infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză, trei condamnări definitive şi anume: o condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.de art. 211 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 1178/1994 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 508/1994 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în executarea căreia a fost arestat în perioada 06 august 1993 – 08 februarie 1995; o condamnare de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 3 lit. a), art. 16 din Legea nr. 17/1996, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicată prin sentinţa penală nr. 493/1999 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 3468/2000 a C.S.J. şi o condamnare la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 669/2004 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4762/2003 a C.S.J., în urma contopirii pedepsei de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante prev. de art. 312 C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prin sentinţa penală nr. 493/1999 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, la care s-a adăugat şi un spor de 1 an închisoare, din executarea acestei pedepse fiind liberat condiţionat la data de 01 septembrie 2006 conform sentinţei penale nr. 2859/2006 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, cu un rest neexecutat de 1102 zile închisoare.

La rândul său, inculpatul C.E.M. se remarcă printr-o semnificativă antecedenţă penală în care, potrivit fieşei de cazier judiciar (filele 159-160 d.u.p.), se regăsesc nu mai puţin de 4 condamnări definitive după cum urmează: o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de dezertare prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. prin sentinţa penală nr. 694/1993 a Tribunalului Militar Bucureşti, în executarea căreia a fost arestat în perioada 17 noiembrie 1993 - 14 ianuarie 1994; o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) aplicată prin sentinţa penală nr. 116/1998 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2906/1998 a C.S.J., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., prin aceeaşi sentinţă, inculpatului fiindu-i aplicate şi alte două pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea prev.de art. 293 C. pen. şi complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 C. pen., care însă au fost constatate ca fiind graţiate potrivit Legii nr. 137/1997; o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închsoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin sentinţa penală nr. 960/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală; o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1426/2004 pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1241/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în urma contopirii unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., cu o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., în final toate aceste pedepse fiind contopite prin sentinţa penală nr. 1268/2005 pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 777/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, într-o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din executarea căreia s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului la data de 19 09 2006, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 929 zile închisoare.

Ca atare, bogata antecedenţă penală a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, în care se înscrie o gamă variată de infracţiuni grave, ce au atras aplicarea unor pedepse privative de libertate cu durate considerabile, inculpatul I.G. dovedind o veritabilă speciallizare în comiterea de infracţiuni relative la regimul substanţelor interzise de lege, prin aceea că anterior a fost condamnat la 9 ani închisoare pentru o infracţiune similară celor ce fac obiectul judecăţii în cauza de faţă, precum şi reluarea de către aceştia a activităţii infracţionale la puţin după 1 an de zile de la liberarea lor condiţionată, dovedesc lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor precedente şi justifică aplicarea, pentru noile infracţiuni, a unor pedepse mai drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpaţilor.

Pe de altă parte, tot sub aspectul circumstanţelor personale ale acestor doi inculpaţi, Curtea apreciază că se impune manifestarea unei atitudini mai severe din partea instanţei, cu privire la stabilirea duratei pedepselor, şi în raport de conduita procesuală adoptată de aceştia. Astfel, se constată că inculpatul I.G., în prima parte a fazei urmăririi penale a manifestat o atitudine nesinceră, negând orice implicare din partea sa în realizarea transportului de heroină din Turcia, după care, dându-şi seama că împotriva sa există probe incontestabile de vinovăţie, a recunoscut parţial săvârşirea faptelor imputate, în sensul că şi-a asumat răspunderea doar pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ceea ce dovedeşte că inculpatul nu a înţeles pe deplin semnificaţia profund antisocială a activităţilor sale ilicite. Acelaşi inculpat a dat dovadă de o atitudine necooperantă, atunci când s-a pus problema lămuririi circumstanţelor participaţiei penale a inculpatului K.. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.E.M., acesta a manifestat în mod constant o atitudine ostilă aflării adevărului judiciar şi, în pofida probelor evidente de vinovăţie, nu şi-a asumat responsabilitatea faptelor sale, ci şi-a susţinut nevinovăţia prin apărări ridicole şi puerile, o atare conduită demonstrând că inculpatul nu a conştientizat gravitatea acuzaţiilor ce-i sunt aduse şi importanţa valorilor sociale periclitate prin activitatea sa infracţională.

Totodată, Curtea observă că există şi alte aspecte referitoare la datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care pledează pentru individualizarea judiciară a pedepselor cu mai multă fermitate. Astfel, nici unul dintre inculpaţi nu a fost în măsură să producă probe convingătoare pentru a demonstra posibilitatea obţinerii de venituri licite în mod constant. în concret, deşi inculpatul I. a susţinut că înainte de a fi arestat s-a ocupat de afaceri în domeniul imobiliar, susţinerile sale nu au fost probate în nici un fel. Pe de altă parte, este adevărat că la solicitarea aceluiaşi inculpat a fost audiat ca martor, numitul A.M., care a precizat că din luna aprilie 2007, inculpatul a lucrat pentru el ca şofer, fiind plătit cu suma de 500 euro lunar, însă Curtea apreiază că obţinerea unor astfel de venituri nu are caracter stabil, de vreme ce se pare că aceste raporturi de muncă au la bază doar o convenţie verbală. La rândul său, inculpatul C. nu a făcut dovada că ar avea loc de muncă sau că ar desfăşura o activitate socialmente utilă care să-i permită obţinerea de venituri necesare asigurării existenţei. Susţinerile sale în sensul că îşi câştigă existenţa prin muncile prestate ca muncitor în Turcia, nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă, instanţa apreciindu-le ca fiind vădit nesincere.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse mai severe pentru inculpaţii I.G. şi C.E.M. este în măsură să răspundă atât necesităţii de a sancţiona în mod corespunzător gravitatea infracţiunilor comise de aceştia, cât şi realizării scopului lor educativ-preventiv astfel cum este reglementat prin disp.art. 52 C. pen., motiv pentru care se va proceda la o majorare a duratei pedepselor aplicate acestor inculpaţi, atât în ceea ce priveşte pedepsele principale, cât şi în ceea ce priveşte pedepsele complementare prev. de art. 65 C. pen. rap. la art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În acest context şi pentru aceleaşi argumente, în mod evidnt nu poate fi acceptată solicitarea inculpatului I.G. de a fi redusă durata pedepselor sub nivelul stabilit de instanţa de fond, apărarea acestuia în sensul că s-ar fi lăsat angrenat în săvârşirea faptelor, motivat fiind de nevoia de a realiza venituri care să-i permită ajutarea părinţalor săi aflaţi în Turcia care se confruntă cu serioase probleme materiale şi suferă de nişte afecţiuni grave (dovedite prin înscrisurile ataşate la dosar), fiind nerelevantă şi neputând justifica comportamentul său antisocial, atâta vreme cât avea la îndemână alte căi pentru a obţine, în mod licit, câştigurile materiale care să-i permită îndeplinirea obligaţiilor filiale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul K.H.R., Curtea constată nu numai caracterul nefondat al criticii Parchetului vizând greşita reţinere în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante conform art. 74 C. pen., dar totodată, din oficiu, şi că durata pedepsei aplicată acestui inculpat, astfel cum a fost stabilită de către prima instanţă (7 ani închisoare), este excesivă, fiind disproporţionată în raport cu gradul redus de participare a acestuia la înfăptuirea operaţiunii de livrare a heroinei. Totodată, în raport şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care aşa cum în mod justificat a reţinut şi instanţa de fond se află la primul conflict cu legea penală, anterior săvârşirii faptei având o conduită corectă faţă de ordinea juridică şi de regulile de convieţuire socială, are o familie organizată, fiind căsătorit din anul 2005 cu K.G. şi a făcut dovada că împreună cu soţia sa îşi are asigurate în mod onest mijloacele de existenţă, precum şi situaţia locativă, Curtea apreciază că se impune a se da o mai mare eficienţă circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul reducerii pedepsei până la 5 ani şi 6 luni închisoare, aceasta fiind suficientă pentru realizarea scopului punitiv, dar şi educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., fără a se înţelege printr-o atare măsură, aşa cum în mod tendenţios pretinde apărarea inculpatului, că ar plana oarece dubii cu privire la vinovăţia inculpatului.

Referitor la susţinerea Parchetului că înăsprirea pedepselor aplicate tuturor celor trei inculpaţi s-ar impune pe fondul incidenţei în cauză a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., Curtea apreciază că faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor imputate inculpaţilor această circumstanţă agravantă nu îşi găseşte aplicabilitate. Potrivit art. 75 lit. a) C. pen., constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a acestei circumstanţe agravante a fost determinată de faptul că, participarea şi cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei, măreşte forţa de acţiune a acestora şi le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei şi identificarea lor. Pentru reţinerea circumstanţei agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. este necesar ca făptuitorii să acţioneze împreună, în aceleaşi condiţii de loc şi timp, fiindcă numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită, întrucât făptuitorii se ajută reciproc.

Pornind de la aceste consideraţii, Curtea constată că în cauza de faţă nu poate fi reţinută această circumstanţă agravantă, întrucât inculpaţii nu au acţionat împreună, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp pentru comiterea aceleeaşi infracţiuni, ci în înlănţuirea activităţilor infracţionale desfăşurate în legătură cu livrarea heroinei din Turcia, introducerea ei în România şi asigurarea transportului pe teritoriul ţării înspre destinaţie, ei au acţionat separat, desfăşurând fiecare diferite activităţi infracţionale, care s-au succedat în timp unele după altele, consumate în persoana proprie. Astfel, inculpatul I.G. l-a sprijinit pe furnizorul turc H. să trimită drogurile în România, inculpatul C. a preluat efectiv cantitatea de heroină de la furnizorul turc şi a introdus-o în România, transportând-o până la G. din Bucureşti, iar aici heroina a fost preluată de inculpatul I.G. şi transportată împreună cu inculpatul K. înspre destinaţie.

Nu în ultimul rând, prin apelurile promovate în cauză au fost contestate şi măsurile de siguranţă aplicate de instanţa de fond.

Cu privire la măsura de siguranţă a expulzării dispusă în conformitate cu prevederile art. 117 C. pen. faţă de inculpatul I.G., Curtea cosntată că aceasta este legală şi temeinică, cererea acestui inculpat de înlăturare a repectivei măsuri de siguranţă pe motiv că prin expulzare s-ar genera un risc iminent ca în ţara de origine (Turcia) să fie supus unor tratamente inumane sau degradante datorită etniei sale kurde, prin încălcarea art. 3 din C.E.D.O. neputând fi primită din următoarele considerente:

Potrivit art. 117 C. pen. măsura de siguranţă a expulzării poate fi luată faţă de cetăţeanul străin care a săvârşit o infracţiune, atunci când se apreciază că rămânerea acestuia pe teritoriul României prezintă pericol social.

Din examinarea fieşei de cazier judiciar se constată că faţă de cetăţeanul turc I.G. a fost dispusă şi anterior, măsura de siguranţă a expulzării, respectiv prin sentinţa penală nr. 493/1999 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4762/2003 a C.S.J. prin care fusese condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., însă prin sentinţa penală nr. 1117 din 22 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, executarea acestei măsuri de siguranţă a fost înlăturată pe motiv că datorită etniei sale kurde, condamnatul riscă să fie supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante în ţara unde urma să fie expulzat.

Rămas astfel în continuare pe teritoriul României, după aproximativ 1 an şi o lună de la data înlăturării definitive a măsurii de siguranţă a expulzării, inculpatul şi-a reluat activitatea infracţională în domeniul traficului de stupefiante, Curtea apreciind că prin modalitatea de săvârşire a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată în cauza de faţă, constând în traficarea unei însemnate cantităţi de droguri destinată pieţei româneşti, pentru care s-a implicat în mod activ spre a fi livrată din Turcia, dar şi prin consecinţele grave care s-ar fi putut produce pentru sănătatea publică prin distribuirea efectivă a acestei considerabile cantităţi de heroină către consumatori, al căror număr creşte alarmant, rămânerea inculpatului pe teritoriul ţării prezintă un pericol social ce nu poate fi nicicum ignorat.

Este adevărat că potrivit art. 117 alin. (4) C. pen. expulzarea unui cetăţean străin care a comis o infracţiune nu se poate dispune dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supus la tortură în statul în care urmează să fie expulzat, însă dat fiind faptul că potrivit art. 438 alin. (1) C. proc. pen., această măsură de siguranţă se execută abia la momentul liberării celui condamnat din executarea pedepsei (de 18 ani închisoare în cazul de faţă), Curtea apreciază că în prezent este prematur de a face consideraţii cu privire la climatul socio-politic ce va exista în Turcia, atunci când efectiv s-ar pune problema executării expulzării. Evident că, în situaţia în care la acel moment se va face dovaada existenţei în Turcia a unor condiţii de insecuritate pentru populaţia de etnie kurdă şi a unui risc serios de aplicare a unor tratamente contrare art. 3 din C.E.D.O. faţă de persoana supusă expulzării, pe calea contestaţiei la executare va putea fi solicitată, ca şi în cazul precedent, înlăturarea măsurii.

În ceea ce priveşte însă aceeaşi măsură de sguranţă dispusă faţă de inculpatul K.H.R., Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu încălcarea unor prevederi legale în materie.

Astfel, Curtea reţine că potrivit art. 92 alin. (1) lit. b) şi c din OUG nr. 194/2002 (privind regimul străinilor în România), este interzisă îndepărtarea de pe teritoriul României a străinului care este părintele unui minor ce are cetăţenia română, dacă minorul se află în întreţinerea acestuia sau care este căsătorit cu un cetăţean român, iar căsătoria nu este de convenienţă.

În speţă, prin înscrisurile depuse în apel (fila 141), inculpatul a făcut dovada că se află în situaţia reglementată de cea de-a doua teză a textului de lege anterior menţionat, care împiedică îndepărtarea sa de pe teritoriul României, fie şi sub forma măsurii de siguranţă a expulzării.

Astfel, inculpatul este căsătorit din data de 07 iunie 2005 cu un cetăţean român (K.G.), căsătoria nefiind una de convenienţă, de vreme ce durează de aproape 4 ani şi este mult anterioară infracţiunii judecate în cauza de faţă.

În aceste condiţii, expulzarea inculpatului din România, fie şi după executarea pedepsei închisorii, ar afecta în mod grav şi iremediabil relaţiile fireşti de familie ale acestuia, împrejurări care prevalează în raport de necesitatea înlăturării eventualului pericol social pe care l-ar reprezenta prezenţa lui pe teritoriul ţării.

Drept urmare, constatând întemeiată această solicitare a inculpatului K.H.R., Curtea va dispune înlăturarea măsurii de siguranţă prev. de art. 117 C. pen. ce i-a fost aplicată prin sentinţa apelată.

Inculpatul K.H.R. a contestat şi legalitatea aplicării de către instanţa de fond a măsurii de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. lit. b) C. pen. cu privire la autoturismul proprietate personală, marca O.C., de culoare neagră, aspect de nelegalitate susţinut şi de Parchet prin extinderea motivelor de apel.

Curtea constată că şi această critică a apelatului inculpat K. şi respectiv a Parchetului este fondată, întrucât prima instanţă a concluzionat în mod eronat că acest autoturism ar fi servit efectiv la transportul heroinei ce se afla ascunsă în geamantanul pus în portbagaj şi ca atare face obiectul confiscării speciale conform prevederilor art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia nr. XVIII din 18 decembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -SECŢIILE UNITEa fost admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri, stabillindu-se că măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I C. pen., numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective, a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 – art. 10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni.

Pentru lămurirea cât mai exactă a modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul acestui recurs în interesul legii, în cazul confiscării speciale a mijlocului de transport folosit la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în considerentele acestei decizii s-a precizat cu titlu de exemplu, că mijlocul de transport cu care făptuitorul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de droguri ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârşirea infracţiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vândute, precum şi mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt supuse confiscării speciale, întrucât primul a servit efectiv la săvârşirea infracţiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit ori adaptat în scopul comiterii acesteia, fiind destinat să servească la săvârşirea infracţiunii.

În raport de această dezlegare pe care instanţa supremă a dat-o cu caracter obligatoriu controversatei probleme de drept privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri, este evident că în cazul de faţă, autoturismul O.C. aparţinând inculpatului K.H.R., cu care a fost transportat, în portbagaj, de la G. şi până în apropierea pasajului rutier B.O., geamantanul tip troller în care erau ascunse drogurile nu poate fi considerat că ar fi servit efectiv la săvârşirea infracţiunii pentru a face obiectul confiscării speciale, deoarece drogurile nu au fost ascunse în vreun lăcaş al maşinii (deja existent sau anume executat), ci au fost transportate în spaţiul destinat bagajelor.

Drept urmare, Curtea va înlătura măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen., dispusă cu privire la autoturismul marca O.C. de culoare neagră, sigilat cu sigiliul tip M.l. nr. 51975, aflat în custodia Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. va dispune restituirea acestuia către inculpat, precum şi a rândului de chei, ridicat conform procesului verbal din 16 noiembrie 2007 al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră (fila 137 d.u.p.).

De asemenea, Curtea constată la solicitarea parchetului, că în mod nelegal instanţa de fond a mai dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale şi cu privire la două telefoane mobile şi mai multe cartele sim aparţinând inculpatului C.E.M., măsură argumentată prin aceeea că aceste bunuri au fost folosite la săvârşirea faptelor, iar inculpatul a cunoscut scopul folosirii lor.

Dincolo de faptul că instanţa de fond nu a stabilit în concret care dintre cele două telefoane mobile şi care dintre cartelele sim ridicate de la inculpatul C.E.M., au fost efectiv folosite de acesta în convorbirile telefonice purtate la data de 14 noiembrie 2007 cu inculpatul I.G., în vederea stabilirii detaliilor întâlnirii pe care urmau a o avea în seara respectivă pentru predarea geamantanului cu droguri, Curtea constată că această activitate realizată cu ajutorul telefonului mobil, nici nu se circumsscrie noţiunii de „săvârşire a infracţiunii" în sensul art. 144 C. pen., aceste apeluri telefonice neconstituind elementul esenţial, determinant în generarea activităţii infracţionale.

Astfel fiind, Curtea va înlătura măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. dispusă cu privire la: telefonul mobil marca N., telefonul mobil marca N., 2 cartele V., 1 cartelă V. abonament, o cartelă reîncărcabilă O., 1 cartelă Turcia, depuse la I.J.P.F. Călăraşi conform dovezii de primire nr. 0000087/28 11 2007 (fila 168 d.u.p.) şi în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. va dispune restituirea acestor bunuri către inculpat.

Nu în ultimul rând, Curtea sesizează că din posesia fiecărui inculpat, cu prilejul percheziţiilor corporale la care au fost supuşi, au fost ridicate şi o serie de alte bunuri, menţionate în procesele verbale ataşate la dosar, iar acestea nici nu au fost returnate până în prezent şi nici nu sunt supuse confiscării speciale, astfel încât, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. vor fi restituite celor cărora le aparţin.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii I.G., K.H.R. şi C.E.M. împotriva sentinţei penale nr. 336 din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 44471/3/2007, va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând cauza pe fond, va dispune în privinţa inculpaţilor în sensul celor anterior menţionate, menţinând celelalte dispoziţii din hotărârea Tribunalului.

În temeiul art. 383 alin. (1)¹ rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor I.G., C.E.M. şi K.H.R., constatând că şi în prezent se menţin temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea acestei măsuri (art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.), lăsarea lor în libertate prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, relevante sub acest aspect fiind îndeosebi cantitatea semnificativă a drogurilor traficate, dar şi consecinţele dramatice ale acestui gen de infracţiuni pentru sănătatea publică, împrejurări care, în contextul amplorii fenomenului infracţional de această natură, fundamentează o stare reală de insecuritate pentru comunitate.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 noiembrie 2007 la zi (09 ianuarie 2009).

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică obligatorie a inculpatului C.E.M., în cuantum de 300 lei se va suporta din fondul M.J., iar onorariul pentru interpretul de limbă turcă cuvenit pentru activitatea prestată la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2009 se va suporta de asemenea din fondul M.J.

În final, faţă de cele reţinute, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 2 din 9 ianuarie 2009, a dispus următoarele:

A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii I.G., K.H.R. şi C.E.M. împotriva sentinţei penale nr. 336 din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 44471/3/2007.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatului I.G., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 16 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de pedeapsă de 1102 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 2267/2001.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 16 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă de1102 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 2267/2001 cu pedeapsa sus menţionată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicem drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 18 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă de1102 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 2267/2001 cu pedeapsa sus menţionată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele sus menţionate, astfel încât inculpatul I.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul I.G. a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei corporale conform procesului verbal din 14 noiembrie 2007 (fila 17-19 d.u.p. 351/D/P/2007 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T.): telefon mobil marca N. de culoare neagră, o cheie având inscripţionată sigla M., suma de 225 lei, 9 înscrisuri cuprinzând diferite numere de telefon şi adrese, 7 cărţi de vizită, o bucată cartelă R. sigilată, 1 bucată cartelă R. nesigilată, un înscris în fotocopie reprezentând chitanţa nr. xxx din 12 noiembrie 2007 având ştampila Asociaţiei de proprietari L.R., o legătură de 4 chei tip yală, un înscris de la paşapoarte având menţionat numele inculpatului şi memoriul „tolerare", un telefon mobil marca N. de culoare neagră cu inserţiuni albe.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului K.H.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen. la 5 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

A înlăturat măsura de siguranţă prev. de art. 117 C. pen. privind expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

A înlăturat măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen., dispusă cu privire la autoturismul marca O.C. de culoare neagră, sigilat cu sigiliul tip M.l., aflat în custodia I.G.P.F. şi în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea acestuia către inculpat, precum şi a unui rând de chei, ridicat conform procesului verbal din 16 noiembrie 2007 al I.G.P.F. (fila 137 d.u.p.).

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către acelaşi inculpat şi a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei corporale conform procesului verbal din 14 noiembrie 2007 (fila 17-19 d.u.p.) şi depuse la I.J.P.F. Călăraşi conform dovezii de primire din 28 noiembrie 2007 (fila 168 d.u.p.): certificat de înmatriculare pentru autoturism, permisul de conducere, telefon mobil marca „Y" de culoare neagră cu inserţiuni roşii, telefon mobil marca „N" de culoare gri, o fotocopie plastifiată în miniatură a certificatului de căsătorie, rovignietă şi asigurare auto.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului C.E.M., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de 929 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 14 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă 929 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti cu pedeapsa sus menţionată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 16 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă de 929 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1268 01 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti cu pedeapsa sus menţionată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele sus menţionate, astfel încât inculpatul C.E.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei rezultante.

A înlăturat măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. dispusă cu privire la: telefonul mobil marca „N.", 2 cartele V. Spania, 1 cartelă V. abonament, 1 cartelă reîncărcabilă O., 1 cartelă Turcia, depuse la I.J.P.F. Călăraşi conform dovezii de primire din 28 noiembrie 2007 (fila 168 d.u.p.) şi în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea lor către inculpat.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul C.E.M. şi a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei corporale conform procesului verbal din 14 noiembrie 2007 (fila 26-27 d.u.p.): încărcător telefon mobil, carte de identitate provizorie pe numele V.B.S., paşaportul aparţinând inculpatului, un portmoneu de culoare neagră în care se afla o carte de vizită în limba turcă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 noiembrie 2007 la zi (09 ianuarie 2009).

În temeiul art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv pentru fiecare inculpat din cauza dedusă judecăţii.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică obligatorie a inculpatului C.E.M., în cuantum de 300 lei se suportă din fondul M.J.

Onorariul pentru interpretul de limbă turcă cuvenit pentru 4 ore prestate la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2009 se suportă din fondul M.J.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpaţii I.G., K.H.R. şi C.E.M. au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanţă, cu acordul lor, inculpaţii - în prezenţa interpretului de limbă turcă - au fost ascultaţi (f. 19-20, 21-22, 23-24), cetăţenii turci fiind asistaţi de apărători aleşi. Au fost audiaţi martorii din rechizitoriu şi, de asemenea, au fost încuviinţate ca probe noi acte şi un martor în circumstantiere pentru inculpatul K.H.R.

- întrucât inculpaţii personal, şi apărătorii acestora, nu au formulat alte cereri şi nici nu au solicitat probe noi pe situaţia de fapt, instanţa de fond a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a dispus trecerea la dezbateri (f. 78);

- în apel, inculpaţii cetăţeni turci şi-au angajat avocaţi aleşi, inculpatul cetăţean român, de asemenea, optând - la unele termene - pentru un apărător ales. Cu acordul lor, şi în prezenţa apărătorilor şi interpretului de limbă turcă, inculpaţii au fost ascultaţi (f. 127-128, 129-130, 131-132).

Asupra cererilor cu privire la probaţiune, instanţa de apel s-a pronunţat prin încheierile din 2 octombrie 2008 (f. 149-151), 23 octombrie 2008 (f. 163-164), 13 noiembrie 2008(f. 197-199).

La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri, inclusiv în circumstantiere, au fost ascultaţi martori în circumstantiere, iar după vizionarea în şedinţă publică a înregistrărilor audio-video, inculpaţii şi apărătorii acestora au declarat că nu mai alte cereri şi nu au mai solicitat probe noi pe situaţia de fapt (f. 273-274);

- în recurs, judecarea cauzei a fost amânată de mai multe ori, din motive de apărare, precum şi pentru a se obţine - la solicitarea inculpatului I.G. - relaţii referitoare la pretinsa formulare a unor denunţuri de către acesta (răspunsul P.-I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., f. 83 d.r.). Inculpaţii şi apărătorii acestora au depus la dosar înscrisuri în circumstantiere.

Motivele de recurs au fost menţionate fie în memoriile scrise personal de inculpaţi, fie în înscrisuri depuse de apărători (motive scrise de recurs), astfel cum prevede art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., aceste motive - expuse oral, cu ocazia dezbaterilor - fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.

În sinteză, cei trei inculpaţi au solicitat achitarea întrucât, în opinia apărării, au fost în eroare cu privire la existenţa drogurilor, probele de vinovăţie fie lipsesc ori sunt insuficiente, fie cele existente au fost greşit interpretate de instanţe. De asemenea, inculpatul K.H.R. a susţinut că a fost în eroare cu privire la faptele coinculpatului I.G., că probele în acuzare sunt extrem de reduse ca număr şi lipsite de valoare probatorie.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt, în esenţă, aceleaşi ca cele de apel (fiind examinate la pag. 15-40 decizie) şi, de asemenea, că acestea au fost invocate ca apărări în faţa instanţei de fond (pag. 9-14 sentinţă).

Recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

În primul rând, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele de natură probatorie, precum şi argumentele juridice expuse de cele două instanţe în motivarea hotărârilor atacate.

În al doilea rând, Înalta Curte - cu referire la pretinsele erori de interpretare a probelor de către instanţe, precum şi cu privire la pretinsa insuficienţă ori chiar lipsa totală a probelor în acuzare - apreciază necesar următoarele completări ale argumentelor celor două instanţe care au pronunţat hotărârile atacate:

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Apărarea inculpaţilor nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Motivarea apărării, în sensul că instanţele au interpretat greşit probele administrate, nu este, prin ea însăşi, suficientă să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C.pr.pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înţelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie" este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la simpla negare a vinovăţiei, la simpla negare a conţinutului informativ al unei probe ori la simpla negare a evaluării probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

Sub acest ultim aspect, Înalta Curte reţine că inculpaţii - la instanţa de fond, de apel şi de recurs - s-au limitat, în principal, la propunerea unor probe în circumstanţiere, fără a propune şi probe pe situaţia de fapt prin care să tindă la probarea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare şi, în final, s-au rezumat fie la expunerea unor critici cu privire la probele în acuzare, fie la interpretarea subiectivă a acestora.

Critica inculpaţilor privind lipsa ori insuficienţa probelor în acuzare şi, respectiv, interpretarea greşită dată de instanţe probelor în acuzare este în contradicţie cu actele şi lucrările dosarului, inclusiv cu probatoriul administrat.

Conform doctrinei juridice penale, prinderea în flagrant delict a infractorului constituie - în toate sistemele de drept - pe de o parte, sub aspectul clasificării probelor, o probă directă, iar pe de altă parte, această probă, în măsura în care nu există vicii procedurale, este unanim acceptată.

Or, actele şi lucrările dosarului probează prinderea în flagrant a inculpaţilor cetăţeni turci (f. 17-19 d.u.p.), apărarea neinvocând vicii de procedură cu privire la această împrejurare.

S-a mai arătat de apărare că instanţele ar fi interpretat greşit probele, susţinându-se că ar fi interpretat greşit sensul şi conţinutul convorbirilor telefonice.

Inculpaţii ignoră însă că organele judiciare penale din toate statele cunosc faptul că inculpaţii, în convorbirile telefonice ori ambientale, folosesc deseori un limbaj care să excludă sau să facă greu de înţeles sensul real al acestuia, astfel cum ei înşişi îl decodifică şi îl înţeleg (declaraţie inculpat I.G., f. 19, privind „codificarea" discuţiilor). Simpla împrejurare că inculpaţii, ca de altfel şi cei din prezenta cauză, folosesc sensuri figurative ale cuvintelor, denumiri codificate pentru bunuri, produse, substanţe, persoane, mijloace de transport, bani, unităţi de măsură etc. nu pot împiedica utilizarea înregistrării convorbirilor telefonice ori ambientale ca probe în procesul penal.

Decodificarea sensului real al conţinutului convorbirilor telefonice ori ambientale este obligatorie pentru organele judiciare în scopul înţelegerii corecte şi complete a activităţii infracţionale, precum şi pentru probarea acesteia.

În prezenta cauză, acesta a fost demersul organelor judiciare şi tocmai desfăşurarea concordantă a activităţii care, în final, a condus la prinderea în flagrant a inculpaţilor, atestă corectitudinea decodificării conţinutului şi sensului convorbirilor înregistrate.

Nemulţumirile inculpaţilor cu privire la această operaţiune de decodificare şi, respectiv, demersurile lor ulterioare de a da convorbirilor telefonice un alt conţinut, înţeles ori un alt sens - favorabil apărării lor - nu poate constitui obiect al examinării impuse de cazul de casare invocat (art. 385⁹ pct. 18 C.pr.pen.).

De altfel, corectitudinea decodificării de către organele judiciare a conţinutului convorbirilor telefonice şi ambientale este relevată de o altă probă considerată, potrivit doctrinei juridice, o „probă directă": conţinutul declaraţiei de recunoaştere a faptelor de către inculpatul I.G., acesta având rolul principal în activitatea infracţională. Cu ocazia declaraţiilor date în faţa procurorului, în prezenţa celor 2 apărători aleşi şi a traducătorului de limbă turcă, inculpatul I.G. a recunoscut săvârşirea faptei, inclusiv participarea coinculpaţilor (f. 110-111 d.u.p., f. 19-20 d.p.i., f. 131-132 d.a.). Aceeaşi atitudine de recunoaştere a faptelor a avut-o inculpatul şi la prezentarea materialului de urmărire penală, aceasta având loc în prezenţa celor 2 avocaţi aleşi şi a interpretului de limbă turcă (f. 203, d.u.p.).

Cu privire la inculpatul I.G., Înalta Curte reţine şi menţiunile din rechizitoriu (pag. 19) referitoare la antecedentele penale (cazier - f. 112 verso), inclusiv la condamnarea anterioară la 9 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 312 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (care sancţiona traficul de droguri, text anterior apariţiei Legii nr. 143/2000).

În final, Înalta Curte reţine conţinutul declaraţiei inculpatului I.G. dată în faţa instanţei de fond, relevantă pentru înţelegerea de către organele judiciare a modului concret în care a fost concepută, organizată şi realizată fapta de introducere în România a drogurilor (f. 19-20 d.p.i.). Apărările inculpatului K.H.R., astfel cum acestea au fost expuse în declaraţiile date la urmărirea penală şi în cursul judecăţii - primă instanţă şi apel (în sensul că nu ar fi ştiut nimic despre conţinutul genţii şi că nu ar fi ştiut semnificaţia concretă a afirmaţiei coinculpatului I.G. „diseară avem treabă") sunt afirmaţii făcute în scopul evitării tragerii la răspundere penală, din conţinutul convorbirilor şi din modul concret de acţiune al acestuia rezultând că avea cunoştinţă despre activitatea infracţională în care se integra.

Sunt simple afirmaţii făcute în scopul evitării tragerii la răspundere penală şi apărările inculpatului C.E.M., astfel cum acestea au fost expuse în declaraţiile date la urmărirea penală şi în cursul judecăţii - primă instanţă şi apel. Deşi coinculpatul I.G. a susţinut că i-a dat acestuia suma de 1.000 euro (sumă găsită cu ocazia percheziţiei), precum şi suma de 100 lei pentru a plăti taxiul (f. 110 verso d.u.p.), inculpatul C.E.M. a susţinut că suma respectivă reprezintă plata pentru munca prestată ca hamal în Turcia (f. 167 verso, f. 157 d.u.p.). Inculpatul nu a oferit explicaţii rezonabile pentru suma de 1000 euro, găsită asupra sa la percheziţie, în condiţiile în care, potrivit propriilor declaraţii (f. 147 d.u.p.), a menţionat că ar fi lucrat în Turcia în perioada 01 noiembrie 2007-13 noiembrie 2007, deci numai 2 săptămâni.

În ce priveşte suma pe care, în principiu, urma să o primească persoana care aducea drogurile în România, aceasta rezultă din convorbirile telefonice dintre numitul H. şi inculpatul I.G. (f. 179, 184 d.u.p.).

În memoriile depuse la dosar, inculpatul C.E.M. a invocat ascultarea ca martori a numiţilor H. şi A., persoane a căror nume apar în convorbirile telefonice interceptate. Această cerere a fost formulată şi în cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală motivând de ce ascultarea acestora nu poate fi realizată (f. 206-207 d.u.p.).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că M.P. a procedat la disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de alte persoane, printre care şi faţă de numiţii H.K., D.A., A. şi alte persoane neidentificate (pct. 3, pag. 25 din rechizitoriu).

Şi cu privire la inculpatul C.E.M., Înalta Curte reţine menţiunile din rechizitoriu (pag. 19-20) referitoare la antecedentele penale (cazier - f. 159-160 verso).

Celelalte apărări ale inculpaţilor - referitoare la cumpărarea unui pardesiu confecţionat de o firmă celebră, care ar fi fost mai ieftin în România decât în Turcia, cumpărarea unei genţi mai voluminoase „cu care să duc hainele în România" (plătită cu 15 dolari în Turcia - f. 157 d.u.p.), primirea genţii în scopul ca aceasta să ajungă „în Penitenciarul Rahova, la numitul ..Conaţionalul meu din penitenciar este arestat din 2002 pt. trafic de droguri." (f. 107 d.u.p.) - sunt lipsite de rezonabilitate şi, mai ales, de suport probatoriu. Conţinutul convorbirilor şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale astfel cum, prin coroborarea probelor, au fost menţionate în expunerea situaţiei de fapt, de către ambele instanţe, infirmă categoric aceste apărări ale inculpaţilor.

Neîntemeiată este şi apărarea referitoare la existenţa unei „erori de fapt" cu privire la conţinutul genţii sau la tipul drogurilor aflate în aceasta.

Legăturile interpersonale anterioare ale inculpaţilor şi, mai ales, cunoaşterea situaţiei juridice a unora dintre aceştia, precum şi a numitului H., rezultă atât din discuţiile telefonice (f. 184, 190 d.u.p.), cât şi din declaraţiile inculpaţilor (f. 157 d.u.p., f. 19-20, 21, 23 d.p.i., f. 127, 129, 131 d.a.) acestea fiind de natură a infirma apărarea potrivit căreia s-ar fi aflat într-o eroare de fapt, în sensul că inculpaţii nu ar fi cunoscut obiectul şi, deci, caracterul infracţional al activităţii desfăşurate.

Conţinutul convorbirilor dintre inculpaţi, modul concret al pregătirii şi desfăşurării activităţii acestora, suma de 1000 euro primită de coinculpatul C.E.M., relaţiile de prietenie dintre cei 2 inculpaţi cetăţeni turci, infirmă eroarea în care inculpaţii pretind că s-ar fi aflat cu privire la conţinutul genţii.

Revenirea inculpatului I.G., în apel, asupra afirmaţiei potrivit căreia i-a dat 1000 euro coinculpatului C.E.M. nu este temeinic şi rezonabil motivată, aceasta fiind explicabilă prin chiar propria susţinere „sunt un pic supărat de situaţia creată în jurul meu pentru că organele judiciare cu care am colaborat .." (f. 132 d.a.)

Dacă, aşa cum susţin inculpaţii, în mod real întreaga activitate se referea la simpla achiziţionare a unei genţi, care fie era necesară pentru aducerea unor obiecte de îmbrăcăminte, fie ar fi trebuit să ajungă la un conaţional al inculpatului I.G., ori la simpla achiziţionare a unui pardesiu în România, care să ajungă ulterior în Turcia, nu există explicaţii rezonabile pentru conţinutul eliptic ori codificat al convorbirilor telefonice, cu atât mai mult cu cât acestea au prefigurat activitatea infracţională care s-a desfăşurat în acord cu cele stabilite telefonic. Pretinsa „reţinere" forţată a genţii în autoturism de către inculpatul I.G. (deşi inculpatul C.E.M. susţine că ar fi plătit-o cu 15 dolari în Turcia) nu este confirmată de ceilalţi 2 coinculpaţi.

Sub aceste ultime aspecte, necesitatea evitării unei motivări cu caracter polemic justifică rezerva Înaltei Curţi cu privire la examinarea în detaliu a unor afirmaţii ale inculpaţilor, afirmaţii aflate în afara unui suport probatoriu, dar şi a unei rezonabilităţi, cazul de casare invocat - art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - vizând examinarea ipotezei comiterii unei erori grave de fapt săvârşite de cele două instanţe.

S-a mai solicitat, în motivele scrise de recurs, înlăturarea din probatoriu a convorbirilor telefonice interceptate anterior datei întocmirii procesului-verbal de sesizare din oficiu şi începerii urmăririi penale, cu motivarea că acestea ar fi „extraprocesuale".

Înalta Curte reţine că apărarea nu a invocat aspecte de nelegalitate a procedurii care a condus la înregistrarea convorbirilor respective - în motivele scrise de recurs făcându-se referire la existenţa unui mandat de siguranţă naţională nr. 003392 din 19 septembrie 2007, mandat menţionat şi în partea introductivă a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate (pag. 4 a motivelor de recurs depuse de inculpatul I.G.) - justificarea înlăturării din probatoriu constând în aceea că aceste înregistrări sunt anterioare datei procesului-verbal de sesizare din oficiu şi începerii urmăririi penale.

Cererea apărării de excludere din probatoriu a acestor convorbiri telefonice nu este întemeiată.

Pentru a se evita deschiderea neîntemeiată a unor proceduri judiciare penale (urmăriri penale), care ar putea afecta negativ drepturile cetăţenilor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea efectuării unor acte prealabile minimale.

Astfel, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În consecinţă, potrivit legii, actele premergătoare cunosc o anumită limitare, sunt efectuate de organele de urmărire penală conform aceloraşi reguli procedurale ca şi actele de cercetare propriu-zise fiind, după caz, efectuate chiar de către procuror sau sub controlul acestuia şi - în măsura în care nu sunt date care să sugereze nelegalitatea efectuării lor - acestea pot constitui temeiuri pentru deschiderea unei proceduri judiciare de urmărire penală.

Este adevărat că actele premergătoare sunt situate anterior începerii urmăririi penale, însă efectuarea lor - cu atât mai mult cu cât nu se contestă legalitatea efectuării lor - constituie o garanţie a evitării deschiderii neîntemeiate a procedurii judiciare de urmărire penală (anchetei penale), cu toate consecinţele implicate de aceasta.

De altfel, conform art. 91¹ alin. (1) C.pr.pen. interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon se realizează „dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată".

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate inculpaţilor se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G., K.H.R. şi C.E.M. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia de la 15 noiembrie 2007 la 2 februarie 2010 pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1711/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Penal