ICCJ. Decizia nr. 3837/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3837/2011

Dosar nr.1185/114/2009

Şedinţa publică din 31 octombrie 2011

Asupra recursurilor de faţă,

în baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 23 din data de 25 februarie 2010, a Tribunalului Buzău, secţia penală, inculpatul I.F. (recidivist, domiciliat în municipiul Focşani, str. S.M.), a fost condamnat astfel:

- la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, care a avut consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- la 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea CEC-ului nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi,

- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile respective sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 311/17 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi rămasă definitivă prin neapelare la 18 mai 2009.

S-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 311/2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în pedepsele componente de 4 ani închisoare, 4 ani şi 2 luni închisoare, (Sentinţa penală nr. 1996/2002 Judecătoria Galaţi), 3 ani şi 8 luni închisoare (Sentinţa penală nr. 479/2004 a Judecătoriei Târgovişte), şi de 4 ani închisoare, 3 ani, 7 luni şi 24 zile închisoare (Sentinţa penală nr. 705/2007 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti).

A fost înlăturat sporul de 1 an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 şi art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală din prezenta cauză, cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 311/2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata de 5 ani de la data executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 330 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 705/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1516 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală de faţă, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 aprilie 2008 la 31 octombrie 2009, când a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1107 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Ploieşti.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 676 din 18 mai 2009 emis de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat conform sentinţei

Soluţionând şi latura civilă a cauzei, instanţa de fond l-a obligat pe inculpatul I.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. 2000 SRL Bucureşti, reprezentată de lichidator A.L. IPURL la plata despăgubirilor civile către părţile civile astfel: 39.807,29 RON către P.A.C. SRL Bucureşti, 56.876,76 RON către SC P.D.G. SRL Bucureşti; 115.620,63 RON către SC B.S.S. SRL; 6540,11 RON către SC C.I. SRL Păuleşti; 27.349,83 RON către SC S.P. SRL Bucureşti şi la 259.322,73 RON către D.G.F.P. Buzău precum şi la penalităţile de întârziere calculate până la achitarea debitelor.

Inculpatul a fost obligat să aducă în patrimoniul SC T. 2000 SRL Bucureşti, suma de 1.226.379,93 RON, pe care a însuşit-o şi a folosit-o în interes personal.

Instanţa a mai dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, după rămânerea definitivă a acesteia.

În fine, inculpatul a fost obligat în solidar cu SC T. 2000 SRL Bucureşti, reprezentată de lichidator judiciar la 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 1200 RON în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, în fapt, că în perioada anului 2007 în calitate de administrator al SC T. 2000 SRL Bucureşti, inculpatul I.F., prin fapte repetate la intervale scurte de timp, dar în cadrul aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale unice a emis file CEC în valoare de 250.372,53 RON, în favoarea a cinci societăţi comerciale, indicate mai sus, pentru plata mărfurilor achiziţionate de la acestea, fără a avea în contul societăţii disponibil necesar.

S-a stabilit că la momentul sesizării instanţei prejudiciul cauzat celor cinci societăţi comerciale totaliza suma de 206.387,33 RON.

Urmare unei verificări realizate de Garda Financiară Buzău, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 25 iulie 2008, s-a stabilit. că inculpatul I.F. s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale în perioada 2007 - 2008, datorând bugetului de stat suma de 259.322,73 RON, din care: impozit pe profit 88.475,67 RON; TVA 105.071,31 RON şi impozit pe dividende 65.775,75 RON.

Pe de altă parte s-a stabilit. că inculpatul şi-a însuşit în mod nelegal din patrimoniul societăţii sale SC T. 2000 SRL Bucureşti, suma de 1.226.379,93 RON.

Tot pe situaţia de fapt, pe baza probelor administrate s-a dovedit că în perioada 3 iulie 2007 - 21 septembrie 2007 inculpatul I.F. a comercializat către o societate comercială din Câmpulung Muscel materiale de construcţie în valoare de 213.792,72 RON, sumă care a fost încasată integral prin bancă, fără a înregistra în contabilitate aceste operaţiuni.

Prin acest procedeu societatea inculpatului SC T. 2000 SRL Bucureşti, s-a sustras de la plata impozitului pe profit, în sumă de 28.744,7 RON.

În perioada octombrie - decembrie 2007 organele de control abilitate au identificat 8 furnizori de la care s-a aprovizionat societatea administrată de inculpatul I.F. şi 42 de achiziţii în valoare de 1.070.584,4 RON, pe care inculpatul I.F. nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii sale, realizând venituri în sumă de 741.310,16 RON la care se adaugă TVA, sume care nu au fost evidenţiate în contabilitate în perioada octombrie - decembrie 2007.

Într-o altă ordine de idei, s-a dovedit că societatea sa SC T. 2000 SRL Bucureşti, avea înregistrată în evidenţa contabilă obligaţii fiscale cu reţinere la sursă în valoare de 5.231 RON, pe care nu le-a virat bugetului consolidat al statului în termenul prevăzut de lege.

Din această sumă 358 RON reprezintă prejudiciul produs prin sustragerea de la plata contribuţiilor pentru şomaj.

Prin activitatea sa infracţională inculpatul a cauzat părţii civile D.G.F.P. Buzău, un prejudiciu de 259.322,73 RON.

Situaţia de fapt astfel cum a fost arătată mai înainte precum şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute de instanţa de fond - Tribunalul Buzău, pe baza plângerilor penale formulate de societăţile comerciale păgubite şi declaraţiile date de reprezentanţii legali ai acestora, procesele-verbale încheiate de organele de control, facturi, alte acte contabile şi alte documente care au stat la baza controalelor efectuate, procese-verbale de confruntare, declaraţii de martori, procese-verbale încheiate de organele de poliţie şi coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpatul F.I., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală prin aceea că în mod greşit partea responsabilă civilmente SC T. 2000 SRL Bucureşti, reprezentată de lichidator A.L. IPURL, a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile şi a penalităţilor de întârziere către părţile civile deoarece odată cu închiderea procedurii de lichidare a societăţii se dispune şi radierea acesteia în calitate de debitor din Registrul Comerţului.

Cum această situaţie a fost comunicată instanţei, că procedura de lichidare împotriva SC T. 2000 SRL Bucureşti a fost închisă, societatea nu mai putea fi obligată la despăgubiri civile.

Cea de a doua critică invocată se referă la faptul că în mod greşit prima instanţă l-a obligat pe inculpatul F.I. să aducă în patrimoniul societăţii radiate de la registrul comerţului a sumei de 1.226.379.93 RON, pe care şi-a însuşit-o şi folosit-o în interes personal, această sumă trebuind să fie confiscată de la inculpat potrivit art. 118 lit. e) C. pen.

S-a solicită admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi înlăturarea aspectelor de nelegalitate.

Apelantul-inculpat F.I., deşi citat legal, nu s-a înfăţişat la judecată pentru a susţine oral motivele şi nici nu a depus în scris motive de apel.

Apărătorul desemnat din oficiu a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul F.I. şi partea civilă SC P.D.G. SRL.

Niciuna din părţi nu şi-a motivat recursul şi, deşi legal citate, nu s-au prezentat să-l susţină.

Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului a criticat Decizia şi sentinţa ca fiind netemeinice deoarece pedeapsa aplicată este exagerat de aspră. A cerut ca ţinând seama de conduita procesuală sinceră a inculpatului şi de starea precară de sănătate să se dispună reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 şi 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului printre altele pentru infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, emiterea unui cec fără a avea disponibilul în cont şi căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale săvârşite în paguba părţilor civile:

- SC P.A.C. Bucureşti - infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 ;

- SC P.D.G. SRL Bucureşti, infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.;

- SC B.S.S. SRL Buzău, infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 59/1934 şi

- SC C.I. SRL Păuleşti Prahova pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Având în vedere că prejudiciul însumat depăşeşte suma de 200.000 RON, produs prin acţiuni repetate în baza unei rezoluţii infracţionale unice, infracţiunea de înşelăciune a fost încadrată în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Tot astfel şi pentru emiterea de cecuri prin încălcarea Legii nr. 59/1934 încadrarea juridică a fost făcută în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prima instanţă, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti a reţinut că inculpatul este vinovat şi l-a condamnat pentru cele două infracţiuni la pedeapsa de 12 ani şi respectiv 8 luni închisoare.

Această soluţie menţinută de instanţa de control judiciar este greşită.

Prin Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înSECŢIILE UNITEîn recursul în interesul legii declarat de procurorul general s-a stabilit. că:

1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Inculpatul a încheiat contracte cu părţile civile prin care s-au stabilit modalităţi de plată cu cec, sau în numerar cu garantarea plăţii prin filă cec în cazul contractului dintre SC T. 2000 SRL şi partea civilă SC C.I. SRL.

Modul în care a procedat inculpatul este tipic încheierii şi executării unor contracte prin care se urmăreşte păgubirea furnizorului. Astfel în unele cazuri a achitat cu sume modice mărfuri în cantităţi mici ca ulterior să ceară livrarea repetată de mărfuri pe care nu le-a mai plătit. În acest sens sunt declaraţiile administratorilor societăţilor păgubite şi a angajaţilor acestora, care au arătat că după livrarea unor mărfuri cum nu s-a făcut plata încercând să-l contacteze pe inculpat acesta nu a mai putut fi găsit.

Niciuna din aceste persoane nu a declarat că în momentul emiterii cecurilor ar fi avut cunoştinţă de lipsa disponibilului necesar, evident că în aceste condiţii nu i-ar mai fi furnizat mărfuri inculpatului.

Aşa fiind, încadrarea juridică în cele două infracţiuni, prima, de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 C. pen., şi a doua aceea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 - Legea cecului - este nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. care impune casarea deciziei şi a sentinţei în parte - schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934.

Prin hotărârea instanţei de fond inculpatul a fost obligat să despăgubească părţile civile SC P.A.C. SRL cu 39.807 RON; SC P.D.G. SRL cu 56.876 RON; SC B.S.S. SRL cu 115.620 RON, SC C.I. SRL cu 6.540 RON şi SC S.P. Păuleşti cu 27.349 RON şi să plătească părţii civile D.G.F.P. Buzău 259.322 RON plus penalităţi de întârziere.

Inculpatul a fost obligat să readucă în patrimoniul SC T. 2000 SRL Bucureşti, suma de 1.226.379 RON, însuşită în scopuri personale.

În apelul procurorului sentinţa a fost desfiinţată şi ţinând seama că Societatea T. SRL a fost lichidată şi radiată de la Registrul Comerţului s-a dispus în baza art. 118 lit. e) C. pen. confiscarea sumei în folosul statului.

Inculpatul aşa cum rezultă din cele de mai sus a fost obligat să plătească despăgubiri ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune.

Potrivit art. 118 lit. e) C. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Inculpatul nu poate fi sancţionat de două ori, odată prin obligarea la despăgubiri şi altă dată prin confiscarea sumelor rezultate din infracţiune.

Pedepsele stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor au fost just individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ţinând seama că inculpatul recidivist a mai fost condamnat tot pentru infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. la pedepse de 3 ani şi respectiv 3 ani şi 1 lună închisoare.

Recursul declarat de partea civilă SC P.D.G. SRL este inadmisibil.

Prin hotărârea instanţei de fond inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri părţii civile SC P.D.G. SRL suma de 56.876,76 RON.

Partea civilă nu a declarat apel iar hotărârea nu a fost modificată prin admiterea apelului declarat de procuror.

În articolul nr. 3851 lit. a) - f) C. proc. pen., sunt enumerate hotărârile care pot fi atacate cu recurs.

În alin. (4) al acestui articol se prevede că „nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel chiar dacă nu au folosit apelul dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare".

Partea civilă nu a atacat sentinţa cu apel, iar instanţa de apel, în apelul procurorului, nu a modificat despăgubirile pe care inculpatul a fost obligat să le plătească părţii civile SC P.D.G. SRL.

Aşa fiind, recursul părţii civile urmează a fi respins ca inadmisibil în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă timpul executat de la 15 aprilie 2008 la 31 octombrie 2009. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în totalitate, Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 23 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la greşita încadrare juridică a infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.

Înlătură disp. art. 33, art. 34 C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, care a avut consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea Cec-ului nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul I.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Constată că infracţiunile din această cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 311 din 17 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (definitivă prin neapelare la 18 mai 2009).

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 311/2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în pedepsele componente de 4 ani închisoare, 4 ani şi 2 luni închisoare, (Sentinţa penală nr. 1996/2002 Judecătoria Galaţi), 3 ani şi 8 luni închisoare (Sentinţa penală nr. 479/2004 a Judecătoriei Târgovişte) şi de 4 ani închisoare, 3 ani, 7 luni şi 24 zile închisoare (Sentinţa penală nr. 705/2007 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti).

Înlătură sporul de 1 an închisoare.

Conform art. 33, art. 34, art. 35 şi art. 36 C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, cu pedepsele de 12 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 311/2009, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total având de executat 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata a 5 ani de la data executării pedepsei.

Aplică dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 61 alin. (2) C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 330 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 705/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1516 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rest ce se contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, inculpatul I.F. având de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 aprilie 2008 la 31 octombrie 2009 (când a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1107 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Ploieşti).

Anulează Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 676 din 18 mai 2009 emis de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa stabilită prin prezenta decizie.

Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului F.I. de a aduce în patrimoniul SC T. 2000 SRL Bucureşti suma de 1.226.379,93 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 23 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Buzău.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă SC P.D.G. SRL împotriva Deciziei penale nr. 46 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta parte civilă SC P.D.G. SRL la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului-inculpat F.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3836/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....  ICCJ. Decizia nr. 3845/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3837/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs