ICCJ. Decizia nr. 487/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 487/2010

Dosar nr. 24812/102/2008

Şedinţa publică din 10 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 182 din 27 iunie 2009, Tribunalul Mureş, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul M.A. şi cu reţinerea art. 99 şi urm. C. pen. pentru inculpatul T.V.I., în aceeaşi infracţiune, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.A. şi cu reţinerea art. 99 şi urm. C. pen. pentru inculpatul T.V.I.

S-au respins ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor deosebit de grav reţinute în sarcina inculpaţilor, în aceeaşi faptă, cu reţinerea scuzei provocării, formulate de apărătorii acestora.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. M.A. la pedepsele de:

- 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c) şi cu aplic. art. 80 C. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2) rap. la art. 175 alin. (1) teza finală şi art. 176 alin. (1) teza finală C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani;

- 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c) şi cu aplic. art. 80 C. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2) rap. la art. 197 alin. (2) teza a II-a C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani;

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 16 martie 2008 la zi.

S-a menţinut starea de arest a acestuia, conform prev. art. 350 alin. (1) rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

2. T.V.I. la pedepsele de:

- 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 109 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c) şi cu aplic. art. 80 C. pen.;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c) şi cu aplic. art. 80 C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. şi a Decizie LI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

S-a menţinut starea de arest a acestuia, conform prev. art. 350 alin. (1), rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

III. În baza art. 118 raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a respins cererea de confiscare specială, formulată de reprezentantul Parchetului.

IV. În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 şi urm. C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., s-a constatat că T.M., fiul victimei V.M., nu s-a constituit parte civilă, iar partea civilă K.M., mama victimei K.Z., a renunţat la pretenţiile civile.

S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, din data de 04 septembrie 2008, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor M.A. şi T.V.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., viol, prev. de art. 197 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul major M.A. şi art. 99 şi urm. pentru inculpatul minor la data săvârşirii faptelor, T.V.I.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în seara zilei de 14 martie 2008, după ce au consumat băuturi alcoolice, plecând de la barul din localitatea Lunca Bradului, cei doi inculpaţi au ajuns din urmă pe victima K.Z. pe care a lovit-o mai întâi inculpatul M., au intrat apoi în curtea acesteia, unde ambii inculpaţi au lovit-o cu pumnii şi picioarele aproximativ 30 min, timp în care, auzind gălăgie, a intrat în curte şi cea de a doua victimă, V.M., pe care de asemenea inculpaţii au lovit-o, au întreţinut raport sexual cu aceasta împotriva voinţei ei, continuând să o lovească, după care au transportat cele două victime peste şosea, aruncându-le de la o înălţime de cca. 2 m peste un parapet pe malul râului Mureş, iar de acolo în apele râului, suprimându-le viaţa.

Inculpaţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu au dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de judecată.

În baza mijloacelor de probă instrumentate în cauză, prima instanţa a reţinut că inculpaţii au consumat băuturi alcoolice la bufetul din comuna Stânceni jud Mureş, începând cu după amiaza zilei de 14 martie 2008. Seara, s-a aşezat cu ei la masă şi victima K.Z., la invitaţia inculpatului M., după ce victima i s-a plâns că o persoană vrea să-l bată. La aceeaşi masă au stat şi alte persoane, printre care şi martorii audiaţi în cauză. Înainte de ora închiderii, victima a plecat înspre casă, apoi şi inculpaţii. Ajungând-o pe drum, inculpatul M. a lovit victima, fiind oprit de inculpatul T., care l-a prins de haină. Victima a reuşit să ajungă şi să intre în curtea locuinţei sale, însă a fost urmată de cei doi inculpaţi. Aceştia au început să o lovească cu pumnii şi picioarele, în reprize, timp de aproximativ 30 de minute. Au călcat-o în picioare, apăsând-o puternic în zona gâtului.

În aceeaşi seară, la bufetul din sat a fost şi cea de a doua victimă, V.M., care a fost văzută ultima dată de barman (martora Ş.A.), rezemată de clădirea căminului cultural, în stare de ebrietate, după închiderea localului.

Victima V.M., trecând prin dreptul curţii numitului K.Z., a auzit gălăgie şi a intrat să vadă ce se întâmplă. În acel moment, tot inculpatul M. a fost primul care a lovit-o cu pumnul peste faţă, iar femeia s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se cu capul de zidul casei. A fost luată de inculpatul M. şi aşezată pe scări, a fost dezbrăcată de lenjeria intimă, după care acesta a întreţinut cu ea raport sexual. Femeia era conştientă, însă, din cauza loviturilor şi de frică, nu s-a putut opune. La propunerea lui M. şi inculpatul T. a întreţinut raport sexual cu victima V.M. În momentul în care cel de-al doilea inculpat s-a ridicat de pe femeie, aceasta nu mai mişca.

În acest timp, victima K.Z. nu mai reacţiona, iar inculpaţii au sesizat că nu mai putea vorbi, ci doar horcăia.

La propunerea lui M., cei doi inculpaţi au luat mai întâi victima K.Z. de mâini şi picioare, au scos-o din curte, au traversat drumul şi au aruncat-o peste digul de piatră de la marginea şoselei, în râul Mureş. Victima a fost aruncată de la o înălţime de aproximativ 2,60 m, căzând pe malul apei. Inculpaţii au coborât pe o scară de lemn improvizată, au apucat din nou victima de mâini şi de picioare şi au aruncat-o în apă, inculpatul M. urmărind să vadă dacă o duce apa. S-au întors în curte, au lovit-o din nou pe victima V.M. şi, fără să ştie dacă aceasta mai era sau nu în viaţă, au procedat la fel ca prima dată, aruncând-o peste parapet de la 2,60 m înălţime, coborând pe malul Mureşului şi aruncând-o în apele râului, după care au plecat acasă.

În drumul ei spre casă, martora Ş.A. -barmana a auzit gemete în curtea victimei K. dar, cunoscând comportamentul acesteia (persoană consumatoare de băuturi alcoolice), nu şi-a închipuit ce se poate întâmpla şi a mers mai departe. Şi mama victimei, K.M., a auzit gemetele din casă dar, fiind persoană în vârstă, a crezut că fiul ei s-a întors din nou băut şi intră într-o altă cameră, astfel încât nu a ieşit să vadă ce se întâmplă.

Corpul victimei K.Z. a fost găsit a doua zi, în avalul apelor râului Mureş, de martorul V.C.A., în urma căutărilor, după ce în dimineaţa acelei zile, mama victimei a anunţat dispariţia acestuia. Văzând urmele de sânge din curtea casei şi de pe malul apei, în urma investigaţiilor printre persoanele care au fost la bufet cu o seară înainte, cei doi inculpaţi au fost depistaţi şi ulterior au recunoscut săvârşirea faptelor.

De reţinut că, iniţial, inculpaţii au recunoscut doar uciderea primei victime. Abia la 6 mai 2008, inculpaţii au făcut autodenunţuri prin care au arătat modalitatea în care au violat-o şi au ucis-o pe cea de a doua victimă. În urma cercetărilor, corpul acesteia a fost găsit într-o avansată stare de descompunere, oprit în apele râului Mureş pe raza localităţii Deda, la o distanţă de aproximativ 20 km. faţă de locul în care a fost aruncată în apă.

Din concluziile celor două rapoarte de expertiză medico-legală s-a reţinut că moartea numitului K.Z. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare. Victima a prezentat o serie de leziuni traumatice vitale de tipul plăgilor şi hematoamelor, la nivelul extremităţii cefalice, pe torace, abdomen şi membre şi hemoragie subarahnoidiană, între aceste leziuni traumatice şi deces existând legătură de cauzalitate directă. Din aceeaşi lucrare cu caracter ştiinţific a rezultat că şi moartea victimei V.M. a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism cu hematom facial drept şi mentonier, fracturi costale multiple şi a coloanei vertebrale, între acestea şi deces existând legătură de cauzalitate directă şi imediată.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanţă a constatat că din probele administrate a rezultat o intenţie directă a inculpaţilor de a suprima viaţa victimelor, având în vedere intensitatea loviturilor, zonele vitale în care au fost aplicate, durata în timp a acestora, precum şi atitudinea imediată, aceea de a le arunca pe malul râului, de la o înălţime de 2,60 m (deşi K. mai "horcăia", fiind încă în viaţă), după care au coborât şi le-au aruncat în apă, urmărind prin faptele lor, suprimarea vieţii celor două persoane.

S-a mai reţinut că şi infracţiunea de violare de domiciliu a fost săvârşită cu aceeaşi formă de vinovăţie, deoarece inculpaţii au urmărit victima şi au intrat, pe timp de noapte, în curtea locuinţei acesteia, unde au continuat să o lovească.

Asupra infracţiunii de viol, prima instanţă a constatat că găsirea corpului victimei în apă, abia după două luni, a împiedicat obţinerea unor probe de laborator care să confirme în mod direct raporturile sexuale. Însă, recunoaşterile referitoare la agresiunea sexuală se coroborează reciproc, căpătând astfel veridicitate şi constituindu-se în probe certe ale comiterii acestei infracţiuni. Deşi inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut modalitatea exactă în care aceştia au descris în conţinutul referatelor de evaluare săvârşirea infracţiunii de viol, care s-a coroborat cu declaraţiile lor din faza urmăririi penale.

Tot sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că din conţinutul celor două rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, ambii inculpaţi au avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care au fost trimişi în judecată. Inculpatul T. nu prezintă tulburări psihice, inculpatul M. având diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial.

Prima instanţă a invocat din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei de viol pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin actul de sesizare, schimbând această încadrare juridică, din art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

De asemenea, apărătorii inculpaţilor au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în aceeaşi infracţiune, cu reţinerea scuzei provocării, cereri care au fost respinse, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză că victima K. i-ar fi provocat pe cei doi inculpaţi. Victima era cunoscută în comunitate cu afirmaţiile pe care le făcea („te tai"), însă, din declaraţiile martorilor, rezultă că nimeni nu o lua în seamă. Ba mai mult, inculpatul M. era coleg de serviciu cu victima (muncitori necalificaţi la Primărie) şi o cunoştea foarte bine. Nu în ultimul rând, s-a reţinut că fizicul pe care-l avea victima (o persoană cu dificultăţi fizice) şi consumatoare cronică de alcool nu ar fi fost de natură să producă inculpaţilor o puternică tulburare sau emoţie, în sensul dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor M.A. şi T.V.I. de a aplica multiple lovituri cu pumnii şi picioarele victimelor K.Z. şi V.M. (în curtea victimei K.Z.), iar apoi de a le arunca de pe şosea, de la înălţime de peste 2 m peste un parapet până la malul Mureşului, iar de acolo în apele râului, cu intenţia de a le suprima viaţa, urmare care s-a şi produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.;

- fapta aceloraşi inculpaţi de a întreţine (cu aceeaşi ocazie) raport sexual cu victima V.M., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.;

- fapta aceloraşi inculpaţi de a pătrunde fără drept – împreună şi pe timp de noapte – în curtea victimei K.Z., fără consimţământul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzut de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.

În apărare s-a cerut reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzut de art. 74 lit. a), c) C. pen.

Cu privire la prima circumstanţă, instanţa de fond a considerat că aceasta nu poate fi reţinută pentru nici unul dintre cei doi inculpaţi. Ambii inculpaţi provin din familii dezorganizate, sunt cunoscuţi consumatori de băuturi alcoolice în mod sistematic. Inculpatul M. este o persoană cu accentuate tendinţe la instabilitate psihică, impulsivă şi antisocială, cu tulburare de personalitate de tip disocial, având în trecut tendinţe de suicid şi manifestări agresive pe fondul consumului de alcool. Inculpatul T. a fost cercetat pentru spargeri de cabane şi furturi calificate în cursul anilor 2004 şi 2006 (fiind trimis în prezent în judecată), având un anturaj necorespunzător, cu probleme de comportament la activităţile şcolare, la momentul comiterii faptelor urmând abia cursurile clasei a VIII-a.

Circumstanţa atenuantă prevăzut de art. 74 lit. c) C. pen. a fost reţinută doar pentru săvârşirea infracţiunilor de viol (care a fost recunoscută prin autodenunţurile şi declaraţiile ulterioare) şi cea de omor calificat (chiar dacă autodenunţurile se referă doar la cea de a doua victimă).

S-a considerat că recunoaşterile inculpaţilor cu privire la uciderea primei victime şi la violarea de domiciliu nu sunt de natură a duce la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzut de art. 74 lit. c) C. pen., cu atât mai mult cu cât aceştia nu şi-au manifestat regretul pentru faptele comise, nici măcar la ultimul cuvânt în faţa instanţei.

B. Împotriva acestei decizii au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, precum şi inculpaţii T.V.I. şi M.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat, raportat la faptele săvârşite, înlăturarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni pentru care au fost judecaţi.

De asemenea, a solicitat să se dispună anularea suspendării condiţionate dispuse în favoarea inculpatului T.V.I. pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin neapelare la 17 octombrie 2008.

Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate considerându-le prea mari raportat la faptele săvârşite.

Prin Decizia penală nr. 82/ A din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva sentinţei penale nr. 182 din 22 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2481.1/102/2008, care a fost desfiinţată în parte şi rejudecând cauza, s-au dispus următoarele:

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, pedeapsă principală şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pedeapsă complementară, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente de:

- 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi cu reţinerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pentru o durată de 4 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de viol, faptă incriminată de dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi cu reţinerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- Sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare.

Menţinând schimbarea încadrării juridice dispuse de prima instanţă pentru infracţiunea de viol reţinută în sarcina inculpatului M.A., a dispus înlăturarea faţă de acesta a aplicării circumstanţelor atenuante reţinute şi prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. şi, implicit a dispoziţiilor art. 80 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la:

- detenţiunea pe viaţă şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă incriminată de dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 34 lit. a) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea – a detenţiunii pe viaţă şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.I., în pedepsele componente de:

- 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi a art. 109 alin. (1) teza finală C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea faptei de viol, infracţiune incriminată de dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

- Sporul de 2 ani închisoare.

Menţinând schimbarea încadrării juridice dispuse de prima instanţă pentru infracţiunea de viol, reţinută în sarcina inculpatului minor T.V.I., a dispus înlăturarea faţă de acesta a aplicării circumstanţelor atenuante reţinute şi prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. şi, implicit a dispoziţiilor art. 80 C. pen. şi, pe cale de consecinţă a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la:

- 15 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, incriminată de dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

Conform dispoziţiilor art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I., prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele componente de câte 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, aplicate pentru comiterea a câte trei infracţiuni de furt calificat (fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea a art. 74 lit. c) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen.) şi de câte 3 pedepse de câte 200 lei amendă penală, aplicate aceluiaşi inculpat minor pentru săvârşirea a câtre trei infracţiuni de distrugere(fapte incriminate de dispoziţiile art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi reţinerea a dispoziţiilor art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen.).

Conform dispoziţiilor art. 34 lit. b) raportat la dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele stabilite inculpatului minor T.V.I. prin prezenta decizie cu cele stabilite prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale criticate, referitoare la pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpaţi, deducerea reţinerii şi arestului preventiv, menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv, respingerea cererii formulate de fiecare inculpat, de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respingerea cererii de confiscare specială formulată de reprezentantul Parchetului, cele referitoare la latura civilă a cauzei, precum şi cele referitoare la cheltuielile judiciare aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional.

Menţinând starea de arest preventiv a fiecărui inculpat, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia prin această decizie, perioada arestului scursă de la data pronunţării hotărârii criticate – 22 iunie 2009 la zi.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii M.A. şi T.V.I. împotriva aceleaşi sentinţei penale.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, la stabilirea căreia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, iar din coroborarea acestora a rezultat că inculpaţii M.A. şi T.V.I. sunt autorii faptelor penale pentru care au fost trimiţi în judecată.

Cât priveşte încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi s-a apreciat că aceasta este corectă cu o singură excepţie, în sensul că nu se impune reţinerea, în favoarea inculpaţilor, a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi cea de omor calificat în dauna victimei V.M., cu atât mai mult cu cât încadrarea juridică dată faptei de omor vizează infracţiunea de omor deosebit de grav ca urmare a reţinerii circumstanţei agravante a comiterii omorului asupra a două persoane în aceeaşi împrejurare. Cum suntem în prezenţa unei infracţiuni complexe, determinată de unitatea infracţională creată de legiuitor (moartea a cel puţin două persoane), actele materiale componente nu pot fi tratate diferenţiat din punct de vedere al individualizării judiciare.

Pe de altă parte, inculpaţii nu au avut o atitudine procesuală constant corespunzătoare, nu au manifestat empatie faţă de victime, s-au autodenunţat la aproape două luni de zile de la data arestării lor preventive când existau deja probe clare a vinovăţiei lor pentru faptele comise împotriva victimei K.Z. De altfel, inculpaţii au arătat că au formulat denunţul doar de teama consecinţelor juridice şi nu dintr-un regret sincer, regret care nu a fost manifestat în faţa instanţei de fond. Instanţa de apel a apreciat că simpla recunoaştere din partea inculpaţilor cu privire la faptele comise împotriva victimei V.M. nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, atâta timp cât împrejurările şi condiţiile săvârşirii tuturor infracţiunilor anulează valoarea atenuantă a acestei recunoaşteri.

Prin urmare, instanţa de apel a procedat la o reindividualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, reindividualizare care a ţinut seama de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele (inculpaţii acţionând la unison, au lovit victimele cu sălbăticie fără măcar să le pese de durerea provocată acestor victime, au violat-o pe una din victime, profitând de starea de neputinţă în care au adus-o, prin lovirea acesteia, şi, fără să le pese de viaţa lor, deşi aceste victime încă mai trăiau, le-au aruncat de la înălţime de 2,5 m, pe digul râului Mureş, după care le-au aruncat în râul Mureş pentru a-şi ascunde faptele deosebit de grave), de gradul de pericol social al faptelor comise, de urmările ireversibile ale acestora (suprimarea, în aceleaşi împrejurări, a două vieţi omeneşti), precum şi de persoana fiecărui inculpat în parte, care s-au dovedit în societate a fi persoane care au deprins viciul consumului exagerat de alcool, au săvârşit faptele fără a avea o justificare cât de cât plauzibilă, au avut un comportament antisocial şi tendinţe impulsive, ceea ce denotă o periculozitate deosebită iar riscul lor de recidivă este crescut (a se vedea rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică şi cele de evaluare a comportamentului inculpaţilor).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.V.I., în baza art. 85 C. pen. instanţa de apel a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 435/2098 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele componente şi a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., urmând ca acestea să fie contopite cu pedeapsa cea mai grea aplicată prin decizie. S-a apreciat că în cauză se impune a se da eficienţă prev.art. 85 C. pen., fără ca în acest mod să se dorească vreo ignorare a celor reţinute în Decizia LXX din 15 octombrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece acest minor nu doar că a manifestat perseverenţă infracţională, prin situarea sa în câmpul ilicitului penal, dar pentru a se realiza scopul pedepsei penale astfel cum este el reglementat de prev. art. 52 C. pen., se impune a se efectua operaţiunile tehnico-juridice la care art. 85 C. pen. face trimitere faţă de acesta. Faptul că s-a dat eficienţă în cauză, faţă de inculpatul minor T.V.I., prevederilor art. 85 C. pen., nu este de natură să-i încalce acestuia drepturile şi garanţiile procesuale ce-i sunt recunoscute de către legislaţia română, dar s-a apreciat că această operaţiune tehnico-juridică realizată de către instanţa de apel nu contravine în nici un mod prev. art. 5 paragr. 4, art. 6 din C.E.D.O., deoarece o instanţă ierarhic superioară celei care dispune în acest mod în prezenta cauză va verifica legalitatea şi temeinicia acestor operaţiuni, deci se va realiza o aplicare eficienţă a principiului conform căruia o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni de către o instanţă are dreptul la exercitarea efectivă a unui recurs în faţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea respectivă.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 85 faţă de inculpatul minor T.V.I., precum şi pentru greşita obligare a acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părţile responsabile civilmente.

În motivarea recursului parchetului s-a arătat că deşi procurorul a invocat în motivele de apel omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 85 faţă de inculpatul minor T.V.I., instanţa de apel a dat curs acestei solicitări în mod greşit, încălcând Decizia nr. LXX din 15 octombrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia instanţele de control judiciar nu pot dispune, direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanţă.

Totodată, s-a arătat că acest inculpat a fost obligat în mod greşit la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, deşi nu a existat şi o obligare a aceloraşi părţi la repararea pagubei.

Împotriva aceleiaşi decizii, în termen legal, au declarat recurs şi inculpaţii M.A. şi T.V.I., criticând-o, primul, pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de viol ce a fost comisă asupra victimei V.M. doar de către coinculpatul T.V.I., care a exercitat şi violenţele asupra acestei victimei; pe cale de consecinţă, inculpatul M.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în cea prev de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Totodată, a solicitat menţinerea pedepsei de 18 ani aplicate de instanţa de fond şi a circumstanţelor atenuante reţinute de această instanţă.

Cel de-al doilea inculpat, T.V.I., a criticat Decizia instanţei pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei în raport de poziţia sa procesuală, de împrejurarea că a săvârşit faptele în stare de ebrietate şi de situaţia sa familială, fiind un copil orfan, crescut doar de bunici.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17, 17¹, 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele motive:

1. Referitor la grava eroare de fapt ce ar fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpatului M.A. pentru infracţiunile de viol şi omor deosebit de grav, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, activitatea infracţională a inculpatului, sub aceste aspecte, stabilindu-se pe baza autodenunţului formulat la data de 6 mai 2008 (fila 83) şi a declaraţiilor de recunoaştere date la urmărirea penală (filele 107-110), ce se coroborează cu autodenunţului formulat de celălalt inculpat la aceeaşi dată (fila 84) şi cu declaraţia de recunoaştere dată de acesta în aceeaşi fază (fila 95). În acest fel, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, recunoaşterile referitoare la agresiunea sexuală se coroborează reciproc, inclusiv cu relatările făcute lucrătorilor serviciului de probaţiune care au efectuat evaluarea dispusă de instanţă (filele 178-182, 194-198), căpătând astfel veridicitate şi constituindu-se în probe certe ale comiterii respectivelor infracţiuni. De altfel, inculpatul M.A. a revenit asupra declaraţiei date la urmărirea penală abia în faza de recurs, după ce a fost condamnat de instanţa de apel la detenţiune pe viaţă. Cum potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar în speţă instanţele anterioare au făcut o examinare complexă a tuturor probelor administrate în cauză, reţinându-le pe cele care concordă şi care, în concret, sunt în sensul existenţei faptelor şi a săvârşirii lor cu vinovăţie de către inculpat, Înalta Curte constată că simplele susţineri ale inculpatului M.A. în sensul că nu a violat-o pe victima V.M. şi nici nu a exercitat violenţe asupra acesteia, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie expuse mai sus, analizate detaliat de instanţa de fond, aceasta evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpatului, soluţia fiind menţinută sub aceste aspecte şi de instanţa de apel.

Totodată, în raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că şi cererea subsidiară, de schimbare a încadrării juridice dată faptei, de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea de omor calificat, prev de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât inculpatul a săvârşit uciderea a două persoane în aceeaşi împrejurare.

2. Critica formulată de inculpatul M.A. în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicată de către instanţa de apel, este corectă, pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanţa de apel a încălcat tehnica de individualizare, deoarece, cum pentru infracţiunea prev. de art. 174 – art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen. pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, instanţa de apel trebuia să argumenteze alegerea pedepsei alternative a detenţiunii pe viaţă, iar nu să motiveze simplist că, în raport de criteriile expuse în considerente, se impune majorarea pedepsei, întrucât în speţă nu este vorba de o majorare a pedepsei de 18 ani închisoare aplicată de instanţa de fond, ce putea atinge maxim 25 de ani, ci de alegerea altei modalităţi alternative a pedepsei prevăzute de lege.

În al doilea rând, indiferent de modalitatea în care a ajuns să aplice pedeapsa respectivă – a detenţiunii pe viaţă - instanţa de fond a făcut o individualizare greşită, întrucât, deşi circumstanţele de fapt sunt corect reţinute iar gravitatea faptelor este de necontestat, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului – care a recunoscut nu neapărat formal faptele şi este la prima încălcare a legii penale (aspecte relevate şi de referatul de evaluare) - Curtea apreciază că nu se justifică aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, aceasta nefiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 22 de ani la momentul comiterii faptei, practic acesta nemaiîntrevăzând nici o perspectivă socială.

Ca atare, considerând critica întemeiată pentru motivele mai sus arătate, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate de instanţa de apel şi repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, Curtea va schimba pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în pedeapsa închisorii în cuantumul maxim, de 25 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Totodată, Curtea apreciază că solicitarea inculpatului de a se reţine circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, în raport de împrejurările şi modalitatea în care a comis faptele, aşa cum au fost descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care a dat dovadă, astfel că lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea inculpatului, nu poate constitui automat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din actele dosarului, acesta era cunoscut la nivelul comunităţii ca având o atitudine violentă, cu accentuate tendinţe la instabilitate psihică, impulsivă şi antisocială, cu tulburare de personalitate de tip disocial, având în trecut tendinţe de suicid şi manifestări agresive pe fondul consumului de alcoolice, dovedite pe deplin inclusiv în prezenta cauză. Pe de altă parte, nu se poate reţine nici circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea infractorului după săvârşirea faptei, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului ori înlesnirea descoperirii participanţilor, deoarece în ceea ce priveşte prima victimă dovezile erau clare iar în ceea ce priveşte autodenunţul referitor la o două victimă, pe care l-a făcut inculpatul la aproape 2 luni de la arestarea sa, când cercetările erau avansate, denotă doar că acesta a acţionat în ideea de a diminua pe cât posibil consecinţele juridice ale faptelor; de altfel, în memoriul de recurs, inculpatul a retractat recunoaşterea făcută prin autodenunţ.

3. Referitor la motivul de critică a parchetului ce vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 85 C. pen. faţă de inculpatul minor T.V.I., direct de către instanţa de apel, Curtea constată că acesta este întemeiat, cu următoarele precizări:

În motivarea recursului parchetului s-au invocat dispoziţiile Deciziei nr. LXX din 15 octombrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanţă. Or, examinând considerentele acestei decizii se poate observa că există şi excepţii de la regula instituită prin dispozitiv, respectiv în cazul în care prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la contopire, în condiţiile în care a fost legal sesizată. În speţă, instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 85 C. pen. faţă de inculpatul minor T.V.I. - dispunând anularea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I. prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care, după descontopire, a contopit-o conform dispoziţiilor art. 34 lit. b) raportat la dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., cu pedepsele stabilite inculpatului minor T.V.I. prin prezenta decizie - întrucât la momentul sesizării instanţei – 4 septembrie 2008, condamnarea pentru fapta concurentă încă nu fusese dispusă. De altfel, copia sentinţei penale nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin a fost depusă la dosar pentru prima oară la instanţa de apel, odată cu motivele de apel.

Ca atare, constatând că nepronunţarea cu privire la anularea pedepsei 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I. prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin şi necontopirea cu pedeapsa din prezenta cauză nu reprezintă o omisiune a instanţei de fond, Curtea, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate de instanţa de apel şi repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen.

4. Recursul parchetului este întemeiat şi sub aspectul criticii vizând greşita obligare a inculpatul minor T.V.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, în condiţiile în care nu a existat şi o obligare a aceloraşi părţi la repararea pagubei.

Potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În cauză, nici unul dintre inculpaţi nu a fost obligat la despăgubiri civile întrucât singura parte civilă – K.M., a renunţat la pretenţiile civile, poziţie de care instanţa de fond a luat act.

Ca atare, atât obligarea inculpatului minor T.V.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, de către instanţa de fond cât şi de către cea de apel, în temeiul art. 191 alin. (3) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., este greşită şi urmează a fi înlăturată, urmând a fi menţinută doar obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli, astfel cum au fost ele stabilite de cele două instanţe.

5. Sub un ultim aspect, recursul inculpatului T.V.I., ce a criticat Decizia instanţei pentru netemeinicie – solicitând reducerea pedepsei în raport de poziţia sa procesuală, de împrejurarea că a săvârşit faptele în stare de ebrietate şi de situaţia sa familială, fiind un copil orfan, crescut doar de bunici -, este neîntemeiat, Înalta Curte apreciind că instanţa de apel a făcut o justă individualizare, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii. În concret, la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea de săvârşire a faptei, de împrejurările acesteia, cât şi de persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu legea penală şi prezintă perspective medii de reintegrare în societate, astfel că modalitatea de executare stabilită şi cuantumul pedepsei corespunde scopului acesteia. Totodată, circumstanţele personale ale inculpatului şi atitudinea lui procesuală nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în sensul solicitării inculpatului, pentru considerentele deja expuse şi, pe cale de consecinţă, nici reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

6. Referitor la cazul de casare invocat din oficiu de instanţă, prev. de art. 385⁹ pct. 4 C. proc. pen., Înalta Curte constată că examinarea acestuia a devenit inutilă ca urmare a comunicării, ulterior dezbaterilor, a încheierii de îndreptare a erorii materiale, potrivit cu care soluţionarea apelurilor s-a desfăşurat în şedinţă publică.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpaţii T.V.I. şi M.A. împotriva deciziei recurate, pe care o va casa numai în ceea ce priveşte pedepsele principale aplicate inculpaţilor T.V.I. şi M.A., în sensul considerentelor prezentei decizii, precum şi cu privire la plata cheltuielilor judiciare către stat, sub acest ultim aspect casându-se şi sentinţa penală nr. 182 din 27 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş, în sensul că se va înlătură obligarea părţilor responsabile civilmente T.N. şi T.V.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu inculpatul minor T.V.I., menţinând obligarea la sumele ocazionate de soluţionarea fondului şi apelului doar a acestui din urmă inculpat.

Conform dispoziţiilor art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpaţii T.V.I. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 82/ A din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia atacată numai în ceea ce priveşte pedepsele principale aplicate inculpaţilor T.V.I. şi M.A., precum şi cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul T.V.I., sub acest ultim aspect casându-se şi sentinţa penală nr. nr. 182 din 27 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş.

Rejudecând, în fond:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă a detenţiunii pe viaţă şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente de:

- detenţiune pe viaţă şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Schimbă pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în pedeapsa de 25 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

Compută din cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2008 la 10 februarie 2010.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.I., în pedepsele componente de:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, incriminată de dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;

- 3 pedepse a câte 5 luni închisoare, aplicate pentru comiterea a trei infracţiuni de furt calificat (fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu reţinerea a art. 74 lit. c) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen.), aplicate prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare;

- 3 pedepse a câte 200 lei amendă penală, aplicate aceluiaşi inculpat minor pentru săvârşirea a trei infracţiuni de distrugere (fapte incriminate de dispoziţiile art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi reţinerea a dispoziţiilor art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen.), aplicate prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen. privind anularea suspendării condiţionată a pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I. prin sentinţa penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului minor T.V.I. în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare.

Compută din cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2008 la 10 februarie 2010.

Înlătură obligarea părţilor responsabile civilmente T.N. şi T.V.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu inculpatul minor T.V.I., menţinând obligarea la sumele ocazionate de soluţionarea fondului şi apelului doar a acestui din urmă inculpat.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat în sumă de câte 300 lei, se va suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1723/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 1751/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 487/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 487/2010. Penal