ICCJ. Decizia nr. 641/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 641/2010

Dosar nr. 2746/98/2007

Şedinţa publică din 19 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 56/F din data de 25 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată, prin apărător, de inculpatul I.M., respectiv din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de M.P. - D.N.A. pentru fiecare inculpat astfel:

1. Pentru inculpata E.V. din infracţiunile:

- art. 10 lit. b) din Legea 78/2000;

- art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

2. Pentru inculpata C.M. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prev. de:

-art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

3. Pentru inculpata S.D.L. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

4. Pentru inculpata Z.M. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

-art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

5. Pentru inculpata O.E. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

6. Pentru inculpata Z.Z. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

7.Pentru inculpata S.G. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

-art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

8. Pentru inculpatul I.M. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1)-5 C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

9. Pentru inculpatul B.S. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

10. Pentru inculpatul Z.I. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 215 alin. (1) – (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

11. Pentru inculpatul S.G. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea 78/2000;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni prev. de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

12. Pentru inculpata T.E. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap.la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în infracţiuni prev. de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

13.Pentru inculpatul N.I. din infracţiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea 78/2000;

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.

14. Pentru inculpatul I.R. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

15. Pentru inculpata G.L. din infracţiunile:

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000;

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.;

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

- art. 291 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în următoarele, pentru fiecare inculpat, astfel:

1. E.V. din: art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen. cu 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.;ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 10 lit. b) din Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.; ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

2. C.M. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

3. S.D.L. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

4. Z.M. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000- fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

5. O.E. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

6. Z.Z. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

7. S.G. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

8. I.M. din: art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) - Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

9. B.S. din: art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

10. Z.I. din art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

11. S.N. din: art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); art. 291 C. pen. în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); art. 291 C. pen.

12. S.G. din: art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000, art. 10 lit. c) Legea 78/2000, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

13. T.E. din: art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000, art. 10 lit. c) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

14. N.I. din: art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000, art. 10 lit. c) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 10 lit. c) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

15. I.R.L. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.; ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

16. G.L. din: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 în: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata E.V., fiica lui I. şi M., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în legătură cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata C.M., fiica lui I. şi T., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., achită pe inculpata S.D., (fostă Z.), fiica lui D. şi V., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata Z.M., fiica lui A. şi A., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata O.E., fiica lui C. şi I., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata Z.Z., fiica lui A. şi F., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata S.G., fiica lui C. şi E., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare şi neurmărirea destinaţiilor copil minor, contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul I.M., fiul lui Ş. şi A., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals, în legătură cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul B.S. fiul lui M.O. şi Z., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

10. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul Z.I., fiul lui G. şi S., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

11.În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.N. fiul lui M. şi M., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat arestat sub aspectul săv. infracţiunii de fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul S.G., fiul lui M. şi M., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

13. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata T.E., fiica lui C. şi P., cu antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 12 C. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de utilizare a creditelor bancare în alt scop decât cel pentru care a fost contractat prev. de art. 10 lit. c) Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

14. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul N.I., fiul lui C. şi I., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 12 C. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de utilizare a creditelor bancare în alt scop decât cel pentru care a fost contractat prev. de art. 10 lit. c) Legea 78/2000. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul I.R.L., fiul lui R. şi M., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

16. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata G.L., fiica lui C. şi A., fără antecedente penale, pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) Legea 78/2000 şi în legătură cu art. 10 lit. b) Legea 78/2000.

În baza art. 346 alin. final C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. - sucursala Ialomiţa.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: referate ofiţeri credite şi p.v. ale comitetului director din cadrul B.C.R. - sucursala Ţăndărei cu privire la acordarea creditelor nerestituite; contractul de antrepriză dintre SC I.C. SRL şi SC S.T. SRL din 01 martie 2000 şi facturi din 10 martie 2000 emise de SC S.T. SRL către SC I.C. SRL, contractul antrepriză nr. 114 din 07 septembrie 2000 dintre SC I.C. SRL şi SC S.I. SA şi facturile emise de către SC S.I. SA în baza contractului menţionat anterior; contractul dintre SC S.T. SRL şi SC S.I. SA şi contractul dintre SC S.T. SRL şi SC I.C. SRL pe baza cărora s-a acordat creditul de 4,9 mld. Lei (nr. 185 din 16 iunie 2000) către SC S.T. SRL, precum şi ordinele de plată în avans emise de SC S.T. SRL în executarea acestor contracte; factura din 09 august 2001 emisă de SC S. SRL către SC A. SRL; balanţele contabile ale SC S. SRL depuse la documentaţia contractului de credit 269 din 31 mai 2001; balanţa contabilă a SC A.S. SA depusă pentru obţinerea creditului 120 din 27 aprilie 2000; contract din 01 februarie 200 între SC A. SA şi SC A. SRL Slobozia;ordinele de plată prin care SC A. SA achită lucrări în avans către A.S. în februarie 2001; balanţele contabile folosite de SC A. SA la obţinerea celor patru credite; contractele comerciale încheiate între SC P.P. SRL şi SC B.C. Bucureşti, aflate la documentaţia creditelor obţinute de SC P.P. SRL.

În baza art. 353 alin. final C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii (sechestru judiciar) instituit asupra bunurilor mobile aparţinând inculpaţilor, măsuri luate prin ordonanţele din datele de 30 octombrie 2002, 05 noiembrie 2002 şi 18 noiembrie 2002 şi p.v. de aplicare a sechestrului (vol. VII u.p.).

Au fost obligaţi următorii inculpaţi, fiecare, la plata defalcată a onor expertize către expert D.L., respectiv următoarele sume, astfel: E.V. 3.961,2 lei, C.M. 3.961,2 lei, S.D.L. 3.961,2 lei, Z.M. 3.961,2 lei, I.M. 3.961,2 lei, B.S. 2.961,2 lei, Z.I. 3.961,2 lei, O.E. 3.961,2 lei, Z.Z. 3.961,2 lei, S.G. 3.961,2 lei, S.N. 3.961,2 lei, S.G. 3.961,2 lei, T.E. 3.961,2 lei şi G.L. 3.961,2 lei.

S-a luat act că următorii inculpaţi au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în prezenta cauză, după cum urmează: E.V. de la 04 noiembrie 2002 la 16 mai 2003; C.M. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; Z.M. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; S.D.L. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; B.S. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; I.M. de la 06 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; Z.I. de la 06 noiembrie 2002 la 16 mai 2003.

S-a luat act că inculpaţii S.G. a fost reţinut 24 ore de la 19 noiembrie 2002 şi I.R.L. reţinut 24 ore de la 19 noiembrie 2002.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

S-a reţinut că obiectul cauzei îl constituie „activitatea infracţională desfăşurată în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în legătură cu un număr de 24 credite acordate/derulate de B.C.R. S.A. - sucursala Ţăndărei, jud. Ialomiţa, majoritatea scadente şi nerestituite (celelalte fiind achitate „credit din credit"), activitate infracţională de relativă anvergură la care au participat - fie în tot, cum e cazul inculpatei E.V., fie pe diferite segmente conexe - această inculpată, 3 ofiţeri de credite şi 3 membri ai Comitetului director din unitatea bancară menţionată, precum şi, cu doi complici şi cei şapte beneficiari ai creditelor, în calitate de reprezentanţi ai societăţilor comerciale împrumutate".

De asemenea, s-a reţinut că acordarea, derularea şi utilizarea creditelor în speţă s-a desfăşurat cu flagranta încălcare a unei multitudini de nome cu specific bancar. În cadrul prezentării generale făcându-se referire la actele normative ce guvernau activitatea de creditare la BCR - sucursala Ţăndărei în perioada de referinţă.

Instanţa de fond, a constatat că de la data comiterii faptelor menţionate şi până la judecarea cauzei, a intervenit Legea nr. 69 din 26 martie 2007 care a abrogat, printre altele, şi infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, astfel încât, apreciind că faptele au fost dezincriminate, a dispus achitarea inculpaţilor, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii S.D.L., Z.M., Z.I., N.I., I.R.L. şi partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia.

În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspectele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. precizează că a înţeles să critice sentinţa penală nr. 56 pronunţată la data de 25 ianuarie 2008 de către Tribunalul Ialomiţa, secţia penală în Dosarul nr. 2746/98/2007, pentru greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor de către instanţa de fond fără a pune în discuţia părţilor această cerere.

Mai precizează că, menţine şi susţine motivele scrise detaliate care fac departajarea între funcţionarii bancari şi beneficiarii creditului, precum şi motivul suplimentar de apel şi solicită în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelată şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul celor solicitate în scris.

Inculpatele apelante S.M.L. şi Z.M. îşi retrag apelurile.

Inculpatul apelant Z.I. arată că nu se poate pune problema schimbării încadrării juridice a faptelor, din moment ce o anumită infracţiune a fost dezincriminată, iar M.P. prin motivele de apel cere să se constate că fapta a fost incriminată prin alte norme juridice. În opinia apărării, este clar că la acest moment nu este vorba despre o cerere de schimbare a încadrării juridice, întrucât acea conduită nu mai este incriminată, iar norma nu mai este în vigoare pentru a se putea solicita schimbarea încadrării juridice.

Având cuvântul asupra apelului, solicită să se constate că, în mod greşit au fost anulate ca fiind false acele contracte încheiate între SC P.P. şi SC B. SRL.

Cu privire la apelul parchetului, care vizează grava eroare de fapt, în opinia sa, prima chestiune care trebuie avută în vedere este în ce măsură schimbarea încadrării juridice şi faptele dezincriminate sunt corecte. În opinia apărării, sunt corecte, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub aspectul laturii subiective, întrucât nu există inducere în eroare. Aşa cum a fost stabilit cadrul procesual, calitatea de parte vătămată - parte civilă a avut-o BCR - sucursala Slobozia, acţiunea civilă nefiind soluţionată faţă de temeiul achitării. Este bine să se facă precizarea că o persoană juridică este o ficţiune a legii şi atunci nu se poate pune problema inducerii în eroare, pentru că, fiind o ficţiune, ceva nereal, nu putea fi înşelată decât prin reprezentanţii acesteia. Or, dacă aceştia sunt trimişi in judecată, întrucât de conivenţă cu subiecţii activi ai infracţiunii de înşelăciune ar fi urmărit prejudicierea băncii, nu se mai poate susţine faptul că au fost induşi în eroare.

Mai mult decât atât, susţinerea, în sensul că, funcţionarii băncii au calitate de subiect activ al infracţiunii de înşelăciune reprezintă o regretabilă eroare, întrucât activitatea funcţionarilor bancari, care exercită acte păgubitoare în cadrul atribuţiunilor de serviciu pentru unitatea la care sunt angajaţi, face obiectul infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen. si nicidecum al infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), pentru ca ori de câte ori avem de a face cu o conduită de natură să aducă o atingere relaţiilor sociale patrimoniale, conduită care aparţine funcţionarilor persoanei juridice, este incidenţă situaţia prevăzută în art. 248 C. pen. Astfel, în mod corect a stabilit instanţa de fond că nu există o acţiune de inducere în eroare a reprezentanţilor BCR - sucursala Slobozia neputându-se astfel vorbi de existenţa infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

În această situaţie, se pune problema în ce măsură, în cazul abrogării unei norme care incriminează o conduită, ca fiind infracţională, produce efecte atunci când acea conduită este incriminată în alte norme care nu au fost abrogate. Jurisprudenţa într-o primă fază s-a pronunţat în sensul că nu sunt incidente normele generale. Însă, potrivit unei decizii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a revenit asupra acestei interpretări şi s-a statuat că sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. pen., întrucât la abrogarea unei norme sunt incidente dispoziţiile din norma generală. Doctrina este şi ea împărţită, opinia majoritară fiind în sensul că, la abrogarea unei norme sunt aplicabile dispoziţiile normei generale.

Astfel, trebuie analizat în ce măsură conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care iniţial s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului se regăseşte în conţinutul constitutiv al altor infracţiuni care formează obiectul motivelor de apel. Şi nu se regăseşte.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 privind falsul şi uzul de fals săvârşit în secţiunea a-II-a, arată că la momentul respectiv legiuitorul a înţeles să incrimineze conduita sau elementul material din conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals şi uz de fals, aşa cum era prevăzută în partea specială a C. pen. având în vedere două condiţii şi anume: una vizând latura subiectivă, iar cealaltă vizând realizarea scopului urmărit, cerinţă esenţială ataşată elementului material. în situaţia în care s-a înţeles a fi pedepsită o conduită de către C. pen., se impune a fi analizate consecinţele abrogării unora dintre infracţiunile prevăzute în secţiunea a-II-a. Consecinţele faptelor care i se impută inculpatului nu sunt incriminate de către C. pen., însă infracţiunea din legea specială, în conţinutul ei constitutiv stabileşte că este o faptă de natură penală în scop sau în realizare. Dacă atitudinea infracţională avută în vedere de către inculpat, la comiterea falsului, a fost legată de realizarea scopului prevăzut în secţiunea a-III-a sau în scopul realizat uneia dintre infracţiunile respective avem de a face cu o unitate infracţională şi abrogarea acelor norme ar duce la încadrarea conduitei in infracţiunile tip C. pen. Or, prin motivele de apel nu a fost antamată o astfel de problemă, pe care apărarea înţelege să o ridice, apreciind că nu se pot reţine infracţiunile de fals şi uz de fals.

Referitor la reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu, arată că tezele parchetului se exclud şi nu se poate vorbi despre comiterea ambelor infracţiuni de către funcţionarii bancari.

Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune bancară, dispoziţiile acesteia nu pot fi incidente, întrucât înşelăciunea bancară nu există de lege lata şi mai mult decât atât, nu s-a precizat în care dintre alineatele art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) s-ar putea încadra faptele de complicitate.

Cât priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, consideră că aceasta nu poate fi luată în discuţie pentru că la pct. 3 din rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor pentru această infracţiune şi pe cale de consecinţă instanţa nu a fost sesizată şi învestită cu judecarea acesteia.

În Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată de către Completul de 9 Judecători, în care se arată că în ipoteza în care s-a făcut referire în considerentele rechizitoriului şi dacă nu se face referire şi în dispozitiv, instanţa nu trebuie să se pronunţe, Decizia a fost infirmată de o culegere a Curţii de Apel Bucureşti, care a fost ulterior a fost şi aceasta desfiinţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

O altă problemă se pune cu privire la soluţia care se va pronunţa de către instanţa de apel, în ipoteza în care se va constata că soluţia primei instanţe este greşită, întrucât art. 379 este restrictiv şi potrivit art. 13 din C.E.D.O. consacră dreptul la un recurs efectiv. În C. proc. pen. există o singură posibilitate prin care instanţa de recurs poate să analizeze într-un fel fondul şi anume atunci când în mod greşit s-a pronunţat instanţa inferioară. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat textul în sensul că, nu dă dreptul instanţei să reaprecieze probele, în această situaţie este clar că dacă nu se va trimite cauza la instanţa de fond, inculpatul nu se bucură de un recurs efectiv. ÎIntr-un eventual recurs nu se poate să antama chestiuni de fond, astfel că se impune casarea sentinţei penale atacate cu trimiterea spre rejudecare având în vedere dispoziţiile C.E.D.O., care se aplică cu prioritate. Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în sensul că atunci când avem de a face cu nerezolvarea fondului cauzei, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Referitor la acele infracţiuni de înşelăciune, fals şi uz de fals, solicită să se observe că instanţa nu a fost sesizată prin dispozitivul rechizitoriului.

Mai mult decât atât, subiectul activ al infracţiunii trebuie să aibă calitatea de funcţionar iar înscrisurile falsificate trebuie să aibă fie înscrisuri oficiale. Or, contractele încheiate între cele două societăţi nu sunt înscrisuri oficiale ci înscrisuri sub semnătură privată.

Pe de o parte, despre inculpatul Z.I. se afirmă că a încheiat acele contracte, situaţie în care în cazul infracţiunii de uz de fals, cel care uzează de fals este şi autorul falsului şi este absorbită în infracţiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Soluţia de achitare, pronunţată de către instanţa de fond, este corectă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care se solicită condamnarea inculpatului. înscrisurile mincinoase nu se pot confunda cu înscrisurile false, contractele încheiate chiar dacă ar atesta operaţiuni comerciale fictive ele tot nu sunt false.

Inculpatul apelant N.I. şi partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia critică soluţia arătând următoarele:

Un prim aspect se referă la faptul că, la fila 166 din dosarul instanţei de fond, parchetul a solicitat în anul 2007 schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. şi art. 248¹ C. pen.

Cu privire la acest aspect, solicită să se primească următoarele concluzii vis-a-vis de conţinutul actului de sesizare a instanţei prin care inculpaţii au fost scoşi de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii acestor infracţiuni.

Potrivit art. 385 pct. a teza a-II-a C. proc. pen. această solicitare este inadmisibilă.

Referitor la punctul doi din motivele de apel cât şi la notele depuse ulterior la instanţă, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile care au fost reţinute în rechizitoriu, în infracţiunile care vizau doar codul penal respectiv art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), 289 C. pen. şi 291 C. pen.

Această solicitare de schimbare a încadrării juridice, instanţa de fond a respins-o cu motivarea respectivă şi nu a fost privită ca un al doilea punct de vedere, ci ca un motiv de apel, astfel că, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Cu privire la propriul apel, arată că primul motiv se referă la faptul că instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), 291 C. pen. Considerând că soluţia legală şi temeinică de achitare trebuia întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi argumentată pe existenţa Legii nr. 69/2007 prin raportarea obligatorie la art. 12 C. proc. pen. privind retroactivitatea legii penale în timp.

Cu privire la temeiul soluţiei de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., aceasta presupune ca instanţa să fi făcut o analiză amănunţită şi concretă asupra elementelor constitutive ale infracţiunilor cu care a fost învestită şi cu care s-a învestit prin schimbarea încadrării juridice şi să constate că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective şi deşi soluţia pronunţată de către instanţa de fond îi este favorabilă inculpatului, apreciază că ar fi corect ca temeiul achitării să fie art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivat de faptul că infracţiunile C. pen. reţinute în rechizitoriu subzistă şi se raportează la două infracţiuni din legea specială, respectiv art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, care au fost dezincriminate la data de 01 aprilie 2007. Infracţiunile din celelalte texte de lege nu mai pot exista şi în această situaţie este corectă susţinerea instanţei de fond cu privire la unicitatea încadrării juridice, dată de către organul de urmărire penală cu ocazia sesizării instanţei în condiţiile în care infracţiunile C. pen. nu pot coexista în virtutea corelaţiei şi legăturii lor. Se dă citire textului aflat la pag. 28 din motivele de apel despre care parchetul afirmă că este total ajuridic.

O a doua posibilitate de achitare, consideră că poate fi întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., însă nu se regăseşte nici o referire concretă, în materialitatea ei, vis-a-vis de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi atunci când nu se concretizează cu nimic elementele care dovedesc infracţiunile, soluţia de achitare nu se poate întemeia decât pe lit. a).

Mai arată că, în cursul urmăririi penale, a solicitat să se indice înscrisul despre care se susţine că ar fi fals, a solicitat efectuarea a două expertize, una informatică şi una contabilă, însă toate cererile au fost respinse de către procuror. Însă, aceste cereri au fost reiterate în faţa instanţei de fond şi expertizele s-au efectuat după trei ani şi jumătate, dovedindu-se cu prisosinţă că absolut toate documentele, cererile şi creditele au fost acordate în mod legal cu respectarea tuturor normelor bancare. Mai mult decât atât, din vara anului 2000 şi până în septembrie 2002 B.C.R. a susţinut această atitudine faţă de inculpatul N.I., arătând că niciodată acesta nu a avut întârzieri în derularea creditelor, niciodată nu s-a aflat în afara bilanţului. Primul element este scoaterea creditelor în afara bilanţului şi această situaţie nu a existat. Mai mult decât atât, niciodată B.C.R., în suma totală, pe care a numit-o ca fiind prejudiciu, nu include cumularea celor două credite ale lui SC N. SRL.

Temeiul soluţiei de achitare consideră că trebuie să îl constituie lit. a) sau b), iar dacă ar fi fost lit. d), instanţa de fond trebuia să demonstreze că fapta există în concret, ceea ce este imposibil, pentru că îi lipseşte unul din elementele constitutive şi nu există nici o analiză în acest sens.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacată şi în temeiul art. 345 C. proc. pen. pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. în principal şi în subsidiar pe lit. a cu privire la faptele pentru care instanţa s-a pronunţat după schimbarea încadrării juridice.

Sub aspectul laturii civile, solicită soluţionarea acesteia de către instanţa de apel, urmând să se constate că SC N. SRL nu a datorat şi nu datorează nici o sumă de bani B.C.R.

Având cuvântul pe apelul parchetului, solicită respingerea acestuia,ca inadmisibil, în ceea ce priveşte primul motiv de apel şi, ca nefondat, cu privire la celelalte elemente.

Inculpatul apelant I.R. solicită a se avea în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind absolvent de facultate, administratorul unei firme fără datorii şi nu poate să înţeleagă pentru ce este cercetat penal în condiţiile în care a desfăşurat numai activităţi licite.

Totodată, arată că, din analiza faptelor prezentate de către procuror sunt considerate ca încălcări ale legii împrejurarea că în calitatea sa de administrator al SC A. SRL, inculpatul a încheiat un contract cu reprezentantul SC A. SRL, a acceptat oferta prezentată de aceasta din urmă şi a eliberat nişte facturi. A doua zi reprezentantul SC A. SRL se întoarce şi reziliază acest contract.

Pentru aceste fapte este trimis în judecată inculpatul.

Fără a exista nici o altă probă, pe raţionamentul şi pe susţinerile celui care a încheiat contractul, este trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

În cauză s-a efectuat o expertiză financiar bancară, care a conchis că facturile respective eliberate de către I.R. nu au fost folosite la obţinerea creditelor.

De asemenea, s-a efectuat o expertiză informatică, care a demonstrat ca oferta de renunţare nu a fost realizată la sediul băncii ci la sediul unităţii, iar facturile nu au fost întocmite la sediul băncii ci la sediul unităţii de către contabila acesteia.

Instanţa de fond a reţinut că faptele descrise în rechizitoriu au fost săvârşite de către inculpatul I.R., dar în realitate el este o victimă, fiind cercetat şi judecat de peste 7 ani de zile, pentru că a încheiat contracte în mod legal, a efectuat plăţi şi a reziliat un alt contract.

O altă activitate comercială ilicită se referă la contractul economic încheiat între SC A. SRL şi SC N. SRL. Însă nu există nici o probă din care să rezulte că acesta a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale. Astfel, creditul s-a acordat în luna mai, iar el a încheiat contractul în luna noiembrie, deci la 8 luni după acordarea acestuia şi consideră că nu este posibil ca două fapte care nu au putut fi dovedite, puse în context împreună, să fie dovedite.

Solicită să se constate că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu au fost săvârşite de către acesta şi în atare situaţie solicită achitarea pe temeiul invocat.

Cu privire la apelul declarat de către parchet, apreciază că infracţiunile (le fals şi uz de fals pentru a putea fi reţinute, este obligatoriu ca B.C.R. să fie o unitate din cele prevăzute în art. 145 C. pen.

Dacă parchetul consideră că B.C.R. - sucursala Ţăndărei este o instituţie de interes public, atunci solicită să i se pună în vedere să prezinte ori textul de lege ori un act care să emane de la o autoritate a statului care să ateste acest aspect.

În ceea ce priveşte reţinerea infracţiunilor de înşelăciune şi abuz în serviciu, arată că prin rechizitoriu şi timp de timp de 7 ani parchetul a susţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000.

Însă, după abrogarea Legii nr. 78/2000 parchetul şi-a schimbat poziţia, iar prin concluziile scrise şi depuse la instanţa de fond, a susţinut o altă variantă iar cu ocazia formulării motivelor de apel se susţine din nou o altă variantă, făcând abstracţie de situaţia de fapt.

În legătură cu soluţia instanţei de fond, apreciază că este legală şi temeinică, astfel că se impune menţinerea acesteia şi respingerea apelului declarat de către parchet.

Prin Decizia penală nr. 115/ A din data de 30 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:

A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., inculpaţii Z.I., N.I. şi I.R.L. şi de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia împotriva sentinţei nr. 56/F din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.

A desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 300 alin. (2) C. proc. pen. a restituit cauza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., în vederea refacerii actului de sesizare.

A luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpatele S.D.L. şi Z.M.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei pentru inculpata T.E. a fost avansat din fondurile M.J.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., fapta ce constituie obiectul judecăţii trebuie determinată în cuprinsul actului de sesizare prin toate elementele sale constitutive, care să ateste neîndoielnic vocaţia la o anumită încadrare juridică, iar în caz de participaţie, este necesară determinarea contribuţiei fiecărui participant Ia săvârşirea infracţiunii.

Astfel, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar o simplă referire la anumite fapte, ci descrierea acelor fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, adică cu referiri la elementele constitutive ale infracţiunii, la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod şi scop în care a fost săvârşită fapta, daca acestea au consecinţe asupra încadrării juridice, la persoanele care au participat şi a contribuţiei fiecăreia.

O cauză penală trebuie lămurită sub toate aspectele, în faţa organului de urmărire penală, în scopul de a fi judecate cazurile clarificate pe deplin.

Or, în cauză, neexistând o descriere a faptelor susceptibilă de a conduce la reţinerea unei situaţii de fapt, Curtea nu poate să complinească această sarcină ce revine acuzării.

În mod obiectiv, nu se poate verifica dacă încadrările juridice corespund situaţiei de fapt reţinute prin actul de inculpare, câtă vreme acesta nu conţine o descriere a faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat şi a participaţiei concretea fiecăruia la comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

A stabili, pentru prima dată, în apel, data comiterii acţiunilor ce întregesc conţinutul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a determina participaţia fiecăruia dintre inculpaţi, modalitatea faptică de comitere a infracţiunilor dar şi câte acţiuni ale infracţiunii săvârşite în formă continuată, urmează a se reţine în sarcina fiecărui inculpat, echivalează cu o încălcare a principiului separaţiei funcţiilor procesuale (acuzare - judecată) şi o autosesizare a instanţei prin precizarea obiectului judecăţii şi anume determinarea actelor materiale şi a faptelor asupra cărora urmează să se pronunţe precum şi a persoanelor care le-au comis.

În respectarea principiului anterior menţionat, instanţa nu poate judeca decât pe baza unei acţiuni în justiţie exercitate de către un subiect îndrituit şi în urma unei sesizări corespunzătore, care să-i permită să fie liberă în aprecierile sale, pentru a pronunţa o hotărâre dreaptă, neinfluenţată de faptul că prin stabilirea obiectului judecăţii, şi-a exprimat deja părerea cu privire la faptele deduse judecăţii.

Instanţa trebuie să fie sesizată cu o situaţie de fapt clar determinată, urmând ca pe baza probatoriului administrat să stabilească dacă aceasta a fost corect reţinută şi dacă există corespondenţă cu încadrările juridice date faptelor.

De altfel, inculpaţii nici nu şi-au putut construi o apărare efectivă, până în prezent, întrucât nu li s-a precizat prin actul de inculpare care sunt, în concret, faptele ce li se impută.

Dacă Curtea ar determina faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, coroborând probele administrate până în prezent, nu numai că ar încălca principiile anterior menţionate dar ar stabili o situaţie de fapt pe care inculpaţii nu ar mai putea să o critice în recurs, întrucât această cale de atac nu este devolutivă în fapt, fiind lipsiţi, astfel, în mod efectiv, de judecata în două grade de jurisdicţie.

Pentru considerentele expuse, în prezenta cauză, Curtea a constatat că, în cuprinsul rechizitoriului nu se regăseşte o descriere, care să satisfacă cerinţele art. 264 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 317 din acelaşi cod, nefiind îndeplinite cerinţele unei legale sesizări.

Astfel, Curtea apreciază că se impune refacerea de către procuror a actului de trimitere în judecată în sensul descrierii, în concret, în cazul fiecăruia dintre inculpaţii, a activităţii infracţionale desfăşurate.

Cu privire la posibilitatea instanţei de apel de a pronunţa o soluţie de restituire la parchet a cauzei, Curtea are în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 380 C. proc. pen., dacă hotărârea este desfiinţată pentru că s-a constatat existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 332 alin. (2), se dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.

Cu toate acestea, art. 300 C. proc. pen. prevede procedura de verificare a regularităţii actului de sesizare, vizând nerespectarea art. 263 şi art. 264 C. proc. pen.

Ca urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006, art. 332 C. proc. pen. a devenit sediul materiei pentru situaţiile de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, cazul de restituire referitor la nerespectarea dispoziţiilor legale privind sesizarea instanţei fiind indicat distinct, în alin. (2), alături de celelalte cazuri care se referă la încălcări ale dispoziţiilor ce reglementează desfăşurarea urmăririi penale.

Prevăzând procedura de verificare a regularităţii actului de sesizare, art. 300 se aplică prin raportare la art. 332 alin. (2) C. proc. pen. şi vizează doar nerespectarea art. 263 – art. 264 C. proc. pen. şi nu orice încălcare a dispoziţiilor ce reglementează desfăşurarea urmăririi penale, căci pentru acestea din urmă, art. 332 C. proc. pen. prevede în mod expres şi limitativ cazurile de restituire.

Această interpretare a fost statuată şi prin Decizia nr. XXVIII din 16 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen., este supusă căii ordinare de atac a recursului într-un termen de trei zile, potrivit art. 332 alin. (4) C. proc. pen.

Prin urmare, va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., inculpaţii Z.I., N.I. şi I.R.L. şi de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia şi în baza art. 300 C. proc. pen., va constata neregularitatea actului de sesizare şi va dispune în baza art. 332 C. proc. pen. restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., în vederea refacerii acestuia.

Totodată, va lua act de retragerea apelurilor formulate de inculpatele S.D.L. şi Z.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 115 din data de 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul penal nr. 2746/98/2007 au formulat recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpaţii N.I., I.R.L., E.V., I.M., B.G., O.E., Z.Z., S.G., C.M., S.N., S.G. şi G.L.

Procurorul de pe lângă Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru continuarea judecăţii, pe motive că nu s-a pus în discuţie restituirea cauzei la parchet.

Recurentul inculpat N.I. şi recurenta parte responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia au solicitat admiterea recursului, considerând soluţia adoptată de Curtea de Apel Bucureşti ca nelegală şi netemeinică.

Întrucât şedinţa de judecată din 30 aprilie 2009 în care s-a pronunţat Decizia penală recurată nu a fost publică, nu există niciun caz de exonerare de această obligaţie a instanţei aceea de a fi pus în discuţia părţilor măsura restituirii, încălcându-se principiul legalităţii procesului penal care cuprinde publicitatea, oralitatea, dezvoltarea nemijlocită şi contradictorie a tuturor aspectelor. Instanţa avea obligaţia de a repune cauza pe rol să citeze părţile şi să invoce în şedinţă publică soluţia pe care o va adopta.

Hotărârea instanţei cuprinde motive în contradicţie evidente în dispozitiv. Astfel motivarea deciziei aduce inevitabil la temeiul achitării guvernat, soluţia de restituire fiind vădit nelegală.

Referirile instanţei de apel la art. 380 care trimite la art. 332 C. proc. pen., cuprind concluzia că în realitate instanţa nu a avut în vedere actul de sesizare cu dosarul în integralitatea lui.

Din moment ce textele invocate vizează refacerea urmăririi penale şi a actului de sesizare, dezvoltându-se în mod amplu concluziile scrise şi depuse la dosar, cu privire la recursul procurorului a solicitat admiterea lui pentru considerentele expuse în propriul recurs.

Recurentul inculpat I.R.L., a solicitat admiterea recursului, Decizia recurată, fiind nelegală, întrucât s-a încălcat principiul legalităţii procesului penal şi anume publicitatea, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, încălcându-se astfel dreptul la apărare.

S-a apreciat că recursul procurorului este fondat.

Ceilalţi inculpaţi au achiesat la concluziile depuse de ceilalţi apărători.

Referitor la motivul de recurs, formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., Înalta Curte constată critica formulată ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

1. Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor şi nici a procurorului măsura restituirii cauzei la Parchet, întemeiată pe dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare Ia dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., deşi potrivit art. 371 C. proc. pen. raportat la art. 384 C. proc. pen., judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că excepţia vizând neregularitatea actului de sesizare trebuia pusă în discuţia părţilor şi a procurorului, în contradictoriu.

2. Soluţia restituirii cauzei este tardiv adoptata, având în vedere dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen. Interpretând sistematic dispoziţiile acestui alineat, rezultă că acesta se coroborează cu prevederile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. Or, din acest punct de vedere, se observă că acest moment procesual specific reglementat de art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a fost depăşit cu mult de către Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea apelurilor, după momentul rămânerii cauzei în pronunţare.

3. În mod greşit s-a reţinut de către Curtea de Apel Bucureşti că nu ar exista o descriere a situaţiei de fapt în rechizitoriu.

În realitate, faptele au fost detaliate pe larg în rechizitoriu (filele 7-41), în conformitate cu prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, au fost evidenţiate pe larg încălcările normelor cu specific bancar de către inculpaţii funcţionari bancari.

Astfel, principala şi cea mai evidentă încălcare a regulilor de creditare este legată de problema limitării riscului de credit şi a expunerii băncii faţă de un singur debitor.

Punctul 2 din capitolul I al N.M nr. 1/1997 (idem N.M nr. 1/2000) stabileşte imperativul că „operaţiunile de aprobare şi acordare a creditelor să aibă la bază prudenţa bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii."

Circulara B.C.R S.A nr. 09 din 07 februarie 2009, la articolele 4 şi 5, stabileşte componenţa comitetului director al unei sucursale la o limită totală de expunere pe client de până la 5 mld de lei, precizând că „expunerea băncii faţă de un singur debitor se calculează conform prevederilor art. 3 lit. u) şi v) din Legea bancară nr. 58/1998, ca expunere cumulată a băncii faţă de toate entităţile de risc ce formează grupul de debitori."

Punctul 72 lit. a) alin. (4) din N.M nr. 1/1997 (corespondent pct. 76 lit. j) din N.M nr. 1/2000) definesc debitorul unic ca „orice persoană sau grup de persoane fizice sau juridice care beneficiază, împreună sau cu titlu individual, de împrumuturi şi garanţii acordate de aceeaşi societate bancară şi care sunt legate economic între ele în sensul că: una dintre persoane exercită asupra celorlalte putere de control, direct sau indirect; nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc de credit pentru societatea bancară, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât dacă una dintre ele va întâmpina dificultăţi de rambursare, alta sau celelalte vor întâmpina dificultăţi similare", N.M nr. 1/2000 aducând doar o mică diferenţă în debutul definiţiei şi anume considerând debitorul unic ca „orice persoană sau grup de persoane fizice şi/sau juridice faţă de care banca are o expunere şi care sunt legate economic între ele în sensul că..".

Mai mult, la lit. v) (N.M nr. 1/2000) este definii grupul de persoane care acţionează împreună ca fiind „două sau mai multe persoane care au încheiat un acord în vederea obţinerii sau exercitării drepturilor de vot pentru a înfăptui o politică comună faţă de bancă" şi la lit. x) din aceleaşi norme este definită societatea aliată sub control efectiv ca fiind „societatea în care o persoană fizică sau juridică deţine cel puţin 50 % din drepturile de vot; are dreptul de a numi sau înlocui majoritatea membrilor altei societăţi comerciale; poate decide asupra gestiunii şi politicii financiar-bancare în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi", iar în continuare sunt prevăzute obligaţii exprese ale grupului în raporturile cu banca, ţinând de prezentarea conturilor consolidate. în final, se arată că „obligaţia de a elabora conturi consolidate revine unui agent economic, indiferent de forma de proprietate, din momentul în care exercită direct sau indirect un control exclusiv, un control comun sau o influenţă semnificativă asupra uncia sau mai multor societăţi comerciale, în contextul normelor sus menţionate".

În acest context normativ, având în vedere pe de altă parte multitudinea elementelor/informaţiilor la îndemâna funcţionarilor BCR - sucursala Ţăndărei pentru a realiza existenţa şi a lua în considerare ca grup/debitor unic societăţile comerciale implicate în cauză, devine evidentă reaua credinţă şi intenţia delictuală. Dacă funcţionarii bancari făceau referire, luau în consideraţie situaţia debitorului unic, trebuiau să se raporteze la dispoziţiile art. 74 lit. c) din N.M nr. 1/1997, care prevede că „toate împrumuturile, scrisorile de garanţie şi alte angajamente în lei şi valută a căror sumă cumulată pentru un singur debitor depăşeşte 1,5 % din fondurile proprii ale băncii (sucursalei) se vor supune înainte de aprobare analizei şi avizului Comitetului de Risc care funcţionează în centrala băncii", ceea ce bineînţeles că s-a dorit să se evite pentru a nu se „pierde controlul".

Tot legat de problematica riscului bancar, menţionăm prevederile art. 78 lit. b) alin. (3) din N.M nr. 1/2000: „expunerea către sectorul agricol se va efectua cu prudenţă, având în vedere că pe lângă riscul general economic, în acest sector există şi riscul natural cu consecinţe grave asupra rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor în, scadenţele prevăzute în contractele de credite"; or, majoritatea societăţilor comerciale din speţă desfăşoară activitate în sectorul agricol.

La punctul 434 din N.M nr. 1/1997 (idem pct. 493 N.M nr. 1/2000) se prevede că „cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că bunurile oferite drept garanţie de solicitanţi pot fi valorificate, dacă din analiza financiară rezultă că rambursarea creditului şi plata dobânzilor aferente nu este asigurată în primul rând de lichidităţile generate de activitatea economică desfăşurată, acesta constituind sursa principală de rambursare, iar valorificarea garanţiilor fiind o sursă secundară, de protecţie a creditorului în cazul unor împrejurări neprevăzute".

Altă importantă încălcare a normelor de creditare la B.C.R. - sucursala Ţăndărei a fost nerespectarca procedurii, a paşilor specifici şi a competenţelor efective în activitatea de documentare/analiză/aprobare a împrumuturilor.

Capitolul 10 din N.M nr. 1/1997 (corespondent cap. IX clin N.M nr. 1/2000) stabileşte procedura şi competenţele de aprobare a unui credit, cu atribuţii precise - (care trebuiau în mod normal exercitate) pentru ofiţerii de credit, şeful compartimentului credite, evaluatori, membrii comitetului director şi directorul unităţii bancare.

Aşa cum a rezultat însă, ofiţerii de credit şi membrii Comitetului director au acţionat la ordinul inculpatei E.V., neţinând cont de faptul că întocmirea dosarului şi a referatului de creditare, iar mai apoi analiza şi aprobarea în Comitetul director trebuiau făcute în ordinea şi cu specificaţiile din normele legale, preferând, în cunoştinţă de cauză, să accepte creditarea clienţilor privilegiaţi şi apoi să acopere prin menţiuni false lacunele nerespectării etapelor creditării (este vorba de referatele ofiţerilor de credite, întocmite ulterior angajării efective a sumelor de bani, şi de procesele-verbale ale Comitetului director, care, în realitate, nu se întrunea pentru analiza şi aprobarea creditelor).

În acest sens, trimitem şi la pct. 440 din N.M nr. 1/1997 (idem pct. 501 din N.M nr. 1/2000), care dispune expres că semnarea contractului de credit (şi, deci, angajarea efectivă în utilizarea sumelor) se face după aprobarea creditului potrivit competenţelor, iar actele adiţionale (la creditele globale de exploatare) se întocmesc cu cel puţin 3 zile înainte de scadenţă. Mai mult, conform pct. 451 din N.M nr. 1/1997 (idem pct. 512 din N.M nr. 1/2000), „după încheierea contractului, ofiţerul de credite împreună cu juristul băncii, anterior termenului prevăzut pentru punerea la dispoziţie a creditului aprobat, verifică: înscrierea garanţiilor la judecătorie, precum şi notificarea la societatea de asigurare a cesiunii drepturilor de despăgubire pentru bunurile asigurate, ipotecate şi gajate în favoarea băncii; constituirea şi utilizarea integrală a surselor proprii cu care împrumutatul participă la realizarea proiectului de credit; alte prevederi din contract care condiţionează punerea la dispoziţie a creditului".

Răspunderea personalului B.C.R. SA este reglementată la pct. 668-671 din N.M nr. 1/1997 (idem pct. 724-727 din N.M nr. 1/2000), astfel:

- „Nerespectarea de către personalul băncii a prevederilor prezentelor norme metodologice poate atrage, pe lângă răspunderea disciplinară şi materială, răspunderea civilă sau penală, după caz";

- „Ofiţerii de credite răspund de corecta determinare şi interpretare a rezultatelor indicatorilor stabiliţi pentruacordareacreditelor, pe baza datelor prezentate de clienţi (situaţii contabile periodice ele), precum şi a verificărilor proprii, cât şi de concluziile şi propunerile formulate, în raport de prevederile din norme";

- „Şeful compartimentului credite examinează documentele prezentate de ofiţerii de credite şi răspunde de soluţia propusă. In caz de necesitate, şeful compartimentului credite restituie ofiţerilor de credite referatele şi documentaţiile ce i-au fost prezentate, în scopul completării sau adâncirii analizelor";

- „Comitetul director din sucursală răspunde de aprobările dale pe baza referatelor şi documentaţiilor prezentate, de propunerile înaintate centralei băncii pentru referate care depăşesc competenţele sale, precum şi de urmărirea creditelor acordate, până la rambursare".

Regulamentul de organizare şi funcţionare a B.C.R. SA - sucursala judeţului Ialomiţa arc aplicabilitate şi cu privire la sucursala Ţăndărei (conform art. 9 din Regulament). La art. 11, 12, 14, 26 şi 36 din Regulament sunt prevăzute atribuţiile şi răspunderile principale ale funcţionarilor bancari, din care enumerăm următoarele:

Pentru Comitetul director:

- analizează şi aprobă cererile de credite pe termen scurt, mediu şi lung ale agenţilor economici, potrivii competenţelor stabilite prin normele de lucru ale băncii;

- analizează periodic situaţia creditelor acordate de unitate şi stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.

Pentru directorul unităţii:

- organizează, conduce şi răspunde de întreaga activitate a unităţii, în conformitate cu dispoziţiile legale;

- exercită controlul direct asupra activităţii compartimentelor de lucru din cadrul unităţii;

- asigură aplicarea dispoziţiilor legale privind creditarea urmăreşte şi răspunde de modul de desfăşurare a acestora, conform normelor de lucru ale băncii;

- aprobă acordarea de credite, potrivit competenţelor stabilite prin norme;

- răspunde pentru lucrările însuşite, vizate sau semnate, pentru indicaţiile personale date şi competenţele acordate salariaţilor din subordine.

Pentru contabilul şef:

- organizează, conduce şi îndrumă activitatea operativă şi de evidenţă a unităţii;

- organizează şi exercită controlul financiar asupra operaţiilor proprii ale băncii şi analizează periodic, împreună cu directorul unităţii, modul de exercitare a controlului financiar.

Pentru serviciul de credite :

- asigură şi răspunde de creditarea agenţilor economici;

- analizează cererile de credite, întocmeşte documentaţia necesară şi o prezintă Comitetului director spre aprobare urmăreşte permanent evoluţia creditelor..efectuează analize economico-financiare la agenţii economici cu un volum mare de credite, în special nerambursate..urmăreşte şi face propuneri privind declanşarea procedurii de recuperare a creanţelor băncii;

- aceste analize sunt menite să reflecte o situaţie reală a evoluţiei situaţiei economico-financiare a clienţilor băncii.

Pentru Oficiul juridic:

- avizează asupra legalităţii măsurilor ce urmează a fi luate de sucursală în desfăşurarea activităţii acesteia - avizează, la cererea conducerii sucursalei, asupra oricăror acte care pot angaja răspunderea patrimonială a băncii.

Raportat la tipicul fiecărei categorii de credite din cele ce fac obiectul cauzei de faţă, menţionăm şi alte norme încălcate din cadrul N.M nr. 1/1997 şi nr. 1/2000 al B.C.R. SA:

La Creditele Globale de Exploatare:

- pct. 92 din N.M nr. 1/1997 (idem pct. 154 din N.M nr. 1/2000) - cu privire la necesitatea efectuării unei analize corecte şi a cunoaşterii activităţii clientului;

- pct. 99 din N.M nr. 1/1997 (identic în cap. VIII - sect. 1 din N.M nr. 1/2000) - privind regulile de elaborare şi analizare a fluxului de lichidităţi;

- pct. 103 din N.M nr. 1/1997 (pct. 174 şi 175 din N.M nr. 1/2000) - privind menţiunile speciale de pe documentele întocmite în utilizarea creditului;

La creditele pentru finanţarea stocurilor sezoniere:

- pct. 120 şi 121 din N.M nr. 1/1997 - privind obligaţia ofiţerilor de credite de a efectua verificări temeinice la faţa locului, cu obligaţii speciale în cazul agenţilor economici cu profil agricol;

La creditele pe cecuri remise spre încasare:

- pct. 159 din N.M nr. 1/1997 - privind obligaţia ofiţerilor de credite de a se asigura că cecurile vor ajunge la tras;

- pct. 160. din N.M nr. 1/1997 (pct. 259 din N.M nr. 1/2000) - privind admiterea la creditare a cecurilor certificate şi a celor simple, însă emise de agenţi economici cu o bună reputaţie;

- pct. 162 din N.M nr. 1/1997 (pct. 261 din N.M nr. 1/2000) privind verificarea obligatorie a clienţilor la Centrala Incidentelor de Plăţi;

La creditele pentru facilităţi de cont (cap.VIII lit. k)) în ambele norme metodologice), cu referire la acordarea acestui tip de credit numai agenţilor economici cu o situaţie economico-financiară foarte bună şi numai după justificarea din partea clientului a unor întârzieri la sume pe care le are de încasat, cu condiţii certe de încasare până la expirarea duratei de creditare;

La creditele pentru echipament în completarea surselor proprii, pe termen mediu şi lung:

- pct. 310 din N.M nr. 1/1997 (pct. 335 din N.M nr. 1/2000) - în legătură cu documentaţia specială obligatorie pentru această categoric de credite;

- pct. 312 din N.M nr. 1/1997 (pct. 338 din N.M nr. 1/2000) - prevede ca regulă asigurarea de către client şi folosirea înainte de creditare a 15 % din valoarea totală a investiţiei;

- pct. 319 din N.M nr. 1/1997 (pct. 347 din N.M nr. 1/2000) -cu privire la existenţa unei corespondenţe stricte între sursa efectuării unei cheltuieli în utilizarea creditului şi poziţia din documentaţia de creditare aferentă plăţii efectuate;

- pct. 321 din N.M nr. 1/1997 (pct. 349 din N.M nr. 1/2000) - cu privire la obligaţia ofiţerilor de credite de a urmări pe şantier realitatea cheltuielilor efectuate şi a menţiunilor înscrise de împrumutat pe documentele de plată.

Potrivit art. 371 alin. (1) C. proc. pen. instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cadrul limitelor arătate, în alineatul precedent, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Inculpaţii îşi pot formula apărări efective şi în faza apelului, întrucât garanţiile procesuale specifice judecăţii în fond sunt încorporate şi în această fază. Astfel, potrivit art. 384 C. proc. pen., judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolele I şi II, care se aplică în mod corespunzător.

În mod greşit instanţa de apel a apreciat că neregularitatea sesizării nu a fost cenzurată anterior prin Decizia penală nr. 1739 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În pronunţarea acestei decizii Curtea de Apel Bucureşti a avut obligaţia examinării şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Această regulă a permis instanţei să examineze indirect şi legalitatea sesizării, sub aspectul regularităţii, chiar dacă nu s-a cerut şi nici invocat prin motivele de recurs. Că este aşa, o demonstrează considerentele Deciziei penale nr. 1739 din 14 decembrie 2006, unde se arată că instanţa a analizat sentinţa atacată atât prin prisma celor invocate, cât şi a actelor şi lucrărilor dosarului. Or, este evident că, printre aceste acte şi lucrări, se regăseşte în principal rechizitoriul ce conţine descrierea faptelor în materialitatea lor.

În considerentele hotărârii recurate, s-a mai arătat că inculpaţii nu şi-au putut construi o apărare efectivă, întrucât nu li s-a precizat prin actul de inculpare care sunt faptele ce li se impută.

Aprecierea instanţei de apel este greşită, având în vedere detalierea amănunţită a faptelor şi evidenţierea pe larg a încălcărilor, astfel cum au fost redate mai sus, clin conţinutul rechizitoriului. Toţi inculpaţii, încă din faza de urmărire penală, au luat cunoştinţă de faptele reţinute în sarcina lor, după cum rezultă din declaraţiile acestora, aflate la volumul I al dosarului de urmărire penală, filele 143, 180, 238, 283, 321, 369, 382, 398, 410, 469, 497, 517, 543, 574, 637 şi 668.

Din acest punct de vedere, se observă că textul art. 317 C. proc. pen. nu condiţionează existenţa obiectului judecăţii de noţiunea de infracţiune, ci se raportează la noţiunea de faptă, corelată cu fapta menţionată în dispoziţiile art. 263 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., cu aplicarea art. 332 alin. (4) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 115/ A din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va casa Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia şi de inculpaţii C.M., Z.Z., S.N., S.G., G.L., O.E. şi S.G., având în vedere considerentele expuse mai sus, se vor respinge ca nefondate.

De asemenea, Înalta Curte constatând că recursurile declarate de inculpaţii N.I., I.R.L., E.V., B.S. şi I.M., nu au fost formulate în termenul legal prevăzut de lege, le va respinge ca tardiv formulate.

Conform disp. art. 192 C. proc. pen. vor obliga recurenţii cărora li s-au respins, ca nefondate sau tardiv formulate recursurile la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 115/ A din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecării la Curtea de Apel Bucureşti.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia şi de inculpaţii C.M., Z.Z., S.N., S.G., G.L., O.E. şi S.G. şi ca tardiv formulate recursurile declarate de inculpaţii N.I., I.R.L., E.V., B.S. şi I.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi E.V., B.S., O.E., I.M. şi S.G. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenţii inculpaţi N.I., I.R.L., C.M., Z.Z., S.N., S.G. şi G.L. la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1779/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1781/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 641/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 641/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs