ICCJ. Decizia nr. 2574/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2574/2010

Dosar nr. 22638/2/2005

Şedinţa publică din 29 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 621/D/P/2005 din data de 01 iulie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor: O.H. şi l.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; O.M. (arestat în lipsă) şi E.R.E.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În fapt s-a reţinut că inculpaţii O.H., l.G., O.M. şi E.R.E.A. s-au constituit într-o grupare infracţională, având drept scop aducerea în stare de insolvenţă a SC F.N. SA privatizată la data de 14 august 2000, când Fondul Proprietăţii de Stat a încheiat cu inculpatul O.H., contractul de vânzare-cumpătare de acţiuni la preţul total 5.703.626.500 lei, care conform clauzelor contractuale urma a-l achitat în 3 rate, în beneficiul SC B.W.N. SRL, constituită şi înregistrată la registrul comerţului la data de 03 noiembrie 2000, la scurt timp după adjudecarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC F.N. SA, urmare a iniţiativei inculpatului O.H.

Deşi, inculpatul O.H. nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor datorate conform clauzelor contractuale, neachitând decât prima rată, în sumă de 1.140.725.300 lei, de la data constituirii SC B.W.N. SRL (03 noiembrie 2000), împreună cu inculpaţii l.G., O.M. şi E.R.E.A., realizează primele demersuri în vederea punerii în aplicare a ceea ce s-a dovedit a fi un plan bine conceput, care a avut drept scop aducerea SC F.N. SA în incapacitate de plată, prin neplata obligaţiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat şi prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare.

SC F.N. SA a ajuns în incapacitate de plată, pe de o parte, prin transferul activelor deţinute de această societate, pe alte societăţi, active care în final au ajuns în patrimoniul SC B.W. SRL, iar pe de altă parte prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpararea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn, care a avut drept efect diminuarea creanţelor F.N. SA cu valoarea utilajului inexistent pe care l-a achiziţionat scriptic de la B.W.N. SRL.

Stingerea creanţei s-a realizat prin compensarea datoriilor dintre cele două societăţi, activitate ce a avut loc în luna noiembrie 2004, în baza procesului-verbal de compensare nr. 1280 încheiat în data de 30 noiembrie 2004, prin care se procedează la compensarea reciprocă a sumei de 89.905.047.410 lei.

Conform concluziilor procesului verbal din 6 aprilie 2005 al A.N.A.F, reiese că prin ordinul de compensare din 9 noiembrie 2004, însoţit de procesul verbal de compensare cu acelaşi număr din data de 30 noiembrie 2005 s-a stins parţial datoria de 60.776.200.871 lei din valoarea utilajului linie de producţie pentru procesarea microbrichetelor în sumă de 77.247.732.078 lei. întrucât, până la data de 15 august 2003, inculpatul O.H. nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a sumelor datorate, la data de 20 aprilie 2004, Agenţia pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului l-a notificat pe cumpărător, cu privire la desfiinţarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni al F.N. SA, ca urmare a neachitarii ratelor 2 şi 3, scadente la 15 august 2002, respectiv 15 august 2003.

Contractul de privatizare a fost desfiinţat de plin drept, ca urmare a operării pactului comisoriu stipulat prin clauza 5.9 din contract.

Prin sentinţa penală nr. 192 din 09 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22638/2/2005 (2292/2005), Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor O.H. şi l.G. pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 276 lit. a) teza II din Legea nr. 31/1990 rep. şi a inculpaţilor O.M. şi E.R.E.A. pentru infracţiunea de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea celor 4 inculpaţi pentru infracţiunea de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei P.C.M. pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Cu privire la latură civilă, având în vedere soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă generatoare de prejudiciu, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea soluţiei de achitare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. a) teza II din Legea nr. 31/1990 rep., instanţa a arătat că, în raport cu modificările aduse acestei infracţiuni prin art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 10 C. pen., acest text de lege este incompatibil cu fapta prev. de art. 282 din Legea nr. 31/1990 rep., abrogată prin OUG nr. 52/2008.

Cu privire la fapta de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa a reţinut că aceasta nu poate exista în lipsa infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Aceste argumente au fost susţinute de instanţa de fond pe următoarele considerente:

1. în timp ce Legea nr. 31/1990 rep. se referă la persoanele fizice şi juridice ce se pot asocia şi constitui societăţi comerciale în vederea efectuării de acte de comerţ, Legea nr. 85/2006 priveşte instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă;

2. în art. 3 din Legea nr. 85/2006, insolvenţă este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti, disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Insolvabilitatea este prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. în speţa dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut că nu se poate susţine că SC F.N. SA avea calitatea de debitor, iar inculpaţii, în calitate de autori sau complici au sustras sau distrus evidenţele sau o parte din activul averii acesteia, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

De asemenea a reţinut că nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaţilor, faptele acestora neputând fi încadrate nici în dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, deoarece Legea nr. 85/2006 prevede deschiderea colectivă - creditorii recunoscuţi participând împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor în modalităţile prevăzute de lege, deschiderea acesteia având loc numai după data pronunţării sentinţei judecătorului sindic.

În atare situaţie instanţa a reţinut că suma de 77.426.232.079 ROL, nu reprezintă o datorie înregistrată în registrele debitorului, săvârşită în frauda creditorilor.

Cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpata P.C.M., constând în aceea că în calitate de notar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în perioada 31 ianuarie 2003 - 09 februarie 2004, a falsificat mai multe înscrisuri oficiale, cu prilejul întocmirii acestora, pentru a dispune achitarea instanţa a reţinut că actele de vânzare -cumpărare autentificate de inculpată nu cuprind fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel cum prevăd dispoziţiile legale, iar forţa probantă în cauză o au dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 36/1995, astfel că fapta reţinută în sarcina acesteia nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Deşi redată oarecum simplist motivarea instanţei de fond, până la urmă chestiunile de fapt şi de drept au fost abordate în această modalitate, fără alte completări, chiar şi în măsura în care acestea se impuneau.

Împotriva sentinţei penale nr. 192 din 09 iulie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, în Dosarul nr. 22638/2/2005 (2292/2005), privind pe inculpaţii O.H., l.G., O.M., E.R.E.A. şi P.C.M. s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.

Motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 385⁹ pct. 16 şi art. 385 alin. (2) C. proc. pen., vizează: greşita achitare a inculpaţilor O.H., l.G., O.M., E.R.E.A. şi P.C.M. şi latura civilă a cauzei.

De către instanţa de recurs este de redat că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, este nelegală şi netemeinică, deoarece în mod greşit instanţa de fond a exonerat de răspundere penală pe inculpaţii O.H., l.G., O.M., E.R.E.A. şi P.C.M.

Motivarea instanţei de fond, raportat la infracţiunea de bancrută frauduloasă, în care se arată doar împrejurarea juridică a intervenirii unui gen de dezincriminare în materie, nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 621/D/P/2005 din data de 01 iulie 2005, inculpaţii O.H., l.G., O.M. şi E.R.E.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep., text de lege în vigoare la data comiterii faptei.

După săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea fondului a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 85/2006, care în art. 143 incriminează bancruta frauduloasă.

Potrivit art. 156 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 „La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare (care reglementa în acelaşi timp infracţiunea de bancrută sub cele două forme - bancruta simplă şi bancruta frauduloasă -în art. 141) şi art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice altă dispoziţie contrară se abrogă".

Ca şi prim aspect, din conţinutul acestor prevederi legale, rezultă că bancruta frauduloasă, prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, devenit art. 282, urmarea republicării legii, la data de 17 noiembrie 2004, a fost abrogat prin art. 156 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 şi nu prin OUG 52 din 21 aprilie 2008, publicată în M.Of. nr. 333 din 30 aprilie 2008, cum greşit reţine instanţa de fond. Instanţa de fond îşi susţine soluţia de achitare pe abrogarea textului de lege pentru care o parte din inculpaţi fuseseră trimişi în judecată, text care astfel, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 10 C. pen., nu poate fi aplicat în cauză.

În continuare considerăm că se impune o abordare de substanţă a textelor incriminatoare incidente. Potrivit art. 276 din Legea nr. 31/1990, care în urma republicării a devenit art. 282, erau considerate fapte de bancrută frauduloasă şi se pedepseau cu închisoare de la 3 la 12 ani, persoanele vinovate de următoarele fapte: falsificare, sustragere sau distrugerea evidenţelor societăţii ori ascunderea unei părţi din pasivul societăţii; înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele societăţii, în alt act ori în bilanţul contabil, a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în vederea diminuării aparente a valorii activelor.

Înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăţi, a unei părţi însemnate din active. Conform art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fapta persoanei care:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară, sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;

c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte însemnată din active".

Aşadar, ca şi suprapunere de incriminări, este de remarcat că, prin noua redactare a textului, modalităţile de săvârşire ale infracţiunii de bancrută frauduloasă reglementate art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, sunt prevăzute în varianta de tip prevăzută de art. art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, care prezintă acelaşi conţinut alternativ.

Potrivit acestui text de incriminare, bancruta frauduloasă constă în falsificarea, sustragerea şi distrugerea evidenţelor debitorului, ascunderea unei părţi din activul averii acestuia, înfăţişarea de datorii inexistente, a unor sume nedatorate, toate acestea fiind săvârşite în vederea diminuării activelor - situaţie de fapt care se pretinde că ş-a şi realizat concret în cauză.

Trimiterile în continuare din partea instanţei fondului la chestiuni de ordin general vizând cadrele normative incidente, nesuprapunerea exactă a noţiunilor tratate în actele normative abordate peste stările de ordin juridic în care se afla firma implicată în speţă, este o activitate exagerată în planul de interpretare juridică, cu eludarea împrejurării că tocmai activitatea infracţională întreprinsă a condus la astfel de abordări, aspectul juridic esenţial că, acţiunile diferite specifice conţinutului constitutiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă redată, sunt grefate pe starea de insolvenţă (incapacitate de plată, faliment) a societăţii. între aceste acţiuni şi starea de încetare a plăţilor nu trebuie să existe o legătură de cauzalitate, fiind suficient ca acestea să preceadă, să însoţească ori să fie posterioare acestei stări, pentru a-i conferi acesteia un caracter fraudulos prin denaturarea ori ascunderea situaţiei economice reale a societăţii.

Deci, din punct de vedere al laturii obiective, infracţiunea de bancrută frauduloasă, reglementată în art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 se poate realiza, printre altele, prin ascunderea unei părţi din activ, prin înfăţişarea de datorii inexistente sau a unor sume nedatorate în acte ori în bilanţul societăţii. Ar fi şi ilogic în a interpreta cadrul normativ în alt sens, cu raportare la reguliie ce ţin de politica penală - respectiv ca România, într-un astfel de context economic şi social, să aprecieze că nu mai este necesar, chiar şi temporar, în a incrimina (în diferite forme bine articulate, cum sunt cele mai sus redate) un gen de activitate infracţională specifică sferei juridice a unei infracţiuni de bancrută frauduloasă.

Aducerea SC F.N. SA în stare de insolvenţă a fost rezultatul acţiunilor conjugate ale inculpaţilor cercetaţi în prezenta cauză, care s-au constituit într-un grup structurat, în scopul de a obţine beneficii materiale sau financiare, imaginând adevărate „inginerii financiare" pentru spolierea patrimoniului acestei societăţi.

Faptele inculpaţilor se încadrează în una din modalităţile de realizare din punct de vedere obiectiv al acestei infracţiuni şi anume crearea incapacităţii de plată a SC F.N. SA, pe de o parte, prin transferul activelor deţinute pe alte societăţi, fără a plăti obligaţiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat şi fără respectarea obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, iar pe de altă parte, urmare a prezentării de datorii inexistente prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpărarea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn şi înregistrarea în contabilitatea societăţii a achiziţiei unui bun inexistent.

Finalitatea conceperii şi punerii în practică a circuitului fictiv privind linia de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn, a fost atinsă în momentul în care a fost stinsă fraudulos creanţa pe care F.N. SA o avea la B.W.N. SRL.

Dar pentru a reda în detaliu starea de fapt incidenţă, prin prisma împrejurării că se impune o abordare pe fond a întregii cauze, instanţa de recurs redă următoarele:

Din probele administrate rezultă că, la data de 14 august 2000 a avut loc privatizarea SC F.N. SA din localitatea Nehoiu, jud. Buzău, când Fondul Proprietăţii de Stat a încheiat cu inculpatul O.H. contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Cu acest prilej, inculpatul O.H. a devenit acţionar majoritar la această societate, achiziţionând un pachet de acţiuni care reprezintă echivalentul unui procent de 56,4742% din valoarea capitalului social al F.N. SA, la preţul total 5.703.626.500 lei, care conform clauzelor contractuale urma a fi achitat în următoarea modalitate: suma de 1.140.725.300 lei, reprezentând 20% din preţul contractului a fost achitată de cumpărător la data de 08 septembrie 2000; suma de 4.562.901.200 lei, reprezentând diferenţa de 80% din preţul contractului trebuia achită de cumpărător in 3 rate anuale cu valoarea unitară de 1.520.967.066 lei, eşalonat la datele de 15 august ale următorilor trei ani de la momentul semnării contractului. în caz de neplată a unei rate la scadenţă, în contractul de privatizare s-a stipulat o penalitate de 0.3% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, iar în situaţia în care cumpărătorul nu plătea la scadenţă două rate consecutive şi nu reînnoia Scrisoarea de garanţie suplimentară, contractul va fi rezolvit.

Chiar şi în condiţiile în care, în funcţie de apărările formulate în recurs de către inculpaţi (concluziile orale din 28 mai), acest contract de privatizare ar fi fost supus, până la momentul de faţă, unor controale de ordin jurisdicţional, posibil fiind considerat ca fiind valid în continuare, în contextul neachitării unor rate, aceste împrejurări sunt doar adiacente cauzei de faţă şi nu impietează cu nimic abordarea laturii infracţionale derulată ulterior contractului (act ce se înfăţişează astfel ca un element premisă pentru ceea ce s-a concretizat ulterior).

Inculpatul O.H., a acţionat cu rea credinţă, în calitatea sa de acţionar majoritar la SC F.N. SA, încă de la privatizarea fabricii, aspect rezultat din dispoziţiile pe care Ie-a dat cu privire la desemnarea persoanelor care să administreze activitatea în drept şi în fapt a societăţii şi patrimoniul acesteia.

La scurt timp după adjudecarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC F.N. SA, ca urmare a iniţiativei inculpatul O.H., a fost constituită şi înregistrată la Registrul Comerţului la data de 03 noiembrie 2000, SC B.W.N. SRL.

SC B.W.N. SRL, a avut ca asociaţi iniţiali pe inculpatul N.M. şi N.N., cumnatul, respectiv socrul inculpatului O.H., iar ca administrator pe P.C.M., fiul lui P.G., persoană care la acea dată ocupa funcţia de contabil şef al SC F.N. SA.

La data de 08 august 2001, prin contract, N.M. si N.N., cesionează părţile sociale pe care le deţineau în cadrul firmei B.W.F.N. către persoana juridică O. din Siria, aparţinând mamei fraţilor O. şi reprezentată de inculpatul O.M., care devine asociat majoritar cu o participaţie reprezentând 90% din capitalul social şi cetăţeanul irakian L.E.A.A.L.

Asociatul L.E.A.A.L. a reprezentat doar o persoană interpusă intereselor membrilor grupului infracţional, acesta nefiind în măsură să realizeze acte de dispoziţie cu privire la activitatea firmei, întrucât a părăsit teritoriul României la 16 octombrie 2001, deci la numai două luni de la cesiune. Persoana care l-a reprezentat conform documentelor existente la Registrul Comerţului, respectiv martorul A.S.M., a acţionat permanent din dispoziţia inculpatului O.M.

Pentru a justifica prezenţa la N., martorul a declarat că M. i-a dat o procură pe care să o semneze, prin care era împuternicit să reprezinte la SC B.W.N., de la un cetăţean pe care nu-l cunoştea şi despre care i s-a spus că este asociatul lui M.

De altfel, practica interpunerii de persoane ca deţinând calităţi sau fiind reprezentante ale unor firme aflate în fapt, sub controlul exclusiv al membrilor grupului infracţional, era una curent întâlnită la membrii grupului.

De la data constituirii SC B.W.N. SRL, inculpatul O.H. realizează primele demersuri în vedere punerii în aplicare a ceea ce s-a dovedit a fi un plan bine conceput, care priveşte pe de o parte falimentarea SC F.N. SA, prin crearea incapacităţii de plată, iar pe de altă parte transferul activelor deţinute pe alte societăţi, fără a plăti obligaţiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat şi fără respectarea obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare. Înstrăinarea activelor SC F.N. SA, începe odată cu oficializarea intenţiei de asociere cu alte societăţi şi atragerea în această activitate ilicită, de către inculpatul O.H., coordonatorul nemijlocit şi permanent al activităţilor economice desfăşurate de SC F.N. SA şi SC B.W.N. SRL, a inculpaţilor O.M. - fratele său, l.G. şi E.R.E.A.

Astfel, la data de 25 noiembrie 2000, deci la numai 22 de zile de la înfiinţarea B.W., O.H., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al F.N. SA, convoacă Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor, prilej cu care ordinea de zi conţinea "aprobarea asocierii societăţii cu alte societăţi de profil, vânzarea şi închirierea unor spaţii aparţinând SC F.N. SA, în vederea obţinerii de lichidităţi". Urmare a dezbaterii ordinii de zi, prin Hotărîrea nr. 7 din 16 decembrie 2000 se aproba asocierea în participaţiune cu B.W.N. SRL şi ia act de propunerea Consiliului de Administraţie referitoare la "necesitatea valorificării unor active mobile şi imobile, prin vânzare sau închiriere, în condiţiile prevăzute de lege, pentru asigurarea lichidităţilor necesare desfăşurării activităţilor de producţie a SC F.N. SA".

Iniţiativa asocierii şi a vânzării de active a aparţinut în mod evident inculpatul O.H., întrucât fără voinţa sa nu se putea aproba de către A.G.A. o astfel de decizie, inculpatul fiind acţionarul majoritar cu peste 51% din acţiuni.

Cel mai important moment al etapei iniţiale vizând transpunerea în practică a rezoluţiei prin care s-a urmărit falimentarea F.N. SA, este acela al înstrăinării activelor sale.

La scurt timp de la privatizarea SC F.N. SA, O.H., în calitate de preşedinte şi l.G. în calitate de vicepreşedinte în Consiliul de Administraţie, numit în această funcţie la data de 31 iulie 2001, având în vedere şi hotărârile A.G.A., au hotărât vânzarea unor terenuri proprietatea societăţii, realizând şi individualizarea acestora, respectiv: teren în cadrul societăţii F.; teren şi construcţii Autobaza N.; teren şi construcţii Col. C. şi depozit Cislău; teren şi construcţii ASPL Nehoiaşu; construcţii cabane Valea Nehoiaşului şi Valea Neagră, cu scopul de a obţine disponibilităţi pentru plata unor obligaţii către buget, precum şi pentru a stimula activitatea de investiţii a societăţilor comerciale parte în contractele de asociere în participaţiune.

Faptul că s-a acţionat concertat în defavoarea intereselor societăţii, rezultă inclusiv din situaţia enumerativă a imobilelor individualizate a face obiectul vânzării, întrucât se poate constata că în urma acestor acte SC F.N. SA, nu numai că îşi diminua în mod vizibil capacitatea funcţională, dar îşi înstrăina inclusiv suprafeţele de teren pe care funcţiona, situaţie în care urma să depindă de "bunăvoinţa" şi interesele noilor proprietari.

Pornind de la hotărârea de vânzare a activelor SC F.N. SA, în perioada noiembrie 2001 - iulie 2004, au fost încheiate mai multe contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri, construcţii, utilaje, etc, între F.N. SA şi diferite societăţi, cu privire la care din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că sunt controlate şi coordonate de membrii grupului infracţional, multe dintre acestea fiind cunoscute ca făcând parte din aşa-numitul grup de firme Manhattan.

Societăţile cu care s-au stabilit relaţii comerciale directe sunt: B.W.N. SRL., B.P.P. SRL, S.T.R. SRL, S.D.I. SRL, M.E. SRL şi V. SRL.

Astfel:

1. prin contractul autentificat din 01 noiembrie 2001, se vinde terenul situat în oraşul Nehoiu, în suprafaţă de 34.815 mp, firmei B.W.N. SRL - Buzău, pentru o valoare de 12.822.538.575 lei, achitată la data autentificării actului;

2. prin contractul autentificat din 12 noiembrie 2001, se vinde terenul situat în oraşul Nehoiu, în suprafaţă de 36.929 mp, firmei V. SRL -Suceava, pentru o valoare de 7.031.281.600 lei, achitată potrivit dispoziţiilor din contract la data autentificării actului;

La numai câteva zile, prin contractul autentificat din 28 noiembrie 2003, SC V. SRL vinde terenul deţinut în proprietate, către O.E. SRL, pentru o valoare de 7.080.000.0(30 lei. care trebuia achitat în termen de 12 luni de la data semnării contractului, această din urmă societate vânzând la rândul ei terenul, prin contractul din 16 decembrie 2003, către B.W.N. SRL, pentru o valoare mult majorată de 10.000.000.000 lei, care potrivit dispoziţiilor contractului, se achita la data autentificării contractului.

3. prin contractul autentificat din 14 noiembrie 2001, se vinde terenul situat în oraşul Nehoiu, în suprafaţă de 13.972 mp, firmei B.P.P. SRL - Timiş, pentru o valoare de 5.985.604.800 lei, ce a fost achitată potrivit dispoziţiilor din contract la data autentificării actului;

La rândul său, prin contractul autentificat din 05 august 2003, B.P.P. SRL vinde activele deţinute, SC B.W.N. SRL, pentru o valoare totală mai mică de 5.029.920.000 lei, care potrivit dispoziţiilor contractului trebuia achitată eşalonat până la 31 decembrie 2003.

4. prin contractul autentificat din 14 noiembrie 2001, se vând firmei S.T.R. SRL, următoarele active: teren situat în oraşul Nehoiu, în suprafaţă de 15.430 mp. şi construcţiile existente pe acesta, teren în suprafaţă de 3.570 mp. şi construcţiile existente pe acesta, teren în suprafaţă de 3.430 mp. şi construcţiile existente pe acesta, teren în suprafaţă de 3.632 mp. şi construcţiile existente pe acesta, teren în suprafaţă de 971 mp. şi construcţiile existente pe acesta, construcţia Cabana Valea Neagră, construcţia Cabana Valea Nehoiului, toate pentru o valoare de 10.353.000.000 lei, ce urma a fi achitată până la 17 decembrie 2001 potrivit dispoziţiilor din contract;

Prin contractul autentificat din 22 ianuarie 2002, se vând firmei S.T.R. SRL - Bucureşti, terenul situat în oraşul Nehoiu, în suprafaţă de 1.927 mp. Şi construcţiile existente pe acesta, pentru o valoare de 4.760.000.000 lei; La rândul său, la scurt timp, prin contractul autentificat din 09 februarie 2004, S.T.R. SRL vinde activele deţinute lui B.W.N. SRL,pentru o valoare totală dublă de 30.226.000.000 lei, care potrivit dispoziţiilor contractului trebuia achitată la data autentificării;

5. prin contractul autentificat din 17 ianuarie 2002, se vând firmei M.E. SRL - Bucureşti, terenul situat în oraşul Nehoiujn suprafaţă de 1.537 mp. şi construcţia existentă pe acesta (sediu administrativ) şi teren în suprafaţă de 2.082 mp., pentru o valoare de 12.375.000.000 lei, suma ce urma a fi achitată potrivit dispoziţiilor din contract, până la data de 18 ianuarie 2002;

6. prin contractul autentificat din 08 mai 2002, se vând firmei D.I. SRL - Bucureşti, terenul situat în oraşul Nehoiu, în suprafaţă de 12.800 mp. şi construcţiile existente pe acesta;

7. prin contractul din 22 aprilie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL, două clădiri, pentru valoarea de 22.615.019 lei ce urma a fi plătită eşalonat până la 31 decembrie 2004.

Prin contractul din 25 aprilie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL, mai multe clădiri şi utilaje, pentru valoarea de 188.587.331 lei, ce urma a fi plătită eşalonat până la 31 decembrie 2004.

Prin contractul din 30 aprilie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL, construcţia hala banzic, aburitori, uscator, pentru valoarea de 496.776.764 lei, ce urma a fi plătită eşalonat până la 31 decembrie 2004.

Contractul din 05 mai 2003, prin care se vând firmei B.W.N. SRL, construcţii şi utilaje, pentru valoarea de 27.361.693 lei, sumă ce urma a fi plătită potrivit dispoziţiilor contractului până la 31 decembrie 2004.

Prin contractul autentificat din 01 iulie 2003, se vinde terenul situat în oraş Nehoiu, în suprafaţă de 7.258 mp, firmei B.W.N. SRL Buzău, pentru o valoare de 2.375.000.000 lei, ce urma să fie plătită potrivit dispoziţiilor contractului, până la data de 31 decembrie 2003.

Prin contractul autentificat din 12 decembrie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL - Buzău, mai multe imobile, pentru o valoare totală de 37.242.507.520 lei, ce urma sa fie plătită, potrivit dispoziţiilor contractului, la data autentificării contractului.

Prin contractul din 21 iulie 2004, se vând firmei B.W.N. SRL, mai multe construcţii, pentru valoarea de 60.000.000.

Rezultă că, totalitatea activelor comercializate de F.N. SA către S.T.R. SRL, B.P.P. SRL şi V. SRL, au fost vândute la B.W.N. SRL.

Marea majoritate a activelor vândute, reprezentând terenuri, clădiri şi utilaje, nu pot fi privite ca entităţi cu utilitate funcţională distinctă faţă de aceea a fabricii de prelucrare a lemnului Nehoiu, eie neputând face în caz de înstrăinare, obiectul unui interes distinct, fapt care conduce la concluzia că vânzarea în cadrul unor tranzacţii distincte a fost concepută premeditat, urmărindu-se încă de la început transferului de proprietate către societatea B.W.N. SRL, societăţile implicate în circuitul comercial al activelor fiind firme interpuse pentru crearea şi menţinerea confuziei, respectiv disimularea provenienţei iniţiale.

După vânzarea activelor (bunuri imobile şi mobile), membrii grupului au continuat să înstrăineze cea mai mare parte a activelor rămase în proprietatea firmei, astfel că în perioada 2003-2004, activitatea F.N. SA s-a redus drastic, ea funcţionând ca prestatoare de servicii pentru B.W.N. SRL şi nu ca unitate de producţie, conform obiectului principal de activitate.

În acest context, au fost transferaţi progresiv la B.W.N. SRL, societate care a beneficiat aproape în exclusivitate de activele vândute de F.N. SA, angajaţii firmei sau au fost disponibilizaţi, ultimii salariaţi fiind transferaţi în luna noiembrie 2004.

Deşi motivarea prezentată în vederea justificării deciziei de vânzare a activelor societăţii a fost de a se asigura şi disponibilităţile băneşti pentru plata obligaţiilor bugetare, acest lucru nu s-a realizat decât într-o mică măsură, astfel că în prezent societatea figurează cu datorii la bugetul de stat în valoare de 276.763.733.796 lei.

Intenţia frauduloasă privind introducerea F.N. SA în incapacitate de plată, rezultă şi din faptul că aşa-zisele demersuri menite a atrage surse de venituri, respectiv înstrăinarea de active către B.W.N. SRL şi alte societăţi, nu a fost urmată de recuperarea integrală a contravalorii acestora, dar şi din rezultatul asocierii în participaţie cu firma amintită.

Astfel, F.N. SA avea de recuperat numai de la B.W.N. SRL, la data de 30 iunie 2004, următoarele sume:

- 60.676.200.871 lei, reprezentând contravaloare active facturate: utilaje, instalaţii, proprietăţi:

- 22.233.190.591 lei. reprezenâand creanţa rezultată din asocierea în participaţiune;

- 3.715.996.560 lei, reprezentând prestări servicii neachitate. Membrii grupului infracţional au creat un circuit comercial fictiv, constând în vanzarea-cumpararea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producţie pentru procesarea microbrichelelor din lemn.

Scopul urmărit prin această inginerie financiară, a fost acela de a schimba debitorul B.W.N. SRL, care putea fi urmărit şi executat de creditor (F.N. SA), cu o altă societate debitoare aflată la dispoziţia membrilor grupului infracţional, care să nu poată fi urmărită şi executată întrucât acesta nu funcţiona la sediul social declarat, dar nici nu ayea bunuri care să poată fi valorificate, modalitatea faptică aleasă fiind prezentarea unei datorii inexistente faţă de B.W.N. SRL.

Această intenţie este evidenţiată şi de faptul că la momentul în care s-a trecut la materializarea deciziei de achiziţionare a utilajului, F.N. SA nu mai desfăşura activităţi de producţie, nemaiavând elemente de patrimoniu care să susţină o astfel de activitate.

Din probele administrate rezultă că în circuitul comercial fictiv pus în aplicare de membrii grupării infracţionale pentru atingere scopului menţionat, au fost implicate societăţile comerciale:

- SC T.C. SRL Bucureşti (în calitate de furnizor iniţial al utilajului, nu a aprovizionat acest utilaj de la alţi furnizori,neexistând factură fiscală de achiziţie, notă de intrare-recepţie, notă contabilă, poziţie în jurnalul de cumpărări şi în balanţa lunii iunie 2003) şi nici nu a produs astfel de utilaje;

- SC R.I. SRL Bucureşti (societate interpusă de inculpatul E.A.E.R.);

- SC B.W.N. SRL Buzău;

- SC F.N. SA Bucureşti;

- SC O.E. SRL Bucureşti (beneficiarul final). Acest lanţ comercial s-a desfăşurat conform datelor din documentele justificative de vânzare-cumpărare, în perioada 13 iunie 2004 - 30 iulie 2004.

Din punct de vedere valoric, preţul utilajului a evoluat de la 73.707.876.000 (valoare la care utilajul este vândut de către SC T.C. SRL) - 74.452.400.000 lei (valoare la care utilajul este vândut de către R.I. SRL) - 77.247.732.078 lei (valoare la care utilajul este vândut de către B.W.N. SRL) - la 77.426.232.079 lei (valoare finală Ia care utilajul este vândut de către F.N. SA către firma O.E. SRL).

Finalitatea conceperii şi punerii în practică a circuitului fictiv privind linia de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn, a fost atinsă în momentul în care, urmare a prezentării de datorii inexistente prin înregistrarea în contabilitatea societăţii a achiziţiei unui bun inexistent, a fost stinsă fraudulos creanţa pe care F.N. SA o avea la B.W.N. SRL.

Stingerea creanţei s-a realizat prin compensarea datoriilor dintre cele două societăţi, activitate ce a avut loc în luna noiembrie 2004, în baza procesului-verbal de compensare încheiat în data de 30 noiembrie 2004, prin care se procedează la compensarea reciprocă a sumei de 89.905.047.410 lei.

Conform concluziilor procesului verbal din 6 aprilie 2005 al A.N.A.F, reiese că prin ordinul de compensare din 9 noiembrie 2004, care este însoţit de procesul verbal de compensare cu acelaşi număr din data de 30 noiembrie 2005 s-a stins parţial datoria de 60.776.200.871 lei din valoarea utilajului linie de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn în sumă de 77.247.732.078 lei.

Din modul de realizare a compensării se poate constata că membrii grupului infracţional organizat nu au realizat compensarea imediat după înregistrarea facturilor, pentru a nu atrage în mod evident atenţia asupra scopului urmărit prin vânzarea-cumpărarea liniei de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn.

Rezultă din situaţia de fapt expusă că, tranzacţionarea pe lanţul comercial creat de membrii grupului infracţional a utilajului linie de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn, a avut ca scop „stingerea unor datorii între firmele prezentate în cadrul circuitului descris anterior, denaturând stocul de marfă (în toate cazurile acest „mijloc fix" a fost contabilizat în mod eronat ca marfă, neexistând NIR-uri".

Din actele contabile cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza rezultă că lanţul comercial generat de vânzarea-cumpărarea utilajului de linie producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn s-a desfăşurat doar scriptic, nu şi faptic.

Linia de producţie nu a fost aprovizionată şi nici produsă de furnizorul iniţial SC T.C. SRL şi nici nu s-a aflat vreodată la beneficiarii ulteriori, SC R.I. SRL reprezentată de E.R.E.A., SC B.W.N. SRL, SC F.N. SA sau beneficiarul final SC O.E. SRL, firmă care nu a achitat contravaloarea utilajului, neexistând nici măcar această intenţie, întrucât este folosită de grup, în mod obişnuit doar pentru realizarea unor circuite comerciale şi bancare fictive.

În realitate, nu a putut fi identificat acest utilaj şi toate persoanele menţionate în contracte şi facturi, aspect mai mult decât esenţial, redat chiar şi în recurs de către inculpatul l.G., singurul care a putut fi audiat, au declarat, cu prilejul audierii lor, că nu au văzut niciodată acest utilaj şi nici nu au participat la predarea fizică a acestuia.

Urmare acestei activităţi frauduloase valoarea activelor, respectiv a creanţelor F.N. SA, a fost diminuată cu valoarea utilajului inexistent pe care l-a achiziţionat scriptic de la B.W.N. SRL.

Pentru a se constata incapacitatea de plată la care a ajuns SC F.N. SA, inculpatul O.H. i-a determinat pe reprezentanţii SC D.T. SRL să iniţieze procedura de constatare a falimentului. Ca urmare a acestor proceduri, prin sentinţa comercială nr. 1590 din 10 noiembrie 2004 s-a constatat deschisă procedura de faliment şi a fost desemnat lichidator judiciar G.G.E. SRL.

Subiectul pasiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin activitatea făptuitorului. Debitorul poate avea şi el calitatea de subiect pasiv al infracţiunii, în cazurile în care fapta de bancrută frauduloasă produce un prejudiciu acestuia.

Cum inculpaţii au iniţiat, susţinut şi exercitat acţiuni prin care au înstrăinat părţi însemnate din activele SC F.N. (terenuri, clădiri şi utilaje) direct către B.W.N. SRL ori prin intermediul altor societăţi, care funcţionează pe principiul firmelor fantomă şi au prezentat datorii inexistente prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpărarea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producţie pentru procesarea microbrichelelor din lemn şi înregistrarea în contabilitatea societăţii a achiziţiei unui bun inexistent, fără a plăti obligaţiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat şi fără respectarea obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, prin aceste operaţiuni creând starea de insolvenţă a SC F., care a intrat în incapacitate de plată, această societate este indubitabil, prin lichidatorul judiciar G.G.E. SRL, subiect pasiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Aspecte de ordin juridic care reclamă necesitatea pronunţării unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă au fost prezentate şi în partea introductivă a expunerii, fiind de remarcat doar chestiunea că, în caz de succesiune a unor legi penale pentru care pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute pedepse diferite, în conformitate cu prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), se aplică legea care prevede limitele cele mai mici de pedeapsă.

Potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în cazul în care de la data săvârşirii infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Noua redactare a normei de incriminare se diferenţiază de norma anterioară prin regimul sancţionator, faţă de limitele pedepsei închisorii între 3 şi 12 ani prevăzute de norma anterioară şi pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani închisoare din legea nouă. Rezultă deci, că sub aspectul regimului juridic, prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea nr. 85/2006, deoarece limita maximă a pedepsei este mai redusă.

În raport de argumentele de mai sus, instanţa de fond, în mod greşit a constatat că infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep. a fost dezincriminată şi pe cale de consecinţă a dispus achitarea inculpaţilor, atât pentru această infracţiune, cât şi pentru infracţiunea de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, această din urmă fiind indisolubil legată, sub raportul lanţului infracţional, cu cea de bancrută frauduloasă, aspect evidenţiat şi de către instanţa de fond însă pentru promovarea unor soluţii de achitare pentru ambele învinuiri.

În raport de activitatea infracţională a inculpaţilor şi de noua reglementare a infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută, în conţinuturi juridice şi modalităţi alternative de săvârşire asemănătoare, cu cele anterioare, de data asta în art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, se impune a se constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă şi pe cale de consecinţă se va dispune condamnarea inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor principale ce vor fi aplicate inculpaţilor implicaţi în acest ansamblu infracţional se vor avea în vedere criteriile generale prev. de ari. 72 C. pen., „ingineria" extrem de complexă pusă în practică, cu angrenarea unor numeroase persoane, legăturile evidente dintre membrii grupului infracţional şi sudura acestora - numai în această modalitate fiind posibilă ajungerea la nişte „rezulte" infracţionale notabile, precum şi efectul concret al demersurilor infracţionale ce au dus la paralizarea unei întregi fabrici, cu toate conotaţiile negative ce s-au produs în întreaga zonă în cauză.

Mai e de evidenţiat că inculpatul O.H. are o situaţie specială, a fost arestat atât în cauză dar a mai avut alte două mandate de arestare în alte dosare penale, a comis în paralel o infracţiune de terorism pentru care are de ispăşit o condamnare substanţială de 20 de ani închisoare, fiind notoriu faptul că s-a sustras punerii în executare a sancţiunii, a manifestat o poziţie nesinceră, mai mult a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influenţarea unor martori. O.M., fratele primului, a părăsit teritoriul României, s-a sustras urmăririi penal, chiar O.H. este cel care îl învinovăţeşte de cele imputate prin rechizitoriu, deşi este de redat că doar în parte corespund aceste acuzaţii aduse de fratele său, prin declaraţiile martorilor audiaţi dovedindu-se implicarea ambilor, ca de altfel şi a celorlalţi inculpaţi.

E.R.E.A. nu a recunoscut faptele însă a arătat că a se semnat documentele care îl incriminează, precizând doar total subiectiv că nu ar fi cunoscut conţinutul lor. De remarcat declaraţia martorului N.G., edificatoare în conturarea vinovăţiei şi a acestui inculpat.

l.G., singurul căruia i s-a putut lua declaraţie şi în recurs a manifestat o oarecare atitudine cooperantă, a încercat să explice că măsurile manageriale luate la firmă ar fi fost utile. Chiar dacă la început este cert că nu a manifestat rele intenţii, aspecte care trebuie să conducă la aprecierea că rezultanta de executat îşi va produce efectele şi fără o reîncarcerare efectivă a sa, ulterior, în depiină cunoştinţă de cauză a ajutat efectiv, cu acte de executare, pe fraţii O. în concretizarea demersurilor infracţionale întreprinse.

Concret, iniţiatorul grupului infracţional organizat şi unul dintre autorii infracţiunii de bancrută frauduloasă, O.H. va primi 3 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea 85/2006 şi aceeaşi pedeapsă, fiind de remarcat relaţia infracţiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea 39/2003. Raportat la ultima infracţiune, textul legal impune, în astfel de circumstanţe, aplicarea şi a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În cadrul operaţiunii de contopire, dat fiind concursul real între infracţiuni, se va ajunge, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. la 3 ani pedeapsă principală şi 2 ani pedeapsa complementară menţionată.

Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Existând toate elementele necesare pentru a se dispune expulzarea pe criteriile disp. art. 117 C. pen., inculpat din Siria, se vor face cuvenitele precizări în acest sens.

Se va deduce perioada executată în cauză, în arest preventiv, din 14 aprilie 2005 la 10 martie 2006.

În ce priveşte activitatea doar de sprijin pentru comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, precum şi alipirea în cadrul grupului infracţional organizat, O.M. va primi 2 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea 85/2006, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), aşadar forma complicităţii, impunându-se astfel o departajare ca şi cuantum al sancţiunii faţă de primul inculpat, şi aceeaşi pedeapsă, fiind de remarcat relaţia infracţiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea 39/2003. Raportat la ultima infracţiune, textul legal impune, în astfel de circumstanţe, aplicarea şi a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În cadrul operaţiunii de contopire dat fiind concursul real între infracţiuni, se va ajunge, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. la 2 ani pedeapsă principală şi 2 ani pedeapsa complementară menţionată.

Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Existând toate elementele necesare pentru a se dispune expulzarea pe criteriile disp. art. 117 C. pen., inculpat din Siria, se vor face cuvenitele precizări în acest sens.

De asemenea, în ce priveşte activitatea doar de sprijin pentru comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, precum şi alipirea în cadrul grupului infracţional organizat, E.A.E.R. va primi 2 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), aşadar forma complicităţii, şi aceeaşi pedeapsă, fiind de remarcat relaţia infracţiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003. Raportat la ultima infracţiune, textul legal impune, în astfel de circumstanţe, aplicarea şi a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Existând toate elementele necesare pentru a se dispune expulzarea pe criteriile disp. art. 117 C. pen., inculpat din Siria, se vor face cuvenitele precizări în acest sens.

Se va deduce perioada executată în cauză, în arest preventiv, din 14 aprilie 2005 la 4 iunie 2005.

În ce priveşte activitatea de comitere a infracţiunii de bancrută frauduloasă, forma coautoratului, precum şi aderarea în cadrul grupului infracţional organizat, l.G. va primi 2 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea 85/2006, şi aceeaşi pedeapsă, fiind de remarcat relaţia infracţiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea 39/2003. Raportat la ultima infracţiune, textul legal impune, în astfel de circumstanţe, aplicarea şi a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

După cum s-a arătat, toate circumstanţele legale şi personale permiţând acest lucru, se impune ca şi modalitate de executare efectivă a pedepsei principale, să fie una neprivativă de libertate, de către instanţa de recurs făcându-se orientarea către disp. art. 86¹ C. pen., termen de încercare de 4 ani, precum şi supunerea sa la măsurile de supraveghere impuse de lege prev. de art. 86³ C. pen.

Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., dar şi menţiunea suspendării executării acestor pedepse accesorii.

Se va constata perioada executată în cauză, în arest preventiv, din 14 aprilie 2005 la 14 martie 2006.

Ca şi chestiune de detaliu, cadrul normativ penal fiind unul ce poate conduce la situaţii delicate, este de redat că în ceea ce priveşte infracţiunea mijloc prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 că nu se poate trece peste cuantumurile legale specificate în art. 7 alin. (1) de la 5 la 20 de ani. În funcţie însă de relaţia infracţiune mijloc-scop, cuprinsă ca şi principiu în cadrul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 dar şi elementele ce definesc în speţă infracţiunea de iniţiere, constituire sau sprijinire a grupului infracţional organizat, toate subsumate scopului de a comite infracţiunea de bancrută frauduloasă, întrunirea elementelor specifice unei infracţiuni vizând un grup infracţional organizat dar nu şi o remarcare a acestuia - mai mult în virtutea unor relaţii apropiate, chiar de familie şi nu cu ierarhizări prestabilite şi cu acţiuni extrem de bine conjugate; aşadar împrejurări de ordin real şi nu personal aplicabile exclusiv infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faţă de fiecare dintre inculpaţi vor fi incidente circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. cu efectele de la art. 76 lit. b), în sensul coborârii sub minimul special legal, respectiv la sancţiunile individualizate specificate de 3 respectiv 2 ani închisoare.

Inculpata P.C.M. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunea de fals intelectul prevăzută în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Inculpatei i s-a imputat că, în perioada 31 ianuarie 2003 - 09 februarie 2004 a autentificat mai multe contracte de vânzare - cumpărare, privind înstrăinarea unor active din patrimoniul SC F.N. SA, care au ajuns în patrimoniul SC B.W.N. SRL direct sau prin intermediul altor societăţi folosite de inculpaţi în lanţul infracţional, deşi semnăturile de pe actele respective nu au aparţinut nici vânzătorilor şi nici cumpărătorilor.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., infracţiunea de fals intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Rezultă că obiectul material al acestei infracţiuni poate fi numai un înscris oficial, iar subiect activ funcţionarul.

Potrivit art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 36/1996 - „îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde printre altele locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc; numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri şi a citirii acestuia de către părţi; Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta; acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevăzute cu semnătură, ştampilă şi fotografia posesorului; atestarea avocatului care asistă partea; doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimaţi".

Potrivit art. 65 din Legea nr. 36/1995 - „încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, pe lângă datele prevăzute la art. 49, şi următoarele menţiuni: constatarea că s-a luat consimţământul părţilor; constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ttnutî să-l semneze.

Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură pentru aceasta".

În motivarea soluţiei de achitare, instanţa de fond retine că atâta timp cât martorul P.G., care a semnat în calitate de administrator al SC B.W.N. SRL, contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 16 decembrie 2003, din 12 decembrie 2003, din 1 iulie 2003 şi din 9 februarie 2004, pe care această societate Ie-a încheiat cu SC S.T.R. SRL, reprezentată de G.L., a fost identificat pe baza actului de identitate, actele notariale fiind încheiate la sediul biroului notarial, aşa cum rezultă din încheierea de autentificare, astfel că inculpata P.C.M. a respectat prev. art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 36/1995 şi nu se poate reţine în sarcina acesteia infracţiunea de fals intelectual.

Referitor la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 28 noiembrie 2003, instanţa a motivat că nu poate să reţină existenţa elementului materiai al infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), atâta timp cât concluzia din raportul de expertiză nu este confirmată şi de o altă probă care să răstoarne susţinerea inculpatei, în sensul că C.E. a fost prezentă la notariat la data de 28 noiembrie 2003 pentru perfectarea contractului de vânzare - cumpărare.

Cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 31 ianuarie 2003, semnat de martorul S.N., în calitate de asociat al SC B.W.P. SRL, instanţa retine că acesta a fost prezent în faţa notarului public, dovadă în acest sens fiind actul de identitate al părţii şi copia unui ordin de piaţă prin care a făcut dovada achitării preţului, acte anexate la contract, precum şi faptul că acesta s-a prezentat în mai multe rânduri la acelaşi notar pentru a autentifica şi legaliza mai multe acte, folosind de fiecare dată 2 semnături, una în limba arabă şi alta indescifrabilă.

Cu privire la contractele de vânzare - cumpărare autentificate din 09 februarie 2004 şi din 2003, semnate de martorul G.L., în calitate de reprezentant al SC S.T.R. SRL, având în vedere că inculpata a depus la dosar copia buletinului de identitate al semnatarei contractului, cu specimen de semnătură, cererea de autentificare a acţiunii şi Decizia de vânzare a activului semnate de martoră, instanţa a constatat că şi aceste contracte au fost încheiate în prezenţa părţii.

Aceeaşi motivare, în sensul că notarul P.C.M. a încheiat actele în prezenţa părţilor, având în vedere că ia dosar există copia actului de identitate este folosită de instanţa de judecată şi cu privire la contractele de vânzare - cumpărare din 28 noiembrie 2003, semnat de A.S.M. şi din 05 august 2003, semnat de A.B.B.

Procurorul, în recursul promovat, propune că soluţia de achitare este nelegală şi netemeinică, deoarece motivarea instanţei de fond se bazează doar pe susţinerile avocatului inculpatei, care a depus la dosarul cauzei documente folosite de părţi la întocmirea altor acte notariale, precum şi pe susţinerile subiective ale angajaţilor acesteia, martorele U.I. şi S.M., în sensul că părţile erau prezente, deoarece se făceau copii de pe actele de identitate, dar nu au asistat niciodată la semnarea contractelor de către părţi, întrucât această procedură avea loc doar în biroul notarului public, fără a lua în considerare declaraţiile părţilor care apar în contractele de vânzare -cumpărare şi celelalte probe administrate.

Astfel, martora G.L., în calitate de reprezentant al SC S.T.R. SRL a declarat că nu a negociat niciodată contractul autentificat din 9 februarie 2004, încheiat între această societate şi SC B.W.N. SRL. Martora a declarat că a fost împuternicită la SC S.T.R. SRL, urmarea solicitării pe care i-a făcut-o O.M., fratele mai mic al lui O.H. şi O.M. şi că nu a cunoscut situaţia patrimonială a firmei. Totodată, martora a declarat că nu îl cunoaşte pe P.G., reprezentantul SC B.W.N. SRL, semnatarul contractelor încheiate cu SC S.T.R. SRL, autentificate la notariat.

Edificatoare în sensul că, părţile nu au fost prezente la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare între SC S.T.R. SRL şi SC B.W.N. SRL, în faţa notarului public P.C.M., nu li s-a luat consimţământul şi nici nu le-au semnat, sunt şi declaraţiile martorului P.G., date în ambele faze ale procesului penal, în care a precizat că s-a prezentat o singură dată în faţa notarului P.C.M., ocazie cu care a semnat un contract de vânzare-cumpărare autentificat din 1 noiembrie 2001, împreună cu inculpatul l.G., acesta din urmă fiind reprezentantul SC F.N. SA. De la acea dată, nu s-a mai prezentat niciodată în faţa vreunui notar pentru autentificare contracte de vânzare cumpărare pentru SC B.W.N. SRL.

Cu privire la achiziţiile de utilaje sau imobile efectuate de SC B.W.N. SRL, martorul P.G., a mai declarat că, veneau deja întocmite contractele aferente acestor activităţi, de la sediul grupului din Bucureşti, iar ulterior, erau transmise şi facturile în care erau menţionate aceste operaţiuni şi nu a participat niciodată la negocierea acestor contracte. Referitor la M.A.S., martorul a declarat că nu-l cunoaşte, deşi ambii sunt părţi contractante în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 decembrie 2003 între SC O.E. SRL şi SC B.W.N. SRL.

La rândul său M.A.S., persoana care este menţionată în documentele juridice ale SC O.E. SRL, ca reprezentant prin procură al asociatului unic al societăţii, cetăţeanul irakian A.H.M., şi ca parte în contractele încheiate de această firmă, declară că nu cunoaşte nimic cu privire la societatea în cauză şi nu a semnat cele două contracte, în care este menţionat ca reprezentant al acestei părţi. Aceste aspecte sunt probate şi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 iunie 2005, care confirmă că semnăturile invocate nu îi aparţin. De asemenea a declarat că nu ÎI cunoaşte pe P.G. şi că nu a negociat cu acesta, nici un contract de vânzare-cumpărare. La cererea lui O.M., a semnat o procură prin care reprezenta un cetăţean arab despre care i s-a spus că este asociat la firma pe care urma s-o reprezinte, dar pe care nu-l cunoştea. Martorul a mai declarat că, nici contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 noiembrie 2003 dintre SC V. SRL (în calitate de vânzător, reprezentată prin administrator C.E.) şi SC O.E. SRL, nu a fost semnat de el, nu o cunoaşte pe notar, deoarece nu s-a prezentat niciodată în faţa vreunui notar.

La rândul său, martora C.E., a declarat că nu cunoaşte nici un aspect cu privire la activitatea desfăşurată de societatea V. şi că nu a semnat contractul în cauză.

Declaraţia sa este confirmată şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2005, care confirmă faptul că semnăturile de pe contract nu îi aparţin.

În acelaşi sens, martora C.O.L., asociat şi administrator la SC V. SRL a declarat că nu cunoaşte niciun aspect cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC F.N. SA şi nu a dat nici o dispoziţie pentru achiziţionarea vreunui teren. Martora a mai declarat că, nici ea şi nici mama sa, martora C.E., nu au dat niciun act de dispoziţie privind activitatea societăţii, deoarece aceasta era controlată de inculpatul O.H. Declaraţiile martorilor s-ar corobora şi cu declaraţiile inculpatului l.G., administrator la SC F.N. SA, care a afirmat că nu a negociat niciunul dintre contracte, în fapt cel care a stabilit preţul şi societăţile către care s-au vândut activele a fost inculpatul O.H.

Martorul S.N. a declarat că semnăturile din dreptul numelui său, existente pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 31 ianuarie 2003, nu îi aparţin. De asemenea, a mai precizat că, în perioada 2002-2004, la solicitarea lui O.M. s-a deplasat la un notar (pe care nu îl poate indica) unde a semnat 3 documente care erau deja redactate, necunoscând conţinutul lor. La acel moment era de faţă numai un angajat al B.N. care i-a dat documentele spre semnare, iar cealaltă parte contractantă nu a fost de faţă, ceea ce înseamnă că notarul nu a realizat autentificarea conform procedurii notariale. De asemenea, a mai menţionat că nu a auzit niciodată de SC D.I. SRL, deşi era administrator la această firmă, a auzit de B.V., dar nu-l cunoaşte şi nu a negociat cu acesta niciun contract, deşi contractul autentificat din 31 ianuarie 2003 atestă că cei 2 au fost prezenţi în faţa notarului public P.C.M.

Martora R.L., consilier juridic la grupul de firme M. din luna august 2002, a declarat că a redactat contracte, documente pentru Registrul Comerţului şi alte înscrisuri, care prin natura lor impuneau autentificarea de către notar, documente ce au fost semnate de persoanele menţionate în cuprinsul acestora, la sediul aşa-zisului grup de firme M., iar ulterior erau trimise la notarul P.C.M. pentru autentificare.

Aceleaşi aspecte sunt confirmate de martora C.L., avocat colaborator la Cabinetul Individual de Avocatura V.P., care a declarat că, în perioada martie 2003 – aprilie 2004, în calitate de avocat a redactat contracte pentru societăţile din grup, situaţie ce rezultă şi din conţinutul acestora, contracte care se duceau, la cabinetul notarial al inculpatei P.C.M., deja semnate, în vederea autentificării, părţile nefiind de faţă.

Un aspect asemănător a fost relatat şi de martora S.C., juristă la grupul de firme M. care, în perioada iulie 2003 – noiembrie 2004, mergea personal de 2-3 ori pe săptămână cu documente la autentificat, la cabinetul notarului P.C.M., documente care erau deja semnate de părţi.

Ar rezulta că, persoanele care au semnat contractele de vânzare - cumpărare, care au avut ca obiect bunuri mobile şi imobile, nu au cunoscut conţinutul acestora, fiind folosite, în mod abil, de către conducătorii grupuiui infracţional organizat pentru atingerea scopului infracţional, acela de a aduce în incapacitate de plată SC F.N. SA, înainte de rezilierea contractului de privatizare.

Cu toate că motivele de recurs pe acest palier de discuţie, din partea procurorului, sunt amplu dezvoltate, cuprinzând şi aspecte care sunt obiective, o altă parte par veridice, iar altele au o totală acoperire în ansamblul probator administrat în cauză, de către instanţa de recurs va fi reţinut că doar în ceea ce priveşte actul material de falsificare a contractului din 28 noiembrie 2003 probele sunt concludente conducând la un adevăr cert şi absolut în dauna inculpatei, în ceea ce priveşte celelalte contracte totul poate fi circumscris cel puţin noţiunii in dubio pro reo.

În motivarea soluţiei de achitare, instanţa de fond reţine cu justeţe că atâta timp cât martorul P.G., care a semnat în calitate de administrator al SC B.W.N. SRL, contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 16 decembrie 2003, din 12 decembrie 2003, din 1 iulie 2003 şi din 9 februarie 2004, pe care această societate Ie-a încheiat cu SC S.T.R. SRL, reprezentată de G.L., a fost identificat pe baza actului de identitate, actele notariale fiind încheiate la sediul biroului notarial, aşa cum rezultă din încheierea de autentificare, astfel că inculpata P.C.M. a respectat prev. art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 36/1995 şi nu se poate reţine în sarcina acesteia infracţiunea de fals intelectual.

Cu privire ia contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 31 ianuarie 2003, semnat de martorul S.N., în calitate de asociat al SC B.W.P. SRL, instanţa retine că acesta a fost prezent în faţa notarului public, dovadă în acest sens fiind actul de identitate al părţii şi copia unui ordin de plată prin care a făcut dovada achitării preţului, acte anexate la contract, precum şi faptul că acesta s-a prezentat în mai multe rânduri la acelaşi notar pentru a autentifica şi legaliza mai multe acte, folosind de fiecare dată 2 semnături, una în limba arabă şi alta indescifrabilă.

Cu privire la contractele de vânzare - cumpărare autentificate din 09 februarie 2004, semnate de martorul G.L., în calitate de reprezentant al SC S.T.R. SRL, având în vedere că inculpata a depus la dosar copia buletinului de identitate al semnatarei contractului, cu specimen de semnătură, cererea de autentificare a acţiunii şi Decizia de vânzare a activului semnate de martoră, instanţa de fond a constatat de asemenea just că şi aceste contracte au fost încheiate în prezenţa părţii.

Aceeaşi motivare, în sensul că notarul P.C.M. a încheiat actele în prezenţa părţilor, având în vedere că la dosar există copia actului de identitate este folosită de instanţa de judecată şi cu privire la contractele de vânzare - cumpărare din 28 noiembrie 2003, semnat de A.S.M. şi din 05 august 2003, semnat de A.B.B.

Certitudini vizează doar contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 28 noiembrie 2003.

Instanţa de fond a motivat că nu poate să reţină existenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), atâta timp cât concluzia din raportul de expertiză nu este confirmată şi de o altă probă care să răstoarne susţinerea inculpatei, în sensul că C.E. a fost prezentă la notariat la data de 28 noiembrie 2003 pentru perfectarea contractului de vânzare - cumpărare.

Ori tocmai martora C.E. a declarat că nu cunoaşte niciun aspect cu privire la activitatea desfăşurată de societatea V. şi că nu a semnat contractul în cauză. Mai mult, aspect de ordin ştiinţific ce înlătură orice dubiu ce ar putea plana în cauză, şi ce nu a fost operant în celelalte situaţii, unde nu s-au efectuat astfel de expertize, declaraţia sa este confirmată şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2005 - f. 159-163 din vol. II dos. urmărire, care confirmă faptul că semnăturile de pe contract nu îi aparţin.

Inculpata fiind de condamnat pentru un singur act material, va opera instituţia schimbării de încadrare juridică din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. în formă continuată în aceeaşi infracţiune dar în formă simplă.

La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele legale, reţinerea formei simple dar şi poziţia sa nesinceră, că a mai fost sancţionată cu aplic. art. 18¹ C. pen. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, ca gen, sancţiunea de 6 luni închisoare fiind îndestulătoare, iar ca modalitate de executare, incidente fiind disp. art. 81 C. pen.

Cu privire la latură civilă, motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen., având în vedere Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. a) teza a doua C. proc. pen. şi Decizia nr. 28 din 26 februarie 2008 cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. după abrogarea pct. 17¹ prin Legea nr. 356/2006, în ipoteza soluţionării recursului declarat cu privire la latura civilă a cauzei, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţând soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă generatoare de prejudiciu, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen.

În recurs însă, aspectele juridice inversându-se, respectiv o hotărâre de condamnare, se va retine că infracţiunea de bancrută frauduloasă este o infracţiune de daună, atunci când debitorul ascunde sau înstrăinează o parte din activul societăţii, activitate infracţională desfăşurată de inculpaţi în cauză.

Acţiunea civilă, alăturată acţiunii penale are ca obiect numai restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, în scopul primordial de a readuce la masa societăţii comerciale ajunsă în stare de insolvenţă, bunurile sau valorile dosite sau înstrăinate fraudulos prin acţiuni care intră în conţinutul infracţiunii de bancrută frauduloasă, dar şi pentru a anula în tot sau în parte înscrisurile false, potrivit art. 348 C. proc. pen.

Având în vedere că inculpaţii au iniţiat, susţinut şi exercitat acţiuni prin care au înstrăinat părţi însemnate din activele SC F.N. (terenuri, clădiri şi utilaje), direct către B.W.N. SRL ori prin intermediul altor societăţi,(unele dintre acestea funcţionând pe principiul firmelor fantomă) şi au prezentat datorii inexistente prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpărarea succesivă a unui utilaj şi înregistrarea în contabilitatea societăţii a achiziţiei unui bun inexistent, fără a plăti obligaţiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat, prin aceste operaţiuni creând starea de insolvenţă a SC F. SA, care a intrat în incapacitate de plată, fiind numit lichidator judiciar G.G.E. SRL, în cazul admiterii recursului, se impune a fi soluţionată şi latura civilă a cauzei.

Cu toate acestea, pentru acest moment procesual, în recurs, contextul şi cadrul existent la dosar nu permite o elucidare pe deplin a pricinii sub aceste aspecte.

Va fi de datoria instanţei de fond ca în rejudecare să clarifice toate aspectele necesare rezolvării laturii civile specifice cauzei, urmând a întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv administrare de probe (cu trimitere inclusiv la disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. c) C. proc. pen vizând situaţia I.C.C.J. în astfel de contexte procesuale), pentru restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor.

Ca şi prim aspect, în funcţie şi de trecerea unui interval de timp semnificativ de la momentul săvârşirii infracţiunii, va fi edificată situaţia juridică actuală a SC F.

Apoi, aspectul că, pornind de la hotărârea de vânzare a activelor SC F.N. SA, în perioada noiembrie 2001 - iulie 2004 au fost încheiate mai multe contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri, construcţii, utilaje, etc, între F.N. SA şi diferite societăţi, cu privire la care din probatoriul administrat în cauză a rezultat că sunt controlate şi coordonate de membrii grupului infracţional, multe dintre acestea fiind cunoscute ca făcând parte din aşa-numitul grup de firme M. Societăţile cu care s-au stabilit relaţii comerciale directe sunt: B.W.N. SRL., B.P.P. SRL, S.T.R. SRL, S.D.I. SRL, M.E. SRL şi V. SRL.

Va fi analizată tangenţa efectivă a acestora cu latura infracţională din speţă şi se va dispune în consecinţă pe plan civil, putând fi interogate, în măsura posibilului, persoanele direct afectate, respectiv reprezentaţii societăţilor. în acest sens, este de redat şi împrejurarea că, de-a lungul timpului aceste contracte ar fi fost supuse unor controale jurisdicţionale, fiind de urmărit efectiv rezultatele acestor demersuri, hotărârile judecătoreşti ce eventual s-au pronunţat, cu impact asupra modului de soluţionare a cauzei.

Se va avea în vedere latura infracţională complexă, vizând aspectul că finalitatea conceperii şi punerii în practică a circuitului fictiv viza şi linia de producţie pentru procesarea microbrichetelor din lemn, ce a fost atins în momentul în care a fost stinsă fraudulos creanţa pe care F.N. SA o avea la B.W.N. SRL. Stingerea creanţei s-a realizat prin compensarea datoriilor dintre cele două societăţi, activitate ce a avut loc în luna noiembrie 2004, în baza procesului-verbal de compensare încheiat în data de 30 noiembrie 2004, prin care se procedează la compensarea reciprocă a sumei de 89.905.047.410 lei, şi se va proceda astfel în consecinţă.

Nu în ultimul rând va fi trecută în revistă şi activitatea infracţională, strictă, dovedită, a notarului implicat, cu consecinţe de anulare doar a o parte din înscrisurile examinate.

Văzând şi disp. art. 191, art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. împotriva sentinţei penale nr. 192 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii O.K.H., l.G., M.O., E.A.E.R. şi P.C.M.

Casează în totalitate hotărârea tacată şi rejudecând:

Condamnă pe inculpatul O.K.H. (fiul lui K. şi al lui Z.), după cum urmează:

- pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Constată concursul real între infracţiuni prev.de art. 33 lit. a) C. pen.

Contopeşte pedepsele aplicate în baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 117 C. pen., dispune expulzarea inculpatului O.K.H.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată, de la 14 aprilie 2005 la 10 martie 2006.

Condamnă pe inculpatul M.O. (fiul lui K. şi al lui Z.), după cum urmează:

- pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani;

Constată concursul real între infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Contopeşte pedepsele aplicate în baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa principală de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Face aplicarea disp.art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 117 C. pen. privind expulzarea inculpatului M.O.

Condamnă pe inculpatul E.A.E.R. (fiul lui R. şi M.), după cum urmează:

- pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani;

Constată concursul real între infracţiuni prev.de art. 33 lit. a) C. pen.

Face aplicarea disp.art. 71 rap.la art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa principală a închisorii, perioada executată de la 14 aprilie 2005 la 4 iunie 2005.

Face aplicarea disp.art. 117 C. pen. privind expulzarea inculpatului E.A.E.R.

Condamnă pe inculpatul l.G. (fiul lui M. şi E.), după cum urmează:

- pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Constată concursul real între infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei principale aplicată inculpatului, fixând un termen de încercare în baza art. 862 C. pen., de 4 ani.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 863 C. pen. Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la interval de 3 luni, în zilele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informaţii de natură a putea controlate mijloacele lui de existentă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. Pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 14 aprilie 2005 - 14 martie 2006.

Schimbă încadrarea juridică dată faptei privind pe inculpata P.C.M. (fiica lui C. şi M.) din infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 289 alin. (1) C. pen.

Condamnă pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev.de art. 289 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

Dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, cu privire la latura civilă, în ceea ce priveşte anularea înscrisurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.O., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul M.J.

Onorariile parţiale, până la prezentarea apărătorilor aleşi, ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi O.K.H., l.G., E.A.E.R. şi P.C.M., în sume de câte 100 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2506/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4298/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2574/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs