ICCJ. Decizia nr. 2307/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2307/2010
Dosar nr.126/59/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/ PI din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta T.L. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 723/P/2009 din 30 decembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, infirmată prin ordonanţa nr. 161/II/2/2010 din 17 februarie 2010 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub numărul 126/59/2010 din 08 februarie 2010, petenta T.L. a solicitat desfiinţarea ordonanţei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 723/P/2009 la data de 30 decembrie2009.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că această soluţie a fost dată părtinitor, în baza declaraţiei notarului public I.G. şi nu au fost luate în considerare, studiate şi analizate actele doveditoare depuse de către petenta, considerând că ordonanţa a fost dată fără temei legal.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse în cauză, respectiv Dosarul nr. 723/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, lucrarea nr. 1621/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 11 noiembrie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara Dosarul nr. 723/P/2009, ca urmare a învestirii organului de cercetare de către petenta T.L., născută L., care a formulat plângere împotriva notarului public I.G. şi a altor persoane, respectiv J.A., B.N. şi T.M.C. pentru comitere infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin plângerea formulată, petenta a reclamat faptul că notarul public I.G. ar fi comis infracţiunile anterior menţionate, în sensul că ar fi încălcat prevederile Legii notarilor publici. Astfel, s-a considerat că infracţiunile au fost comise prin încheierea de legalizare nr. 2166 din 13 iunie 2007 şi redactarea şi autentificarea actului de reapartamentare şi vânzare-cumpărare din 09 iulie 2007 autentificat sub nr. 757 din 13 iunie 2007. De asemenea, s-a învederat că notarul public a legalizat un tabel cu date şi semnături fals înscrise, legalizare înregistrată sub nr. 2166 din 13 iunie 2007.
Prin ordonanţa dată în Dosarul nr. 723/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public I.G. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), ca urmare a plângerii numitei T.L.; disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe J.A., B.N., T.M.C. pentru continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Pentru a da această soluţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut că notarul public, fiind audiat, a arătat că actele notariale au fost efectuate pe actele prezentate de părţi, respectiv preşedinta asociaţiei de locatari care şi-a asumat responsabilitatea pentru datele înscrise în tabelul nominal prezentat notarului public spre autentificare, nefiind necesară prezenţa în faşă notarului a persoanelor înscrise în tabelul nominal.
Prin urmare, s-a constatat că toate actele notariale încheiate de notarul public au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale, în cursul cercetărilor neputându-se stabili intenţia acestuia de a frauda legea sau de a afecta în vreun fel interesele petentei. S-a constatat, de asemenea, că nu s-a stabilit nicio înţelegere între părţi şi notar privind fraudele petentei, în consecinţă lipsind latura obiectivă a infracţiunilor reclamate ca fiind comise de notarul public I.G.
De asemenea, continuând cercetările în ceea ce priveşte o eventuală activitate infracţională în sarcina numiţilor J.A., B.N. şi T.M.C., s-a constatat că aceleaşi aspecte au mai fost reclamate şi au făcut obiectul Dosarului nr. 13286/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, în care a fost pronunţată rezoluţia nr. 13286/P/2007 din 11 martie 2008. De altfel, s-a apreciat că pentru aspectele reclamate în sarcina persoanelor anterior menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, cauza fiind declinată pentru continuarea cercetărilor.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petenta T.L., solicitând infirmarea ordonanţei emisă în Dosarul nr. 723/P/2009 privind pe notarul public I.G.
Prin ordonanţa dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 17 februarie 2010 în Dosarul nr. 161/11/2/2010, a fost admisă plângerea formulată de petenta T.L., s-a dispus infirmarea ordonanţei nr. 723/P/2009 şi completarea actelor premergătoare, dosarul urmând a se repartiza pentru completarea actelor premergătoare.
În motivarea sentinţei mai sus-menţionate instanţa a reţinut, în esenţă, că procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. nu este aplicabilă în cazul în care ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de procurorul ierarhic superior.
Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, petiţionara a declarat prezentul recurs.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prin ordonanţa din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara dată în Dosarul nr. 723/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public I.G. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), ca urmare a plângerii numitei T.L.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe J.A., B.N., T.M.C., pentru continuarea cercetărilor în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Împotriva acestei soluţii petiţionara T.L. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin ordonanţa din 17 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 161/II/2/2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a admis plângerea petiţionarei, a infirmat ordonanţa nr. 723/P/2009 şi a dispus completarea actelor premergătoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 57/2007, în recurs în interesul legii, a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
În acest sens s-a reţinut că prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este instituit limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, iar în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului s-au efectuat pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.
Prin urmare, în mod corect a apreciat instanţa de fond că o asemenea procedură nu este aplicabilă în cazul în care ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de procurorul ierarhic superior prin ordonanţa din 17 februarie 2010 dispusă în Dosarul nr. 161/II/2/2010.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.L. împotriva sentinţei penale nr. 94/ PI din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2340/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
