ICCJ. Decizia nr. 2041/2010. Penal

Comentarii

0

R O M ÂN I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2041/2010

Dosar nr. 2597/121/2009

Şedinţa publică din 25 mai 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 438 din 14 octombrie 2009, Tribunalul Galaţi, secţia penală, a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul T.D. (fiul lui G. şi L.) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 78 C. pen. (faptă din perioada martie - aprilie 2009).

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului T.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului T.D., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii 24 ore aferentă zilei de 09 aprilie 2009 şi a arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la zi.

A condamnat pe inculpatul F.L. (fiul lui G. şi S.) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 78 C. pen. (faptă din perioada martie - aprilie 2009).

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului F.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului F.L., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii 24 ore aferentă zilei de 09 aprilie 2009 şi a arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la zi.

A condamnat pe inculpatul I.C.G. (fiul lui M. şi M.) Ia o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. (faptă din 09 aprilie 2009).

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului I.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81, art. 110 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului I.C.G. pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă, pe durata aceluiaşi termen şi pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului I.C.G. asupra disp. art. 83 C. pen. a căror nerespectare are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate a pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.C.G. durata reţinerii de 24 ore - aferentă zilei de 09 aprilie 2009 şi a arestării preventive de la 10 aprilie 2009 la 29 iunie 2009.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi, dispusă faţă de inculpatul I.C.G. prin încheierea de şedinţă din data de 22 iunie 2009 a Tribunalului Galaţi, până la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 3,7 grame rezină de cannabis provenită de la inculpatul F.L. (vânzarea din data de 03 aprilie 2009); 95,9 grame rezină de cannabis provenită de la inculpatul F.L. (vânzarea din data de 09 aprilie 2009); 2,1 grame rezină de cannabis ridicată de la locuinţa inculpatului F.L. cu prilejul percheziţiei domiciliare; 1,8 grame şi 2,0 grame rezină de cannabis ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare de Ia locuinţa numitului N.M.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul F.L. a sumei de 400 lei RON, dobândită din valorificarea drogurilor.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii T.D., F.L. şi I.C.G. la plata sumei de câte 2000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 16/D/P/2009 din 11 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- T.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de: art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;

- F.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 75 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.;

- I.C.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi art. 99 şi următoarele C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii N.M. şi C.C.G. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a dispus, totodată, disjungerea cauzei faţă de T.V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vederea continuării cercetărilor.

În fapt, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului T.D. s-a reţinut că, în perioada martie - aprilie 2009 a procurat, deţinut si distribuit în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inclusiv împreună cu alte persoane (între care şi un minor), respectiv inculpaţii F.L. şi I.C.G., diverse cantităţi de produse cannabis (marijuana şi haşiş] - droguri de risc înscrise în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143 2000. în privinţa inculpatului F.L. s-a reţinut că, în perioada martie - aprilie 2009 a procurat, deţinut şi distribuit în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inclusiv împreună cu alte persoane (între care şi un minor), respectiv inculpaţii T.D. şi I.C.G., diverse cantităţi de produse cannabis (marijuana si haşiş), - droguri de risc înscrise în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. în final, în sarcina inculpatului minor I.C.G., s-a reţinut că, în data de 09 aprilie 2009, acţionând împreună cu alte persoane, respectiv inculpaţii T.D. şi F.L., a deţinut o cantitate de haşiş - drog de risc înscris în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, ajutând la distribuirea acesteia.

Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul F.L., cunoscut de prieteni sub porecla de L., nu are nici o ocupaţie şi locuieşte în cartierul M. din mun. Galaţi, împreună cu soţia sa, F.A. Inculpatul F.L. este prieten cu inculpatul minor I.C.G., în vârstă de 17 ani. Prin intermediul unor cunoştinţe, inculpatul F.L. l-a cunoscut pe inculpatul T.D., ce locuieşte tot în mun. Galaţi. S-a reţinut că nici inculpatul T.D. nu are ocupaţie.

Pentru a obţine veniturile necesare existenţei, inculpatul F.L. a început să vândă droguri, substanţe cu privire la care s-a stabilit pe parcursul cercetărilor că le procura în acest scop de la inculpatul T.D. Aceste aspecte erau cunoscute şi de inculpatul I.C.G. a cărui relaţie de prietenie cu inculpatul F.L. se aprofundase în timp.

La data de 29 martie 2009, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea ilicită de trafic de droguri de risc a inculpatului F.L. Prin ordonanţa nr. l/IA/2009 din 29 martie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus autorizarea folosirii, pe o perioadă de 60 de zile, respectiv până la 28 mai 2009 a investigatorului acoperit D.V., şi a colaboratorului acestuia Ş.C., care să procure droguri de risc de la inculpat (ordonanţă filele 3-6. volumul 1).

Acţionând în baza ordonanţei, în seara zilei de 29 martie 2009, în jurul orelor 22.00, colaboratorul Ş.C. a avut o convorbire telefonică cu inculpatul F.L., stabilind să se întâlnească în cursul aceleiaşi seri pentru ca inculpatul să-i vândă o doză de marijuana.

În jurul orelor 22,30, colaboratorul s-a prezentat la locul de întâlnire stabilit de inculpat în zona blocului din cartierul M., municipiul Galaţi, cumpărând de la acesta o substanţă vegetală mărunţită, de culoare verde (ambalată într-un plic), despre care inculpatul a pretins că este marijuana, cu suma de 100 lei. Cu acelaşi prilej, inculpatul F.L. i-a spus colaboratorului că „pe viitor va trebui să cumpere de cel puţin 300 lei, întrucât nu mai vrea să se complice cu sume mici". Cantitatea respectivă de droguri a fost supusă iniţial unei testări preliminare, iar apoi unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico - chimice, stabilindu-se că aceasta are greutatea de 0,7 gr. şi conţine într-adevăr tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizata de planta Cannabis - drog de risc înscris în tabelul anexă nr. 111 al Legii nr. 143/2000, proba fiind consumată integral în procesul analizelor de laborator.

În ziua de 03 aprilie 2009, în jurul orelor 24,00, colaboratorul Ş.C. a fost contactat telefonic de inculpatul F.L. stabilind să se întâlnească în cursul acelei seri pentru ca inculpatul să-i vândă o cantitate de marijuana. Astfel, acţionând în baza aceleiaşi autorizaţii, colaboratorul Ş.C. şi investigatorul acoperit D.V. s-au întâlnit cu inculpatul F.L., în cartierul M. din municipiul Galaţi, cumpărând de la acesta o substanţă vegetală mărunţită, de culoare maro (ambalată într-un plic), despre care inculpatul a pretins că este haşiş, cu suma de 300 Iei, de faţă fiind şi martora C.S.L. şi inculpatul I.C.G. Cantitatea respectivă de droguri a fost supusă iniţial unei testări preliminare, iar apoi unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice, stabilindu-se că proba este constituită din 4,4 grame rezină de cannabis şi conţine tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizata de planta cannabis - drog de risc înscris în tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată parţial în cuprinsul analizelor de laborator, rămânând cantitatea de 3,7 grame rezină de cannabis.

În jurul datei de 19 sau 20 martie 2009, făptuitorul T.V.M., fratele inculpatului T.D., a închiriat prin intermediul martorei S.M.C. apartamentul din blocul M., apartamentul fiind proprietatea martorei D.S.N.

În ziua de 7 aprilie 2009, investigatorul acoperit s-a întâlnit cu inculpatul F.L., înţelegându-se ca în ziua de 9 aprilie 2009 acesta din urmă să-i vândă cantitatea de 100 grame haşiş contra sumei de 5.000 lei, discuţie ce a avut loc în prezenţa inculpatului I.C.G. Anterior, încă din data de 31 martie 2009, s-a autorizat de către instanţa de judecată interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor telefonice efectuate de numitul L., în fapt inculpatul F.L., fiind emise autorizaţiile din 31 martie 2009, din 01 aprilie 2009, din 03 aprilie 2009, din 07 aprilie 2009 în Dosarele cu nr. 1797/121/2009, 1863/121/2009, 1921/121/2009 şi 1990/121/2009 (autorizaţii filele 7, 16, 27, 38 şi încheieri şedinţă filele 6. 15, 26. 37-volumul II). întrucât inculpatul şi-a schimbat de fiecare dată numărul de telefon mobil, luându-şi evident măsuri de precauţie, nu s-a reuşit interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor telefonice pe care le-a efectuat, motiv pentru care, pentru fiecare autorizaţie, prin rezoluţie s-a dispus încetarea acestora (rezoluţii filele 8-10, 17-19, 28-30, 39-41, volumul II). S-a stabilit că noul număr de telefon mobil utilizat de inculpatul F.L., la data de 9 aprilie 2009, motiv pentru care prin ordonanţa nr. 1/AP/2009 din 09 aprilie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus autorizarea provizorie pentru 48 de ore, până la data de 11 aprilie 2009, a interceptării şi înregistrării comunicaţiilor telefonice ale inculpatului F.L. pentru noul post telefonic utilizat de acesta. Această ordonanţă a fost continuată ulterior, în termen legal, prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2096/121/2009, nemaifiind necesară prelungirea acesteia (ordonanţă provizorie filele 43 - 48, proces-verbal de redare rezumativă filele 49 - 56, încheiere de şedinţă filele 66-67).

De asemenea, prin ordonanţa nr. 2/AP/2009 clin 09 aprilie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus autorizarea provizorie pentru 48 de ore, până la data de 11 aprilie 2009, a efectuării de înregistrări de imagini în mediul ambiental asupra inculpatului F.L. şi a celorlalte persoane implicate alături de acesta în activitatea infracţională. Această ordonanţă a fost confirmată ulterior, în termen legal, prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2099/121/2009 (volumul II, ordonanţă provizorie filele 68-70, proces-verbal de redare rezumativă filele 71-72, încheiere de şedinţă filele 73-74).

În ziua de 9 aprilie 2009 s-a procedat la organizarea prinderii în flagrant a inculpatului F.L. şi a celorlalte persoane implicate în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc. în acest scop, s-a înmânat investigatorului acoperit D.V., pentru plata cantităţii de 100 grame haşiş ce urma să o cumpere de la inculpatul F.L., suma de 1.300 euro (echivalentul sumei de aproximativ 5.000 lei, solicitată de către acesta pentru efectuarea tranzacţiei), compusă din 8 bancnote având cupiura de 100 euro şi 10 bancnote având cupiura de 50 euro, după ce în prealabil seriile bancnotelor au fost notate şi fotografiate (volumul 1, proces-verbal filele 29-30, planşă fotografică filele 31-38).

În aceiaşi zi, respectiv 09 aprilie 2009, în jurul orelor 15,00, investigatorul acoperit D.V. a luat legătura cu inculpatul F.L., care a stabilit locul de întâlnire - iniţial zona restaurantului M.D. şi apoi gelateria situată în apropierea acestui restaurant, din mun. Galaţi. în cursul aceleiaşi zile, la puţin timp după discuţia avută cu investigatorul acoperit, inculpatul F.L. s-a întâlnit cu inculpatul I.C.G., acesta din urmă cunoscând împrejurarea că în acea zi urma ca inculpatul F.L. să vândă cantitatea de 100 grame haşiş, aşa cum se stabilise cu două zile înainte în cadrul discuţiei la care asistase.

În jurul orelor 15,40, inculpatul T.D. s-a deplasat la volanul autoturismului marca M., aparţinând fratelui său – T.V.M., împreună cu numitul C.C.G. zis S., ce îi este nepot, în cartierul M. de unde i-a luat pe inculpaţii F.L. şi I.C.G.

Toţi patru şi-au continuat deplasarea circulând pe mai multe străzi din municipiul Galaţi. Aceştia au staţionat un timp în zona restaurantului T. de pe strada Brăilei din mun. Galaţi, după care toţi au continuat deplasarea până în parcarea blocului din strada G.N. şi au intrat în apartamentul aparţinând lui N.M. - fratele inculpatului T.D. (proces-verbal filele 53 - 56, volumul 1).

La ora 16,40, cei patru, adică inculpaţii T.D., F.L. şi I.C.G. şi numitul C.C.G., au ieşit din locuinţa făptuitorului N.M. şi s-au deplasat cu acelaşi autoturism M., condus tot de inculpatul T.D., ajungând cu toţii la blocul M. din strada S. Aici, toţi patru au intrat în scara acestui bloc şi au urcat la apartament care, aşa cum s-a reţinut mai sus, fuseseră închiriat de numitul T.V.M.

În jurul orelor 18,00, toţi patru au revenit la autoturism, continuându-şi deplasarea către zona M.D. Pe drum, în timpul deplasării, inculpatul T.D. i-a dat inculpatului F.L., cantitatea de 100 grame haşiş întrucât, aşa cum s-a înţeles telefonic cu investigatorul acoperit, urma să aibă loc tranzacţia. Până să coboare din autoturism pentru a se întâlni cu investigatorul acoperit căruia urma să îi vândă haşişul, inculpatul F.L. i-a dat inculpatului I.C.G. pachetul cu haşiş, rugându-l să îl ţină el.

În zona M.D., cei doi inculpaţi, F.L. şi I.C.G., au coborât din autoturismul condus de inculpatul T.D. şi au mers la gelateria din zona restaurantului M.D., unde s-a întâlnit cu investigatorul acoperit, cantitatea de haşiş fiind asupra inculpatului I.C.G. Inculpatul F.L. a discutat cu investigatorul acoperit şi pentru că nu s-a înţeles cu acesta privind modul în care urma să se facă tranzacţia, aceştia au ieşit din gelaterie.

Întrucât între timp inculpatul T.D. a plecat din zonă cu autoturismul pe care îl conducea, şi în care rămăsese şi numitul C.C.G., inculpatul F.L. a chemat telefonic un taxi condus de martorul Ş.G., în care a urcat împreună cu inculpatul I.C.G. După scurt timp, cei doi au coborât din taxi întrucât în zonă şi-a făcut apariţia autoturismul marca M., condus de inculpatul T.D.

În aceste împrejurări, inculpaţii F.L. şi I.C.G. au urcat din nou în autoturismul condus de inculpatul T.D. în care se afla şi numitul C.C.G., zis S.

Până când a urcat în acest autoturism, inculpatul F.L. a preluat de la inculpatul I.C.G. cantitatea de haşiş.

Inculpatul F.L. i-a povestit inculpatului T.D. că nu a făcut tranzacţia întrucât i s-a părut suspectă persoana căreia urma să îi dea haşişul. În aceste împrejurări, inculpatul T.D. l-a încurajat pe inculpatul F.L., spunându-i să nu îşi facă probleme întrucât este normal un asemenea comportament din partea celui ce trebuia să cumpere drogurile, de vreme ce avea o sumă mare de bani asupra sa.

Legat de această discuţie, inculpatul F.L. s-a decis să meargă să facă tranzacţia, stabilind telefonic cu persoana interesată, în fapt investigatorul acoperit, să se întâlnească singur în zona M.D.

Inculpatul F.L. a mers să se întâlnească cu persoana interesată, iar inculpaţii T.D. şi I.C.G. şi numitul C.C.G. s-au deplasat din nou la locuinţa făptuitorului N.M. (procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice filele 59-63, volumul II).

În zona restaurantului M.D., inculpatul F.L., având cantitatea de haşiş asupra s-a urcat în autoturismul condus de investigatorul acoperit. Cei doi s-au deplasat în zona staţiei P., din strada S., mun. Galaţi, loc unde au făcut tranzacţia în sensul că inculpatul F.L. a primit suma de 1250 euro de la investigatorul acoperit în schimbul cantităţii de aproximativ 100 grame haşiş.

Imediat după efectuarea tranzacţiei, inculpatul F.L. a fost depistat şi imobilizat de organele de poliţie, găsindu-se asupra sa suma de 1250 curo, în cupiura şi cu seriile ce fuseseră anterior consemnate în procesul-verbal întocmit în acest sens (volumul I proces-verbal de flagrant filele 39 - 43, proces-verbal de consemnare serii bancnote filele 29 -31, planşă fotografică filele 31 - 38, 45 - 46).

Cantitatea de aproximativ 100 grame haşiş vândută de către inculpatul F.L. a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice, stabilindu-se că proba este constituită din 97,5 gr. substanţă solidă, că este rezină de cannabis şi conţine tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis - drog de risc înscris în tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată parţial în cuprinsul analizelor de laborator, rămânând cantitatea de 95,9 grame rezină de cannabis.

Imediat după realizarea flagrantului, s-a procedat Ia efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţele numitului N.M. şi inculpatului F.L. precum şi asupra autoturismului marca M. ce fusese condus de către inculpatul T.D.

Până Ia momentul descinderii în locuinţa aparţinând numitului N.M., la apariţia organelor de poliţie la uşa acestui apartament, inculpatul T.D.a sărit geamul de la parterul acestei locuinţe, fiind urmărit şi imobilizat de către organele de poliţie (volumul I, procese-verbala filele 88 - 89, 91 - 92, declaraţii N.M. fila 83, declaraţie C.C.G. filele 93-94). în apartamentul aparţinând numitului N.M., la momentul descinderii, au fost găsiţi şi identificaţi inculpatul I.C.G. şi numitul C.C.G., zis S. (volumul I, proces - verbal filele 62-64).

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa lui N.M., în vasul WC- ului din baia apartamentului, s-au găsit şi ridicat două pliculeţe cu o substanţă de culoare brună - un pliculeţ de formă dreptunghiulară conţinând o substanţă solidă sub formă de pulbere şi un pliculeţ din material plastic transparent conţinând o substanţă solidă de culoare brună sub formă de pulbere (volumul I, proces-verbal de percheziţie filele 62-64, planşă foto filele 70 - 77).

Cantităţile de substanţe solide ridicate de la locuinţa numitului N.M. au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice, stabilindu-se că proba este constituită din 2,5 grame respectiv 2,7 grame substanţă solidă că este rezină de cannabis şi conţine tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis -drog de risc înscris în tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată parţial în cuprinsul analizelor de laborator, rămânând cantităţile de 1,8 grame respectiv 2 grame rezină de cannabis.

Cu ocazia efectuării controlului asupra autoturismului marca M., ce fusese condus anterior de către inculpatul T.D., sub capacul de la schimbătorul de viteze a fost găsit şi ridicat un rest de ţigară ce conţinea fragmente vegetale mărunţite de culoare verde-oliv în amestec cu fragmente vegetale de culoare maro. În urma constatării tehnico-ştiinţifice s-a stabilit că proba este constituită dintr-un rest de ţigară care a conţinut tutun în amestec cu cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis - drog de risc înscris în tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată în totalitate în procesul analizelor de laborator.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa unde domiciliază fără forme legale inculpatul F.L. din municipiul Galaţi, M., pe raftul unui şifonier a fost găsit un plic din material plastic transparent conţinând o substanţă solidă cu aspect de rezină de culoare verde - oliv. în urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice s-a stabilit că proba este constituită din 2,6 grame rezină de cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis - drog de risc înscris în tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată parţial în procesul analizelor de laborator, rămânând cantitatea de 2,1 grame rezină de cannabis.

În cauză, la data de 14 aprilie 2009, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa aparţinând numitei D.S.N. din Galaţi, locuinţă ce fusese închiriata, aşa cum s-a mai precizat, de către T.V.M., fratele inculpatului T.D. Percheziţia domiciliară s-a efectuat în prezenţa martorei D.E., mama lui D.S.N. La momentul efectuării percheziţiei domiciliare, s-a constatat, printre altele, că bunurile ce au fost aduse în apartament de persoanele ce au locuit în acesta după momentul închirierii, fuseseră luate. Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare, pe parchet, lângă o măsuţă, a fost găsită o bucată de substanţă vegetală verde - oliv, ce a fost ridicată în vederea efectuări unei constatări ştiinţifice fizico-chimice, fiind ridicate totodată mai multe fragmente de urme papilare. în urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice s-a stabilit că proba ridicată din locuinţa precizată mai sus, are masa de 0,085 grame şi este constituită dintr-un fragment vegetal care aparţine genului cannabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis - drog de risc înscris în tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Proba a fost consumată în totalitate în procesul analizelor de laborator.

Cu ocazia audierii, martorul D.N. - tatăl lui D.S.N., a precizat, printre altele, legat de împrejurările în care a fost închiriat apartamentul fiicei sale, că în noaptea de 13 aprilie 2009, în jurul orei 24,00, privind de la balconul locuinţei sale către acest apartament, a sesizat că în interior era lumina aprinsă şi că apoi, după această dată, până la momentul efectuării percheziţiei domiciliare, nu a mai sesizat prezenţa unor persoane sau lumina aprinsă pe timp de noapte în acest apartament. Acest aspect duce la concluzia că în acea noapte, persoanele care au stat cu chirie în apartamentul aparţinând martorei D.S.N., şi-au luat bunurile personale.

Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în faza de urmărire penală, inculpatul T.D. a negat săvârşirea faptelor, precizând că este acuzat pe nedrept pentru implicarea sa în traficul de droguri de către ceilalţi inculpaţi. A susţinui că nu are nicio contribuţie la comiterea faptelor de către aceştia şi că, în ziua de 09 aprilie 2009, i-a transportat pe inculpaţii I.C.G. şi F.L. cu autoturismul marca M., fără să cunoască despre activitatea infracţională a acestora. De asemenea, a precizat că nu avea cunoştinţă ce vârstă inculpatului I.C.G. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut aceeaşi poziţie procesuală, menţinând în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală. A arătat că, după aprecierea sa, inculpatul I.C.G. are vârsta de 19-20 ani.

Audiaţi fiind de către procuror, cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpaţii T.L. şi I.C.G. au recunoscut săvârşirea faptelor, în modalitatea şi împrejurările mai sus descrise. Ambii inculpaţi au precizat că drogurile ce au făcut obiectul tranzacţiilor proveneau de la inculpatul T.D. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul I.C.G. s-a prevalat de dreptul de a nu face declaraţii, drept prev. de art. 70 C. proc. pen., arătând totuşi că menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi că regretă săvârşirea faptei. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.L., acesta a adoptat în faza cercetării judecătoreşti o altă poziţie procesuală. Astfel, acesta a recunoscut că în ziua de 09 aprilie 2009 s-a întâlnit cu o persoană pe care o cunoscuse prin intermediul vărului inculpatului I.C.G. (în fapt investigatorul sub acoperire D.V.) căreia i-a vândut cantitatea de 90 grame haşiş, pentru suma de 1250 euro. Cu privire la provenienţa drogurilor, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor făcute în faza de urmărire penală, susţinând că le găsise, cu două săptămâni înainte, într-un taximetru. A arătat inculpatul că i-a adus la cunoştinţă lui I.C.G. atât provenienţa bunurilor, cât şi împrejurarea că urma să le vândă în ziua respectivă; de asemenea, a susţinut că inculpatul T.D. nu avut cunoştinţă despre faptul că avea asupra sa cantitatea de haşiş şi că urma să o vândă persoanei respective.

Instanţa de fond a apreciat că susţinerile inculpaţilor T.D. şi F.L. (în faza cercetării judecătoreşti), privitoare la neimplicarea inculpatului T.D. în activitatea infracţională sunt infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia tuturor celor trei inculpaţi rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul verbal din 30 martie 2009 întocmit de investigatorul sub acoperire D.V. din care rezultă că în ziua de 29 martie 2009, în jurul orei 22,00, inculpatul F.L. i-a vândut colaboratorului Ş.C. un plic în care se afla o substanţă vegetală mărunţită, de culoare verde, despre care a afirmat că afirmat că este marijuana, substanţă care a fost predată investigatorului sub acoperire (fila 11, vol. 1 dosar urm. pen.); raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 06 aprilie 2009, potrivit căruia proba în litigiu, procurată de investigatorul sub acoperire prin intermediul colaboratorului Ş.C., la data de 29 martie 2009, este constituită din 0,7 grame cannabis. În proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis; cannabisul face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000- privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. (filele 16-17 vol. 1 dosar urm. pen.);

- procesul verbal din 04 aprilie 2009 întocmit de investigatorul sub acoperire D.V., din care rezultă că la data de 03 aprilie 2009, colaboratorul Ş.C. şi investigatorul acoperit D.V. s-au întâlnit cu inculpatul F.L., în cartierul M. din municipiul Galaţi, cumpărând de la acesta o substanţă vegetală mărunţită, de culoare maro (ambalată într-un plic), despre care inculpatul a pretins că este haşiş, cu suma de 300 lei, de faţă fiind şi o persoană de sex feminin ce-l însoţea pe inculpat, identificată ulterior în persoana martorei C.S.L. (fila 19, vol. 1 dosar urm. pen.) raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. din 06 aprilie 2009, potrivit căruia proba în litigiu, respectiv substanţa procurată de investigatorul sub acoperire D.V. de la inculpatul F.L., la data de 03 aprilie 2009, este constituită din 4.4 grame rezină de cannabis. în proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC). Substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis; rezina de cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000 - privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. (filele 25-26 vol. I dosar urm. pen.).

- procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din care rezultă că la data de 09 aprilie 2009, organele de urmărire penală au depistat pe inculpatul F.L. având asupra sa suma de 1250 euro provenind din vânzarea către investigatorul acoperit D.V. a unei cantităţi de haşiş. (filele 60-61 dosar urm. pen.); raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 10 aprilie 2009, potrivit căruia proba în litigiu, respectiv substanţa procurată de investigatorul sub acoperire D.V. de la inculpatul F.L., la data de 09 aprilie 2009 este constituită din 97,5 grame rezină de cannabis. În proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis; rezina de cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000 - privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (filele 49-50 dosar urm. pen.);

- procesul verbal de supraveghere operativă din care rezultă în detaliu traseul urmat de inculpaţii T.D., I.C.G. şi F.L. precum şi de numitul C.C.G., în ziua de 09 aprilie 2009, până la realizarea acţiunii de flagrant (filele 53-54 dosar urm. pen.);

- procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa numitului N.M. (fratele inculpatului T.D.) din 09 aprilie 2009, ocazie cu care au fost depistaţi inculpatul I.C.G. şi făptuitorul C.C.G., iar în vasul WC-ului din baia apartamentului, s-au găsit şi ridicat două pliculeţe cu o substanţă de culoare brună - un pliculeţ de formă dreptunghiulară conţinând o substanţă solidă sub formă de pulbere şi un pliculeţ din material plastic transparent conţinând o substanţă solidă de culoare brună sub formă de pulbere (volumul I, proces-verbal de percheziţie filele 62-64, planşă foto filele 70-77);

- raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 10 aprilie 2009, potrivit căruia probele în litigiu, respectiv substanţele găsite în locuinţa numitului N.M., la data de 09 aprilie 2009 sunt constituite din 2,5 grame rezină de cannabis şi 2,7 rezină de cannabis. În probele înaintate s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis; rezină de cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000- privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (filele 79-80, vol. 1 dosar urm. pen.);

- procesul verbal întocmit de lucrători din cadrul B.C.C.O. Galaţi din care rezultă că la momentul descinderii în vederea efectuării percheziţiei la domiciliul numitului N.M., din locuinţa respectivă, a ieşit, escaladând geamul, un tânăr ce ulterior a fost imobilizat şi identificat în persoana inculpatului T.D. (filele 88-89, vol. 1 dosar urm. pen.);

- procesul verbal de percheziţionare a autoturismului marca M. aparţinând numitului T.V.M. - fratele inculpatului T.D. şi care a fost condus de acesta din urmă, din care rezultă că între scaunele din faţă, sub capacul de protecţie de la schimbătorul de viteze a fost găsită o foiţă de ţigară, răsucită la ambele capete, n care se afla o substanţă vegetală de culoare maro în amestec cu o substanţă vegetală de uloare verde - oliv (fila 104, vol. 1 dosar urm. pen.);

- raportul de constatare tehnico - ştiinţifică 10 aprilie 2009, potrivit căruia proba în litigiu, ridicată din autoturismul percheziţionat este constituită dintr-un rest de ţigaretă care conţine tutun în amestec cu cannabis. în proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată" din planta cannabis: cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 1432000- privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (filele 106-107 dosar urm. pen.);

- procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din 09 aprilie 2009, din care rezultă la locuinţa fără forme legale a inculpatului F.L. a fost găsit un plic din material plastic în care se află o substanţă brun verzuie (filele 118-119); raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 10 aprilie 2009, potrivit căruia proba în litigiu, ridicată din locuinţa inculpatului F.L. este constituită din 2.6 grame rezină de cannabis. In proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC). substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis; rezină de cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000- privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (filele 125-126 dosar urm. pen.);

- procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din 14 aprilie 2009, din care rezultă la locuinţa închiriată de numitul T.V.M. a fost găsit un fragment de substanţă vegetală de culoare verde oliv (filele 135-136); raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 06 mai 2009, potrivit căruia proba în litigiu, ridicată din locuinţa închiriată de numitul T.V.M., eu masa de 0.085 grame este constituită dintr-un fragment vegetal care aparţine genului cannabis. în proba înaintată s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis (filele 165-166 vol. I dosar urm. pen.);

- declaraţia martorului Ş.G. - taximetrist care arată că în ziua de 09 aprilie 2009, a solicitarea inculpatului F.L., l-a dus pe acesta şi pe un tânăr C. în faţa Oficiului Poştal clin M.; de aici, în urma unui apel telefonic efectuat de F.L., cei doi au fost preluaţi de un M. de culoare albă şi au plecat într-o direcţie necunoscută. Arată martorul că, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 17,00, a primit un sms de la L., care îi cerea să vină în parcarea de la M.D.; acolo i-a văzut pe L. şi pe C., stând de vorbă cu un individ, în faţa gelateriei, după care s-au urcat în acelaşi autoturism M. de culoare albă şi au plecat într-o direcţie necunoscută (filele 75-79 dosar urm. pen., 134 dosar instanţă);

- declaraţia martorei C.S.L. care a arătat că l-a cunoscut pe F.L. în vara anului 2008 şi ştia că este consumator de haşiş; a precizat martora că în seara zilei de 03 aprilie 2009, în prezenţa ei, L. a vândut unui tânăr un pliculeţ în care se afla haşiş, în schimbul sumei de 300 Iei şi s-au înţeles să se întâlnească peste câteva zile, pentru a-i vinde o cantitate mai mare de haşiş (filele 80-82 dosar urm. pen., 129 dosar instanţă).

- declaraţiile martorilor S.M.C., D.S.N. şi D.N. din care rezultă că apartamentul situat în str. S., proprietatea martorei D.S.N., şi care a fost vizitat de către inculpaţi în data de 09 aprilie 2009, mai înainte de întâlnirea cu investigatorul acoperit, era închiriat numitului T.V.M. (filele 168-182 dosar urm. pen., 130, 131, 132 dosar instanţă).

Reţine instanţa de fond că în faza de urmărire penală a fost audiat în condiţiile art. 86 C. proc. pen. colaboratorul Ş.C. care a arătat că prin intermediul unor prieteni comuni a cunoscut un individ poreclit L. (inculpatul F.L.), care s-a lăudat că deţine droguri atât pentru consum propriu cât şi pentru comercializare. Martorul a precizat că în data de 29 martie 2009 l-a contactat telefonic pe L., iar conform înţelegerii s-au întâlnit, în jurul orei 22,00 în cartierul M., împrejurare în care L. i-a vândut un pliculeţ în care se afla circa 1 gram de substanţă vegetală, de culoare verde, contra sumei de 100 lei. Despre această substanţă, L. a afirmat că este marijuana (filele 9-10, vol. I dosar urm. pen.).

Probele menţionate se coroborează şi cu procesele verbale în care s-a consemnat conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul F.L. (filele 49-63 dosar urm. pen.).

În opinia instanţei de fond, împrejurarea că martorii audiaţi în cauză nu l-au indicat pe inculpatul T.D., ca fiind autorul infracţiunii nu poate conduce la achitarea acestuia, astfel cum au solicitat apărătorii inculpatului; sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate rezultă că inculpatul T.D. nu vindea drogurile direct, ci prin intermediul coinculpaţilor, în special prin mijlocirea inculpatului F.L. În acest sens, prima instanţă a reţinut că, în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, inculpatul F.L. a recunoscut săvârşirea faptelor, în modalitatea şi împrejurările mai sus descrise, şi a arătat în mod constant că drogurile vândute proveneau de la inculpatul T.D. (filele 136-156, vol. 2 dosar urm. pen.). Susţinerile inculpatului F.L. au fost continuate şi de inculpatul I.C.G. care a arătat că în ziua de 09 aprilie 2009, T.D. şi S. (C.C.G.) au mers să cântărească cantitatea de haşiş ce urma a fi vândută numitului M. (investigatorul sub acoperire), iar în momentul în care inculpatul F.L. s-a hotărât să facă tranzacţia, a primit drogurile de inculpatul T.D. (filele 159-185 dosar urm. pen.).

În opinia instanţei de fond, susţinerea inculpatului F.L., făcută în faza cercetării judecătoreşti, în sensul că a găsit drogurile ce au tăcut obiectul tranzacţiilor, anterior, într-un taximetru, nu poate fi reţinută ca fiind corespunzătoare realităţii. Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaraţiilor date anterior trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită, şi totodată să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză - condiţii ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Dimpotrivă, s-a apreciat că revenirea asupra celor declarate iniţial, a fost făcută pentru a susţine apărarea inculpatului T.D. şi ca urmare a presiunilor (ameninţărilor) exercitate atât personal de către inculpatul T.D. asupra inculpatului F.L., cât şi prin intermediul fratelui inculpatului, presiuni exercitate asupra rudelor inculpatului F.L. În sprijinul acestei concluzii vin declaraţiile numitelor F.S. şi F.J. (mama şi respectiv sora inculpatului F.L.) care au precizat că din discuţiile purtate cu acesta, după momentul arestării preventive, au aflat că este ameninţat continuu de către inculpatul T.D. pentru a-şi schimba declaraţia şi a lua toată răspunderea asupra lui; mama inculpatului a arătat că a fost abordată de numitul N.M., fratele inculpatului T.D., care i-a cerut să-şi convingă fiul să-şi schimbe declaraţiile (filele 33-35 dosar instanţă).

Concluzionează instanţa de fond că declaraţiile inculpaţilor F.L. şi I.C.G. (făcute în cursul urmăririi penale) coroborate cu procesul verbal de percheziţie din care rezultă că în autoturismul condus de inculpatul T.D. s-au găsit droguri fac dovada săvârşirii faptei de către inculpat. Cât priveşte declaraţiile martorilor N.M. şi C.C.G., s-a apreciat că acestea nu susţin apărarea inculpatului T.D., ci dimpotrivă. în condiţiile în care primul martor nu a putut justifica existenţa drogurilor găsite cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul său, iar cel de-al doilea a precizat că pe timpul vizitei efectuate în apartamentul primului nu a folosit baia, împrejurarea că inculpatul T.D. a fugit, la sosirea organelor de poliţie, coroborată cu celelalte fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză nu poate conduce decât la concluzia că drogurile găsite în vasul WC-ului (ce s-au dovedit a fi rezinâ de cannabis) au fost aruncate de inculpatul T.D. înainte de descinderea organelor de poliţie.

De asemenea, nu a fost reţinută apărarea inculpatului T.D. în sensul că nu a avut cunoştinţă despre împrejurarea că inculpatul I.C.G. este minor, apărare infirmată de declaraţiile inculpatului I.C.G., dar şi de cele declarate de însuşi inculpatul, mai înainte de începerea urmăririi penale când a precizat că tânărul care-l însoţea pe F.L. avea vârsta de aproximativ 15 ani. Mai mult, Constituţia şi fizionomia inculpatului I. pot forma convingerea că acesta ar avea o vârsta mai mică decât cea reală şi, nicidecum vârsta de 19 ani astfel cum a apreciat inculpatul T.D. în cursul judecăţii.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului T.D., instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite apreciat în raport de condiţiile concrete în care a fost săvârşită (în mod continuat, pe o perioadă scurtă de timp, inculpatul antrenând în activitatea infracţională şi alte persoane, inclusiv un minor), precum şi persoana şi conduita procesuală a inculpatului. Conform fişei de cazier, inculpatul T.D. este cercetat şi într-o altă cauză, faţă de acesta fiind pusă în mişcare acţiunea penală în Dosarul nr. 956/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, împrejurarea că persistă în conduita infracţională şi a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului, instanţa de fond a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia. Din perspectiva modalităţii de executare, ţinând cont de gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului şi de cuantumul pedepsei aplicate, instanţa îşi formează convingerea că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea electivă a acesteia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului F.L., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite apreciat în raport de condiţiile concrete în care a fost săvârşită (în mod continuat, pe o perioadă scurtă de timp, împreună cu alte persoane, inculpatul antrenând în activitatea infracţională şi un minor, precum şi persoana şi conduita inculpatului care este la prima abatere de la legea penală, iar pe parcursul procesului a avut o conduită oscilantă. Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, şi a avut o conduită oscilantă pe parcursul procesului, de natură a îngreuna aflarea adevărului, instanţa a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia. Cât priveşte modalitatea de executare, ţinând cont de gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului şi de cuantumul pedepsei aplicate, instanţa de fond a considerat că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului minor I.C.G., instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială (reduse la jumătate conform art. 109 C. pen, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite apreciat în raport de condiţiile concrete în care a fost săvârşită, precum şi persoana şi conduita procesuală a inculpatului. Potrivit fişei de cazier (fila 114 dosar urm. pen.), inculpatul nu are antecedente penale iar conform concluziilor referatului de evaluare, inculpatul a comis fapta pe fondul unei supravegheri neadecvate din partea părinţilor cu privire la programul său de viaţă, şi calitatea grupului de prieteni, şi a ignorării consecinţelor negative pe care le implică frecventarea unor medii cu potenţial deviant. După comiterea faptei, respectiv după liberarea din mediul carceral, inculpatul a revenit la domiciliu, schimbându-şi atitudinea faţă de părinţi, dar şi faţă de anturajul pe care anterior îl frecventase. Astfel, a întrerupt legăturile cu vechiul anturaj, îşi petrece majoritatea timpului liber la domiciliu, iar ocazional joacă fotbal în curtea unei şcoli din apropiere. Părinţii îi monitorizează cu atenţie programul şi sunt foarte interesaţi de evoluţia fiului lor. Minorul nu s-a mai implicat în comiterea altor infracţiuni iar conduita sa în comunitate este decentă; a declarat că intenţionează să-şi continue cursurile şcolare, să obţină o calificare profesională iar ulterior să-şi găsească un loc de muncă. Având în vedere că inculpatul este la prima abatere de la legea penală, că a săvârşit fapta în minorat, că a avut conduită sinceră pe parcursul procesului şi având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia, astfel cum sunt relevate de referatul de evaluare, în favoarea sa a fost reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. Faţă şi de celelalte elemente de individualizare mai sus indicate, dar şi de contribuţia redusă a inculpatului instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei şi reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare. Cât priveşte modalitatea de executare, faţă de împrejurarea că inculpatul era minor la data săvârşirii faptei, a avut o participaţie redusa, nu are antecedente penale, s-a prezentat în faţa instanţei la fiecare termen de judecată, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Împotriva sentinţei inculpaţii T.D. şi F.L. au declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 2/ A din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelurile inculpaţilor T.D. şi F.L. şi a redus pedepsele aplicate acestora de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul F.L. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie. În motivarea apelului a susţinut că este la primul impact cu legea penală, până prezent a avut o conduită bună, a recunoscut şi regretat faptele, schimbarea declaraţiei la instanţa de fond s-a datorat faptului că a fost ameninţat, a contribuit la aflarea adevărului, situaţie în care poate beneficia de circumstanţele atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. A invocat că drogurile nu erau procurate de el, ci de către alte persoane, el doar intermediind vânzarea, că drogurile nu au ajuns în posesia consumatorilor, nici o persoană nu a fost afectată de traficul de droguri, că profiturile pe care le-a obţinut din activitatea infracţională au fost minime. De asemenea că la primele două acte materiale, cantităţile de droguri traficate au fost neînsemnate, situaţie în care poate beneficia de circumstanţele atenuant prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Pentru toate elementele de individualizare de mai sus, având în vedere că este conştient de gravitatea faptelor săvârşite, a susţinut că scopul procesului penal şi reeducarea sa pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 C. pen.

Inculpatul T.D. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie. în motivarea apelului, a invocat următoarele aspecte: nu a săvârşit faptele pentru care este cercetat, nu a furnizat droguri inculpaţilor F.L. şi I.C.G., nu a cunoscut că cei doi au droguri şi nu a avut nici o înţelegere cu aceştia, nu a primit nici o sumă de bani din banii obţinuţi de inculpatul F. din vânzarea drogurilor, nu există probe din care să rezulte că el a participat la săvârşirea faptelor şi a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.; consideră că singura vină pe care o are este aceea că i-a transportat pe inculpaţii inculpaţilor F.L. şi I.C.G. Cu privire la această faptă, a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, deoarece art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sancţionează transportul de droguri şi nu transportul unor persoane care au asupra lor droguri şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Analizând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpaţii F.L. şi T.D., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate, a reţinut în mod corect faptele săvârşite de cei trei inculpaţi şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

În opinia instanţei de apel, apărările inculpatului T.D., în sensul că nu a săvârşit faptele pentru care este cercetat, că nu a avut nici o înţelegere cu ceilalţi inculpaţi şi nu a ştiut că aceştia deţin şi vând droguri sunt nefondate fiind contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul F.L., în cele două declaraţii date la data de 09 aprilie 2009, a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul I.C.G. de mai mult timp, din cartier, şi ştie că acesta are 17 ani. Arată că, în urmă cu două săptămâni, a aflat de la alţi prieteni din cartier că acasă la M.C. este organizată o petrecere la care cântă C.N., un lăutar pe care îl cunoştea mai demult. A mers la petrecerea respectivă împreună cu inculpatul I.C.G. La această petrecere au participat T.D. zis D., V. un frate de-al gazdei, M. (gazda), soţia acestuia, un copil de-al lor şi formaţia de muzică (aproximativ 4 lăutari). Aici, împreună cu cei care erau acolo au ascultat muzică şi a fumat o ţigară cu haşiş. Arată că această ţigară a confecţionat-o el, haşişul respectiv avându-l de Ia T.D., care i l-a dat ambalat într-o punguţă. La plecare, a luat punga de haşiş cu el şi, în următoarele zile a mai făcut 2 ţigări pentru consumul propriu. La o zi sau două, C. i-a spus că are un văr care vrea să cumpere haşiş. Deoarece nu mai avea bani, a fost de acord şi, într-o seară, a vândut, de faţă fiind şi C., o parte din haşiş. Vărul lui C. a venit însoţit de un alt tânăr, căruia i-a vândut haşişul cu suma de 3 milioane, bani pe care i-a cheltuit împreună cu C. În perioada ce a urmat, l-a contactat de pe telefonul mobil pe tânărul căruia îi vânduse haşişul şi l-a întrebat dacă i-a plăcut şi dacă este dispus să mai cumpere. S-au întâlnit şi acesta i-a spus că vrea să cumpere 100 de grame. Arată inculpatul că s-a întâlnit cu T.D. şi i-a adus la cunoştinţă că tânărul respectiv doreşte să cumpere 100 grame de haşiş cu 50 milioane lei. În urmă cu aproximativ trei zile, T.D. l-a sunat şi i-a spus că poate să ofere amicului său 100 grame de haşiş. în aceste condiţii a luat legătura cu amicul său şi au stabilit să se întâlnească la data de 09 aprilie 2009 la gelateria din M. Arată că inculpatul Ibrian a primit punga cu haşiş de la T.D. Arată că a avut o discuţie cu T.D. şi i-a spus că nu vrea să mai facă nimic, însă acesta l-a asigurat că nu are de ce sa-şi facă probleme. Audiat la data de 08 mai 2009 în prezenţa apărătorului ales, inculpatul F.L. a declarat că-şi menţine în totalitate declaraţiile date şi a precizat încă o dată că cel de la care a avut drogurile este T.D.

Este adevărat, reţine instanţa de apel, că la judecarea cauzei în fond, inculpatul F.L. şi-a schimbat declaraţia, susţinând că a găsit haşişul în urmă cu două săptămâni într-u taxi şi că inculpatul T.D. nu a avut cunoştinţă despre faptul că el are haşiş pe care urmează să-l vândă, însă, faţă de probele administrate în cauză, în mod corect s-a apreciat că această declaraţie este nesinceră şi a fost înlăturată. Sub acest aspect, relevante sunt declaraţiile martorilor F.S. şi F.J., mama, respectiv sora, din care rezultă că atât inculpatul T.D., cât şi rudele acestuia au făcut presiuni pentru ca inculpatul F.L. să-şi schimbe declaraţiile.

Participarea şi implicarea inculpatului T.D. în activitatea infracţională este susţinută şi de inculpatul I.C.G. Astfel, audiat la data de 09 aprilie 2009, inculpatul I.C.G. a declarat, printre altele, că D. (T.D.) împreună cu S. au spus că se duc să cântărească cele 100 de haşiş ce urma să le vândă lui M., că din discuţiile purtate de D. cu L.(F.L.) a înţeles că L. nu ar mai fi dorit să facă tranzacţia cu M., pentru că i se părea dubios, că după aproximativ 20 de minute L. s-a hotărât şi i-a cerut lui D. cantitatea de 100 grame haşiş, că a acceptat să ia punga cu droguri asupra sa, deoarece i-a fost frică, de faţă fiind D. şi S. În continuare, inculpatul I.C.G. arată că, iniţial, L. nu s-a înţeles cu M. asupra tranzacţiei, că ulterior s-au întâlnit cu D. şi în timp ce se plimbau cu maşina, L. i-a spus lui D. că nu mai vrea să facă tranzacţia, la care D. i-a spus lui L. să nu-şi facă probleme pentru că reacţia lui M. este normală, deoarece are o sumă bani la el şi nu cunoaşte oraşul. Mai arată inculpatul că după aproximativ 20 minute după ce au ajuns la locuinţa lui N.M., D. l-a sunat pe L., întrucât nu avea nici o veste de la acesta. Aceleaşi aspecte au fost relatate de inculpatul I.C.G. şi în declaraţiile pe care le-a dat la datele de 10 aprilie 2009 şi 08 mai 2009.

Se mai menţionează de instanţa de apel că existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpatului T.D. rezultă şi din procesul - verbal încheiat de organele de poliţie în data 09 aprilie 2009. Din acest proces-verbal rezultă că în urma controlului efectuat asupra autoturismului marca M., ce fusese anterior condus de inculpatul T.D., sub capacul de la schimbătorul de viteză a fost găsit un rest de ţigară cu conţinut de canabis, inculpatul neputând să justifice provenienţa acestuia. De asemenea, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa lui N.M., în vasul WC - ului din baia apartamentului s-au găsit două pliculeţe cu cannabis. în momentul în care poliţia a sunat la uşă, în locuinţă se aflau inculpaţii T.D. şi I.C.G., N.M., C.C. şi N.S. În momentul pătrunderii în locuinţă, în sufragerie se aflau N.M., I.C.G. şi C.C., iar N.S. se afla în bucătărie. Martorul N.M. a fost imobilizat imediat şi a declarat că nu este consumator de droguri şi nu ştie cum acestea au ajuns în locuinţa sa. Martorul C.C.G. a declarat că până la sosirea organelor de poliţie nu a mers la baie, situaţie în care, având în vedere şi celelalte fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, singura concluzie care se poate trage este că drogurile găsite în vasul WC - ului au fost aruncate de inculpatul T.D., înainte de descinderea organelor de poliţie.

Instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a înlăturat apărarea prin care inculpatul T.D. a susţinut că nu a ştiut că inculpatul I.C.G. este minor. Sub acest aspect s-a reţinut declaraţia dată în de 10 aprilie 2009, declaraţie în care inculpatul T.D. a precizat că L. era însoţit de un alt tânăr, în vârstă de activitatea aproximativ 15 ani, cât şi faptul că din planşele foto rezultă că inculpatul I.C.G. prezenta o constituţie şi o fizionomie care să-i formeze inculpatului T.D. convingerea că acesta are o vârstă mult mai mică decât cea reală.

De asemenea, s-a apreciată corectă observaţia instanţei de fond în sensul că martorii care au cumpărat drogurile nu l-au indicat pe inculpatul T.D., aspect ce nu înlătură existenţa faptei şi a vinovăţiei, atâta timp cât inculpatul nu vindea drogurile direct, ci prin intermediul altor persoane. Faptul că inculpatul T.D. nu a primit nici un ban de la inculpatul F.M.L. este explicabil.

Iniţial, pentru a câştiga încrederea inculpatului F.M.L., i-a dat o cantitate mică de droguri, pe care acesta să o consume în interes personal sau să o vândă şi să folosească banii în interes personal. Sub acest aspect, au fost avute în vedere declaraţiile inculpatului F.L. din care rezultă că în momentul când a primit prima cantitate de droguri nu a existat nici o discuţie cu privire la preţ. Ulterior, după ce i-a câştigat încrederea, inculpatul T.D. s-a hotărât să-l folosească pe inculpatul F.L. pentru vânzarea drogurilor şi banii obţinuţi să şi-i însuşească, eventual lăsându-i inculpatului F.L. o mică parte. Sub acest aspect, s-a avut în vedere că pentru actul material din data 09 aprilie 2009, între cei doi au existat discuţii prealabile prin care s-a stabilit preţul, faptul că în data de 09 aprilie 2009 inculpatul T.D. şi autoturismul condus de acesta s-au aflat la dispoziţia inculpatului F.L., deşi nu exista nici o obligaţie în acest sens, cât şi îngrijorarea inculpatului T.D. cu privire la soarta tranzacţiei - perseverenţa în a-l convinge pe inculpatul F. să facă tranzacţia, că după 20 de minute după ce au ajuns la locuinţa martorului N.M., l-a sunat si pe inculpatul F. pe telefonul mobil.

În opinia instanţei de apel, susţinerile inculpatului F.L., în sensul că poate beneficia de circumstanţe atenuante şi că scopul procesului penal şi reeducarea sa pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei, sunt nefondate. Din redactarea art. 74 alin. (1) C. pen., rezultă că reţinerea circumstanţelor atenuante este de atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia. în aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului. Or, faptele săvârşite de inculpatul F.L. au un grad ridicat de pericol social, inculpatul a atras în activitatea infracţională şi pe inculpatul minor I.C.G., a dat dovadă de perseverenţă infracţională - iniţial a vândut cantitatea de 0,7 grame cannabis, apoi 4,4 grame cannabis pentru ca la cel de-al treilea act material cantitatea vândută să fie de 97,5 grame cannabis.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, s-a constatat că acesta are doar şapte clase şi nu are nici o ocupaţie. Este adevărat că inculpatul F.L. a recunoscut şi regretat faptele dar aceasta s-a datorat faptului că, fiind pus în faţa unor probe evidente, nu a mai avut cum să conteste existenţa faptelor şi a vinovăţiei.

În final, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor F.L. şi T.D. sunt prea mari, din următoarele motive:

- există o vădită disproporţie între pedepsele aplicate inculpaţilor F.L. şi T.D. şi pedeapsa aplicată inculpatului I.C.G. Inculpaţilor F.L. şi T.D. li s-a aplicat câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executarea prin privare de libertate, pe când inculpatului I.C.G. i s-a aplicat doar o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării;

- descoperirea, dar şi săvârşirea faptelor a fost posibilă datorită activităţii şi perseverenţei colaboratorului acoperit. în concret, deşi colaboratorul sub acoperire a susţinut că inculpatul F.L. s-a lăudat în mod repetat în anturajul de prieteni că deţine droguri, atât pentru consum propriu, cât şi pentru comercializare, nu a fost identificată nici o altă persoană căreia inculpaţii să-i fi vândut droguri;

- întreaga cantitate de droguri vândută a fost confiscată, deci drogurile nu au ajuns la consumatori şi sănătatea populaţiei nu a fost afectată;

- cantităţile de droguri vândute, cel puţin la primele două acte materiale au fost foarte mici, respectiv de 0,7 grame - la primul act material şi de 4,4 grame - la cel de-al doilea act material.

Împotriva deciziei, M.P. şi inculpatul T.D. au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul său, inculpatul T.D. a fost ascultat de instanţa de fond (f. 56), în apel inculpatul invocând „dreptul la tăcere"(f. 52 verso, încheiere de dezbateri);

- în apel (f. 52 verso) şi în recurs nu au fost solicitate probe noi, cu acordul său recurentul-inculpat fiind ascultat (f. 39).

Examinând fondul recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen. (f. 46-51), apărarea inculpatului T.D. a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri şi achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, după caz, fie la instanţa de fond, fie la instanţa de apel, cu motivarea, în esenţă, că urmărirea penală şi cercetarea judecătorească au fost lacunare, că nu s-au făcut confruntări şi că declaraţiile coinculpaţilor sunt contradictorii.

Examinarea conţinutului textelor legale invocate, coroborată cu argumentarea în fapt şi în drept a motivelor de recurs, relevă evidenta neincidenţă a cazurilor de casare la care a făcut referire apărarea (cazuri prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen.).

Hotărârile atacate sunt motivate în fapt şi în drept (pag. 14-19 decizie şi pag. 2-14 sentinţă), nu conţin contradicţii ori neclarităţi, ambele instanţe s-au pronunţat asupra tuturor faptelor menţionate în actul de sesizare şi asupra tuturor probelor administrate.

Înalta Curte constată că, în mod expres, pentru inculpatul T.D., prima instanţă a motivat detaliat înlăturarea apărărilor acestuia (pag. 10-11 a sentinţei, cu referire la implicarea în vânzarea drogurilor, la cunoaşterea vârstei coinculpatului I.C. şi la explicaţiile existenţei contradicţiilor în declaraţiile coinculpatului F.L.).

De asemenea, Înalta Curte constată că şi instanţa de prim control judiciar a examinat şi, motivat, a înlăturat aceleaşi apărări ale inculpatului T.D. (pag. 15-18 a deciziei atacate).

În opinia Înaltei Curţi, amploarea motivării celor două hotărâri judecătoreşti cu privire la înlăturarea apărărilor inculpatului T.D. (apărări reiterate, în prezent, ca motive de recurs), prin trimiterea la argumente de natură probatorie, dar şi de natură juridică, justifică nu numai concluzia legalităţii şi temeiniciei sentinţei şi deciziei atacate, dar şi concluzia că nu se impune reluarea acestor argumente.

De asemenea, examinarea actelor şi lucrărilor dosarului primei instanţe şi instanţei de apel nu sugerează că judecătorii ar fi ignorat unele probe administrate ori nu s-ar fi pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

De altfel, reţine Înalta Curte, apărarea nu a arătat concret asupra căror probe administrate ori solicitate de apărare, sau asupra căror cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile inculpatului şi să influenţeze soluţia procesului, instanţele nu s-ar fi pronunţat.

Inculpatului i s-a admis cereri în probaţiune (f. 137 d.p.i.), probele au fost administrate (f. 174-175 d.p.i.), înainte de terminarea cercetării judecătoreşti nefiind solicitate alte probe de apărare (f. 182, 182 verso, d.p.i., încheierea de dezbateri). Având în vedere şi cererea apărării, instanţa de fond a amânat pronunţarea sentinţei, la dosar fiind depuse „concluzii scrise" (f. 176-181 d.p.i.). Instanţa de fond s-a pronunţat şi cu privire la celelalte cereri de probaţiune (f. 136, 137 verso, 138 d.p.i.).

De asemenea, după cum s-a menţionat, în apel nu au fost solicitate probe noi şi nici nu au fost formulate alte cereri, inculpatul T.D. invocând „dreptul la tăcere" (f. 52-53 d.a., încheierea de dezbateri).

Criticile potrivit cărora urmărirea penală şi cercetarea judecătorească ar fi lacunare, că nu s-ar fi făcut confruntări (deşi nu rezultă că s-ar fi solicitat de către apărare) şi că - în opinia apărării -declaraţiile coinculpaţilor sunt contradictorii, nu justifică legal soluţia casării hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la una dintre cele două instanţe.

Nici simpla afirmaţie potrivit căreia condamnarea inculpatului este greşită deoarece - în opinia apărării - „lipsesc probele directe" în acuzare, nu este suficientă pentru a justifica cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. („fapta nu există").

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Motivele invocate de apărare, în sensul că instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, că ar exista contradicţii între declaraţiile coinculpaţilor, ori că lipsesc probele directe în acuzare, nu sunt suficiente să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C.pr.pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. în înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acestuia este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

Pe de o parte, motivele revenirii coinculpatului F.L. asupra declaraţiilor anterioare, ceea ce a fost de natură să conducă la apariţia „contradicţiilor" invocate de apărarea inculpatului T.D., au fost corect constatate de către cele două instanţe care, pe acest temei, le-au înlăturat parţial.

Pe de altă parte, atât acuzarea, cât şi apărarea pot folosi - în dovedirea învinuirii ori în combaterea acesteia - atât probe directe, cât şi probe indirecte, fiind aplicabil principiul „egalităţii armelor", deoarece aşa cum s-a menţionat - potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. - probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

De asemenea, apărarea - într-un alt subsidiar - invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri cu privire la individualizarea pedepsei, apreciind că o pedeapsă legală şi temeinică aplicată inculpatului nu ar trebui să depăşească 3 ani închisoare.

În recursul M.P. a fost criticată individualizarea pedepsei realizată de instanţa de apel, solicitându-se casarea deciziei şi menţinerea sentinţei cu privire la inculpatul T.D., apreciind că reducerea pedepsei a fost neîntemeiată şi s-a bazat pe nereţinerea ori pe reţinerea eronată a unor împrejurări în care fapta a fost săvârşită (minoritatea unui coinculpat, cantitatea totală de droguri, contribuţia deosebită a inculpatului T.D. la săvârşirea faptelor, încercarea de influenţare a declaraţiilor unui coinculpat) şi pe ignorarea unor împrejurări care agravau răspunderea penală (art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit a) şi art. 75 lit. c) din C. pen.).

Cu referire la individualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine următoarele:

- în primă instanţă, inculpatul T.D. a fost condamnat la 5 ani închisoare;

- M.P. nu a declarat apel, apreciind ca fiind legală şi temeinică pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestui inculpat;

- în apel, în urma admiterii apelului inculpatului, a fost redusă de la 5 ani la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată acestuia;

- în recurs, M.P. critică reducerea pedepsei de la 5 ani la 4 ani închisoare, iar inculpatul susţine că o pedeapsă maximă nu ar trebui să depăşească 3 ani închisoare.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) C. pen. este sancţionată cu o pedeapsă între 3 şi 15 ani închisoare.

Înalta Curte apreciază corectă concluzia instanţelor că, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului T.D., nu se poate face abstracţie de existenţa împrejurărilor care, potrivit legii, agravează răspunderea penală a acestuia (forma continuată a infracţiunii - art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cele 2 circumstanţe agravante - art. 75 lit. a) şi lit. c) din C. pen., precum şi antecedenţa penală a inculpatului - cazier f. 87 d.u.p.).

Or, în aceste condiţii critica apărării privind individualizarea pedepsei şi, mai ales, cererea de reducere a pedepsei de la 4 ani închisoare la minimul special al textului incriminator al faptei (3 ani închisoare) sunt neîntemeiate.

Este deopotrivă neîntemeiată şi critica M.P. cu privirea la reducerea în apel a pedepsei cu 1 an închisoare.

Chiar în raport cu criticile prezentate la paginile 7-8 ale motivelor scrise de recurs, care vizează - practic - o greşită motivare a dispoziţiei de reducere a pedepsei inculpatului T.D. (motivarea reducerii pedepsei - pag. 18-19 ale deciziei), Înalta Curte apreciază că reducerea în apel a pedepsei cu numai 1 an închisoare (de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare) nu este de natură să justifice concluzia neobservaţii vădite a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (dispoziţiile părţii generale a C. pen.; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală) şi, mai ales, a scopului pedepsei definit de art. 52 C. pen.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa ce o va executa inculpatul T.D., chiar redusă la 4 ani închisoare, este aptă să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind incident cazul de casare invocat.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile M.P. şi inculpatului.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului M.P. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul T.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/ A din 26 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.D. reţinerea şi arestarea preventivă de la 9 aprilie 2009 la 25 mai 2010.

Obligă recurentul inculpat T.D. la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.

Constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi nu se referă la inculpatul F.G.L.

Constată că inculpatul F.G.L. a fost arestat în perioada 9 aprilie 2009 la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F.G.L. în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 25 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4289/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2094/2010. Penal. Infracţiuni privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1345/2010. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 149/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1669/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2094/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2506/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2574/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs