ICCJ. Decizia nr. 693/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 693/2011

Dosar nr. 1069/85/2006

Şedinţa publică din 23 februarie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 125 din 20 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I. după cum urmează:

- din infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I., fiul lui I. şi M., la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1780 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Judecătoriei Botoşani definitivă prin Decizia penală nr. 52/1989 a Tribunalului Suprem.

S-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 1780 zile rămas neexecutat, din hotărârea menţionată, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă de 8 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni sporită la 9 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. şi art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut mandatul de arestare preventivă nr. 221/ U emis pe numele inculpatului de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, la data de 7 mai 2004.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 33.000 dolari SUA şi 41.000 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.O. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul P.C.O. fiul lui V. şi C., la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin.(1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art.42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzute şi pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani sporită la 7 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. şi art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 5 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2002 şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 44.750 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurilor ridicate în cursul urmăririi penale cu prilejul percheziţiilor efectuale şi nerestituite.

S-au constatat restituite autoturismele R. către L.C. şi B. către B.M.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de B.M. şi dispune restituirea autoturismului A.

S-a constatat că autoturismul B. aparţine inculpatului D.C.L. şi nu face obiectul prezentului dosar.

S-a dispus ridicarea sechestrul asigurător asupra imobilelor achiziţionate de P.V. şi P.C.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.V. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul Ş.V. fiul lui P. şi S., la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare sporită la 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., şi art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei şi 700 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituie bunurile ridicate la 5 mai 2004.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C.Ş. după cum urmează:

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.Ş., fiul lui F. şi M., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 329 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate în cursul urmăririi penale la data de 5 martie 2004.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.B.V. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen.

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.B.V., fiul lui N. şi A., la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

În baza art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. şi art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 7 iunie 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 169 C. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate de poliţie la data de 5 mai 2004.

În baza art. 334 C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

- din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpatul M.D., fiul lui C. şi G., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art.42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane;

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 6 mai 2004 până la punerea sa efectivă în libertate din 28 mai 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2002 şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 26.667,81 dolari SUA sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat 77 cartuşe marca S.B., ca fiind deţinute în contra dispoziţiilor legale.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate şi nerestituite în cursul urmăririi penale (mai puţin cartuşele deţinute în contra dispoziţiilor legale şi care au fost confiscate).

S-au constatat restituite bunurile ridicate de la G.S. şi G.C.I. la data de 6 mai 2004.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpatul S.M. fiul lui B. şi G., cunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

în baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzute si pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare sporită la 7 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2002 şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.865 dolari SUA şi 25.458 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurile ridicate în cursul urmăririi penale.

A fost respinsă cererea formulată de R.E. cu privire la restituirea obiectelor ridicate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003.;

- din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 condamnă pe inculpatul P.C. fiul lui G. şi E., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave;

În baza art. 329 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. şi art. 34 alin. (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 700 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii.

În baza art. 169 C. pen. s-a dispus restituie bunurile ridicate şi nerestituite în cursul urmăririi penale.

S-a constatat că au fost efectuate percheziţii domiciliare si au fost ridicate bunuri privind pe inculpaţii B.I, M.T, D.C, O.N, G.G şi B.N. (dispuse în vol. 3 f. 58-60 dosar urmărire penală) şi care nu fac obiectul acestui dosar.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii P.C.O., Ş.V., C.V.B., M.D., S.M., C.C.Ş., C.I. şi P.C. să plătească statului suma de câte 15.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 1.500 RON onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către tribunal cu referire la actele şi lucrările dosarului următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emis sub Dosar nr. 297/P/2003 s-a dispus trimiterea în judecată a opt inculpaţi, după cum urmează:

- P.C.O., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1), alin. (2) C. pen., „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi „spălare de bani" prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- Ş.V., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen., „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, „trafic de minori" prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- C.C.Ş., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200, „trafic cu minori", prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- C.B.V., în stare de arest preventiv,pentru săvârşirea infracţiunilor de: „aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave", prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

- M.D., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, „trafic de minori" prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, „spălare de bani" prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor" prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- S.M., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, „spălare de bani" prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 C. pen.

- P.C., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „trafic de persoane" prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- C.I., arestat în lipsă, pentru săvârşirea infracţiunilor de: „iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave" prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, „proxenetism" prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, prin actul de trimitere în judecată că în anul 2001, mai multe persoane, printre care şi inculpaţii din acest dosar, precum şi alţii din dosare disjunse din acesta, sub coordonarea liderului lor, inculpatul C.I., s-au constituit într-un grup infracţional organizat în care fiecare membru avea sarcini bine stabilite, în scopul traficului de românce în Spania, tinere care proveneau de obicei din familii cu o situaţie materială precară şi cărora le promiteau locuri de muncă în străinătate bine plătite, aşa fel încât le determinau să accepte deplasarea în Spania, unde erau exploatate pe piaţa prostituţiei; din această activitate, membrii reţelei obţineau venituri substanţiale, pe care le transferau în tară, iar banii erau folosiţi la achiziţionarea de bunuri mobile şi imobile, sau erau utilizaţi în diverse activităţi comerciale - aparent legale, tocmai pentru a ascunde proveninţa ilicita a banilor.

Examinând actele dosarului, probele administrate în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţiile invocate de inculpaţi privind nulitatea urmăririi penale sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, având în vedere că prin Decizia penală nr. 43/2004, Curtea de Apel Alba lulia a analizat pe larg, a argumentat şi a arătat şi motivat în drept de ce anume fiecare dintre excepţiile ridicate de apărare nu sunt întemeiate iar, pe de altă parte, s-a mai arătat că delegarea procurorului A.A. a fost menţinută începând cu 24 martie 2003, precum şi după data de 1 septembrie 2004; că temeiul juridic al audierilor de martori cu identitate protejată, a fost art. 86¹ alin. (2) şi următoarele C. proc. pen.; că probele au fost readministrate şi complinite la instanţă pe parcursul cercetării judecătoreşti. în ce priveşte audierile de martori efectuate în sediul Ambasadei din Madrid acestea nu au fost efectuate prin comisie rogatorie internaţională, ci prin deplasarea operativă a unei echipe formate din procuror şi poliţişti în Spania, deplasare efectuată din dispoziţia Procurorului General al României şi urmare acordului intervenit între Parchetul General şi Ministerul Afacerilor Externe, iar existenţa celor două adrese trimise de Ambasada României din Madrid a fost, explicată în mod verosimil de către ambasadă astfel că ultima adresă înaintată a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei.

S-a reţinut că parte din martorele audiate în sediul ambasadei, s-au prezentat la instanţă şi au menţinut declaraţiile date, ceea ce formează convingerea instanţei că aceste declaraţii au fost luate cu respectarea garanţiilor procesuale, că nu au fost obţinute prin constrângere ori ameninţare, cum apărarea a susţinut în mod neîntemeiat.

O altă precizare pe care instanţa a înţeles să o facă este aceea că, prin audierile făcute la sediul ambasadei nu au fost încălcate nici dispoziţiile Convenţiei dela Viena, nici ale celui de al doilea Protocol şi nici ale Legii nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară în materie penală - câtă vreme procurorul, martorele, sediul ambasadei se supun legislaţiei române şi prin activităţile desfăşurate nu au contravenit legilor statului de reşedinţă.

O altă problemă analizată a fost cea a actelor premergătoare efectuate în cauză, constatându-se că în vol. I la fila 8 din dosarul de urmărire penală se află procesul verbal al procurorului datat 20 aprilie 2004 prin care s-a început urmărirea penală faţă de cei 14 inculpaţi, membrii ai reţelei de trafic de carne vie „în baza actelor premergătoare efectuate în Dosarul cu nr. 2917P/2007". Ori, chiar şi actele premergătoare care nu au reglementată o anume procedură de efectuare, dacă sunt consemnate într-un proces verbal, au valoare de mijloc de probă.

Pentru acurateţe juridică şi pentru a nu încălca în nici un fel prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare al inculpaţilor, au fost excluse declaraţiile martorilor ascultaţi înainte de începerea urmăririi penale şi nereaudiaţi în instanţă, respectiv, C.I., M.A., J.R., apoi R.S., D.M., şi C.C., precum şi declaraţiile date de martora cu identitate protejată C.S.

În schimb, în ce priveşte această martoră, procesul verbal încheiat de procuror la data de 11 octombrie 2004, va fi reţinut ca fiind o probă legal administrată, fiind întocmit după începerea urmăririi penale în cauză, proces verbal încheiat de procuror cu prilejul recunoaşterilor după fotografie a inculpaţilor de către martora C.S. şi în cuprinsul căruia sunt consemnate afirmaţiile martorei în care a rezumat activitatea desfăşurată de inculpaţi.

Urmare întregului probatoriu administrat în mod legal, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2003, s-a stabilit că pe relaţia România-Spania acţionează, încă din anul 2001, o reţea de trafic internaţional de persoane cu ramificaţii în mai multe judeţe din tară. Reţeaua criminală a continuat să se structureze într-o manieră piramidală între anii 2001-2004, când membrii marcanţi ocupau poziţii bine determinate, iar atribuţiile şi modul de acţiune se cristalizaseră îndeajuns de mult pentru ca întreaga grupare sa-şi desfăşoare activitatea sub coordonarea unui lider, în persoana inculpatului arestat în lipsă, C.I., zis „O.", „N.", „P.", „I. de la Madrid", „Cap de porc", iar în lipsa liderului, atribuţiile acestuia erau preluate de inculpatul M.D., zis „M.".

Membrii grupului infracţional racolau tinere din aproape toate zonele ţării, tinere care proveneau din familii fără minime posibilităţi materiale şi în care existau neînţelegeri între membrii acestora şi prin promisiuni privind locuri de muncă bine retribuite în Spania, fie ca dansatoare, menajere, ospătăriţe, fie ca dame de companie, le promiteau sume importante de bani şi arătându-se dispuşi să le obţină toate documentele de călătorie, inclusiv paşaportul, asigurarea medicală, se ofereau să le plătească şi cheltuielile de transport până în Spania.

La destinaţie, după ce erau preluate şi cazate în apartamente închiriate de către traficanţi, tinerelor respective li se spunea adevăratul motiv pentru care au fost aduse din România şi li se explica că nu au altă alternativă decât să practice prostituţia în folosul proxeneţilor. Uneori, cele care aveau cunoştinţă despre faptul că urmau să se prostitueze, erau constrânse fizic sau psihic să o practice pentru obţinerea de venituri suplimentare traficanţilor.

Metodele de convingere pe care le utilizau traficanţii erau diverse,printre care, reţinerea paşapoartele, datorii imaginare, agresarea tinerelor, proferarea de ameninţări la adresa familiilor victimelor care rămâneau în tară.

Locul în care acţionau membrii reţelei pe piaţa prostituţiei din Spania era un parc din Madrid, numit C.C., unde se prostituau peste 150 de femei, din care foarte multe tinere din România, fiind supravegheate îndeaproape de proxeneţi, printre care şi membrii acestei reţele; aceştia patrulau pe aleile parcului, fie pe jos, fie în autoturisme închiriate.

În cadrul acestei reţele existau reguli stricte, pe care fiecare tânără trebuia să le respecte.

Inculpatul C.I., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor la pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare, fiind liberat condiţionat în cursul anului 1999, iar pe perioada detenţiei a cunoscut pe mulţi dintre membrii reţelei sale în penitenciarele în care a executat pedeapsa, respectiv, inculpaţii M.T.C., O.N., P.O. şi Ş.V.

După eliberarea din penitenciar, aceştia şi-au creat relaţii de afinitate, în cele mai multe cazuri inculpatul C.I. fiind cel care le boteza copiii, ori îi cununa religios, acesta fiind şi motivul pentru care era poreclit şi „N.".

Pe zone geografice, lideri ai reţelei de trafic de persoane şi proxenetism sunt: în zona Sibiu, inculpatul P.C.O., în zona Prahova inculpatul B.N., zis „N.", iar în Neamţ, inculpatul M.D., zis „M.".

Toţi aceşti inculpaţi erau ajutaţi de oamenii lor de încredere după cum urmează: inculpatul P.C.O., acţiona împreună cu inculpaţii M.T.C. şi D.C.L., atât în România cât şi în Spania, precum şi de inculpaţii B.I.F., zis „S.", O.N., zis „J.", G.G.C., la care a aderat şi inculpatul Ş.V., toate aceste persoane împreună cu altele neidentificate, ocupându-se de racolarea, transportul până în Spania şi exploatarea pe piaţa prostituţiei a victimelor traficului de persoane.

Inculpatul B.N. a acţionat în strânsă legătură cu inculpatul S.M., zis „M." şi cu inculpatul C.B.V. ocupându-se de recrutarea, cazarea şi transportul victimelor la destinaţie, iar în Spania primii doi inculpaţi se ocupau cu exploatarea acestora pe piaţa prostituţiei, însuşindu-şi veniturile obţinute.

Inculpatul P.C., zis „M.", acţiona atât împreună cu inculpatul B.N., în sensul că, aderând la grupul infracţional organizat, îi recruta acestuia tinere în vederea traficării în Spania, în barul său „L." din Roman, judeţul Neamţ, cât şi independent pe relaţia Italia.

Veniturile obţinute din practicarea prostituţiei de către victime erau încasate de traficanţi, care le transferau în România prin intermediul sistemelor bancare W.U. şi M.G. (fie pe numele lor, fie al unor rude, iubite, prieteni, cunoştinţe, oameni de încredere) ori prin intermediul unor curieri, în general şoferii care efectuau cursele de transport internaţional în Spania şi care s-a dovedit că aduceau banii în ţară.

Odată ajunşi în România, banii erau utilizaţi şi pentru racolarea altor victime, precum şi pentru achiziţionarea de bunuri.

Instanţa de fond a făcut câteva consideraţii generale referitoare la încadrările juridice ale faptelor comise:

Referitor la infracţiunea prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor C.I., M.D., S.M., P.O.C., P.C., C.B. şi Ş.V. se circumscrie infracţiunii prev de art. 7 alin. (1) - (3) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, iar vastul probatoriu administrat în cauză a format convingerea instanţei asupra vinovăţiei inculpaţilor pentru fapta de a fi iniţiat, constituit, aderat sau sprijinit grupul infracţional în vederea săvârşirii infracţiunilor de proxenetism, prostituţie ori trafic de persoane de persoane. Unii dintre inculpaţi au avut o activitate determinantă ori semnificativă în constituirea şi iniţierea grupului infracţional (cum este cazul inculpaţilor C.I., M.D., S.M. şi P.O.C.), iar ceilalţi într-o mai mică măsură decât primii, au aderat sau sprijinit acest grup criminal constituit (cum sunt P.C., C.B. şi Ş.V.); această contribuţie instanţa o va cuantifica diferit în pedepsele ce se vor aplica fiecărui inculpat.

Activităţile de „aderare" şi „sprijinire" a grupului au constat uneori - şi astfel s-a şi realizat conţinutul acestei infracţiuni în cele două variante - prin simpla manifestare de voinţă de a se alătura grupului şi a racola ori încuraja tinere pentru a pleca în Spania (cunoscând scopul pentru care sunt duse şi ce anume urmează să facă odată ajunse la destinaţie - cum este cazul inculpatului Ş.V., C.V.B. şi P.C.) ori prin mijlocirea procurării paşaportului, a biletelor de călătorie (P.C.), ori cazându-le la domiciliul o perioadă până la plecarea în Spania (C.V.B.).

Aşa fiind şi faţă de actul de trimitere în judecată care apare incomplet, în temeiul art. 334 C.proc.pen s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - în aceeaşi infracţiune, dar cu încadrarea juridică prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, avându-se în vedere că toate cele trei aliniate de la art. 7 sunt aplicabile în speţa dedusă judecăţii: atât cele privitoare la conţinutul cadru al infracţiunii, cât şi aliniatele referitoare la maximul pedepsei aplicabile şi cazul concursului de infracţiuni, iar raportarea la art. 2 din aceeaşi lege, priveşte expresiile de „grup infracţional" şi identifică „infracţiunile grave" stipulate în text la pct. 9 şi 12, printre care şi infracţiunile de proxenetism şi trafic de persoane.

Atunci când activitatea infracţională a început sub incidenţa dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi a continuat şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, se va reţine la încadrarea juridică a infracţiunilor consumate sub imperiul noii legi, dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Este cazul inculpaţilor C.I., P.O., S.M., M.D.

Privitor la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, instanţa a respins cerere de schimbare a încadrării juridice, şi a constatat că infracţiunea de spălare de bani prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, nu este realizată sub elementele sale constitutive, motiv pentru care s-a pronunţat achitarea inculpaţilor trimişi in judecată pentru această faptă, întrucât textul legal incriminator are în vedere o alta persoană decât inculpatul şi care, cunoscând provenienţa ilicită a bunurilor le dobândeşte, deţine sau foloseşte, ori le transferă, ştiind că acestea provin din săvârşirea infracţiunii, ceea ce nu este realizat şi nici nu s-a dovedit în speţa dedusă judecăţii.

Aşa fiind, şi faţă de soluţia de achitare, s-a dispus restituirea bunurile indisponibilizate inculpaţilor şi care au fost propuse a fi confiscate, întrucât ar proveni din comiterea acestei infracţiuni. Este cazul inculpaţilor P.C.O., M.D., S.M.

În ce priveşte infracţiunile de proxenetism şi trafic de persoane, s-a reţinut, de către instanţa de fond că problemele de drept au fost în cea mai bună parte tranşate prin cele două recursuri în interesul legii pronunţate în materie, respectiv, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 49/2007 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2007.

Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, precum şi infracţiunea de proxenetism prev de art. 329 C. pen., comise asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de timp şi de loc, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni în concurs.

Astfel, infracţiunile comise de inculpaţi, atunci când le-au căzut victime mai multe femei, fiind săvârşite în urmărirea aceluiaşi scop, la intervale relativ scurte, prin acelaşi mod de operare şi în aceleaşi condiţii de timp şi de loc, le sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), atât în cazul infracţiunii de proxenetism (pentru toţi cei opt inculpaţi trimişi în judecată), cât şi în cazul infracţiunii de trafic de persoane majore (în cazul inculpaţilor P., S., M.).

De asemenea, la cererea procurorului de şedinţă şi faţă de probele administrate instanţa, conform art. 334 C. proc. pen. instanţa de fond a procedat la schimbarea de încadrării juridice, prin reţinerea dispoziţiilor art. 41, art. 42 C pen. (pentru toţi inculpaţii pentru proxenetism şi pentru cei trei menţionaţi mai sus, în ce priveşte infracţiunea prevde art. 12 din Legea nr. 678/2001).

În ce priveşte împrejurarea dacă infracţiunile de trafic de persoane şi cea de proxenetism pot coexista, s-a apreciat de către instanţa de fond că pot coexista, făcându-se trimiterea la Decizia în interesul legii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2007, astfel că, în temeiul art. 334 C. proc. pen s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor inculpaţilor după cum ele au fost săvârşite prin constrângerea victimelor sau cu acceptul lor, fie prin accept urmat de constrângere, fie constrângere urmată de acceptul ulterior, prin celelalte modalităţi arătate mai sus, sau în ambele variante, situaţie în care se vor reţine faptele în concurs realin.

Referitor la materialul probator din dosar, instanţa a reţinut starea de fapt prezentată mai sus, ca fiind dovedită cu prisosinţă, relevante fiind nu doar declaraţiile de martori anonimi sau cu identitate cunoscută, recunoaşterile după fotografii, planşele foto, dinamica ce reflectă frecventa trecerilor frontierei de stat de către inculpaţi, dar mai cu seamă conţinutul convorbirilor purtate de inculpaţi între ei, sau de aceştia cu prostituatele, ori cu alţi membrii ai reţelei.

Toate aceste probe se coroborează şi cu datele ce rezultă din dosarul aflat în volumul nr. 110/D/ll din 22 iunie 2006 şi care a fost înaintat instanţei de urmare şi după sesizarea cu rechizitoriu şi care reprezintă actele efectuate prin comisia rogatorie internaţională de către autorităţile spaniole.

Tribunalul a reţinut referitor la inadvertenţele, neclarităţile, chiar contradicţiile ori confuziile din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză prin perioadă de timp îndelungată şi în care fizionomiile inculpaţilor au suferit uneori modificări semnificative, cererea martorilor anonimi de a nu le fii deconspirată identitatea reală, prin răspunsurile pe care le-ar fi dat la întrebările directe puse de către inculpaţi şi presiunea deosebită creată de inculpaţi în sala de judecată în momentul audierii martorilor sub acoperire.

Alte probe sunt declaraţiile martorilor cu identitate protejată, care nu au putut fi prezentaţi de parchet la instanţă, motivându-se fie că sunt plecaţi din ţară, fie că şi-au schimbat domiciliul; aceştia au fost audiaţi în faza de urmărire penală (după începerea acesteia), iar declaraţiile lor au fost citite integral, în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., respectiv, declaraţiile date de martorii cu identitate protejată: D.M., C.M., S.I., declaraţia consemnată de procuror la 11 octombrie 2004 - cu prilejul recunoaşterii inculpaţilor după fotografie, a martorei C.S.

Privitor la convorbirile telefonice care au fost interceptate, instanţa a reţinut că pentru toate există autorizaţii legal emise de organele abilitate.

S-a mai precizat că potrivit art. 11 lit. a) din Legea nr. 281/2003 au intrat în vigoare dispoziţiile privitoare la arestare şi percheziţie la 3 zile de la publicare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 11 lit. b) din acest act normativ, toate celelalte dispoziţii ale legii, inclusiv cele referitoare la autorizaţiile de interceptare, având amânată intrarea în vigoare până data 1 ianuarie 2004, astfel că nu a fost primită această susţinere întrucât nu are suport legal.

În ce priveşte probatoriul administrat cauzei s-a reţinut de către instanţa de fond ca relevante asupra vinovăţiei şi întregii activităţi infracţionale comise de inculpaţi procesele verbale şi transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii, planşele foto aflate la dosarul cauzei, ridicate ca urmare a percheziţiilor de la domiciliile inculpaţilor precum şi fotografiile prelucrate de pe calculator şi care îi înfăţişează pe unii alături de ceilalţi, precum şi în compania inculpatului C.I. şi a altor reprezentanţi ai lumii interlope la diferite aniversări ori evenimente la care au participat împreună, cu toate că, în mod constant inculpaţii au negat existenţa vreunei legături între ei, susţinând nesincer chiar că nu s-ar cunoaşte.

În ce-l priveşte pe inculpatul P.O.C. s-a reţinut, în esenţă, că probele administrate cauzei au confirmat vinovăţia acestuia pentru faptul că în perioada 2002-2004, a constituit, aderat şi sprijinit grupul infracţional al lui C.I., a racolat, a recrutat, a cazat, a transportat, femei în Spania, cărora Ie-a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma traficării şi exploatării lor sexuale, iar uneori a procedat la constrângerea lor fizică ori verbală în vederea practicării prostituţiei, ori pentru obţinerea de venituri mai mari.

Printre femeile traficate enumerăm pe martora cu identitate protejată „C.M.", şi „C.D.", „C.A.M.", „C.L." - precum şi alte tinere, purtând prenumele de „I.", „C." „M.", „A.", „A.", „R.", „P.", „G." ş.a.

Audiat fiind, inculpatul P.O. a negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lui, însă apărările acestuia au fost înlăturate de instanţă raportat la probele administrate cauzei.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului P.O.C. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de „constituire, iniţiere, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave", precum şi a infracţiunilor continuate de trafic de persoane şi proxenetism, fapte aflate în concurs realin.

Privitor la prima infracţiune, se reţine că inculpatul a desfăşurat activităţi de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a grupului infracţional pe perioada 2002-2004, (grupul în totalitatea lui numărând mai mult de trei persoane, având în vedere cele reieşite din expozitiv şi faţă de faptul că pe zona Sibiu au acţionat şi inculpaţii din dosarul disjuns şi cu privire la care sunt dovezi în volumele 9 şi 10) şi faţă de precizările făcute anterior, se impune schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Privitor la infracţiunea de trafic de persoane, instanţa reţine că în aceeaşi perioadă inculpatul a comis această faptă în modalităţile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înşelăciune,constrângere, ameninţare ori violenţă, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată şi având aceeaşi rezoluţie infracţională, faptă comisă împreună cu de mai multe persoane şi asupra mai multor victime, dintre care este probată fapta asupra lui C.M., C.A.M. şi L.C.

Faţă de cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet şi din oficiu, şi pentru considerentele precizate, având în vedere actul de trimitere în judecată, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a cestei fapte, cerere formulată de apărare în sensul reţinerii infracţiunii de proxenetism în loc de cea de trafic de persoane, cu motivarea că prin modalitatea concretă în care a acţionat asupra victimelor, sunt realizate ambele infracţiuni în concurs realin.

Privitor la infracţiunea de proxenetism, inculpatul a comis această faptă în perioadă menţionată în modalităţile îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, faţă de mai multe victime, printre care C.M., L.C., I., C. ş.a. (amintite mai sus) în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, o perioadă îndelungata de timp. Faţă de cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţia părţilor, faţă de actul de trimitere în judecată, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru considerentele de fapt şi de drept arătate deja.

Vor fi reţinute ambele infracţiuni in sarcina inculpatului în concurs real, atât cea de proxenetism, cât si cea de trafic de persoane, întrucât inculpatul a acţionat asupra unora dintre victime prin modalităţile incriminate de ambele texte legislative (ex: L., C., C.A., C.B.).

Privitor la infracţiunea de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru care inculpatul P.O.C. a fost trimis în judecată, se va pronunţa achitarea acestuia în baza art. 11 pct. .2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele arătate şi se va dispune restituirea bunurilor indisponibilizate şi despre care parchetul a susţinut că provin din comiterea acestei fapte, dar nu s-a făcut această dovadă. Din declaraţiile martorului B.M. nu a rezultat ca imobilul înscris pe numele părinţilor inculpatului din Gura Râului, provine din săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

Privitor la pedepsele ce se vor aplica inculpatului P.C.O., instanţa a reţinut, printre altele, că este recidivist post executoriu, a comis fapte de o gravitate deosebită, el însuşi având o contribuţie majoră la realizarea activităţii infracţionale ce face obiectul acestui dosar.

În ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.V. şi C.C.Ş. s-a reţinut, în esenţă, că aceştia au acţionat în Cisnădie, că au întreprins activităţi de proxenetism privind pe martorele minora G.I. şi C.C.E. în anul 2003, după ce în prealabil le-au recrutat prin promisiunea unor locuri de muncă în Spania, într-un restaurant, inculpaţii ocupându-se de formalităţile de obţinere a paşaportului.

Audiat fiind, inculpatul Ş.V. a recunoscut parţial faptele în declaraţia dată în prezenţa avocatului său în cursul urmării penale, declaraţie care a fost avută în vedere de instanţă la stabilirea vinovăţiei sale, înlăturându-se ca nesincere declaraţiile sale subsecvente.

Inculpatul C.C.Ş., audiat fiind, a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinerile sale fiind înlăturate, fiind cert dovedit că Ie-a racolat pe cele două fete, în vederea practicării prostituţiei Spania şi cu privire la constrângerea lor la prostituţie pe teritoriul României, obţinând bani din această activitate.

În drept, faptele inculpatului Ş.V., care în anul 2003, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat şi specializat în traficarea de tinere pe relaţia Spania, organizat şi condus de liderul cunoscut, împreună şi cu alţi inculpaţi în cauză (printre care şi inculpaţii M., G., T. din dosarele disjunse) în vederea exploatării lor sexuale şi care a constat în recrutarea martorelor G.I. şi C.C.E., în îndemnul lor la prostituţie, constrângerea fizică şi psihică în vederea practicării prostituţiei, traficului de persoane şi tragerea de foloase de pe urma acestora, cunoscând că G. este minoră, împreună cu coinculpatul C. (în ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism), fapte comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale - şi care realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave cum ar fi proxenetismul, infracţiune prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C pen. ambele cu art. 33 lit. a) C pen.

Inculpatul Ş.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, proxenetism, prev de art. 329 alin (1) - (3) C. pen.en., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003 (pentru că s-au organizat în vederea comiterii de infracţiuni grave), pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen, cu referire la minora G.I., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen, cu referire la C.C. şi pentru infracţiunea de proxenetism cu minor, prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) cu aplicarea art. 41 şi 42 C pen. (fiind vorba de mai multe persoane G. şi C.) şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen.

S-a solicitat de către apărare schimbarea încadrării juridice din trafic de persoane, în prostituţie şi achitarea inculpatului pentru infracţiune prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu este probată.

Faţă de probatoriul administrat, faţă de cererile formulate de procuror şi apărare, faţă de cele menţionate cu caracter de generalitate privitor la încadrările juridice ale faptelor deduse judecăţii şi care sunt valabile şi în cazul acestui inculpat, şi având in vedere starea de fapt reţinută mai sus, precum şi probele reţinute în acuzare şi la care instanţa a făcut referire că vor fi avute in vedere, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ş.V. după cum urmează:

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fapta fiind comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în aceleaşi condiţii de timp şi loc şi asupra mai multor victime (G. şi C.), fiind dovedit şi recunoscut că despre una cunoştea că este minoră (G.I.).

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică formulate de procuror privind infracţiunile speciale prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu se va reţine în sarcina inculpatului comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi minori în concurs cu cea de proxenetism, având în vedere că în opinia instanţei inculpatul, prin activităţile comise şi descrise că au fost săvârşite, nu ar fi comis infracţiunile de proxenetism în condiţiile din Legea nr. 678/2001 (fraudei, înşelăciunii, etc), sens în care, în absenţa acestor condiţii cumulative şi exprese, se va reţine doar infracţiunea de proxenetism (cu variantele îndemnului, recrutării, tragerii de foloase, constrângerii, traficului de persoane în acest scop şi cu privire la major şi minor).

Inculpatul este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 127 din 3 august 2000 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă la prin Decizia penală nr. 351/2001 a Curţii de Apel Alba lulia, fiind liberat condiţionat la data de 15 mai 2002, cu un rest de pedeapsă de 308 zile - recidiva prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

La stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere, printre altele, gravitatea deosebită a faptelor comise, contribuţia sa comparativ cu a celorlalţi inculpaţi din dosar, beneficiile realizate urmare faptelor comise şi atitudinea pe parcursul procesului penal, încercarea de a determina martorii să revină la declaraţiile anterioare, consecinţele faptelor, numărul mic al victimelor traficate, situaţia sa familiară, precum şi criteriile generale şi speciale prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.

În drept, faptele inculpatului C.C.Ş. care, în anul 2003, împreună cu inculpatul Ş.V. Ie-a îndemnat pe martorele G.I. şi C.E. la prostituţie, Ie-a înlesnit practicarea acesteia prin găsirea de clienţi, alteori Ie-a constrâns fizic şi psihic în vederea practicării prostituţiei şi a tras foloase de pe urma acestora, cunoscând că G. este minoră, fapte comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale - realizează elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Inculpatul C.C.Ş. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen., de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi, cu referire la minora G.I., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la C.C., toate faptele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului pentru: infracţiunea de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu referire la minora G.I., trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 C pen, cu referire la C.C. şi pentru infracţiunea de proxenetism cu minor, prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) cu aplicarea art. 41 şi 42 C pen. (fiind vorba de mai multe persoane, G. şi C.) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen.

Apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia de sub orice acuză, întrucât nu există probe care să-l incrimineze.

Faţă de probatoriul administrat şi precizat, faţă de cererile formulate de procuror, faţă de cele menţionate cu caracter de generalitate privitor la încadrările juridice ale faptelor deduse judecăţii şi care sunt valabile şi în cazul acestui inculpat, şi având in vedere starea de fapt reţinută mai sus, precum şi probele pe care Ie-a reţinute în acuzare şi la care instanţa a făcut referire că vor fi avute in vedere, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C.Ş., după cum urmează:

Din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. fiind comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în aceleaşi condiţii de timp şi loc şi asupra mai multor victime - G. şi C. (şi pentru faptul că s-a dovedit şi a şi recunoscut că ştia împrejurarea că G.I. este minoră declaraţia inculpatului aflată în voi. 5 fila 29 dosar urmărire penală).

Se vor respinge celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică formulate de procuror privind infracţiunile speciale prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu se va reţine în sarcina inculpatului C.C. comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi minori în concurs cu cea de proxenetism, având în vedere că prin activităţile comise şi descrise inculpatul nu a comis infracţiunile de proxenetism în condiţiile speciale menţionate în Legea nr. 678/2001, sens în care se va reţine doar infracţiunea de proxenetism, cu variantele infracţiunii realizate sub forma îndemn, înlesnire, constrângere şi tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei. (în acelaşi sens a se vedea şi Decizia în interesul legii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2007 – pct. 5, publicată în M. Of. al României nr. 542 din 17 iulie 2008). Privitor la infracţiunile prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, se va dispune achitarea acestuia, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 12 din lege, respectiv săvârşirea faptei prin răpire, fraudă, înşelăciune, violenţă, etc.

La dozarea pedepsei ce se va aplica, instanţa va avea in vedere gravitatea faptelor de proxenetism în concret comise, faptul că a traficat două victime, că nu a obţinut sume substanţiale din activitatea infracţională, precum şi împrejurarea că nu a cunoscut, în afara inculpatului Ş.V., pe nici unul din membrii reţelei de traficanţi şi nu a acţionat în nici un fel în sprijinul acestui grup, că nu este cunoscut cu antecedente penale, se va aplica o pedeapsă orientată spre minimul specialin.

În ce-i priveşte pe inculpaţii S.M. şi C.B.V., s-a reţinut, în esenţă, că cei doi inculpaţi împreună cu inculpatul B.N. - din dosarul disjuns, au acţionat in zona Prahova, constituind şi aderând la grupul condus de inculpatul C.I., în cursul anilor 2002 - 2004 (S.M.), respectiv 2003-2004 (C.B.).

Inculpatul S.M. fie a recrutat, a organizat transportul în Spania, a procurat documente de călătorie, a cazat în apartamente închiriate pe martorele cauzei pe care Ie-a determinat prin înşelăciune, ameninţare ori violenţă, să se prostitueze (cu referire la martorele C.M., C.S., T.M., alte fete despre care martorele au relatat), fie pe aceleaşi martore sau pe alte femei traficate, Ie-a îndemnat, Ie-a înlesnit ori a tras foloase de pe urma practicării de către acestea a prostituţiei (printre care: R.E., C.M., I.R., C.S.).

Inculpatul C.B.V., fiind prieten cu cei doi inculpaţi S. şi B., la rândul lui a recrutat, a înlesnit practicarea prostituţiei, ori a cazat în locuinţa sa pe martorele T.M., C.S. şi T.M. în perioada 2002 - 2003, cunoscând că prietenii săi fac parte din acest grup la care a aderat şi pe care l-a sprijinit având clar reprezentarea a ceea ce martorele urmează a face odată ajunse în Spania.

În ce priveşte cele două declaraţii notariale - extrajudiciare, depuse în apărare, declaraţii din care rezultă că din proprie iniţiativă s-au prezentat martore R. şi F.A.O., prin care martorele îşi retractează cele declarate în cursul urmăririi penale, instanţa Ie-a înlăturat ca nesincere şi date pentru a-l ajuta pe inculpat, în virtutea bunelor lor relaţii din trecut.

Audiaţi fiind, cei doi inculpaţi nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, precizând că nu se fac vinovaţi de nici una din faptele respective, apărările acestora fiind infirmate de întreg materialul probator administrat la dosarul cauzei.

În drept, faptele inculpatului S.M. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire, iniţiere, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, precum şi a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, fapte aflate în concurs realin.

Privitor la prima infracţiune, se reţine că inculpatul a desfăşurat activităţi de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a grupului infracţional condus de liderul C.I., în perioada 2002-2004, (grupul în totalitatea lui numărând mai mult de trei persoane, având în vedere cele reieşite din expozitiv şi faţă de faptul că numai pe zona Prahova au acţionat alături de el, inculpatul B. şi C.) şi faţă de precizările făcute anterior, se impune schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, prevăzute de art. art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Privitor la infracţiunea de trafic de persoane, instanţa reţine că în aceeaşi perioadă inculpatul a comis această faptă în modalităţile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înşelăciune, ameninţare şi violenţă, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată şi având aceeaşi rezoluţie infracţională, faptă comisă împreună cu de mai multe persoane şi asupra mai multor victime, dintre care este probată fapta asupra martorelor C.M., C.S. (conform declaraţiilor celorlalte martore audiate şi procesului verbal de recunoaştere după planşele foto din 11 noiembrie 2004), T.M., alte fete care se prostituau pentru S. şi despre care relatează martorele D.M., I.R., M.A., T.M.

Faţă de cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet şi din oficiu,şi pentru considerentele precizate şi având în vedere actul de trimitere în judecată, instanţa, în baza art. 334 C.proc.pen schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. Se vor respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte, cerere formulată de apărare, în sensul reţinerii doar a infracţiunii de proxenetism în loc de cea de trafic de persoane. Nu va fi primită aceasta cerere de schimbare a încadrării juridice deoarece cele două infracţiuni coexistă şi se află în concurs real, întrucât, pe parcursul timpului, fie înainte, fie după ce practicau deja prostituţia, inculpatul a şi constrâns unele femei să o practice, iar pe altele Ie-a indus în eroare cu privire la ceea ce urmau să facă odată ajunse în Spania.

Pentru reţinerea formei continuate a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, s-au avut în vedere la schimbările de calificare, îndrumările date prin Decizia în interesul Legii nr. 69 din 4 iunie 07 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi publicată în M. Of. nr. 775/15/11/2007.

Privitor la infracţiunea de proxenetism, instanţa reţine că inculpatul a comis această faptă în perioadă 2002 - 2004 sub forma îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, faţă de mai multe victime printre care R.E. (martoră audiată sub identitatea protejată de „M.N."), C.M., I.R., C.S. (faptă probată prin declaraţiile celorlalte martore şi conform celor menţionate în procesul verbal de recunoaştere după fotografie de către aceasta) în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, o perioadă îndelungată de timp.

Faţă de cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţia părţilor, faţă de actul de trimitere în judecată, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea continuată de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., pentru considerentele de fapt şi de drept arătate deja.

Vor fi reţinute ambele infracţiuni in sarcina inculpatului în concurs real, atât cea de proxenetism, cât şi cea de trafic de persoane, întrucât inculpatul a acţionat asupra unora dintre victime prin modalităţile incriminate de ambele texte legislative.

Privitor la infracţiunea de spălare de bani prev de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru care inculpatul S.M. a fost trimis în judecată, se va pronunţa achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru cele arătate mai sus şi faţă de soluţia de achitare, se va dispune restituirea bunurilor indisponibilizate şi despre care parchetul a susţinut că provin din comiterea acestei fapte, dar privitor la bijuteriile indisponibilizate nu s-a făcut o astfel de dovadă (bunuri din aur, electrocasnice, chitanţe, plicuri cu rezervări de avion, alte înscrisuri aflate în plicuri şi ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în 6 mai 2004 - vol. III dosar urmărire penală, filele 164 şi următoarele).

La stabilirea şi aplicarea pedepselor aplicate inculpatului S.M., s-au avut în vedere, printre altele, multitudinea faptelor în concret comise de către acesta, pericolul social prezentat de infracţiunile săvârşite şi pentru care a fost găsit vinovat, contribuţia sa majoră comparativ cu a celorlalţi inculpaţi din dosar, atitudinea sa pe parcursul procesului penal care au format convingerea că inculpatul nu realizează nici la termenul judecării în fond a cauzei a gravităţii acestor fapte, având in vedere toate criteriile generale şi speciale prev de art. 52 şi 72 C. pen

În drept, faptele comise de către inculpatul C.B.V., care în perioada 2002 - 2003 a aderat şi sprijinit grupul infracţional condus de C.I., alături de S.M., B.N., de ceilalţi membrii ai organizaţiei, precum şi fapta aceluiaşi inculpat de a recruta şi înlesni practicarea prostituţiei şi cazarea prostituatelor T., C. şi T. în propria locuinţă, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave şi cea de proxenetism.

Se reţine de către instanţă împrejurarea că inculpatul C.B. nu a acţionat asupra martorelor C.S., T.M. şi T.M.A. prin modalităţile arătate expres în dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice a faptei sale din cea de trafic de persoane, în cea de proxenetism .Această infracţiune este continuată fiind comisă în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale şi asupra mai multor victime în varianta recrutării în vederea trimiterii la prostituţie (în ceea ce o priveşte pe martora T.M.), a înlesnirii practicării prostituţiei,în varianta cazării in domiciliul său (pe martorele T.M., C.S. şi T.M.A.), cunoscând că tinerele urmează a se prostitua în Spania pentru S., Bârsan; în acest mod, inculpatul a aderat la grupul constituit de inculpatul C.I., grup din care, aşa cum reiese şi din planşele foto de la dosar, făcea şi el parte.

Faţă de actul de trimitere în judecată şi pentru considerentele menţionate mai sus, precum şi cu prilejul referirilor anterioare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.B.V. după cum urmează:

- infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen.

Faţă de faptul că nu a fost reţinută în sarcina inculpatului infracţiunea de trafic de persoane, nu a fost primită cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, în sensul reţinerii formei continuate a acestei infracţiuni, caracterul continuat al faptei comise regăsindu-se în cadrul faptei de proxenetism reţinute de instanţă.

Inculpatul C.B.V. este cunoscut cu antecedente penale, având mai multe condamnări, o parte pentru fapte comise în minoritate. Prin sentinţa penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina inculpatul fiind major la acea dată, a fost condamnat în baza art. 37 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare, pedeapsă suspendată condiţionat şi apoi graţiată conform Legii nr. 543/2002. Cum în cuprinsul termenelor de încercare, inculpatul a comis prezentele infracţiuni, instanţa urmează a revoca beneficiul suspendării condiţionate precum şi al graţierii condiţionate şi va dispune contopirea cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui inculpat, instanţa de fond a avut in vedere, printre altele, faptele în concret comise de către acesta, pericolul social prezentat de infracţiunile săvârşite şi pentru care a fost găsit vinovat, atitudinea sa cooperantă pe parcursul procesului penal, dar şi încercarea de a determina prin persoane interpuse pe martori să revină la declaraţiile anterioare, numărul mic al victimelor recrutate ori cazate, situaţia sa familiară, faptul că este încadrat în muncă şi are şanse reale de reinserţie socială, că a dat dovadă de regret a faptelor şi a format convingerea instanţei în acest sens, faptul că nu se află la prima confruntare cu legea penală, precum şi a criteriile generale şi speciale prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.

În ce-i priveşte pe inculpaţii P.C. şi M.D. s-a reţinut, în esenţă, că cei doi numiţi inculpaţi au acţionat pe zona Neamţ, ca membri ai grupul infracţional, inculpatul P.C., zis „M.", a acţionat împreună cu B.N., în sensul că, aderând la grupul infracţional organizat de inculpatul C.I., îi recruta acestuia tinere în vederea traficării în Spania pe care le încuraja să practice prostituţia şi trăgea foloase materiale de pe urma lor, dintre femeile traficate amintim pe martorele anonime „T.M. "şi „C.S.".

Inculpatul P.C., zis „M. se ocupa, printre altele, cu proxenetismul, nu doar în Spania şi Italia, dar şi în ţară şi făcea parte din grupul aparţinând inculpatului C.I. şi îi cunoştea pe inculpaţii din dosar M.D., B.N., precum şi pe cei din Sibiu şi Prahova cu care urma să participe la evenimente civile comune în „familie" astfel cum rezultă din transcrierile convorbirilor telefonice şi planşele fotografice care îl înfăţişează pe inculpat în compania membrilor reţelei conduse de C.I. (respectiv a inculpaţilor C., B., S. ori a liderului grupării etc.) şi conduc la concluzia lipsei sale de sinceritate a inculpatului, care în toate declaraţiile a negat orice colaborare cu aceştia sau chiar mai mult, a susţinut că nici măcar nu i-ar cunoaşte pe unii dintre cei cu care apare fotografiat la evenimente ce au avut loc în anul 2003.

Audiat fiind, inculpatul P.C. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, declarând că nu a recrutat nici o persoană pentru a o trimite în Spania la prostituţie, şi că pentru cele două martore audiate sub identităţile de „C.S." şi „T.M." a fost rugat de către inculpatul B.N. să le împrumute cu bani, în vederea obţinerii paşaportului, însă apărarea inculpatului este vădit nereală şi este contrazisă de ansamblul materialului probator administrat la dosarul cauzei.

În drept, faptele inculpatului P.C., care în anul 2003, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat şi specializat în traficarea de tinere pe relaţia Spania, grup constituit şi condus de inculpatul C.I., şi care, împreună cu B.N. şi pentru acesta a recrutat, a încurajat, înlesnit şi a tras foloase materiale de pe urma practicarea prostituţiei de către martorele anonime „T.M." şi „C.S." prin organizarea trimiterii lor in Spania şi prin procurarea documentelor de călătorie şi actelor necesare, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi proxenetism - art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Faţă de actul de trimitere în judecată şi faţă de cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, instanţa în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C. după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003;

- din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

Dacă privitor la prima schimbare de încadrare juridică, nu se impun alte precizări suplimentare faţă de cele făcute anterior în cauză, fiind valabile şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, referitor la reţinerea infracţiunii de proxenetism în formă continuată în loc de infracţiunea de trafic de persoane se impune a fi făcută următoarea precizare: câtă vreme nu s-a dovedit că inculpatul a acţionat faţă de cele două victime în condiţiile specifice prevăzute la art. 12 din Legea nr. 678/2001, fapta se încadrează doar în prevederile art. 329 alin. (1) şi (2) şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 41, art. 42 C. pen. (inculpatul având unică rezoluţie infracţională).

S-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, privitoare la caracterul continuat al infracţiunii de trafic de persoane, întrucât nu s-a reţinut o astfel de calificare faptei săvârşite de către inculpat.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere, printre altele, faptele comise şi care au fost reţinute ca fiind dovedite de către instanţă, contribuţia inculpatului la susţinerea acestui grup infracţional, datele ce caracterizează persoana inculpatului şi care pledează fie în favoarea acestuia (lipsa antecedentelor penale, atitudinea lui mai cooperantă decât a celorlalţi pe parcursul cercetării judecătoreşti, numărul mic de victime dovedite în cauză), dar şi pe cele în defavoarea sa (persoană înclinată spre a comite fapte antisociale, nesincer, precum şi celelalte criterii prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.

În ce-l priveşte pe inculpatul M.D. zis „ M.l" s-a reţinut, în esenţă, că acesta a constituit, aderat, şi sprijinit grupul infracţional al inculpatului C.I., fiind unul dintre locotenenţii importanţi ai acestuia şi cel care îl înlocuia la comandă.

M.D. a desfăşurat o activitate laborioasă de trafic de persoane şi proxenetism în perioada de referinţă. Asupra unor martore a acţionat şi prin modalităţile prevăzute de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, situaţie ce face ca faţă de acelea, să fie incidente ambele prevederi legale, iar faptele să se afle in concurs realin.

Dovadă celor de mai sus stau relatările martorelor anonime audiate atât la urmărire penală, cât şi la instanţă şi care au precizat că înţeleg să-şi menţină declaraţiile anterioare.

Aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţiile celorlalte martore anonime pe care parchetul a fost în imposibilitate să le prezinte, deşi s-au luat măsurile procedurale spre a fi prezentate.

O altă remarcă ce se impune a fi făcută, este aceea că unele din martorele propuse de acuzare, instanţa Ie-a înlăturat declaraţiile făcute de la stabilirea adevărului judiciar, pentru că nu au fost audiate nemijlocit şi au dat declaraţii înainte de începerea urmăririi penale. Este vorba despre cele declarate de C.I., M.A., J.R., R.S., D.M. şi C.C..

Declaraţiile martorelor pe care instanţa Ie-a reţinut că au fost luate cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege şi care au făcut referiri exprese şi la activitatea infracţională a inculpatului M.D., sunt următoarele: I.R., T.M., C.M., C.E., D.M., C.M. şi S.I.

Înlăturând unica declaraţie a unei martore minore C.I. .martoră care nu a fost prezentată de parchet la instanţă, iar declaraţia acesteia dată în faza de urmărire penală s-a luat înainte de începerea urmăririi penale, instanţa constată că acuza săvârşirii faptei de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 este nesusţinută de nici o altă probă, situaţie faţă de care nu se va proceda nici la schimbarea încadrării juridice a acestei infracţiuni, aşa cum a solicitat parchetul în sensul raportării ei şi la alin. (4) al acestui articol, ci va proceda la achitarea inculpatului pentru această infracţiune.

Faţă de probele învederate mai sus, a fost înlăturată ca nesinceră şi neconformă realităţii declaraţia martorei M.A., soţia inculpatului. Ca probe indubitabile ale vinovăţiei acestui inculpat, sunt transcrierile convorbirilor telefonice, convorbiri purtate de inculpat fie cu ceilalţi membrii ai reţelei, trimişi sau nu în judecată (şi care, după spusele inculpatului M., membrii reţelei erau în număr de peste 40 de persoane), fie cu liderul acestei grupări, inculpatul C.I., dar şi cu femeile care se prostituau pentru ei.

Alte probe în susţinerea vinovăţiei inculpatului M.D. sunt şi declaraţiile martorelor din dosarul comisiei rogatorii şi identificate cu numerele 87/BCRI, 83/BCRI, 77/BCRI, 90/BCRI, 91/BCRI, 81/BCRI, 82/BCRI şi care relevă aceleaşi împrejurări arătate mai sus, procesele verbale ale percheziţiilor domiciliare şi informatice efectuate, dovada dinamicii intrărilor şi ieşirilor din ţară.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa sa din municipiul Roman, judeţul Neamţ, au fost depistate o armă de vânătoare, un pistol cu gaze şi o cantitate mare de muniţie, iar cu ocazia efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice balistice coroborată cu expertiza efectuată privitor la muniţia găsită a rezultat că inculpatul nu era autorizat să deţină un număr de 77 cartuşe „S.B." calibru 5,6 mm., această categorie de muniţie fiind interzisă la deţinere pentru armele de vânătoare.

Inculpatul M.D. a arătat că acest gen de muniţie se utilizează la vânătoarea de răpitoare şi ar aparţine unui prieten al său, R.V.. Pe de altă parte, inculpatul era autorizat de către A.J.V.P.S. Neamţ ca vânător având şi permis de armă însă, conform normelor legale în vigoare avea obligaţia de a deţine numai muniţia pentru care era autorizat, astfel încât nu-şi poate formula o asemenea apărare, care pe lângă faptul că nu îl exonerează de răspundere, este şi nesinceră şi nesusţinută de probe, muniţia fiind deţinută contrar prevederilor legale şi descoperită în locuinţa sa cu ocazia percheziţiei domiciliare, în acelaşi loc cu armele şi muniţiile pentru care era autoriza legal, respectiv un fişet metalic situat la etajul imobilului. Aşa fiind, nu va fii primită apărarea inculpatului privitor la această infracţiune şi reţinându-i-se vinovăţia sa, se va dispune confiscarea muniţiei ilegale la deţinere.

Inculpatul M.D., zis „M." nu a recunoscut nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Apărările inculpatului s-au dovedit a fi nereale, în raport de întregul material probator administrat la dosarul cauzei.

În drept, faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire, iniţiere, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, precum şi a infracţiunilor de trafic de persoane majore, proxenetism şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, fapte aflate în concurs realin.

Faţă de precizările făcute se impune schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi se va respingerea cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror, în sensul că s-ar regăsi şi ar fi absorbită in conţinutul acestei infracţiuni şi cea de spălare de bani.

Privitor la infracţiunea de trafic de persoane, instanţa reţine că în aceeaşi perioadă, inculpatul M. a comis această faptă în modalităţile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înşelăciune, ameninţare şi violenţă, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată şi având aceeaşi rezoluţie infracţională, faptă comisă împreună cu mai multe persoane şi asupra mai multor victime. Faţă de actul de trimitere în judecată se va schimba încadrarea juridică şi se va reţine caracterul continuat al acestei infracţiuni.

Privitor la infracţiunea de proxenetism, inculpatul a comis această faptă în perioada menţionată şi în modalităţile îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, faţă de mai multe victime, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, o perioadă îndelungata de timp .

Atât pentru infracţiunea continuată de trafic de persoane, cât şi pentru cea de proxenetism, s-au avut în vedere la schimbările de calificare, îndrumările date prin Decizia în interesul Legii nr. 69 din 4 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie publicată în M. Of. nr. 775/15/11/2007.

Privitor la infracţiunea de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru care inculpatul M.D. a fost trimis în judecată, s-a pronunţat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele arătate şi se va dispune restituirea bunurilor indisponibilizate şi despre care parchetul a susţinut că provin din comiterea acestei fapte, dar nu s-a făcut această dovadă.

Concluziv, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D., zis „M.", după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- din infracţiunea de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

- din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.;

S-au respins celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică (privind infracţiunile de spălare de bani şi trafic de minori, întrucât aşa cum s-a precizat şi în cazul celorlalţi inculpaţi, nu sunt întrunite elementele constitutive ale primei infracţiuni, şi pentru faptul că nu a fost probată cea de a doua, declaraţia martorei minore C.I. fiind înlăturată de instanţă pentru considerentele arătate, situaţii faţă de care, inculpatul va fi achitat pentru ambele infracţiuni.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere, printre altele, că inculpatul are antecedente penale, dar nu este recidivist, nefiind îndeplinită cerinţa duratei pedepsei privitoare la primul termen al recidivei - inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 479/2001 a Judecătoriei Neamţ, definitivă la 12 iunie 2001 la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, inculpatul beneficiind şi de graţierea acestei pedepse prin Legea nr. 543/2002, fapta a fost comisa în termenele de încercare prevăzute de lege, atât ale suspendării condiţionate, cât şi ale graţierii condiţionate, se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare - precum şi a beneficiului graţierii pentru aceeaşi pedeapsă, şi se va dispune executarea alături de pedeapsa ce se va stabili pentru prezentele infracţiuni aflate în concurs real, multitudinea faptele în concret comise de către acesta, pericolul social prezentat de infracţiunile deosebit de grave săvârşite şi pentru care a fost găsit vinovat, contribuţia sa majoră comparativ cu a celorlalţi inculpaţi din dosar, atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal şi care a format convingerea instanţei a lipsei de empatie faţă de victimele infracţiunilor, multitudinea victimelor traficate, consecinţele faptelor sale asupra acestora, având in vedere criteriile generale şi speciale prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.I. s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 2001 - 2004 inculpatul C.I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat având ca scop comiterea de infracţiuni grave, în principal traficul de persoane pe relaţia Spania, structurându-şi o organizaţie ce se ocupa cu recrutarea de tinere din România, transportul lor până în Spania, cazarea în apartamente închiriate şi obligarea acestora la practicarea prostituţiei într-un parc din Madrid, numit C.C., banii obţinuţi din această activitate fiind însuşiţi de către traficanţi, o parte din aceştia revenindu-i şi inculpatului C.I.

Faptele reţinute în sarcina acestui inculpat se probează prin declaraţiile martorelor audiate sub identităţile de T.M., C.S., D.M., I.R., C.M., C.M., V.L., C.E., S.I., cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonicei, cu conţinutul actelor efectuate prin comisie rogatorie, precum şi de planşele foto aflate la dosarul cauzei şi care îl înfăţişează pe inculpat în compania celorlalţi membrii ai reţelei de traficanţi, şi anume P.O., P.C., S.M., C.B., M.T., B.N.

Faptele inculpatului, aşa cum au fost descrise în cuprinsul acestei hotărâri atunci când s-a făcut referire la acest inculpat, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Aceste fapte au constat în aceea că, în perioada 2001 - 2004 inculpatul a iniţiat, constituit şi condus un grup infracţional organizat ce a acţionat pe raza mai multor judeţe din România şi în Spania, având drept scop comiterea de infracţiuni grave, constând în traficarea de femei prin recrutare, îndemn, înlesnire, cazare în apartamente special închiriate, în vederea practicării prostituţiei şi obţinerea de foloase materiale, faptă comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi asupra a mai multor victime.

Faţă de actul de trimitere în judecată şi faţă de cererea procurorului, instanţa, în baza art.334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I. şi pentru motivele arătate cu prilejul comentariilor făcute în preambulul hotărârii, după cum urmează:

- din infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- din infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor la o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a fostului Tribunal Suprem. Inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea acestei pedepse la data de 14 iulie 1998, iar pentru că de la liberarea sa condiţionată şi până la debutul activităţii sale infracţionale nu s-a împlinit restul de 1780 de zile, şi faţă de gravitatea faptei se impune revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru acest rest.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere, printre altele, amploarea şi gravitatea faptelor comise, periculozitatea deosebită a acestora, antecedenţa penală a faptei şi rolul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri penale au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, precum şi inculpaţii C.I., P.C.O., Ş.V., C.C.Ş., C.B.V., M.D., S.M. şi P.C.

În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, următoarele după cum urmează:

Pedepsele aplicate inculpatului C.I. sunt netemeinice atât sub aspectul cuantumului, cât şi a sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii, impunându-se majorarea acestor pedepse; nelegalitate în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor referitoare la recidiva post-condamnatorie, raportat la art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen.; netemeinice sub aspectul sporului de pedeapsă după contopirea pedepsei rezultante cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, în mod corect trebuie aplicat un spor de pedeapsă într-un cuantum mai consistent;

Netemeinicie în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului P.C.O. pentru infracţiunile săvârşite raportat la limitele speciale de pedeapsă stabilite de textul încriminator şi în ceea ce priveşte sporul de doar 4 luni închisoare aplicat după contopirea pedepselor, în mod just pedepsele trebuiau aplicate într-un cuantum mai ridicat, ca şi sporul de pedeapsă;

Nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive; nelegalitatea în ce priveşte ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilelor, deoarece s-a făcut dovada că acestea au fost achiziţionate de către inculpat cu banii obţinuţi din traficarea persoanelor - art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 118 C. pen.;

Nelegalitatea în ceea ce priveşte achitarea inculpatului Ş.V. pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, apreciindu-se greşit de către prima instanţă că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, urmare a omisiunii probelor administrate cauzei, declaraţiile martorilor G.I. şi C.C.E.;

Netemeinicia sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate şi a sporului de pedeapsa, care trebuiau să fie într-un cuantum mai ridicat raportat la toate elementele cauzei; nelegalitatea şi netemeinicie în ceea ce priveşte conţinutul pedepsei complementare şi a celei accesorii aplicate inculpatului pentru infracţiunile de proxenetism, în mod corect instanţa de fond trebuia să-i interzică şi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.;

Nelegalitatea în ceea ce priveşte achitarea inculpatului C.C. pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, apreciindu-se greşit de către prima instanţă că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, urmare a omisiunii probelor administrate cauzei, declaraţiile martorilor G.I. şi C.C.E.;

Nelegalitatea şi netemeinicie în ceea ce priveşte conţinutul pedepsei complementare şi a celei accesorii aplicate inculpatului pentru infracţiunile de proxenetism, în mod corect instanţa de fond trebuia să-i interzică şi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.; nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.B.V. din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, urmare a interpretării greşite a probelor dosarului, din care rezultă fără echivoc săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de trafic de persoane, relevante fiind declaraţiile martorei cu identitate protejată T.A., C.S., T.M.;

Netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse, precum şi aplicarea unui spor de contopire, având în vedere starea de recidivă post-condamantorie în care se află inculpatul, precum şi gravitatea faptelor comise;

Nelegalitate în ceea ce priveşte achitarea inculpatului M.D. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, vinovăţia acestuia rezultând din probele administrate cauzei, respectiv că a traficat-o pe minora C.I.; netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse, precum şi aplicarea unui spor de contopire, raporta la datele ce caracterizează persoana inculpatului; nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S.M. pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse, precum şi majorarea sporului de contopire, având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia şi gradul de pericol social concret al faptelor comise în concurs; nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive;

Netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, impunându-se majorarea cuantumului acestei pedepse; nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, fiind dovedit cu martorele cu identitate protejată T.M. şi C.S., vinovăţia inculpatului pentru comiterea faptei de trafic de persoane; netemeinicie în ce priveşte neaplicarea niciunui spor de contopire, impunându-se aplicare unui atare spor, raportat la toate elementele cauzei; nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea, atâta timp cât nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive (f. 22-40 vol. I).

În memoriul depus la dosar inculpatul C.I. a criticat hotărârea atacată susţinând, în esenţă, că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 C. proc. pen., întrucât a fost efectuată de către un procuror care nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 68 din Legea nr. 92/1992 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a funcţiona la nivelul Parchetului de pe lângă I.C.C.J.; că s-au încălcat dispoziţiile legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, respectiv, au fost administrate probe în etapa actelor premergătoare, respectiv, audieri de martori la sediul Ambasadei României de la Madrid, încălcându-se prevederile Convenţiei de la Viena şi a Legii nr. 704/2001 şi că s-a încălcat dreptul al apărare al inculpaţilor prin administrarea de probe la sediul ambasadei. Se mai susţine, că hotărârea atacată se bazează pe probe ilegale, obţinute prin ameninţări şi presiuni psihice la care au fost supuse martorele cu identitate protejată; că prin luarea în considerare a martorilor anonimi care nu au fost audiaţi nemijlocit de judecătorul de fond s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor prevăzute de art. 6 din C.E.D.O., după cum greşit s-au luat în considerare interceptările telefonice care au fost făcute cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 pct. 47 din Legea nr. 281/2003, respectiv, fără autorizarea judecătorului; că greşit s-a reţinut că inculpatul s-a sustras urmăriri penale, acesta nefiind chemat niciodată în faţa organelor de anchetă penală; că s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie a inculpatului prin menţinerea pe o perioadă îndelungată de timp a mandatului de arestare preventivă emis împotriva acestuia; că nu s-a reţinut în concret perioada în care au fost comise faptele de către inculpat ; că soluţia instanţei de fond se bazează pe probe indirecte, obţinute de la persoane cu o moralitate dubioasă şi credibilitate îndoielnică.

În fine, o ultimă critică se referă la faptul că prin hotărârea de condamnare se încalcă grav şi în mod repetat art. 6 din C.E.D.O., prin folosirea martorilor anonimi, a unor probe ilegale şi a unor mărturii indirecte.

Se solicită astfel, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. b) raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond (f. 106-120 vol. I).

În memoriul depus la dosar inculpatul S.M. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond se bazează pe acte de urmărire penală care sunt lovite de nulitate absolută, întrucât a fost efectuată de către un procuror care nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 68 din Legea nr. 92/1992 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a funcţiona la nivelul Parchetului de pe lângă I.C.C.J., precum şi pe probe ilegale administrate în faza actelor premergătoare, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 şi art. 64 C. proc. pen.; că hotărârea atacată se bazează pe probe ilegale, obţinute prin ameninţări şi presiuni psihice la care au fost supuse martorele cu identitate protejată; că probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti sunt în totală contradicţie cu cele administrate în cursul urmăriri penale. Se mai susţine că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 300 C. proc. pen., menţinând măsura arestări preventive a inculpatului o perioadă de peste 3 ani, deşi detenţia era nelegală, întrucât măsura preventivă a încetat de drept la data de 01 septembrie 2004.

Se solicită astfel, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) şi c) C. proc. pen. achitarea inculpatului, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor (f. 163-176 vol. I).

Prin memoriul depus la dosar inculpatul P.C.O. critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăriri penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen., iar, în subsidiar, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2, lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată, în esenţă, că Decizia de casare pronunţată de Curtea de Apel nu are autoritate de lucru judecat în cauză şi nu acoperă nulităţile procedurale ale actelor de urmărire penală, fiind evident că în cauză au fost încălcate atât dispoziţiile legale privitoare la competenţa după materie - procurorul trebuia să efectueze urmărirea penală şi nu operează delegarea, cât şi necompetenţa funcţională raportat la împrejurarea că procurorul anchetator nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a funcţiona la Parchetul de pe lângă I.C.C.J..;

Instanţa de fond nu a fost sesizată legal întrucât majoritatea probelor care susţine acuzarea au fost efectuate în faza actelor premergătoare, anterior emiterii rezoluţiei de începere a urmăririi penale, fiind încălcate prevederile art. 6, parag. 3 din C.E.D.O., art. 24 din Constituţia Românie; că au fost încălcate prevederile Legii nr. 302/2004 şi ale Convenţiei de la Viena, ratificată de România, fiind interzisă administrarea de probe în sediile ambasadelor. Se mai invocă faptul că nu s-a arătat în concret perioada constituirii grupului, că nu s-a stabilit concret şi pe bază de probe componenţa grupului infracţional şi că soluţia de condamnare nu se bazează pe probe certe (f. 225- 239 vol. II).

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul C.I., prin apărătorul ales, precum şi inculpaţii P.C.O. şi S.M., personal şi prin apărătorii aleşi, au susţinut motivele scrise de apel, invocând în plus şi nulitatea absolută a hotărârii atacate, întrucât s-au încălcat dispoziţiile referitoare la publicitatea şedinţei de judecată raporta la dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., astfel că se impune în cauză admiterea apelului şi casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul C.C.Ş., prin apărătorul legal, a solicitat a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând a se dispune achitarea acestuia pentru infracţiunea de proxenetism, deoarece nu s-a făcut dovada constrângerii sau a ameninţării.

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul M.D., personal şi prin apărătorul legal, a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând a se pronunţa o hotărâre de achitare a inculpatului precizând că probele administrate în cauză nu duc la concluzia vinovăţiei.

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul C.V., personal şi prin apărătorul legal, a solicitat aplicarea unei pedepse spre minimul special fără spor deoarece nu se mai impune aplicarea acestuia.

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul Ş.V., personal şi prin apărătorul a precizat că din tot probatoriul administrate sunt două declaraţii care sunt subiective deoarece fetele respective se ocupau de prostituţie în România de bună voie. Nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. raportat la natura şi gravitatea faptelor.

În susţinerea orală a motivelor de apel inculpatul P.C., prin apărătorul legal, a solicitat, în principal, admiterea apelului şi restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, faţă de nulitatea absolută a procedurilor prev, de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar în subsidiar, admiterea apelului şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpaţii ar fi săvârşit astfel de fapte, şi să se reţină că inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, iar inculpatul nu are antecedente penale, are 3 copii.

În apel, în aplicarea dispoziţiilor art. 378 alin. (1)¹ C. proc. pen. şi jurisprudenta C.E.D.O. (cauza T. contra San Marino) şi recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de Executare, s-a procedat la ascultarea inculpaţilor P.C.O., S.M. şi Ş.V. ( f. 240-242 vol. II).

Inculpaţii P.C., C.B.V. şi M.D. s-au prevalat de dispoziţiilor art. 70 din C. proc. pen. (f. 245 vol. II), iar inculpatul C.I. nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel deşi a fost legal citat.

În apel, s-a procedat la ascultarea martorei C.A. şi a martorei cu identitate protejată „M.A." (f. 422 vol. II, f. 509 vol. III).

Prin Decizia penală nr. 7/ A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a desfiinţat sentinţa penală atacat numai sub următoarele aspecte:

1. În ce-l priveşte pe inculpatul C.I. numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi a tehnicii de contopire şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente şi înlăturat sporurile aplicate.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39 /2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În baza disp. art. 61 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 1780 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Judecătoriei Botoşani (definitivă prin Decizia penală nr. 52/1989 a Tribunalului Suprem) cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39 /2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza disp. art. 61 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 1780 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a Judecătoriei Botoşani (definitivă prin Decizia penală nr. 52/1989 a Tribunalului Suprem) cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie pentru infracţiunea prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 383 alin. (1)¹ raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 221/U emis pe numele inculpatului de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, la data de 7 mai 2004 nu s-a pus în executare.

2. În ce-l priveşte pe inculpatul P.C.O. numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi a revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea şi procedând la o nouă judecare a acuzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente şi înlăturat sporul aplicat.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 6 ani şi 6 luni ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin.(1) şi alin.(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 7 ani închisoare la 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 34 alin. (3) C. pen. şi art. 39 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

În baza art. 383 alin. (2) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu data de 5 mai 2004 până la 28 mai 2007.

3. În ce-l priveşte pe inculpatul Ş.V. numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism şi a revocării măsurii de a nu părăsi localitatea, şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. de art. 12 alin.1 şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca şi pedeapsă accesorie.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

4. În ce-l priveşte pe inculpatul C.C.Ş. numai sub aspectul numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism şi a revocării măsurii de a nu părăsi localitatea, şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

5. În ce-l priveşte pe inculpatul C.B.V. numai sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen. şi a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca şi pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzice inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca şi pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care se adaugă un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 432 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Câmpina, precum şi beneficiul graţierii acesteia prin efectul Legii nr. 543/2002, urmând ca această pedeapsă, să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

6. În ce-l priveşte pe inculpatul M.D. numai sub aspectul neaplicării unui spor de contopire şi a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

S-a adăugat la pedeapsa rezultată în urma contopirii, conform disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., un spor de contopire de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002 s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 479/2001 a Judecătoriei Neamţ, definitivă la 12 iunie 2001, precum şi beneficiul graţierii pentru această pedeapsă şi dispune executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

7. În ce-l priveşte pe inculpatul S.M. numai sub aspectul sporului de contopire şi a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite, s-a majorat sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor principale, conform disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., de la 2 luni închisoare la 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

8. În ce-l priveşte pe inculpatul P.C. numai sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. Cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. şi a revocări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, şi procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară, după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41, art. 42 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, în pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsa complementară, după executarea pedepsei principale, pedeapsă pe care o va executa inculpatul.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia.

S-au menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.I., P.C.O., Ş.V., C.C.Ş., C.B.V., M.D., S.M. şi P.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii Ş.V., C.C.Ş., C.B.V., M.D. şi P.C. la plata sumei de câte 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, iar pe inculpaţii C.I. şi P.C.O. la plata sumei de câte 600 lei, cu acelaşi titlu.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.M. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii Ş.V., C.C.Ş., C.B.V., M.D. şi P.C. în sumă de câte 400 lei, precum şi onorariul parţial pentru inculpaţii C.I. şi P.C.O. în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondurile M.J.L.C.

I. Prealabil analizării pe fond a cauzei, Curtea de Apel a analizat motivele invocate de apelanţii inculpaţii, referitor la nulitatea absolută a hotărârii atacate prin prisma dispoziţiilor art. 290 şi 197 alin. (2) C. proc. pen., privind publicitatea şedinţei de judecată, respingerea excepţiei nulităţii urmării penale şi de restituire a cauzei la procuror şi nelegala sesizare a instanţei de judecată.

Curtea a precizat dintr-un început că în cuprinsul prezentelor considerente se va referii la dispoziţiile Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (denumită în continuare Legea nr. 678/2004), anterior modificărilor şi completărilor aduse prin OUG nr. 79/2005 şi Legea nr. 287/2005, astfel cum era în vigoare la data săvârşirii faptelor de către inculpaţii. Ca atare, la încadrările juridice ale faptelor comise de sus-numiţii inculpaţi se vor reţine dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind aplicarea legi penale mai favorabile.

1. În ce priveşte publicitatea şedinţei de judecată:

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2004, „Şedinţele de judecată în cauzele privind traficul de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt publice."

În speţă, judecătorul de fond în interpretarea acestor dispoziţii legale şi făcând trimitere la Decizia penală nr. 1125 din 26 februarie 2004 a I.C.C.J., decizie de speţă, a dispus ca unele şedinţe de judecată să fie nepublice, deşi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru mai multe infracţiuni, printre care doar unii şi pentru infracţiunea prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2004.

Curtea nu neagă că una din garanţiile desfăşurării procedurii unui proces echitabil este publicitatea acestuia, conform art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. (denumită în continuare Convenţie), însă, în contextul în care inculpaţii prezenţi personal şi asistaţi de apărătorii legali ori reprezentaţi prin apărători aleşi nu au avut o poziţie constantă referitoare la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 678/2004, referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, aceştia nu se pot pretinde victime ale încălcări dreptului invocat.

Mergând pe acelaşi raţionament, Curtea recunoaşte că judecarea unei cauze ce are ca obiect şi alte infracţiuni decât cele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 678/2004, atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform dispoziţiilor art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., însă atâta timp cât inculpaţii au achiesat la interpretarea dată textului de lege de către judecătorul de fond şi au renunţat tacit la publicitatea dezbaterilor, ei nu mai pot invoca în calea de atac încălcarea dreptului la un proces echitabil (C.E.D.O., 28 mai 1997, P. contra Austriche, Recueil 1997-111, Comisia E.D.H., 2 iulie 1990, nr. 12562/1998, G. contra France, publicată în culegerea de Decizii nr. 66). Relevante sub acest aspect sunt încheierile de şedinţă din 16 şi 28 iunie 2006, din 5 şi 20 martie 2007, precum şi încheierile de şedinţă din 30 ianuarie 2008 şi 26 martie 2008 (f. 356, 473, 1539, 1565, 2275, 2402).

Aşa fiind, Curtea va respinge excepţia invocată sub acest aspect, ca neîntemeiată.

În ce priveşte nulitatea urmăririi penale şi neleqala sesizare a instanţei de judecată:

Curtea în soluţionarea criticilor privind nulitatea urmăririi penale şi nelegala sesizare a instanţei de judecată are în vedere Decizia penală nr. 43/2006 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8488/2005.

În concret, prin Decizia penală nr. 43/2006 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus printre altele, admiterea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi casarea în întregime a sentinţei penale nr. 4241/2005 a Tribunalului Sibiu cu consecinţa trimiterii cauzei în vederea continuării judecăţii aceleiaşi instanţe de fond, respectiv Tribunalul Sibiu.

S-a reţinut, în esenţă, în considerentele acestei decizii de casare, că urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, întrucât procurorul anchetator, d-na procuror A.A., a fost competentă din punct de vedere material şi funcţional să efectueze urmărirea penală, că, în adevăr, infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată sunt infracţiuni pentru care competenţa de a efectua urmărire penală revine în mod obligatoriu procurorului, însă, din dosarul de urmărire penală rezultă că procurorul personal a efectuat acte de cercetare în scopul strângerii de probe privitoare la infracţiune, la vinovăţia inculpaţilor şi la răspunderea acestor. în acest context, şi având în vedere volumul activităţilor de urmărire penală ce se impunea cauzei, împrejurarea că a dispus, în baza dispoziţiilor art. 217 C. proc. pen., delegarea organelor de urmărire penală pentru efectuarea de acte de urmărire penală nu atrage nulitatea urmăririi penale.

S-a mai reţinut în considerentele decizie de casare că materialul probator a fost administrat atât în faza actelor premergătoare, cât şi după începerea urmăririi penale cu respectarea normelor procedurale ce reglementează această materie, că interceptările convorbirilor telefonice s-au efectuat în temeiul autorizaţiei date de judecător, după cum audierile martorilor cu identitate protejată a avut loc şi după începerea urmăriri penale.

În ce priveşte audierea martorilor anonimi în sediul Ambasadei României din Madrid - Spania, s-a reţinut în considerentele Decizie penale nr. 43/2006, că utilizarea unor atari depoziţii nu reprezintă, în sine, o încălcare a dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţie, raportat la natura infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi inculpaţii - traficul de persoane, şi la dispoziţiile Legii nr. 678/2001 care instituie un adevărat sistem de protecţie şi de asistentă a victimelor traficului de persoane (art. 28).

În fine, s-a mai reţinut că procurorul anchetator a respectat dispoziţiile art. 202 din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţie, administrând probe şi în favoarea inculpaţilor, iar cererile în probaţiune solicitate de inculpaţi au fost respinse motivat de către procuror, iar în ce-l priveşte pe inculpatul C.I. s-a constatat că este cert dovedit cauzei că acesta s-a sustras urmăririi penale (Dosar nr. 8488/2005 a Curţii de Apel Alba lulia, acvirat).

Curtea constată că în raport de aceste considerente, care se bucură de autoritate de lucru judecat, criticile inculpaţilor referitoare la aceste probleme de drept sunt inadmisibile, urmând a fi respinse, ca atare.

Curtea mai are a preciza următoarele:

În ce priveşte interceptările telefonice, Curtea nu poate să-şi însuşească criticile inculpaţilor raportat la împrejurarea că Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, care a modificat Secţiunea V¹ din capitolul II al titlului III din partea generală a C. proc. pen., privind „Interceptările şi înregistrările audio sau video", prevedea în mod expres în art. 11 că „prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, şi se pune în aplicare după cum urmează:

1. Dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia, de la data intrării în vigoare a legii;

2. Celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004."

Ori, în contextul în care procedura invocată de inculpaţii apelanţi ca nefiind respectată de organele judiciare nu era în vigoare la data efectuării interceptărilor şi înregistrărilor telefonice, criticile acestora nu pot fi primite.

De altfel, este de precizat că în Dosar nr. 5/AI/2004, Tribunalul Bucureşti a procedat în prezenţa procurorului şi al inculpaţilor P.C. şi P.C.O. la verificarea materialului rezultat din punerea în aplicarea a autorizaţiilor nr. 5/AI/2044 şi 23/AI/2004 emise de acest tribunal, ocazie cu care au fost prezentate celor doi inculpaţi autorizaţiile de interceptare emise în cauză, iar instanţa a constat că interceptările şi înregistrările audio au fost realizate în strictă concordanţă cu prevederile art. 91¹ alin. (1), (2) C. proc. pen., în baza autorizaţiilor nr. 5/AI/2044 şi 23/AI/2004 emise la data de 23 ianuarie 2004 şi, respectiv, 20 februarie 2004 de către Tribunalul Bucureşti (f. 47- 52 dos. u.p. vol. 5).

În ce priveşte excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1116/2003 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Curtea constată că această excepţie a fost soluţionată prin încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2009 (f. 245 vol. II).

Astfel, s-a reţinut în considerentele încheieri penale că cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu această excepţie este inadmisibilă.

Curtea de Apel a constatat că este competentă să se pronunţe asupra excepţiei invocate, conform disp. art. 44 C. proc. pen. raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ (denumită în continuare Legea nr. 554/2004). Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza".

În lumina acestor dispoziţii legale, rezultă că instanţa de judecată în faţa căreia s-a ridicat o atare excepţie este obligată în primul rând să efectueze un control de admisibilitate a sesizării, control care să se rezume la a analiza îndeplinirea condiţiilor textului de lege citat anterior privind sesizarea instanţei de contencios administrativ.

Sub acest aspect, Curtea de Apel constată că actul atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Raportat la această împrejurare şi în virtutea art. 6 din C.E.D.O. pentru a se asigura stabilitatea raporturilor juridice este înlăturată aplicarea disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1116/2003 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie invocată de inculpaţii apelanţi C.I. şi S.M., prin apărătorul ales dl. avocat I.G..

Este adevărat, că prin adresa din data de 21 februarie 2006 (voi. 5 la fila 1492 dosar instanţă), Ministerul Afacerilor Externe a anulat răspunsul trimis anterior instanţei de fond, din 12 februarie 2007 (voi. 4 fila 1406). însă, corect judecătorul de fond a înlăturat prima adresă comunicată instanţei la data de 12 februarie 2007, fiind de necontestat că în perioada februarie - martie 2004 în sediul Ambasadei Române din Madrid s-au efectuat acte de urmărire penală cu acceptul ambasadorului şi şeful secţiei consulare, respectiv: au fost citate telefonic victimele infracţiunii, au fost audiaţi martori, s-au efectuat recunoaşteri după fotografie (vol. 5-fila 1493).

În sprijinul acestei concluzii este de arătat că în cursul cercetării judecătoreşti parte din martorele audiate în sediul ambasadei, respectiv, martorele T.M., T.M., M.E., I.R., C.M., V.L., C.E., M.A., s-au prezentat la instanţă de judecată şi au menţinut declaraţiile date, ceea ce formează convingerea instanţei că aceste declaraţii au fost luate cu respectarea garanţiilor procesuale, că nu au fost obţinute prin constrângere ori ameninţare, cum se susţine de către apelanţii inculpaţi în apărare.

Aşa fiind, criticile invocate de apelanţii inculpaţi sub acest aspect sunt neîntemeiate.

II. Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de parchet şi inculpaţii apelanţi, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul formulat în cauză de parchet este întemeiat în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar apelurile inculpaţilor sunt nefondate aşa cum se va arăta în continuare:

I. În ce priveşte apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu:

1. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul C.I.:

1.1. Primă critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea apreciază că acesta este fondat.

Curtea aminteşte că potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa ca să-şi poată îndeplinii funcţiile care-i sunt atribuite în vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei cât şi potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Mergând pe acelaşi raţionament, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fapta penală comisă trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta comisă - care rămâne totuşi, în centrul procesului de individualizare, dar şi cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate şi cu şansa de reeducare pe care el o prezintă.

În speţa de faţă, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului şi gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârşite, însă nu a apreciat corect gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, prin raportarea la circumstanţele reale în care au fost comise faptele, fapt ce a dus la aplicarea unor pedepse netemeinice.

Astfel, faptele penale săvârşite de inculpat prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanţă puternică în rândul opiniei publice.

Activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat pe o perioadă mare de timp 2001 - 2004, activitate pe care a coordonat-o în calitate de lider şi care a implicat traficarea un număr mare de tinere de peste 100, care se prostituau sub protecţia şi coordonarea sa.

Probele dosarului au relevat că inculpatul era cel care încasa cea mai mare parte din veniturilor obţinute de tinerele exploatate sexuale, că în cadrul reţelei existau reguli stricte stabilite de către inculpat, în calitate de lider pe care fiecare tânără era obligată să le respecte, în caz contrar se recurgea la agresiuni fizice şi ameninţări asupra membrilor familiilor victimelor rămase în ţară.

Curtea reaminteşte că scopul pedepsei este de prevenţie generală şi specială (art. 52 C. pen.).

Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unor pedepse mai severe care să corespundă atât gradului de pericol al faptelor penale comise cât şi gradului de pericol social al fiecărui inculpat.

Nu este de neglijat a se arăta că la stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru inculpat nu se poate omite faptul că acesta s-a sustras procesului penal, iar faptele deduse prezentei judecăţi au fost comise în perioada liberării condiţionate dintr-o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiuni de omor.

Aşa fiind, Curtea, apreciază ca fondat apelul parchetului sub acest aspect.

1.2. Fondat se priveşte apelul parchetului şi sub aspectul de nelegalitate privind aplicarea dispoziţiilor referitoare la recidiva post-condamantorie, instanţa de fond procedând, în adevăr, la contopirea pedepselor uzând de o tehnică juridică greşită, neacordând prioritate dispoziţiilor ce reglementează recidiva, în detrimentul celor ce stabilesc regulile concursului de infracţiuni.

Este de necontestat, în cauză, că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor la o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 22 din 29 septembrie 1988 a fostului Tribunal Suprem. Inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea acestei pedepse la data de 14 iulie 1998, iar pentru că de la liberarea sa condiţionată şi până la debutul activităţii sale infracţionale nu s-a împlinit restul de 1780 de zile, şi faţă de gravitatea faptei se impune revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru acest rest, cum corect a apreciat judecătorul de fond.

Examinând hotărârea atacată, se constată că instanţa de fond a procedat mai întâi la contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente din prezenta cauză şi, apoi, într-o singură operaţiune să contopească pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat. Procedând astfel, instanţa de fond a lipsit de eficienţă dispoziţiile imperative ale art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., şi a creat inculpatului în mod nejustificat o situaţie juridică mai uşoară decât aceea care ar fi rezultat din aplicarea corectă a prevederilor invocate.

Din interpretarea art. 39 C. proc. pen., rezultă că în cadrul procedeului de contopire, între regulile ce generează recidiva şi cele ce reglementează concursul de infracţiuni, au prioritate dispoziţiile legale ce reglementează recidiva.

Drept urmare, instanţa de fond în mod legal trebuia să procedeze la contopirea fiecărei pedepse principale aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1780 de zile şi, apoi, să aplice regulile concursului de infracţiuni, potrivit art. 34 şi 35 C. pen.

1.3. Curtea împărtăşeşte opinia parchetului că în cauză se impune aplicarea unui spor de contopire, astfel încât cuantumul pedepsei rezultante să reflecte gravitatea faptelor comise de inculpat şi pericolul concret pe care îl prezintă persoana inculpatului.

În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul P.C.O.:

2.1. O primă critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003) şi trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, solicitându-se majorarea pedepselor.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea a apreciat că, acesta este fondat, pentru considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpatul C.I.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei că inculpatul P.C.O. a avut o contribuţie majoră la constituirea şi funcţionarea organizaţiei criminale create în scopul exploatării sexuale a tinerelor şi obţinerea de venituri substanţiale din această activitate, că a traficat şi exploatat pe o durată îndelungată de timp un număr destul de mare de tinere, că a recurs la metode agresive pentru a le determina pe victime să se prostitueze în folosul său şi a celorlalţi membrii ai reţelei.

Curtea nu poate omite în procesul complex de individualizare judiciară împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, deşi la dosar există probe certe de vinovăţie, a încercat să influenţeze instanţa de judecată prin prezentarea unor declaraţii extrajudiciare nereale, în scopul sustragerii de la răspunderea penală, precum şi periculozitatea inculpatului, decurgând din perseverenţa sa infracţională, fiind în stare de recidivă post-executorie după executarea unei pedepse de 11 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de omor.

2.2. Tot astfel, Curtea apreciază ca fondată şi susţinerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului P.C.O. în urma efectuării operaţiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social şi moral al inculpatului, care după ce a avut tangenţă cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancţionator care să corespundă scopul pedepsei, de prevenţie generală şi specială (art. 52 C. pen.).

2.3. Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că prima instanţă a dispus, în temeiul art. 350 C. proc. pen., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Procedând astfel, prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică sub acest aspect, fiind supusă desfiinţării, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 139 C. proc. pen., în sensul menţinerii acestei măsuri preventive, aşa cum s-a solicitat prin apelul parchetului.

În adevăr, revocarea măsurii preventive are loc atunci când aceasta a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive (art. 139 C. proc. pen.), ori, în cauză, se constată nu numai că măsura preventivă a fost luată în mod legal, dar temeiurile care au justificat luarea măsurii s-au consolidat prin pronunţarea hotărârii de condamnare.

În concret, măsura preventivă a obligării de a nu părăsii localitatea a fost luată prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, decizie prin care s-a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 24 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 1069/85/2006, s-a casat încheierea atacată şi, în rejudecare, s-a dispus, printre altele, în baza art. 139 alin. (1), art. 136 lit. b), art. 143 şi art. 145 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P.C.O., cu măsura preventivă a obligări de a nu părăsi localitatea.

S-a reţinut, în considerente acestei decizii, în esenţă, că deşi probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de cei şase inculpaţi, printre care şi inculpatul P.C.O., continuă să subziste, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă se impune, întrucât a fost depăşit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive (Dosar nr. unic 859/57/2007).

În ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, se constată că acestea nu numai că nu au dispărut, dar au fost confirmate printr-o hotărâre de condamnare în primă instanţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se apreciază că, în raport de prevederile art. 136 şi art. 145 C. proc. pen., este evident că, în scopul unei bune desfăşurări a procesului penal, cât şi pentru o eventuală împiedecare a inculpatului de a se sustrage de executarea pedepsei, instanţa de fond trebuia să dispună menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Curtea nu poate omite a preciza că, pe de o parte, judecătorul de fond deşi a dispus revocarea măsurii preventive nu a motivat în niciun fel soluţia sub acest aspect, deşi avea această obligaţie, potrivit art. 356 lit. c) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, revocând măsura preventivă a creat inculpatului o situaţie mai favorabilă după condamnarea in primă instanţă, în condiţiile în care această hotărâre de condamnare nu este definitivă şi, deci, pedeapsa nu poate fi executată.

Aşa fiind, se va admite apelul parchetului sub acest aspect.

2.4. Ultimă critică invocată de parchet se referă la nelegalitatea privind ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilelor situate în loc. Gura Râului şi în mun. Sibiu, cu motivarea că aceste imobile au fost dobândite de inculpat şi modernizate cu banii realizaţi din traficul de persoane, invocându-se în drept dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2004 raportat la art. 118 C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că această critică este nefondată, întrucât în mod corect prima instanţă a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra celor două imobile.

Astfel, este de necontestat, în cauză, că cele două imobile sunt proprietatea numiţilor P.V. şi P.C. (vol. 3 ds. u.p., f. 286 şi 291), context în care nu se mai justifica menţinerea sechestrului asigurător.

Mai mult decât atât, prin hotărârea instanţei de fond, în baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 44.750 euro sau contravaloarea în lei la ziua plăţii, cu motivarea că această sumă de bani a fost obţinută în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism.

Prin urmare, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 19 din Legea nr. 678/2001, şi a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de bani obţinute în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism.

Măsura sechestrului asigurător nu mai putea fi menţinută atâta timp cât imobilele sunt proprietatea unor terţe persoane, al căror titlu nu a fost desfiinţat.

Faţă de aceste considerente, s-a respins ca nefondată critica formulată de parchet sub acest aspect.

3. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul Ş.V.:

3.1. Parchetul critică hotărârea atacată sub un prim aspect, respectiv, greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din acelaşi act normativ, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 şi 42 C. pen.

În primul rând este de precizat că în considerentele ce se vor expune Curtea de Apel s-a referit la dispoziţiile Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, anterior modificărilor aduse prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005 şi Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005, astfel cum era în vigoare la data comiterii faptelor imputate inculpatului.

Art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea, sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracţiunea de trafic de minori".

Art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege, referindu-se la victime majore, condiţionează existenţa infracţiunii de trafic de persoane de o activitate prealabilă de recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, prin abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Art. 2 pct. (2) lit. c) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înţelege „obligarea la practicarea prostituţie".

Prin Decizia în interesul Legii nr. 14 din 19 martie 2007 pronunţată de I.C.C.J.., constituită în Secţii Unite, s-a stabilit că:

„În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 C. pen. şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafica persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen.

În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la punctele 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării, de bună voie, a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine atât săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs realin".

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, însă a apreciat în mod greşit că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, astfel cum sunt încriminate în articolele de lege sus citate, ci întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1)-(3) C. pen.

Probele dosarului au confirmat că în cursul anului 2003 inculpatul, a recrutat pe martorele G.I. (minoră) şi C.C., în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţie.

Ca mijloc de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane şi de minori inculpatul a folosit atât înşelăciunea cu prilejul recrutării, precum şi ulterior, cât şi violenţa în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului şi din hotărârea criticată rezultă în mod neîndoios, că în cursul lunilor august - octombrie 2003, martora G.I., (minoră la acea dată şi crescută într-un orfelinat) şi martora C.C., au fost recrutate de inculpat sub promisiunea unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţie. Ulterior, prin menţinerea martorelor sub această promisiune falsă, inculpatul a urmărit punerea martorelor într-o stare de dependenţă faţă de el, cazându-le împreună şi cumpărându-le obiecte de vestimentaţie.

Tot astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul s-a ocupat de formalităţile de obţinerea a paşapoartelor pentru cele două martore, achitând taxele aferente, iar sub pretextul acumulării de datorii, Ie-a obligat, prin ameninţare cu violenţa fizică să se prostitueze în folosul lui, pe raza localităţii Cisnădie.

(De menţionat, că întreaga activitate infracţională a desfăşurat-o împreună cu inculpatul C.C.Ş., aşa cum s-a arătat în analizarea apelului parchetului în ce-l priveşte pe acest inculpat).

Prin urmare, faptele inculpatului de a le recruta pe cele două martore, sub promisiunea falsă a unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţie, iar, ulterior, obligarea acestora, prin ameninţare şi violenţă, la practicarea prostituţiei în folosul lui, faptă comisă împreună cu coinculpatul C.C.Ş., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din acelaşi act normativ.

Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, referitoare la latura obiectivă, după cum rezultă din considerentele care urmează:

Astfel, infracţiunea de proxenetism se realizează, sub aspectul laturii obiective prin una din acţiunile alternative prevăzute în textul de încriminare, respectiv, acţiunea de a îndemna sau înlesnii practicarea prostituţiei ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majoră sau minoră, ori, acţiunea de a recruta persoane majore sau minore pentru prostituţie ori traficul de persoane majore sau minore în acest scop. Or, în speţa, actele de recrutare, cazare a celor două martore s-au realizat, prin înşelăciune şi, ulterior, prin ameninţare, în scopul exploatării acestora.

Mergând pe acelaşi raţionament, Curtea precizează că în cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, sau art. 13 din Legea nr. 678/2001, în concurs real, deoarece s-a dovedit că practicarea prostituţie de către cele două martore nu a fost de bună-voie, ci urmare a folosirii de către inculpat atât a înşelăciunii cu prilejul recrutării, precum şi ulterior, a constrângerii exercitate de inculpat în partea finală a evenimentelor.

Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite ca fondat apelul parchetului sub aspectul analizat şi va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori în baza textelor de lege menţionate.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, natura şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, modul de acţionare şi modalitatea de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este în stare de recidivă post-executorie, este tânăr, s-a prezentat în faţa organelor judiciare şi deşi nu a recunoscut săvârşirea faptelor prin declaraţiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

3.2. O a doua critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea apreciază că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În speţa de faţă, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului şi gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârşite, precum şi împrejurarea că inculpatul are antecedente penale aflându-se în stare de recidivă post - executorie.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul Ş.V. a aderat la organizaţia criminală creata de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor şi obţinerea de venituri substanţiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost mai puţin laborioasă în raport cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional traficând şi exploatând doar 2 tinere, printre care şi o minoră.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum şi al inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia, prin cuantumul stabilit existând garanţia realizări scopului preventiv şi educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

3.3. Curtea de Apel a apreciat ca fondată şi susţinerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului Ş.V. în urma efectuării operaţiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social şi moral al inculpatului, care după ce a avut tangenţă cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancţionator care să corespundă scopului pedepsei, de prevenţie generală şi specială (art. 52 C. pen.).

3.4. În ce priveşte critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia sub aspectul conţinutului pedepsei complementare şi al celei accesorii aplicate inculpatului, Curtea, raportat la circumstanţele cauzei, apreciază că apelul parchetului sub acest aspect nu este întemeiat.

Astfel, se susţine de către parchet că inculpatului trebuiau să i se interzică şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., privind drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, având în vedere împrejurarea că are un copil minor şi raportat la infracţiunile comise este nedemn să exercite aceste drepturi, atât pe durata executării pedepsei, cât şi după această dată.

Curtea nu poate să-şi însuşească această opinie, deoarece la interzicerea acestor drepturi trebuie să se ţină seama nu numai de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, dar şi de împrejurările concrete ale cauzei şi de persoana inculpatului, astfel cum se prevede în art. 71 alin. (3) C. pen.

Curtea nu neagă că, din punct de vedere teoretic, limitarea exerciţiului acestor drepturi ca pedeapsă accesorie şi pedeapsă complementară reprezintă o măsură necesară pentru protejarea intereselor minorilor, însă, în cauză, se apreciază că nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul a avut o perioadă destul de mare de timp exerciţiul acestor drepturi urmare a întinderii procedurii judiciare o perioadă de 6 ani şi că inculpatul a fost prezent atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, la toate termenele de judecată stabilite în cauză, ceea ce denotă în persoana acestuia conştientizarea importanţei actului de justiţie.

Aşa fiind, Curtea apreciază că prin interzicerea la acest moment procesual a drepturilor părinteşti ale inculpatului şi al celui de a fi tutore sau curator, în împrejurările concrete ale cauzei, reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului la viaţă privată şi de familie (art. 8 din C.E.D.O.).

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanţă, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 75/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

4. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul C.C.Ş.:

4.1. Parchetul critică hotărârea atacată sub un prim aspect, respectiv, greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din acelaşi act normativ.

Curtea precizează că pentru considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului privind pe inculpatul Ş.V. referitor la infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din acelaşi act normativ, apelul parchetului se priveşte ca fondat.

Curtea mai are a preciza următoarele:

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, însă a apreciat în mod greşit că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, astfel cum sunt încriminate în articolele de lege sus-citate, ci întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen.

Probele dosarului au confirmat că în cursul anului 2003, inculpatul C.C.Ş., a colaborat cu inculpatul Ş.V. pentru a le recruta pe martorele G.I. (minoră) şi C.C., în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţie.

Astfel, din actele dosarului şi din hotărârea criticată rezultă în mod neîndoios, că în cursul lunilor august - octombrie 2003, inculpatul a colaborat şi a fost prezent la toate discuţiile pe care inculpatul Ş.V. Ie-a purta cu martora G.I., (minoră la acea dată şi crescută într-un orfelinat) şi martora C.C., în vederea recrutării sub promisiunea unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţie.

Tot astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul prin menţinerea martorelor sub această promisiune falsă, a urmărit punerea martorelor într-o stare de dependenţă faţă de el, sub pretextul acumulării de datorii, pentru ca apoi, să le oblige, prin ameninţare cu violenţa fizică să se prostitueze în folosul lui, pe raza localităţii Cisnădie.

Prin urmare, faptele inculpatului de a le recruta pe cele două martore, sub promisiunea falsă a unui loc de muncă într-un restaurant în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţie, iar, ulterior, obligarea acestora, prin ameninţare şi violenţă, la practicarea prostituţiei în folosul lui, faptă comisă împreună cu coinculpatul Ş.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din acelaşi act normativ.

Curtea de Apel constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, referitoare la latura obiectivă, după cum rezultă din considerentele de drept care au fost expuse cu ocazia analizării apelului parchetului,referitor la inculpatul Ş.V., astfel că ele nu vor mai fi repetate.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, natura şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, modul de acţionare şi modalitatea de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale şi deşi nu a recunoscut săvârşirea faptelor prin declaraţiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

4.2. În ce priveşte critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia sub aspectul conţinutului pedepsei complementare şi al celei accesorii aplicate inculpatului, Curtea, raportat la circumstanţele cauzei, apreciază că apelul parchetului sub acest aspect nu este întemeiat.

Curtea nu poate să-şi însuşească această critică, pentru motivele de fapt de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpatul Ş.V.

4.3. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanţă, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

5. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul C.B.V.:

5.1. O primă critică invocată de parchet în apelul declarat se referă la nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.B.V. din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că, în adevăr, prima instanţă în mod greşit a procedat la o atare schimbare de încadrare juridică, urmare a unei interpretării eronate a probatoriului cauzei.

În analizarea prezentelor motive de apel, Curtea a avut în vedere considerentele de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului referitor la inculpaţii Ş.V. şi C.C.Ş., privind infracţiunea de trafic de persoane.

Prin urmare, în cazul în care persoanele recrutate sau cazate nu ştiu că, după ce vor fi duse în străinătate, nu vor obţine un loc de muncă, aşa cum au fost încredinţată prin înşelăciune de către inculpat, ci vor trebui să practice prostituţia, fapta constituie infracţiunea de trafic de persoane, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen.

În concret, probelor administrate cauzei dovedesc fără echivoc săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de trafic de persoane, relevante fiind declaraţiile martorelor cu identitate protejată F.A., T.M. şi T.M.A.

Astfel, martora cu identitate protejată F.A. a declarat organelor de anchetă penală că inculpatul a minţit-o şi nu a trimis-o în Luxemburg să lucreze ca barmaniţă, ci în Spania să se prostitueze în favoarea organizaţiei criminale din care făcea parte şi el, că inculpatul Ie-a găzduit pe martorele cu identitate protejată C.S., T.M. înainte ca acestea să fie trimise în Spania. A mai declarat martora că inculpatul a recrutat-o şi pe martora T.M., în acelaşi scop al exploatării prin practicarea prostituţiei.

Susţinerile martorei cu identitate protejată F.A. sunt confirmate de martora T.M., care atât în cursul anchetei penale, cât şi în cursul cercetări judecătoreşti a declarat că a fost cazată în scopul plecării în Spania de către inculpat, plecare ce a fost aranjată de către inculpaţii P.C. şi B.N., care i-au promis că o vor ajuta să-şi găsească un loc de munca în calitate de menajeră sau damă de companie.

Relevante sub aspectul comiterii faptei de trafic de persoane de către inculpatul C.B.V., şi care se coroborează cu depoziţiile celor două sus-numite martore, sunt declaraţiile martorei cu identitate protejată „T.M.", care în faţa judecătorului de fond a arătat că îşi menţine declaraţiile date organelor de anchetă penală, relatând în amănunt modul în care inculpaţii S.M. şi C.B.V. au recrutat-o prin înşelăciune, respectiv, sub promisiunea falsă că o vor ajuta să se angajeze în Spania la un hotel ca recepţioneră şi cum cei doi inculpaţi s-au ocupat de procurarea actelor necesare plecări în Spania.

Faptele inculpatului C.B.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în condiţiile în care în perioada 2002-2003 recrutarea persoanei majore martorele „F.A.", „T.M.", precum şi cazarea persoanei majore „T.M.", în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, s-a realizat prin înşelăciune, inculpatul promiţându-le ajutor în obţinerea unui loc de muncă în străinătate.

Prin urmare, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii unice de trafic de persoane, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), motiv pentru care apelul parchetului se va admite.

La individualizarea pedepsei ce se vor aplica inculpatului, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, natura şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, modul de acţionare şi modalitatea de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are antecedente penale şi, deşi, nu a recunoscut săvârşirea faptelor prin declaraţiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

5.2 .O a doua critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.B.V. pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea a apreciat că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În speţa de faţă, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului şi gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârşite, precum şi împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă post-condamanatorie.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul C.B.V. a aderat la organizaţia criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor şi obţinerea de venituri substanţiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost mai puţin laborioasă în raport cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional şi a traficat şi exploatat doar 3 tinere.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum şi al inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia, prin cuantumul stabilit existând garanţia realizării scopului preventiv şi educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

5.3. Curtea apreciază ca fondată, însă, susţinerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului C.B.V. în urma efectuării operaţiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social şi moral al inculpatului, care după ce a avut tangenţă cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancţionator care să corespundă scopul pedepsei, de prevenţie generală şi specială (art. 52 C. pen.).

5.4. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanţă, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

6. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul M.D.:

6.1. O primă critică invocată de parchet priveşte aspectul de nelegalitate referitor la achitarea inculpatului M.D. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, sustinându-se că s-a dovedit cauzei că a traficat-o pe minora C.I., astfel cum rezultă din declaraţia acestei martore.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că instanţa de fond a făcut o analiză riguroasă a materialului probator, argumentând corect achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, urmare a constatării neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii, respectiv, lipsa laturii obiective a infracţiunii.

Aprecierea probelor, ca operaţiune finală a activităţii de probaţiune, permite instanţei de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Instanţa de judecată este obligată să verifice fiecare probă în conţinutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să se înlăture orice îndoială.

Existenţa îndoielii este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină.

Curtea constată că în cauză suntem în prezenţa echivocului care-i profită inculpatului, având în vedere că nu există elemente certe care să ducă la concluzia că acesta a comis fapta de trafic de minori.

Contrar opiniei parchetului, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul de fond a înlăturat declaraţia martorei cu identitate protejată „C.I.", atâta timp cât declaraţia acesteia a fost luată în faza actelor premergătoare, iar martora cu identitate protejată nu a mai fost audiată în cursul anchetei penale, după începerea urmăriri penale sau în faza cercetării judecătoreşti.

Chiar dacă am împărtăşii opinia parchetului în sensul că toate actele premergătoare efectuate au fost menţinute în procesul-verbal de începere a urmăriri penale, fiind îndeplinită astfel cerinţa legii în ce priveşte valabilitatea lor, Curtea nu poate reţine vinovăţia inculpatului sub acuza comiterii faptei de trafic de persoane doar pe baza declaraţiei acestei martore cu identitate protejată în contextul în care în niciun stadiu al procedurii, martora cu identitate protejată nu a fost confruntată cu inculpatul, după cum inculpatul nu a avut posibilitatea de a o interoga.

Curtea constată că prima instanţă a manifestat un rol activ în administrarea şi analizarea probelor şi, ca urmare, a pronunţat o hotărâre care este suficient întemeiată, pentru a justifica reţinerea că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

Aşa fiind, se va respinge ca neîntemeiată critica parchetului sub acest aspect.

6.2. O a doua critică formulată de parchet vizează netemeinicia în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (denumită în continuare Legea nr. 39/2003), solicitându-se majorarea pedepsei.

În speţa de faţă, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului şi gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârşite, precum şi împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, nefiind însă recidivist şi poziţia acestuia de nerecunoaştere a faptelor.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul a avut un rol important în gruparea criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor şi obţinerea de venituri substanţiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost majoră în iniţierea, constituirea şi menţinerea grupului infracţional, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de judecătorul de fond la individualizarea judiciară a pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum şi al inculpatului, neimpunându-se majorarea acestuia, prin cuantumul stabilit există garanţia realizări scopului preventiv şi educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

6.3. Curtea a apreciat ca fondată susţinerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului în urma efectuării operaţiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., raportat la profilul social şi moral al inculpatului, care după ce a avut tangenţă cu legea penală, a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancţionator care să corespundă scopul pedepsei, de prevenţie generală şi specială (art. 52 C. pen.).

6.4. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanţă, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

7. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul S.M.:

7.1. Parchetul critică sentinţa atacată în ce-l priveşte pe inculpatul S.M. pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, susţinându-se că se impune majorarea cuantumului acestei pedepse.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea de Apel a apreciat că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În speţa de faţă, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului şi gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârşite, precum şi împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi poziţia acestuia de nerecunoaştere a faptelor.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul a avut un rol important în gruparea criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor şi obţinerea de venituri substanţiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost majoră în iniţierea, constituirea şi menţinerea grupului infracţionale, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de judecătorul de fond la individualizarea judiciară a pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum şi al inculpatului, neimpunându-se majorarea acestuia, prin cuantumul stabilit există garanţia realizări scopului preventiv şi educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

6.3. Curtea a mai apreciată ca fondată susţinerea parchetului referitoare la majorarea sporului de pedeapsă aplicat inculpatului în urma efectuării operaţiunii de contopire a pedepselor principale, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., raportat la gravitatea faptelor comise şi profilul social şi moral al inculpatului, care nu a recunoscut faptele în contra dovezilor certe de vinovăţie, împrejurare ce impune aplicarea unui tratament sancţionator care să corespundă scopului pedepsei, de prevenţie generală şi specială (art. 52 C. pen.).

6.4. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanţă, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

8. În ce priveşte apelul parchetului referitor la inculpatul P.C.:

8.1. Parchetul critică sentinţa atacată în ce-l priveşte pe inculpatul P.C. pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, susţinându-se că se impune majorarea cuantumului acestei pedepse.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de apel, Curtea de apel a apreciat că, acesta este nefondat, judecătorul de fond procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În speţa de faţă, judecătorul de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului şi gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârşite, precum şi împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi poziţia acestuia de nerecunoaştere a faptelor.

Curtea mai arată că, s-a dovedit cauzei, că inculpatul a avut un rol destul de important în gruparea criminală creată de inculpatul C.I., în scopul exploatării sexuale a tinerelor şi obţinerea de venituri substanţiale din această activitate, că activitatea acestuia a fost aderare şi sprijinire a grupului infracţional, însă aceste aspecte au fost avute în vedere de judecătorul de fond la individualizarea judiciară a pedepsei.

Este adevărat, că inculpatul a negat constant faptele, însă nu poate fi omis faptul că deşi nu a recunoscut săvârşirea faptelor prin declaraţiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 5 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei comise, precum şi al inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia, prin cuantumul stabilit existând garanţia realizării scopului preventiv şi educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

8.2. Critica invocată de parchet în apelul declarat privind nelegalitate şi netemeinicia sentinţei atacate în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul P.C. din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, Curtea o apreciază ca întemeiată.

În concret, examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că, în adevăr, prima instanţă în mod greşit a procedat la o atare schimbare de încadrare juridică, urmare a unei interpretării eronate a probatoriului cauzei.

Prin urmare, în cazul în care persoanele recrutate nu ştiu că, după ce vor fi duse în străinătate, nu vor obţine un loc de muncă, aşa cum au fost încredinţate prin înşelăciune de către inculpat, ci vor trebui să practice prostituţia, fapta constituie infracţiunea unică de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen.

În concret, probelor administrate cauzei dovedesc fără echivoc săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de trafic de persoane, relevante fiind declaraţiile martorei cu identitate protejată „T.M.".

Astfel, martora a declarat constant, în tot cursul procesului penal, că inculpatul urmare a înţelegerii cu inculpatul B.N. (trimis în judecată într-un alt dosar), a recrutat-o pe martoră în oraşul Băicoi, apoi a predat-o inculpatului C.B.V., promiţându-i în mod mincinos că va lucra în calitate de menajeră sau ca damă de companie în localurile din Spania.

Mai rezultă din declaraţia martorei că inculpatul s-a ocupat de formalităţile privind eliberarea paşaportului şi că acesta a „vândut-o" inculpatului B.N. contra sumei de 700 euro.

Tot astfel, relevant sub aspectul vinovăţiei inculpatului în ce priveşte fapta de trafic de persoane sunt declaraţiile date de martora cu identitate protejată „C.S." cu ocazia recunoaşterii după fotografie în cursul anchetei penale din data de 11 octombrie 2004, când martora a recunoscut pe inculpatul P.C. ca fiind persoana care a recrutat-o sub promisiunea falsă a obţinerii unui loc de muncă bine plătit în Spania într-un club de noapte sau restaurant, inculpatul fiind cel care s-a ocupat de obţinerea actelor de călătorie.

Fapta inculpatului de a le recrutata pe cele două martore, convingându-le să plece cu promisiunea că le va sprijinii să lucreze în calitate de menajeră sau ca damă de companie într-un bar de noapte, inculpatul ocupându-se de formalităţile privind eliberarea paşaportului, constituie infracţiunea unică de trafic de persoane, în formă continuată, astfel cum este încriminată în art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, natura şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, modul de acţionare şi modalitatea de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale şi, deşi, nu a recunoscut săvârşirea faptelor prin declaraţiile date, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, au ajutat la aflarea adevărului în cauză.

8.3. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca nefondată critica parchetului privind netemeinicia sentinţei penale atacate sub aspectul neaplicării unui spor de contopire.

Curtea nu neagă gravitatea faptelor penale săvârşite de inculpat, însă, în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi a avut o atitudine destul de cooperantă cu organele judiciare, se apreciază că prin aplicarea unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare, urmare a operaţiunii de contopire a pedepselor principale, există garanţia realizării scopului preventiv şi educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

8.4. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată ca fondată critica parchetului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul revocării de către prima instanţă, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, prin Decizia penală nr. 57/2007 a Curţi de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

III. În ce priveşte apelurile inculpaţilor:

1). Sistematizând expunerea de motive ale inculpaţilor apelanţi, Curtea constată că apelurile acestora cuprind motive comune. în concret, inculpaţii invocă următoarele critici comune:

- hotărârea atacată se bazează pe probe ilegale, pe declaraţii de martori anonimi, martori care nu au fost audiaţi nemijlocit de judecătorul de fond, precum şi pe probe indirecte, încălcându-se dreptul la apărare al inculpaţilor şi dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenţie).

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că aceste critici sunt neîntemeiate.

1.1. Curtea reţine că instanţa de fond a manifestat un rol activ în administrarea şi analizarea probelor şi a făcut o analiză riguroasă a materialului probator administrat cauzei, înlăturând motivat şi justificat probele testimoniale administrate în faza actelor premergătoare şi care nu au fost readministrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Prima instanţă a reţinut în mod corect la stabilirea adevărului judiciar în cauză declaraţiile martorelor cu identitate atribuită care au fost audiate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, martore pe care inculpaţii au avut posibilitatea să le interogheze.

Astfel, au fost audiate în mod nemijlocit de către judecătorul de fond martorele cu identitate protejată: V.L., M.E., C.E., C.D., I.R., T.M., C.M., T.M.A., T.M.B.

Sub acest aspect, este de precizat că aceste martore au fost ascultate în faza de urmărire penală, după începerea urmăririi penale - 20 aprilie 2004, au fost legitimate cu datele lor de identitate reale de către completul de judecată, cu ocazia audierii lor în faza cercetării judecătoreşti, comparându-se aceste date cu cele comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ţinute în loc secret, încheindu-se procese verbale despre cele constatate privitor la identitatea reală a fiecărui martor.

De asemenea, aceste martore au fost asistate de apărători din oficiu şi când s-a solicitat şi de un consilier din cadrul Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Sibiu, conform dispoziţiilor art. 86² alin. (2) C. proc. pen., toate precizând încă de la începutul depoziţiei că îşi menţin declaraţiile date anterior organelor de anchetă penală şi că acele declaraţii nu le-au fost sugerate sau luate sub ameninţare.

Curtea a apreciat că este imperios necesar a arăta sub acest aspect că în mod greşit prima instanţă a înlăturat din ansamblul probator declaraţia martorei cu identitate protejată „M.A.", aşa cum temeinic a criticat parchetul prin apelul formulat.

În adevăr, în contextul în care această martoră a fost audiată în cursul cercetării judecătoreşti (f. 1905, vol. 6, instanţă) pentru identitate de raţiune, această probă trebuia în mod corect să fie evaluată în ansamblul probator administrat cauzei, să fie confruntată cu alte probe administrate, pentru ca în final să determine măsura în care aceasta reflectă adevărul.

În aceeaşi ordine de idei, în contextul în care susnumitele martore cu identitatea atribuită s-au prezentat la instanţa de judecată şi au menţinut declaraţiile date în cursul anchetei penale, formează convingerea că aceste declaraţii au fost luate cu respectarea garanţiilor procesuale, că nu au fost obţinute prin constrângere ori ameninţare, cum se susţine de către apelanţii inculpaţi în apărare.

Curtea nu poate împărtăşi opinia apărării referitoare la presupusele presiuni la care au fost supuse martorele, procurorul anchetator, procedând legal, în ce le priveşte, la aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora: „Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen., nu se pedepseşte pentru aceasta infracţiune, dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic de persoane încunoştintează autorităţile competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora".

Împrejurarea că martora R.M.E., audiată în cursul urmăririi penale sub numele atribuit de „M.N.", a declarat instanţei de judecată că asupra sa s-au făcut presiuni de către organele de anchetă penală pentru a da declaraţii împotriva inculpaţilor, nu are nicio relevanţă în cauză, aceasta fiind concubina inculpatului S.M., cum ea însăşi a declarat, calitate care este de natură a trage concluzia că declaraţiile acesteia sunt subiective.

Totodată, nu s-au produs dovezi cu privire la pretinsa atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influenţeze probatoriul.

Examinând probele testimoniale administrate cauzei, se observă că, în adevăr, există anumite neconcordanţe şi nuanţări în depoziţiile martorelor faţă de cele declarate în cursul anchetei penale, însă, pe de o parte, acestea nu influenţează situaţia de fapt stabilită în condiţii de regularitate procedurală anterior sesizării instanţei, iar, pe de altă parte, acestea pot fi explicate, prin trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data audierii lor de către organele de anchetă penală.

Curtea reaminteşte că nu exista un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă referitoare la declaraţiile martorului sau inculpaţilor, instanţa putând să considere, atunci când acestea sunt contradictorii, că numai una dintre ele exprimă adevărul,având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. proc. pen. cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.

Din interpretarea „per a contrario" a acestor prevederi legale, rezultă că o probă cerută în apărare de către inculpat poate fi respinsă dacă nu este utilă cauzei, cu obligaţia judecătorului de a motiva respingerea cererii.

În speţă, prima instanţă a respins proba cu audierea în calitate de martori a ambasadorului şi consulului României la Madrid, motivându-şi soluţia de respingere. Ca atare, nu poate fi primită apărarea inculpaţilor că prin respingerea probei cu audierea în calitate de martori a ambasadorului şi consulului României la Madrid s-a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, este de precizat că şi în faţa instanţei de apel inculpaţii au solicitat în apărare administrarea unei atari probe testimoniale, însă instanţa a respins-o ca nefiind utilă cauzei, în contextul în care este de necontestat că în sediul Ambasadei Române din Madrid s-au efectuat acte de urmărire penală cu acceptul ambasadorului şi şefului secţiei consulare (vol. 5 - fila 1493).

Pe de altă parte, este de precizat că audierea ca martori a ambasadorului şi consulului României la Madrid nu ar fi fost de natură a crea o situaţie juridică mai favorabilă inculpaţilor.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, instanţa de fond a manifestat un rol activ în administrarea probatoriului cauzei, dispunând prezentarea martorelor cu identitate protejată propuse a fi audiate prin actul de inculpare. Urmare a imposibilităţii ascultării unor martore instanţa de fond a procedat la citirea depoziţiei date de acestea în cursul anchetei penale, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Potrivit acestui articol „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei".

1.2. Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor în fazele procesului penal - urmărire penală, judecată în fond, au fost administrate probe concludente şi relevante, dintre care arătăm, declaraţii de martori cu identitate reală şi identitate atribuită, comunicări ale instituţiilor bancare care realizează transferuri în sistemele W.U. şi M.G., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizaţiei, privind pe inculpatul P.C., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizaţiei, privind pe inculpatul P.C.O., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizaţie, privind pe B.M., procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizaţiei, privind pe inculpatul M.D., comunicări ale operatorilor de telefonie mobilă privind detalierea convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi, comunicări ce reflectă frecvenţa trecerilor frontierei de stat de către inculpaţi, declaraţii de inculpaţi.

În aplicarea dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen., referitoare la conţinutul expunerii, ca parte a cuprinsului unei hotărârii, instanţa de fond a administrat un convingător probator, a procedat la o corectă apreciere şi o analiză temeinică a probelor dosarului, făcându-se trimitere în considerentele hotărârii atât la probele testimoniale, cât şi la procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate legal, la proba cu înscrisuri, la datele ce rezultă din Dosarul nr. 110/D/ll din 22 iunie 2006 privind actele efectuate prin comisia rogatorie internaţională de către autorităţile spaniole şi la declaraţiile date de inculpaţi în cursul procesului penal.

În raport de acestea, este nefondată susţinerea apelanţilor inculpaţi că situaţia de fapt reţinută în cauză de prima instanţă se întemeiază în exclusivitate pe depoziţiile martorilor anonimi.

Curtea nu neagă aspectul că în cauză condamnarea inculpaţilor se fundamentează într-o măsură determinantă pe declaraţiile martorilor anonimi, însă, raportat la circumstanţele proprii cauzei deduse judecăţii, aceasta nu este incompatibilă cu exigenţele art. 6 din Convenţie, inculpaţii având posibilitatea de a contesta depoziţiile acestora, precum şi de a-i interoga personal (K. contra Olandei, hotărârea din 20 noiembrie 1989).

1.3. Susţinerile inculpatului C.I., prin apărătorul ales, referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie urmare a faptului că prima instanţă a menţinut mandatul de arestare preventivă emis împotriva sa, nu sunt întemeiate, întrucât, instanţa de fond avea obligaţia de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, astfel cum se prevede imperativ în art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

1.4. Tot astfel, nu mai au nici o relevantă în cauză susţinerile inculpaţilor referitoare la durata excesivă a detenţiei provizorii şi la încetarea de drept a măsurii preventive, raportat la împrejurarea că împotriva tuturor inculpaţilor apelanţi s-a pronunţat în cauză o soluţie de condamnare chiar nedefinitivă.

Chiar trecând peste acest aspect, Curtea observă că inculpaţii P.C.O., Ş.V., C.C.Ş. şi S.M. au fost arestaţi preventiv la data de 6 mai 2004, inculpaţii P.C., M.D. la data de 7 mai 2004 şi inculpatul C.V.B. la data de 8 iunie 2004 pentru săvârşirea în condiţiile concursului real a infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, măsură ce a fost prelungită succesiv până la data de 01 septembrie 2004 inclusiv, astfel cum rezultă din încheierea penală pronunţată la 30 iulie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 4282/2004.

Ulterior, prin încheierea penală pronunţată la 31 august 2004 în Dosar nr. 4800/2004, aceiaşi instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă I.C.C.J. şi s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului P.C.O. şi a celorlalţi 6 coinculpaţi pentru 20 de zile, de la 2 septembrie 2004 până la 21 septembrie 2004, inclusiv (fila 828 vol. III - dosar fond).

Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs toţi cei 7 inculpaţi care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se, printre altele, şi aspectul că măsura arestului preventiv a inculpaţilor a încetat la data de 1 septembrie 2004, iar prelungirea s-a dispus din 3 septembrie 2004.

Investită legal cu recursurile promovate de inculpaţi, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin Încheierea penală nr. 543/R din 17 septembrie 2004 pronunţată în Dosar nr. 3093/2004, Ie-a respins ca nefondate.

Se reţine, printre altele, în considerentele acestei Încheierii penale nr. 543/R/2004, că instanţa de recurs, examinând încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a l-a penală, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din punct de vedere al dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., constată că prima instanţă a dispus corect prelungirea arestului preventiv al inculpaţilor, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 155 C. proc. pen., iar apărările formulate de inculpaţi prin invocarea unor incidente procedurale nu se dovedesc a fi reale, fără sprijin probator, astfel că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate (fila 834 voi. III dosar fond).

Or, în condiţiile în care încheierea penală pronunţată la 31 august 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, la care fac referire inculpaţii a fost supusă controlului de legalitate şi temeinicie la instanţa superioară, care a constatat ca este legală şi temeinică sub toate aspectele, criticile formulate de către inculpatul apelant P.C.O. şi însuşite şi de ceilalţi inculpaţi apelanţi nu pot fi primite, întrucât această încheiere penală se bucură de autoritate de lucru judecat.

Chiar dacă inculpatul apelant P.C.O. a depus la dosar în sprijinul afirmaţiilor sale xerocopii după adresa din 27 august 2004 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. prin care se solicita prelungirea duratei arestului preventiv cu începere de la 3 septembrie 2004 până la 2 octombrie 2004 şi după condica de şedinţă, aceste înscrisuri nu pot justifica admiterea apelului faţă de considerentele expuse anterior.

Nu este de neglijat a se observa sub acest aspect că prin încheierea penală pronunţată la 16 noiembrie 2004 în Dosar nr. 4955/2004, de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, rămasă irevocabilă, s-a respins ca nefondată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul P.C.O.

În motivele scrise inculpatul P.C.O. a învederat aceleaşi aspecte ca cele invocate în prezenta cauză pentru ca în faţa instanţei de judecată inculpatul personal să arate că îşi retrage cererea formulată. Cu toate acestea, judecătorul fondului de la acea vreme a reţinut că în cauză nu se poate lua act de retragerea cererii formulate de inculpat întrucât, potrivit art. 140 alin. (3) C. proc. pen., încetarea de drept a măsurii arestului preventiv se poate constata şi din oficiu de către instanţa de judecată şi, prin urmare, se impune a fi examinată pe fond cererea dedusă judecăţii.

În consecinţă, judecătorul fondului a procedat la analizarea pe fond a cererii inculpatului P.C.O., constatând în final că cererea nu este fondată (fila 820 voi. III dosar fond).

1.5. Curtea se raliază consideraţiilor teoretice invocate de inculpaţii apelanţi, prin apărătorii legali, referitoare la dreptul oricărei persoane acuzate la un proces echitabil, astfel cum este definit în art. 6 din Convenţie, însă, Curtea raportat la actele şi lucrările dosarului, precum şi la circumstanţele propriei cauzei, apreciază că inculpaţilor Ie-a fost respectat dreptul la apărare.

Curtea constată că raportat la complexitatea cauzei, la natura şi gravitatea faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, circumstanţele particulare ale cauzei au fost de natură a influenţa activitatea organelor judiciare.

Împrejurarea că prima instanţă a respins cererea inculpaţilor de fi prezentate datele reale ale martorelor cu identitate atribuită, nu a subminat dreptul la apărare al inculpaţilor, în cauză fiind îndeplinite exigenţele contradictorialităţii şi ale egalităţii armelor. Mai mult decât atât, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, îndeosebi, faţă de împrejurarea că inculpatul C.I., liderul organizaţiei criminale s-a sustras procesului penal, fiind dat în urmărire internaţională, că inculpaţii au încercat prin diverse mijloace să se sustragă răspunderii penale, prin prezentarea unor declaraţii extrajudiciare, necesitatea protejării martorelor de eventuale represalii primează faţă de dreptul inculpaţilor de a le fi divulgate adevăratele identităţi ale martorelor.

În sprijinul acestei concluzii arătăm că în cauză anumiţi martori cu identitate reală au revenit asupra declaraţiilor date iniţial, tocmai datorită sentimentul de insecuritate pe care-l resimt aceşti martori, atât pentru persoana lor, cât şi pentru familiile lor (martorii M.D., M.D.C.).

Tot astfel, martorele cu identitate atribuită audiate de către instanţă sub numele de „C.D." şi „T.M.", au primit o identitate protejată urmare a cererii procurorului şi a constatării de către instanţa de judecată a necesităţii de a se păstra secretă noua adresa la care martorele s-au mutat din cauza ameninţărilor şi presiunilor pe care inculpaţii şi membrii reţelei aflaţi în libertate o exercitau asupra lor şi pentru care au şi urmat tratament psihiatric.

2). Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma celorlalte critici invocate de fiecare inculpat prin cererea de apel formulată în cauză, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.

Aşa cum s-a arătat anterior în analizarea apelului parchetului, Curtea de Apel şi-a însuşit starea de fapt, însă nu şi încadrarea juridică şi analiza probelor efectuată de judecătorul de fond în ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.V. şi C.C.Ş. sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, iar în ce-i priveşte pe inculpatul C.B.V. şi P.C. nu şi-a însuşit starea de fapt, încadrarea juridică şi analiza probelor efectuată de judecătorul de fond sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., pentru motivele de drept şi de fapt expuse anterior.

Aşadar, argumentele de fapt de drept care au stat la baza pronunţării soluţiei de admitere a apelului parchetului în ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.V., C.C.Ş., C.B.V. şi P.C. şi de condamnare pentru săvârşirea în condiţiile concursului real de infracţiuni a faptelor de trafic de persoane şi trafic de minori, în ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.V. şi C.C.Ş. şi de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în ce-i priveşte pe inculpaţii C.B.V. şi P.C., stau şi la baza pronunţării soluţiei de respingere a apelurilor acestora, urmând a fi completate cu cele ce se vor preciza în continuare.

Cât priveşte restul stării de fapt, încadrarea juridică şi analiza probelor efectuate de prima instanţă, Curtea şi le însuşeşte în totalitate, apreciind că soluţiile de condamnare a inculpaţilor sunt legale şi temeinice, pronunţarea unor soluţii de achitare nefiind posibil.

Sistematizând expunerile de motive ale recurenţilor inculpaţi, Curtea constată, în principal, că recursurile acestora vizează un aspect comun, respectiv, în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţare unei hotărâri greşite de condamnare sub aspectul infracţiunilor de iniţiere, constituire, sau, după caz, de aderare şi sprijinire, a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave şi, după caz, proxenetism, trafic de persoane şi trafic de minori. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de apelanţii inculpaţi, Curtea de Apel a reţinut că probele au fost evaluate corect, aşa încât, atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică sunt corespunzătoare activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare inculpat, pentru întreaga perioadă infracţională, dar şi în deplin acord cu prevederile textelor de incriminare reţinute în sarcina fiecăruia, sus-numiţii inculpaţi fiind corect condamnaţi după cum urmează:

- inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere, constituirea, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi proxenetism, infracţiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 şi42 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

- inculpatul P.C.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, proxenetism şi trafic de persoane, infracţiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- inculpatul Ş.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- inculpatul C.C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

- inculpatul M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, proxenetism, trafic de persoane, infracţiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen.

- inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, proxenetism şi trafic de persoane, infracţiuni aflate în concurs real, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen.

- inculpatul P.C. pentru săvârşirea infracţiuni de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003.

2.1. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prevede că „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".

Art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege prevede că prin grup infracţional organizat se înţelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioada şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", iar la lit. b) a aceluiaşi articol se defineşte ce se înţelege prin infracţiune gravă, printre care şi infracţiunile de proxenetism (pct. 9), infracţiuni privind traficul de persoane în legătură cu traficul de persoane (pct. 12).

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Acţiunile prevăzute în textul de încriminare sunt alternative, astfel încât, săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţionalin.

Prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp şi realizarea unui scop infracţional comun.

Prin acţiunea de aderare se înţelege ralierea, alăturarea la grupul infracţional organizat.

Prin acţiunea de sprijinire se înţelege efectuarea de acte menite să ajute, să ocrotească, să protejeze grupul infracţional organizat.

Din verificarea probatoriului administrat se reţină că, în accepţiunea textului incriminator - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional există în cauză, inculpaţii (trei sau mai multe persoane ) au acţionat coordonat, fiecare a întreprins roluri determinate, faptele infracţionale convenite prezintă gravitate şi ele au antrenat obţinerea de foloase materiale ilicite.

În legătură cu aceasta se reţine că în anul 2001, mai multe persoane, printre care şi inculpaţii din acest dosar (mai puţin inculpatul C.C.Ş.), precum şi alţii din dosare disjunse din acesta, sub coordonarea liderului lor, inculpatul C.I., s-au constituit într-un grup infracţional organizat în care fiecare membru avea sarcini bine stabilite, în scopul traficului de persoane din România în Spania,a unor tinere care proveneau de obicei din familii cu o situaţie materială precară cărora le promiteau locuri de muncă în străinătate bine plătite, aşa fel încât le determinau să accepte deplasarea în Spania, unde erau exploatate pe piaţa prostituţiei; din această activitate, membrii reţelei obţineau venituri substanţiale, pe care le transferau în ţară, iar banii erau folosiţi la achiziţionarea de bunuri mobile şi imobile, sau erau utilizaţi în diverse activităţi comerciale - aparent legale, tocmai pentru a ascunde proveninţa ilicita a banilor.

S-a dovedit, că grupul infracţional acţiona în principal în trei zone mari: Sibiu, Neamţ şi Prahova, după cum s-a dovedit că grupul infracţional s-a organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave, specializat în traficarea de tinere românce în practicarea prostituţiei în Madrid - Spania, într-un parc numit C.C.

Reţeaua criminală s-a structurat şi cristalizat într-o manieră piramidală, între anii 2001 - 2004, când membrii marcanţi ocupau poziţii bine determinate, iar atribuţiile şi modul de acţiune erau clar delimitate, întreaga reţea desfăşurându-şi activitatea sub coordonarea unui lider, în persoana inculpatului C.I., cunoscut şi sub numele de „O.", „N.", "P.", „I. de la Madrid" sau „Cap de porc".

În lipsa liderului, atribuţiile acestuia erau preluate de inculpatul M.D., zis „M.l", cel mai apropiat colaborator al inculpatului C.I.

Existau segmente ale reţelei care se ocupau de recrutarea tinerelor, plata documentelor de plecare, transportarea lor in Spania, unde aceste femei erau aşteptate şi preluate de alţi membrii ai reţelei, cazate, instruite şi apoi obligate prin ameninţări fizice şi verbale să se prostitueze în contul aşa ziselor „datorii" pe care acestea le-ar fi acumulat pentru trecerea lor peste graniţă şi asigurarea unui „loc de muncă".

Tinerele erau racolate din aproape toate zonele ţării şi proveneau dintre cele cu posibilităţi minime de existenţă, cu un grad de cultură scăzut, uneori dintre cele care practicau prostituţia în ţară. Alteori, inculpaţii le promiteau tinerelor femei locuri de muncă bine retribuite în Spania, fie ca dansatoare, ospătăriţe sau dame de companie, şi cărora li se spunea în mod neadevărat că nu vor avea alte obligaţii decât de a face consumaţie cu clienţii din bar, ascunzându-li-se ceea ce, odată ajunse acolo, urmau efectiv să facă (prostituţia la stradă, cu un număr mare de clienţi şi cu un profit impus de proxeneţi, chiar şi atunci când erau la ciclu sau bolnave, iar în caz de refuz, erau ameninţate sau bătute).

Metodele de convingere erau diferite, de la reţinerea documentelor, până la temerea ce le era insuflată victimelor că nu se pot descurca singure, împrejurare ce era favorizată şi de faptul că acestea nu cunoşteau limba spaniolă, nu aveau banii necesari să se reîntoarcă în ţară şi aveau datorii la proxeneţi; datoriile lor erau dublate nejustificat imediat ce ajungeau în Spania, şi apoi erau amăgite că, odată ce le vor plăti, se vor putea întoarce în tară. Altă temere care le era insuflată era aceea că nu aveau protecţia nimănui şi că puteau fi vândute altor proxeneţi de altă naţionalitate şi care se purtau chiar mai rău cu ele sau că ar putea fi arestate de poliţia spaniolă şi atunci nu s-ar mai fi bucurat de asistenţă juridică pentru eliberarea lor. O altă metodă era insuflarea sentimentului că traficanţii şi poliţişti spanioli care supravegheau parcul ar fi în înţelegere, şi dacă i-ar denunţa sau ar fugi, aceştia le-ar preda din nou traficanţilor, ceea ce le-ar fi îngreunat şi mai mult situaţia.

Probele dosarului au relevat că în parcul „C.C." din Madrid se prostituau între 120 şi 150 de femei sub atenta supraveghere a proxeneţilor, iar banii obţinuţi erau predaţi acestora sau concubinelor lor - de regulă şi ele prostituate, bani din care membrii reţelei, plăteau o parte şefului grupului, inculpatul C.I.

De asemenea, s-a dovedit cauzei că în cadrul acestei reţele existau reguli stricte, pe care fiecare tânără trebuia să le respecte. Astfel, în situaţia în care ar fi fost oprite de poliţie, trebuiau să nege orice legătură cu grupul criminal, să declare că nu cunosc limba spaniolă şi să nu semneze vreo declaraţie decât în prezenţa avocatului angajat de membrii reţelei. Fetele aveau sau primeau câte un telefon celular, în majoritate fără credit, pe care erau apelate frecvent de către proxeneţi şi interpelate în legătură cu sumele de bani pe care le-au obţinut din prostituţie, erau obligate să stea într-un loc stabilit de proxenet, denumit „post" şi erau obligate să accepte doar clienţi de naţionalitate spaniolă.

A rezultat din depoziţiile martorelor audiate că tinerelor li se interzicea să discute una cu alta, să-şi spună numele adevărat, ori să-şi povestească viaţa anterioară, fetele având de multe ori „nume de stradă", iar banii obţinuţi trebuiau predaţi integral dimineaţa, fie unei prostituate de încredere, fie proxenetului, iar la rândul lor fiecare dintre aceştia plăteau câte o cotă parte liderului C.I.

Tot astfel, se reţine din probatoriul administrat că inculpatul C.I. organiza periodic şedinţe cu proxeneţii care acţionau în C.C., stabilind noi reguli, impunând noi membri sau excluzând alţii deja existenţi, colectând banii rezultaţi din practicarea prostituţiei de către tinerele românce şi dirijând în fapt întreaga activitate desfăşurată de grupul infracţional pe care I-a organizat.

S-a dovedit cauzei că pe perioada detenţiei inculpatul C.I. a cunoscut pe mulţi dintre membrii reţelei sale în penitenciarele în care a executat pedeapsa. Astfel, acesta a fost în aceeaşi perioadă în penitenciarul din Aiud împreună cu inculpatul P.C.O. şi inculpatul Ş.V., pentru ca după eliberarea din penitenciar, aceştia să-şi creeze relaţii de afinitate, în cele mai multe cazuri inculpatul C.I. fiind cel care le boteza copiii, ori îi cununa religios, acesta fiind şi motivul pentru care era poreclit şi „N.".

Este relevant sub acest aspect al organizării piramidale şi a rolului de lider a inculpatului C.I. în cadrul grupului, participarea inculpaţilor la o nuntă care a avut loc la sfârşitul anului 2003, la care inculpatul P.C.O. a fost naş şi la care au fost invitaţi „toţi fini? reţelei, împrejurare care denotă atât faptul că membrii reţelei se comportau ca o adevărată „familie" şi în viaţa cotidiană, cât şi sentimentul apartenenţei lor la grup.

Astfel, din conţinutul convorbirilor telefonice reiese că inculpatul C.I. era cel care stabilea membrii reţelei care urmau să participe, regulă ce trebuia respectată; apoi, îl urma în ierarhie inculpatul M.D., care a făcut şi el alte invitaţii privind persoanele din anturajul lor care pot şi trebuie să participe la acest eveniment.

Inculpatul C.I. Ie-a transmis cum trebuie să vină îmbrăcaţi ca să nu arate a „vagabont?, a stabilit că trebuie să vină însoţiţi de câte o femeie ca să facă o frumoasă impresie, întrucât urma ca toţi să stea la „masa familiei" (vol. 8 ds. u.p. – filele 219, 224, 239, 249 ş.a.).

Din analiza convorbiri telefonice interceptate rezultă că inculpaţii aveau cunoştinţă despre faptul că le erau ascultate telefoanele şi că erau urmăriţi, în special capul acestei reţele, situaţie faţă de care se sunau pe alte numere de telefon cu cartele despre care ştiau că nu sunt urmărite sau îşi trimiteau mesaje, ori vorbeau cifrat.

Relevanta sub acest aspect este convorbirea inculpatului P.C.O., din care rezultă că inculpatul avea cunoştinţă despre faptul că telefonul său îi este interceptat, perioada pentru care a fost emisă autorizaţie în dosar şi că a expirat durata pentru care a fost dată autorizaţia de către magistrat, precum şi convorbire în care inculpatul P. îl sună pe un poliţist (rămas neidentificat) în timp ce acesta se afla exact în biroul „procuroarei" care instrumenta dosarul şi care îi spune ulterior inculpatului că a fost inspirat cum a condus discuţia avută cu el, pentru că ceea ce au vorbit s-a înregistrat pe bandă magnetică (vol. 7 dos. u.p.- fila 38-39).

Probele dosarului au relevat că pe zone geografice, lideri ai reţelei de trafic de persoane şi proxenetism sunt: în zona Sibiu, inculpatul P.C.O., în zona Prahova inculpatul B.N., zis „N.", iar în Neamţ, inculpatul M.D., zis „M.".

Inculpaţii erau ajutaţi de oamenii lor de încredere: numiţii M.T.C., D.C.L., B.I.F., zis „S.", O.N., zis „J.", G.G.C. şi inculpatul Ş.V.. Toate aceste persoane împreună cu altele neidentificate, se ocupau de racolarea, transportul până în Spania şi exploatarea pe piaţa prostituţiei a victimelor traficului de persoane.

Inculpatul B.N. a acţionat în strânsă legătură cu inculpatul S.M., zis „ M." şi cu inculpatul C.B.V. ocupându-se de recrutarea, cazarea şi transportul victimelor la destinaţie, iar în Spania primii doi inculpaţi se ocupau cu exploatarea acestora pe piaţa prostituţiei, însuşindu-şi veniturile obţinute.

Inculpatul P.C., zis „M.", acţiona atât împreună cu B.N., în sensul că, aderând la grupul infracţional organizat, îi recruta acestuia tinere în vederea traficării în Spania, în barul său „L." din Roman judeţul Neamţ.

Veniturile obţinute din practicarea prostituţiei de către victime erau încasate de traficanţi, care le transferau în România prin intermediul sistemelor bancare Western Union şi Money Gram (fie pe numele lor, fie al unor rude, iubite, prieteni, cunoştinţe, oameni de încredere) ori prin intermediul unor curieri, în general, şoferii care efectuau cursele de transport internaţional în Spania şi care s-a dovedit că aduceau banii în ţară (vol. 4 ds. u.p.).

Odată ajunşi în România, banii erau utilizaţi şi pentru racolarea altor victime, precum şi pentru achiziţionarea de bunuri.

Curtea reţine ca probe deosebit de relevante în fundamentarea soluţiei planşele foto aflate la dosarul cauzei, ridicate ca urmare a percheziţiilor de la domiciliile inculpaţilor, precum şi fotografiile prelucrate de pe calculator, care îi înfăţişează pe inculpaţi împreună, precum şi în compania inculpatului C.I. şi a altor reprezentanţi ai lumii interlope la diferite aniversări ori evenimente, fapt ce înlătură apărarea inculpaţilor că între ei nu a existat nici o legătură sau că nu s-ar cunoaşte (vol. 5 filele 56-67; 72-77; 124-129; 128, 132-145, filele 103-105).

Curtea de Apel a constatat că vastul probator administrat cauzei a dovedit cu certitudine că activitatea inculpaţilor nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeaşi modalitate de săvârşire, iar grupul infracţional a fost iniţiat şi constituit de inculpaţii C.I., P.C.O., M.D., în scopul săvârşirii traficului de persoane ori proxenetismului, grup infracţional la care a aderat şi pe care l-au sprijinit şi inculpaţii S.M., C.C.V., P.C. şi Ş.V.

În legătură cu activitatea infracţională a inculpatul C.I.:

Analizând vastul probatoriu administrat cauzei rezultă fără îndoială că, în cursul anului 2001 inculpatul C.I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat având ca scop comiterea, în mod coordonat, de infracţiuni grave, respectiv, traficul de persoane şi proxenetismul, pe relaţia România - Spania, structurându-şi o organizaţie ce a avut continuitate până în cursul anului 2004, în care fiecare membru avea roluri prestabilite, ce se ocupa cu recrutarea de tinere minore sau majore din România, transportul lor până în Spania, cazarea în apartamente închiriate şi obligarea acestora la practicarea prostituţiei, banii obţinuţi din această activitate fiind însuşiţi de către traficanţi, o parte din aceştia revenindu-i şi inculpatului C.I.

Relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile martorelor cu identitate atribuită,.T.M." (vol. 2 f. 4 şi urm. ds. u.p., ds. fond vol. 8 - f. 2341 ), „I.R." (vol. 2 f. 113 şi urm. ds. u.p., ds. fond vol. 5, f. 1783), „C.M." (vol. 2 ds. u.p.- f. 155 şi urm., ds. Fond - vol. 5, f. 1787), „V.L." (vol. 2 ds. u.p. f. 196 şi urm., ds. fond vol. 5 - f. 1618), „C.E." (vol. 2 ds. u.p. f. 221 şi urm., ds. fond. vol. 5, F. 1621), care se coroborează între ele, precum şi cu procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei din 2003 emise de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (vol. 8 ds. u.p.) şi planşele foto aflate la dosarul cauzei şi care îl înfăţişează pe inculpat în compania celorlalţi membrii ai reţelei de traficanţi, şi anume inculpaţii P.C.O., P.C., S.M., C.B. (vol. 5 filele 57-67, 131-145 ds. u. p.).

Este important a se preciza că martorele indicate mai sus, I-au recunoscut după planşa foto pe inculpatul C.I. şi au declarat constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, ca acesta era liderul grupului infracţional din care fac parte şi inculpaţii din prezenta cauză, descriind în amănunt regulile pe care acesta Ie-a impus, modalitatea în care îi controla pe ceilalţi proxeneţi, declaraţiile coroborându-se una cu alta, deşi aceste martore au fost victime ale reţelei de traficanţi în ani diferiţi şi pe segmente diferite ale reţelei.

Edificatoare sub aspectul vinovăţiei inculpatului şi care se coroborează cu depoziţiile martorelor sunt conţinutul convorbirilor telefonice interceptate pe care inculpatul Ie-a purtat cu inculpatul M.D., sau de către acesta din urmă cu alte persoane sau cu ceilalţi inculpaţi din care rezultă că „fiecare are femeile luf la prostituţie (vol. 8 ds. u.p.- filele 166), temerea inculpatului M.D. de reacţia pe care o va avea inculpatul C.I. atunci când va afla că una din prostituate a fugit cu banii liderului, a „Omului" şi că acest lucru a fost posibil, întrucât în mod nejustificat avea actele asupra ei (vol. 8 ds. u.p.- fila 115), indicaţiile pe care i le dădea inculpatului M. să plece afară, în sensul de Spania şi să vorbească cu supraveghetori ai fetelor, „N." şi „L.", persoane despre care martorele amintesc în declaraţiile lor, discuţiile dintre cei doi susnumiţi inculpaţi despre faptul că „ afară" au „47" şi în perioada următoare să împartă banii (voi. 8 ds. u.p fila 119).

Poziţia de lider a grupului, precum şi agresivitatea şi personalitatea deosebită a inculpatului C.I. Ion, rezultă şi din conţinutul convorbirile inculpatului P.C. din care reiese că inculpatul C.I. a cerut unei asistenţe întregi să se aşeze în genunchi în faţa sa, iar atunci când a fost refuzat, i-a tăiat cu cuţitul pe faţă, aceştia făcând parte dintr-un alt clan cunoscut justiţiei, clanul C. (filele 71 şi următoarele din volumul 8 dosar urmărire penală).

Curtea nu poate omite în stabilirea activităţii infracţionale a inculpatului şi a vinovăţiei acestuia conţinutul actelor efectuate prin comisie rogatorie şi trimise de urmare la dosarul cauzei, respectiv, declaraţiile martorelor audiate de autorităţile spaniole privind pe martorii purtând indicativele: 77/BCRI; 83/BCRI; 87/BCRI; 93/BCRI - filele 26, 27, 32, 33, 44, 51, 57, 305 - dosar comisie rogatorie.

Mai mult decât atât, s-a dovedit cauzei foloasele materiale consistente pe care inculpatul C.I. Ie-a realizat din comiterea acestor infracţiuni.

Sub acest aspect se reţin declaraţiile martorelor „I.R." şi „C.E.", conţinutul convorbirilor telefonice aflate în volumul 8 ds. u.p. din care relevante sunt discuţiile inculpatului C.I. cu inculpatul M.D., că numai inculpatul P.C. i-a dat lunar suma de 30.000 de dolari SUA.

În aceste condiţii, în raport de probele administrate, rezultă vinovăţia inculpatului C.I., faptele acestuia realizând elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) - (3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art.13 C. pen. şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

4. În legătură cu activitatea infracţională a inculpatului P.C.O.:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

În legătura cu aceasta este dovedit în mod cert în cauză că inculpatul P.C.O., în perioada 2002-2004, a constituit, aderat şi sprijinit grupul infracţional iniţiat de inculpatul C.I., a racolat, recrutat, cazat şi transportat femei în Spania, cărora Ie-a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma traficării şi exploatării lor sexuale.

Tot astfel, s-a dovedit cauzei că uneori ca mijloc de săvârşire a infracţiunii inculpatul a folosit înşelăciunea cu prilejul recrutării, precum şi ulterior, cât şi violenţa în partea finală a evenimentelor, în scopul obţinerii de venituri mai mari din practicarea prostituţiei.

Relativ la acestea sunt de reţinut ca relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului declaraţiile martorilor cu identitate reală C.L., C.C. şi T.L. (ds. u.p. f. 141, 173, f. 287, ds. fond - f. 1561, ds. apel - f. 422), martori care au fost audiaţi nemijlocit de către judecătorul de fond în faza cercetării judecătoreşti.

Astfel, martora C.L. a declarat referitor la activitatea inculpatului P.C.O., că ajunsă în Spania urmare a racolării sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă, a fost cazată într-un apartament închiriat de proxeneţi, împreună cu martorele „C.M." şi „L.C.", că inculpatul i-a spus adevăratul motiv al sosirii ei în Spania, iar la refuzul acesteia de a se prostitua a fost ameninţată şi agresată de inculpat.

Susţinerile martorei sunt confirmate de declaraţiile date de martora C.L.C., mama acestei martore (vol. 1 fila 173) şi de declaraţiile martorului T.L. (vol. 1 fila 286, respectiv fila 1561 dosar instanţă).

Sub aspect probator săvârşirea faptelor de către inculpat este dovedită prin procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice din care rezultă că inculpatul P.O. se cunoştea foarte bine, conlucra si comunica cu toţi membrii reţelei, cu liderul C.I. şi cu inculpaţii din Dosarul conex nr. 2221/85/2006 al Tribunalului Sibiu, discuţiile purtate cu diverse persoane din România şi Spania legate de femei care se prostituează şi care se numesc I., C., A., D.R., M., D., O., M., discuţii legate de plecările lui sau ale prostituatelor peste graniţă şi procurarea de documente de călătorie, ori mijlocirea obţinerii de vize pentru femeile ce urmau a se prostitua în Spania, obţinerea de acte de identitate pentru şederea acestora în Spania (volum 7, 9, 10 ds. u.p.).

Nu mai puţin relevante sunt şi declaraţiile martorelor audiate în comisie rogatorie, martora 90/BCRI/3, martora 93/BCRI, ce se coroborează cu probele menţionate anterior.

Contrar susţinerilor apelantului inculpat, Curtea nu poate omite din ansamblul probator declaraţia martorei cu identitate protejată, „C.M.", deşi aceasta a fost audiată, în adevăr, doar în faza anchetei penale, însă după începerea urmăririi penale (vol. 2 - filele 131 şi următoarele ds. u. p.). Aceasta deoarece, instanţa de judecată are obligaţia de a ţine seama de această declaraţie, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Mai mult decât atât, Curtea reaminteşte că legea de procedură penală nu stabileşte o ordine de preferinţă a probelor, instanţa de judecată având obligaţia de a analiza toate probele administrate cauzei, atât cele administrate în cursul anchetei penale, cât şi cele administrate nemijlocit de către instanţă, în scopul stabilirii adevărului judiciar în cauză (art. 63 alin. (2) C. proc. pen.).

În legătură cu aceasta, Curtea reţine ca mijloc de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane de către inculpat activitatea de recrutare prin înşelăciune, respectiv, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă în calitate de menajeră în Spania şi de transport a martorei.

De altfel, este important a se preciza că declaraţiile martorei „C.M." se coroborează nu numai cu declaraţiile martorei „T.M.", martoră audiată nemijlocit de judecătorul de fond, dar şi cu depoziţiile martorelor C.A.M. şi C.L., din analiza cărora rezultă în mod cert activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, de traficare şi proxenetism.

Contrar susţinerilor inculpatului, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului rezultă nu numai din declaraţiilor date de martorii anonimi, ci şi din depoziţiile martorilor cu identitate reală, ce se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei.

Declaraţiile martorelor C.A.M. şi C.L., se completează cu declaraţia martorului T.L., cel care i-a prezentat-o pe martora C.A. numitului O.N., prin intermediul căruia martora a ajuns la reţeaua de traficanţi din C.C.

Din declaraţia martorului T.L. reiese că a prezentat-o pe martora C.A. Lavinia lui O.N., zis „J." şi inculpatului P.C.O. si că amândoi şi-au exprimat acceptul de a fi trimisă în Spania.

Apărările formulate de inculpat referitoare la modul de audiere în cursul urmării penale a martorei C.A.L. nu mai au nicio relevantă în cauză, în contextul în care martora a fost audiată în mod nemijlocit de către instanţa de apel, aceasta precizând că îşi menţine toate declaraţiile date în cursul anchetei penale şi a relatat în amănunt modul în care a ajuns în Spania, cum l-a cunoscut pe inculpatul P.C.O., care i-a spus că a fost „vândută" în scopul practicării prostituţiei şi cum a fost obligată la practicarea prostituţiei de către inculpat (f. 423 ds. apel).

S-a dovedit cauzei că activitatea de traficare s-a realizat de către inculpat în modalităţile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înşelăciune,constrângere, ameninţare ori violenţă, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată şi având aceeaşi rezoluţie infracţională, faptă comisă împreună cu mai multe persoane şi asupra mai multor victime, dintre care este probată fapta asupra lui „C.M.", C.A.M. şi L.C.

În concret, s-a dovedit că aflat în Spania a preluat şi primit în locuinţele închiriate tinere traficate pe care Ie-a obligat la practicarea prostituţiei obţinând foloase de pe urma acestei activităţi.

Astfel, s-a dovedit cu declaraţiile martorei cu identitate protejată „T.M." că inculpatul cunoscut sub numele de „O. din Sibiu" era unul din proxeneţii importanţi în C.C., fiind unul dintre,,cei mai vechi băieţi din pădure" şi că acesta avea circa 10-11 tinere care se prostituau pentru el, fiind atent supravegheate de acesta împreună cu „M.", respectiv inculpatul S.M., declaraţii pe care martora Ie-a dat organelor de anchetă penală şi pe care şi Ie-a menţinut în cursul procesului penal (f. 10 ds. u.p., vol. 2, f. 2341 ds. instanţă fond).

Declaraţiile acesteia se coroborează cu declaraţiile martorei cu identitate protejată „M.A.", care relativ la activitatea inculpatului a declarat că numita „l." a fost cumpărată de către inculpat de la inculpatul B.N. şi că era membru al reţelei de proxeneţi care activau în C.C. şi că acesta efectua patrulări pentru supravegherea fetelor care se prostituau în folosul lui (f. 242, vol. 2 ds. u.p., f. 1905 ds. instanţă, ds. apel - f. 509).

Din examinarea transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat fie cu ceilalţi membrii ai reţelei, trimişi sau nu în judecată, dar şi cu femeile care se prostituau pentru ei, rezultă aspecte deosebit de relevante în stabilirea stării de fapt, a contribuţiei inculpatului şi a vinovăţiei acestuia, probe care duc la concluzia justeţei soluţiei pronunţate de instanţa de fond (f. 236-237, 283, vol. 7 ds. u.p.).

Astfel, sunt relevante convorbirile pe care inculpatul Ie-a purtat la data de 09 noiembrie 2003 şi 29 februarie 2004, din care rezultă că îi cunoştea şi era în legătură cu inculpaţi S.M., M.D. şi B.N.

Curtea de Apel a reţinut că din ansamblul probator administra rezultă fără putinţă de tăgadă, că în perioada 2002 - 2004 a constituit şi sprijinit grupul infracţional organizat condus de inculpatul C.I., având drept scop traficarea de tinere pe relaţia România - Spania, în vederea exploatării lor sexuale, astfel că în cursul anului 2003 a recrutat şi transportat în Spania, iar ulterior, a constrâns pe martorele „C.M.", L.C. şi C.A.M., la practicarea prostituţiei, obţinând din aceste activităţi foloase ilicite, fapte ce se circumscriu infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen., art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 şi 42 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea inculpatului P.C.O. de achitare, întrucât probele administrate sunt lipsite de echivoc şi fac deplina probă a vinovăţiei inculpatului la săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise şi reţinute de prima instanţă.

4. În legătură cu activitatea infracţională a inculpaţilor S.V. şi C.C.Ş.:

Curtea de Apel a precizat că argumentele de fapt de drept care au stat la baza pronunţării soluţiei de admitere a apelului parchetului în ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.V. şi C.C.Ş. şi de condamnare a acestora pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a faptelor de trafic de persoane şi trafic de minori stau şi la baza pronunţării soluţiei de respingere a apelurilor acestora, urmând a fi completate cu cele ce se vor preciza în continuare.

În ce priveşte infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop traficarea de tinere majore şi minore pe relaţia România - Spania, în vederea exploatării lor sexuale, în mod corect s-a reţinut de către judecătorul de fond că în cursul anului 2003 inculpatul Ş.V. s-a raliat şi a efectuat acte menite să ajute grupul infracţional iniţiat şi constituit de inculpatul C.I. alături de alţi inculpaţi, printre care şi P.C.O.

Actele de raliere şi ajutorare a grupului au constat în racolare de tinere majore şi minore prin inducerea în eroare cu scopul exploatării lor, asigurându-le ulterior cazare şi transportul spre ieşirea lor din ţară.

Sub aspectul probator săvârşirea faptelor de către inculaptul Ş.V. şi C.C.Ş. sunt dovedite cu declaraţiile martorele G.I. şi C.C.E. (vol. 1 filele 195, 201-204, 237-240, 174-177, 245-249, 250-254 ds. u. p. şi, respectiv, vol. 2 filele 749-752, fila 753-755 dosar instanţă).

Din cuprinsul declaraţiilor date de cele două susnumite martore, atât în cursul anchetei penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că în cursul anului 2003 inculaptul Ş.V., împreună cu inculpatul C.C.Ş. l-au racolat pe martorele G.I. şi C.C.E., prima fiind minoră la data comiterii faptei, sub promisiunea că le vor ajuta să obţină un loc de muncă într-un restaurant în Spania, convingându-le să locuiască împreună şi, apoi, să le oblige la practicarea prostituţiei, prin folosirea, în partea finală a evenimentelor, nu numai înşelăciunea, dar şi violenţa, inculpaţii obţinând foloase de pe urma acestor activităţi.

Tot astfel, rezultă că pentru a întări convingerea martorei C.C.E. sub aspectul plecării ei în Spania, inculpatul Ş.V. s-a ocupat de formalităţile de obţinere a paşaportului acesteia, achitând taxele aferente şi chiar a însoţit-o la poliţie atunci când aceasta şi-a ridicat paşaportul.

Este de precizat că declaraţiile acestor martore se coroborează cu declaraţiile martorei C.M. (f. 192 dosar u.p. şi f. 636 dosar tribunal) şi într-o oarecare măsură cu declaraţiile date de inculpatul Ş.V. în cursul anchetei penale.

Este deosebit de relevant sub aspectul vinovăţiei inculpatul Ş.V. în ce priveşte infracţiunea de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat declaraţia martorei G.I. care arătă că într-una din seri, inculpatul Ş.V. a prezentat-o unui membru al reţelei de traficanţi care şi-a dat acordul ca aceasta să plece să lucreze în Spania, afirmând că martora „este bună" şi că aceasta urma să lucreze pentru numitul „S.", aflat în Spania, prieten cu cei doi.

Inculpatul Ş.V. a recunoscut organelor de anchetă penală că persoana la care a prezentat-o pe martora era inculpatul M.T. (voi. 1 fila 112 dosar urmărire penală).

Activitatea infracţională a inculpatului C.C.Ş. este dovedită cu depoziţiile celor două martore G.I. şi C.C.E., din analiza cărora rezultă în mod cert că în comiterea actelor materiale inculpatul Ş.V. a fost ajutat de către inculaptul C.C.Ş., care profitând atât de naivitatea acestora, izvorâtă din gradul redus de pregătire şcolară, cât şi de situaţia financiară precară, Ie-a determinat prin înşelăciune, constrângere fizică şi psihică să practice prostituţia, exploatându-le astfel şi obţinând importante sume de bani în folosul lui exclusiv.

Relativ la aceasta nu este de neglijat a se arăta că martorele au declarat că inculpatul Ş.V. le spunea mereu că vor pleca în Spania unde vor câştiga bani mulţi şi spusele acestuia erau întărite de către inculpatul C.C.Ş., care le încuraja şi el să plece, întrucât „se fac bani frumoşi".

De asemenea, relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatul Ş.V. sunt declaraţia pe care acesta a dat-o organelor de urmărire penală la 24 mai 2004, declaraţie în care deşi nu a recunoscut comiterea faptelor, a relatat aspecte ce au fost de natură a ajuta la stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Aceasta se coroborează într-o mare măsură cu declaraţiile martorelor audiate în cauză G.I. şi C.C.E., context în care declaraţiile date de cele două martore sunt lipsite de orice îndoială.

Mai mult decât atât, sunt relevante împrejurările relatate de inculpat referitoare la numitul T., despre care ştia că este proxenet în Spania, că i-a promis că dacă o să-i facă rost de fete care să-l însoţească în Spania, o să primească de la el un cadou frumos, că acesta i-a propus să-i trimită fete în Spania şi să devină „peşte", că el i-a prezentat-o pe O.R. acestuia şi că fata a plecat în Spania cu el, că părinţii fetei i-au promis că-l denunţă la poliţie dacă fiica lor nu o să-i sune şi că a şi făcut acest demers luând telefonic legătura cu inculpatul Tâmplaru, şi că ulterior acestei intervenţii a sale, fata i-a sunat pe martorii M.

Apărarea inculpatului prin care neagă orice implicare în faptele de aderare la grupul infracţional şi trafic de persoane şi de minori, este nereală şi este infirmată de materialul probator administrat la dosarul cauzei, respectiv de declaraţiile martorelor G.I. şi C.C.E., de procesele verbale de recunoaştere de pe planşa foto, de declaraţiile martorilor M.D., M.D.C. şi C.M., din care rezultă situaţia de fapt expusă anterior şi faptul că inculpatul Ş.V. a recrutat şi trimis în Spania şi alte tinere, una dintre acestea fiind O.R.

Tot astfel, apărările inculpatului C.C.Ş. că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracţiunii, nu pot fi primite de către Curte raportat la probele administrate cauzei şi analizate succint anterior.

Nu este de neglijat a se preciza că în declaraţia iniţială dată cu ocazia reţinerii sale inculpatul C.C.Ş. a recunoscut că Ie-a cunoscut pe martorele G.I. şi C.C.E. prin intermediul inculpatului Ş.V., că ştia că martora G.I. era minoră, respectiv avea 17 ani şi că Ie-a agresat, însă pentru motivul că au făcut afirmaţi neadevărate referitoare la persoana sa (f. 116, vol. 1 ds. u.p.).

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea inculpaţilor Ş.V. şi C.C.Ş. de achitare, întrucât probele administrate sunt lipsite de echivoc şi fac deplina probă a vinovăţiei acestora sub aspectul săvârşirii de către inculaptul Ş.V. a infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C pen şi art. 37 lit. b) C. p. iar de către inculaptul C.C.Ş. a infracţiunilor prevăzute de art. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

5. În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii S.M. şi C.B.V.:

Dintr-un început este de arătat că argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza pronunţării soluţiei de admitere a apelului parchetului în ce-l priveşte pe inculpatul C.B.V. şi de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane stau şi la baza pronunţării soluţiei de respingere a apelului acestuia, urmând a fi completate cu cele ce se vor preciza în continuare.

Curtea de Apel a constatat că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că inculpaţii S.M. şi C.B.V. sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi pentru care au fost trimişi în judecată, întrucât aceştia, în perioada 2002-2004, alături de alţi coinculpaţi şi alte persoane, au aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat condus de inculpatul C.I., având drept scop traficarea de tinere pe relaţia România - Spania, în vederea exploatării lor sexuale, acţionând, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, racolând, recrutând, transportând, transferând şi cazând tinere, profitând de naivitatea acestora, pe unele dintre ele determinându-le prin înşelăciune, constrângere fizică şi psihică să practice prostituţia în Spania, exploatându-le astfel şi obţinând importante sume de bani pentru folosul lor exclusiv sau a liderului grupului C.I.

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea inculpaţilor de achitare, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există sau nu ar fi fost săvârşită cu vinovăţie, astfel cum au încercat să acrediteze ideea cei doi susnumiţii inculpaţi. Contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi, probele administrate cauzei sunt lipsite de echivoc, iar declaraţiile martorilor fac dovada deplină a vinovăţiei inculpaţilor S.M. şi C.B.V. sub aspectul faptelor penale pentru care au fost inculpaţi.

În legătură cu acestea s-a dovedit cauzei că inculpaţii S.M., zis „M." şi C.B.V., împreună cu inculpatul B.N. - din dosarul disjuns, au acţionat, în perioada 2002-2004, in zona Prahova, constituind şi aderând la grupul condus de inculpatul C.I. (în cursul anilor 2002-2004 inculpatul S.M. şi, respectiv 2003-2004 inculpatul C.B.).

Activitatea infracţională a inculpatului S.M. a constat în recrutarea, organizarea, transportul pe ruta România - Spania, procurând documente de călătorie, cazarea în apartamente închiriate a martorele cu identitate protejată „C.M.", „C.S.", „T.M." pe care Ie-a determinat prin înşelăciune, ameninţare ori violenţă, să se prostitueze, cât şi în tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către tinere traficate, activitate pe care a desfăşurat-o în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

Tot astfel, probele administrate cauzei au dovedit că activitatea infracţională a inculpatului C.B.V., a constat în recrutarea, şi ulterior cazarea, prin înşelăciune în vederea exploatării sexuale în Spania a martorei „T.M.", precum şi în cazarea în locuinţa sa a martorele „C.S." şi „T.M.", în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, inculpatul promiţându-le ajutor în obţinerea unui loc de muncă în străinătate.

Relevante sub aspectul vinovăţiei celor doi inculpaţi sunt nu numai declaraţiile susnumitelor martore, dar şi procesele verbale de recunoaştere din grup, percheziţiile domiciliare efectuate, convorbirile telefonice ale coinculpaţilor cu referire la cei doi inculpaţi S.M. şi C.B.V., care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în apărare şi acuzare, înscrisurile doveditoare a banilor trimişi din Spania în România pe numele inculpatului S.M. sau a cunoscuţilor săi, agendele ridicate, planşele foto care îi înfăţişează pe cei doi inculpaţi în compania coinculpaţilor, a liderului grupării ori a prostituatelor, percheziţiile informatice efectuate asupra calculatoarelor ridicate.

Curtea nu poate omite în soluţionarea prezentei cauze cu referire la activitatea infracţională a inculpatului S.M., declaraţiile date de martora cu identitatea protejată „D.M.", audiată după începerea urmăririi penale, şi care au fost date citirii de către instanţa de fond, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, din declaraţiile acestei martore, rezultă, în esenţă, că s-a prostituat în C.C. din Madrid, având cunoştinţă de modul în care era organizată reţeaua de traficanţi, regulile valabile, procedeul strângerii banilor, şi are cunoştinţă despre liderul grupării, inculpatul C.I., precum şi despre activitatea desfăşurată de inculpatul S.M., atât în ţară, cât şi în Spania şi alţi membrii ai reţelei (f. 94, vol. 2 ds. u.p.).

Din cuprinsul declaraţiilor martorei „T.M.", date atât în cursul anchetei penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, rezultă modul în care a fost a fost recrutată de inculpaţii C.B.V. şi S.M., respectiv, prin înşelăciune, inculpaţii i-au promis că o vor ajuta să se angajeze în Spania la un hotel ca recepţioneră, astfel încât va câştiga suficienţi bani ca să-şi cumpere un apartament în România şi va putea să-şi ajute cu bani familia din ţară, că toate taxele şi cererile pentru eliberarea paşaportului au fost completate de către inculpatul S.M. personal, martora semnând şi prezentându-se pentru fotografiere, iar, ulterior, a transportat-o la Ploieşti la locuinţa inculpatului B.N., de unde urma să fie transferată în Spania pentru a practica prostituţia pentru cei doi inculpaţi.

Sub aspect probator săvârşirea faptelor de către inculpatul S.M. este dovedită şi prin procesul - verbal de recunoaştere după fotografie, probă legală, prin care martora „C.S." a recunoscut fără ezitare pe inculpatul S.M. (în planşa cu numărul 2 în fotografia nr. 1) ca fiind cel care, împreună cu inculpatul B.N. a constrâns-o să se prostitueze în C.C. din Madrid pe ea şi alte patru tinere, toţi banii fiind însuşiţi integral de către inculpatul S.M. (fila 29 vol. 2 ds. u. p.), precum şi de declaraţiile martorei audiată sub identitate protejată „C.M.", care a relatat atât în cursul anchetei penale, cât şi în faţa judecătorului de fond, modul în care a fost recrutată de numitul „T.", cum în cursul lunii februarie 2003, martora a fost cazată într-un apartament în Spania, în care se aflau mai multe tinere ce practicau prostituţia pentru inculpatul S.M., iar banii erau colectaţi de către numita E. care era „iubita" inculpatului S.M. (filele 156 şi următoarele - volum 2 dosar urmărire penală, declaraţie menţinută cu prilejul audierii sale în instanţă - file 1787 - 1789 dosar instanţă).

Tot astfel, rezultă din declaraţia aceleiaşi martore că era supravegheată de către inculpaţii S.M. şi B.N., care făceau ronduri cu maşina pe aleile parcului C.C. şi cu care ţinea legătura prin telefoanele mobile, iar când a fost reţinută de poliţie unde a prezentat acte în copie, la arest a fost vizitată de R.E. care i-a adus paşaportul, precum şi un avocat angajat de proxeneţi care i-a susţinut interesele.

Această declaraţie a martorei se coroborează nu doar cu celelalte declaraţii ale martorelor anonime audiate în cauză, dar şi cu proba cu înscrisuri agenda ridicată de la martora R.E. privind încasările zilnice, precum şi cu documentele bancare din care rezultă sumele de bani trimise de acesta în România.

De asemenea, se poate reţine fără tăgadă că inculpaţii C.B.V. şi S.M. au traficat-o pe martora cu identitate protejată „T.M.", care a declarat constant în tot cursul procesului penal, că la începutul lunii mai 2003, după ce a fost recrutată de inculpatul P.C. care i-a promis un loc de muncă în străinătate şi s-a ocupat de procurarea paşaportului acesteia, a fost transportată până la locuinţa inculpatului C.B.V. din Băicoi, unde a fost cazată împreună cu martora audiată sub identitatea de „C.S." şi că ajunsă în Spania a fost cazată într-un apartament, unde erau cazate şi martora audiată sub identitatea de „C.M." şi concubina inculpatul S. M. numita, „E.", sau „A." (acesta fiind, după spusele martorei, numele de stradă al martorei E.R.) şi unde a venit inculpatul S.M., care i-a spus adevăratul motiv al sosirii acesteia, respectiv, practicarea prostituţia în C.C., ocazie cu care i-a luat paşaportul şi a primit de la inculpatul S. alte documente care atestau identitatea sa în lipsa paşaportului.

Martora descrie în amănunt modul în care erau împărţiţi banii obţinuţi din prostituţie şi cum era supravegheată de inculpaţii S.M. şi B.N. (volumul 2 filele 4 şi următoarele dosar urmărire penală, şi filele 2341 - 2344 dosar instanţă).

Curtea de Apel a reţinut, sub aspectul infracţiunii de proxenetism, că din ansamblul probator rezultă că inculpatul a comis această faptă în perioada 2002-2004 sub forma îndemnului, înlesnirii, tragerii de foloase, recrutării, traficului de persoane, faţă de mai multe victime printre care R.E. (martoră audiată sub identitatea protejată de „M.N."), C.M., I.R., C.S. (faptă probată prin declaraţiile celorlalte martore şi conform celor menţionate în procesul verbal de recunoaştere după fotografie de către aceasta) în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, o perioadă îndelungată de timp.

Relativ la activitatea infracţională a inculpatului C.B.V., aceeaşi martoră a declarat că a locuit la acesta în vederea plecării în Spania, acolo fiind cazate şi alte fete.

Declaraţiile acestei martore se coroborează cu declaraţiile date de martora cu identitate protejată „M.E." care a relatat aceleaşi împrejurări referitoare la inculpaţii cauzei, relatând că au fost obligate să practice prostituţia, că odată ajunsă i s-a spus că are o datorie de 5.000 de euro, că s-a prostituat în C.C. şi că înainte de a pleca i s-a spus că va lucra ca ospătăriţă, că erau păzite, că nu aveau paşapoartele asupra lor, fiind luate de proxeneţi, iar din acest dosar îl recunoaşte pe inculpatul S.M. din vedere (volum 2 filele 67 - 73 dosar urmărire penală şi filele 1620 - 1621 dosar instanţă), precum şi cu declaraţiile martorei cu identitate protejată „I.R." care a descris în amănunt modul de organizare al grupului al cărui lider era inculpatul C.I.; a precizat modul în care acţionau membrii grupului, atribuţiile proxeneţilor, activităţile desfăşurate de aceştia privind supravegherea lor pe aleile din parcul C.C., regulile pe care trebuiau să le respecte, că erau obligate prin violenţă şi ameninţări să se prostitueze, iar despre banii încasaţi martora a declarat că erau predaţi proxeneţilor şi că au ajuns în Spania, fiind induse în eroare de către membrii grupului.

Martora I-a recunoscut nu numai după planşele foto, dar şi din boxă pe inculpatul S.M. ca fiind proxenetul căruia, personal aceasta i-a dat bani rezultaţi din activitatea de prostituţie (filele 113 şi următoarele volumul 2 dosar urmărire penal şi respectiv filele 1783 -1784 dosar instanţă).

În mod corect judecătorul de fond a înlăturat din ansamblul probator declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti de martora R.M.E. audiată pe parcursul urmăririi penale sub identitate protejată, respectiv numele de cod atribuit de procuror de „M.N." (vol. 1- filele 105 şi următoarele), aceasta fiind concubina inculpatului S.M., cum ea însăşi a declarat, calitate care este de natură a trage concluzia că declaraţiile acesteia sunt subiective, iar, pe de altă parte, nu s-au produs dovezi cu privire la pretinsa atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influenţeze probatoriul.

Curtea reaminteşte că aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Aşadar, împrejurarea că în faţa judecătorului de fond, martora a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală nu influenţează situaţia de fapt stabilită în condiţii de regularitate procedurală anterior sesizării instanţei.

Nu este de neglijat a se preciza că declaraţiile date de martora R.M.E. audiată pe parcursul urmăririi penale sub identitate protejată, respectiv numele de cod atribuit de procuror de „M.N.", în faza anchetei penale, se coroborează nu numai cu declaraţiile celorlalte martore sub acoperire( care o indică ca fiind una dintre prostituate, cea care era "iubita" inculpatului S.M. şi care colecta banii şi îi preda acestuia, după ce îi nota într-o agendă, agendă care se află xeroxată la dosar şi de unde reiese acest demers), dar şi cu şi celelalte probele de la dosar: înscrisuri reprezentând intrările-ieşirile ei din ţară, biletele de avion ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare, planşele foto în care apare în apartamentul din Spania alături de alte femei, unele audiate in dosar, recipisele cu bani trimişi de ea din Spania inculpatului sau fratelui ori prietenilor acestuia.

Curtea nu poate împărtăşii apărările inculpatului S.M., referitoare la nevinovăţia sa, atâta timp cât din coroborarea declaraţiilor martorele audiate sub identităţile de „M.N.", „T.M.", „D.M.", „C.M." rezultă apartenenţa şi participarea acestuia la reţeaua de traficanţi de persoane care constrângeau tinerele românce să se prostitueze în C.C. din Madrid, acţionând de cele mai multe ori împreună cu inculpatul B.N. cu care era „asociat", modul de colectare a banilor rezultaţi din prostituţie, prin intermediul concubinei sale, R.E., modul în care inculpatul recurgea la ameninţări şi violenţe pentru a le determina să se prostitueze, în folosul lui personal ori pentru a le determina să păstreze tăcerea, după ce acestea reuşeau să iasă din reţeaua de traficanţi.

Este deosebit de relevant că toate aceste martore menţionate mai sus l-au recunoscut după planşa foto pe inculpat şi l-au indicat ca fiind cel care, fie Ie-a recrutat, fie Ie-a transportat ori Ie-a obligat să se prostitueze în C.C.

De altfel, inculpatul S.M. a fost recunoscut după planşă foto şi de alte martore audiate în prezenta cauză sub alte identităţi, respectiv: S.I., I.R., C.S., T.M. şi C.E. şi care l-au indicat ca fiind unul dintre membrii grupului infracţional organizat care acţiona în C.C., patrulând în autoturisme închiriate, pentru a supraveghea tinerele care se prostituau în folosul său.

Inculpatul C.B.V. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, însă a recunoscut că îi cunoaşte pe inculpaţii B.N. şi S.M., zis „M.", şi că la cererea inculpatului B.N., despre care ştie că se ocupa cu plasarea de prostituate în Spania, în cursul lunii aprilie sau mai 2003, a găzduit la locuinţa sa din Băicoi, două tinere, şi coroborând declaraţia acestuia cu declaraţiile celorlalte martore rezultă că cele două tinere cazate la locuinţa inculpatului au fost martorele audiate sub identitatea de „T.M." şi „C.S.".

Relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului C.B.V. sunt declaraţiile date de acesta în cursul anchetei penale la data de 05 mai 2004, declaraţii în care recunoaşte că ştia despre faptul că inculpatul B.N. se ocupa cu plasarea de prostituate în Spania şi care se coroborează cu declaraţiile şi recunoaşterea după planşe foto a martorei „T.M." care a precizat în amănunt modalitatea în care inculpatul a acţionat pentru a o determina să accepte plecarea în Spania unde să se angajeze într-un loc de muncă bine retribuit şi faptul că inculpatul C.B.V. a acţionat în strânsă legătură cu inculpatul S.M.

Nu mai puţin relevante sub aspectul vinovăţiei incultului sunt şi planşele foto care îl înfăţişează în compania femeilor şi a inculpaţilor din prezentul dosar.

Interpretarea probelor administrate cauzei conduc fără echivoc la concluzia justă de săvârşire cu vinovăţie a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor S.M. şi C.B.V., în cauză neimpunându-se achitarea acestora.

6. În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.C.: Curtea de Apel, analizând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată prin prisma criticii invocate de inculpatul P.C., referitoare la eroarea de fapt comisă de instanţa de fond, care a dus la greşita sa condamnare, a apreciat că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, contribuţia inculpatului şi vinovăţia acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în forma aderării şi sprijinirii unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave. Cât priveşte infracţiunea de trafic de persoane, criticile inculpatului sunt nefondate pentru considerentele de fapt şi de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului, şi care vor fi completate cu cele ce se vor expune în continuare.

În legătură cu acestea se reţine că probele dosarului au relevat că inculpatul P.C. a acţionat împreună cu numitul B.N. (inculpat în alt dosar disjuns) în zona Neamţ ca membru al grupul infracţional organizat, constituit de inculpatul C.I., în calitate de lider şi de alţi inculpaţii, printre care inculpaţii din prezentul dosar P.C.O., M.D., grup la care a aderat şi pe care l-a sprijinit, în sensul că, recruta tinere în vederea traficării în Spania pe care le încuraja să practice prostituţia şi trăgea foloase materiale de pe urma lor, dintre femeile traficate amintim pe martorele cu identitatea atribuită „T.M." şi „C.S.".

Concludente la stabilirea vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile celor două martore cu identitate protejată, ce se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice aflate în volumele 6 şi 8 din dosarul de urmărire penală, convorbiri din care rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul se ocupa cu proxenetismul, nu doar în Spania şi Italia, dar şi în ţară, precum şi cu planşele fotografice şi casetele video ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele inculpaţilor şi în care inculpatul se află în compania liderului grupării, inculpatul C.I., precum şi a inculpaţilor C., S., B., M. (volumul 5 filele 135, 141).

De altfel, este deosebit de relevant în stabilirea situaţiei de fapt împrejurarea că în declaraţiile date organelor de anchetă penală inculpatul P.C. a recunoscut faptul că l-a cunoscut şi întâlnit pe inculpatul C.I. la Padova în Italia, prin intermediul inculpatului B.N. şi că i-a întâlnit şi cunoscut şi pe inculpaţii P.C.O. şi M.D., cu acesta din urmă fiind şi prieten, declaraţii care coroborate cu celelalte probe relevate şi conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului (f. 90-95, vol. 1, ds. u.p.).

Apartenenţa inculpatului P.C. la grupul infracţional organizat rezultă şi din convorbirile telefonice a căror transcriere se află la dosar, şi pe care inculpatul Ie-a recunoscut, din care relevăm convorbirile din care rezultă că, în adevăr, a fost prieten bun cu inculpatul M.D., cu care însă s-a certat.precum şi convorbirile inculpatului cu o persoană purtând porecla „C.", în care inculpatul îi relatează acestuia că într-o situaţie, inculpatul C.I. i-a cerut lui P. „să-l mierlească" pe „M.", respectiv pe inculpatul M.D.

Nu mai puţin relevantă sub aspectul sprijiniri grupului de către inculpatul P.C. este convorbire telefonică purtată de această dată între inculpatul C.I. şi M.D., în care primul îi reproşează lui M.D. că nu îl răsplăteşte corespunzător, şi i-l dă exemplu pe inculpatul P.C. care îi dădea liderului suma de 30.000 de dolari SUA (volumul 8 ds. u.p. - filele 86-87 şi fila 166).

Activitatea de sprijinire a grupului infracţional organizat de către inculpat constând în procurarea paşapoartelor pentru femeile care doreau să plece din ţară rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice (vol. 6 fila 22), ce se coroborează cu declaraţiile martorei anonime „T.M.", ce a precizat că inculpatul s-a ocupat de obţinerea paşaportului ei.

Contrar apărărilor inculpatului, din actele dosarului rezultă în mod neîndoios că acesta, în baza unei rezoluţi infracţionale unice, Ie-a traficat pe martorele cu identitatea protejată „T.M." şi „C.S.", astfel cum rezultă din declaraţiile date atât la urmărire penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti de către martora „T.M." şi procesul verbal de recunoaştere după fotografie realizat la 11 octombrie 2004 de martora „C.S." (vol. 2 - filele 4 şi urm. ds. u. p., şi respectiv filele 2341-2344 dosar instanţă, vol. 2 -filele 28-33 ds. u. p.).

În legătura cu aceasta se reţine că în cursul lunii aprilie 2003, martorele audiate sub identitatea de „T.M." şi „C.S.", lipsite de un loc de muncă şi de venituri, au fost recrutate de către inculpatul P.C., sub promisiunea că le va ajuta să-şi găsească un loc de muncă în Spania, profitând de dorinţa acestora de a-şi ajuta fiecare familia, deşi scopul acestuia era de a le exploata prin practicarea prostituţiei în folosul grupului infracţional organizat condus de inculpatul C.I.

Astfel, inculpatul P.C. a prezentat-o pe martora „T.M." inculpatului B.N., după care s-a ocupat de toate formalităţile de plecare, însoţind-o pe martoră la Piatra Neamţ unde a achitat taxele de obţinere a paşaportului şi a transportat-o cu un autoturism plătit de inculpatul B.N. până în localitatea Băicoi la locuinţa inculpatului C.V.B., după care a fost trimisă în Spania, unde a fost constrânsă la practicarea prostituţiei sub pretextul datoriilor acumulate cu transportul acesteia din România în Spania.

Tot astfel, inculpatul P.C. s-a ocupat de procurarea documentelor de călătorie în străinătate pentru martora „C.S.", predând-o inculpatului B.N. care a transportat-o şi cazat-o alături de martora „T.M." la locuinţa inculpatului C.V.B., după care a fost trimisă în Spania, unde a fost constrânsă la practicarea prostituţiei sub pretextul datoriilor acumulate cu transportul acesteia din România în Spania.

Inculpatul P.C. nu a recunoscut comiterea faptei de trafic de persoane reţinută în sarcina sa, însă sunt deosebit de relevante în stabilirea vinovăţiei acestuia declaraţiile pe care acesta Ie-a dat la organelor de anchetă penală în care arăta referitor la cele două martore audiate sub identităţile de „C.S." şi „T.M." că a fost rugat de către inculpatul B.N. să le împrumute cu bani, în vederea obţinerii paşaportului.

Însă, aşa cum s-a relevat anterior, s-a dovedit cauzei că modalitatea în care inculpatul a realizat elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 se încadrează în variantele privind recrutarea prin înşelăciune, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă în străinătate, procurarea documentelor de călătorie şi transportarea martorelor, predate ulterior altui inculpat, care Ie-a asigurat transportul în străinătate unde acestea au fost constrânse la practicarea prostituţiei.

În consecinţă, reţinând că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.C. se circumscrie infracţiunilor deduse judecăţii, respectiv, infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) şi art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, apelul inculpatului se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

7. În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.D.;

Curtea de Apel verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse de apelantul inculpat M.D. a constatat că în cauză judecătorul de fond a dat eficienţă deplină dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind lămurite împrejurările faptice, contribuţia inculpatului, stabilirea certă a vinovăţiei acestuia în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul M.D. nu a recunoscut comiterea niciunei infracţiuni însă, probele administrate în cauză au conturat vinovăţia acestuia, dovedindu-se că în perioada 2002-2004 inculpatul a constituit, aderat, şi sprijinit grupul infracţional iniţiat de inculpatul C.I., fiind unul dintre locotenenţii importanţi ai acestuia şi cel care îl înlocuia la comanda grupului.

În legătura cu aceasta se reţine că inculpatul M.D. zis „M." a avut un rol central în cadrul grupului infracţional organizat, atribuţii clare pe linia traficului de persoane şi în ceea ce priveşte colectarea de fonduri din Spania şi de transmitere a acestora către liderul reţelei, respectiv inculpatul C.I., precum şi către ceilalţi membrii ai grupării.

Activitate infracţională desfăşurată de inculpat a fost deosebit de laborioasă pe linia traficului de persoane şi proxenetismului în perioada de referinţă, relevante fiind declaraţiile martorelor cu identitate protejată audiate atât la urmărire penală cât şi la instanţă.

Privitor la infracţiunea de trafic de persoane, instanţa reţine că în aceeaşi perioadă, inculpatul M.D. a comis această faptă în modalităţile recrutării, transportării, cazării, primirii unei persoane prin înşelăciune, ameninţare şi violenţă, în scopul exploatării victimelor, pe o perioadă de timp îndelungată şi având aceeaşi rezoluţie infracţională, faptă comisă împreună cu mai multe persoane şi asupra mai multor victime.

În concret, s-a dovedit că aflat în Spania a preluat şi primit în locuinţa sa tinere traficate pe care Ie-a obligat la practicarea prostituţiei obţinând foloase de pe urma acestei activităţi.

Aceste împrejurări rezultă din declaraţiile martorei cu identitate protejată „I.R.", martoră care a descris în amănunt, în declaraţiile date în tot cursul procesului penal, modul în care a fost recrutată, cum a ajuns în cursul lunii iulie 2002 în Spania la proxenetul N.T., zis „N.G." - coinculpat în dosarul disjuns din acesta, şi cum a fost preluată de către inculpatul M.D., care a dus-o la un apartament şi, apoi, a obligat-o la practicarea prostituţiei, stabilindu-i „postul" în C.C.

Cu ocazia audierii de către instanţa de fond martora l-a recunoscut după înfăţişare şi poreclă pe inculpatul M.D., despre care a relatat că avea mai mult de 20 de fete la stradă, el fiind proxenetul lor, cel ce încasa banii de la ele şi pe care l-a văzut făcând ronduri pe jos sau cu autoturismul pe aleile din parc (în vol. 2 fila 113 şi urm. ds. u. p., fila 1783 dosar instanţă).

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.D. rezultă şi din declaraţiile martorelor cu identitate protejată,,T.M.", „C.M.", „C.E.", declaraţii care se coroborează între ele şi care conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor deduse judecăţii.

Astfel, martora „T.M." a declarat, relativ la activitatea inculpatului, că era unul dintre cei mai importanţi proxeneţi din C.C., că acesta desfăşura o intensă activitate de supraveghere a prostituatelor, că într-o ocazie a fost ameninţată de inculpat că dacă,, nu-l ascult nu va ezita să mă calce cu maşina" şi că inculpatul avea aproximativ 10 fete care se prostituau pentru el, martora recunoscându-l din planşele foto pe inculpatul M.D. ca fiind unul dintre membrii reţelei de proxeneţi care acţionau în C.C. din Madrid (voi. 2 fila 14, dosar urmărire penală).

Martora „C.M." a declarat în legătură cu activitatea inculpatului M.D. că avea „cele mai bune fete", iar la instanţă a explicitat această remarcă în sensul „că făceau cei mai mulţi bani" (vol. 2 filele 151 şi următoarele dosar urmărire penală şi fila 1787 dosar instanţă).

Martora „C.E." a declarat că inculpatul făcea parte din grupul de proxeneţi români care acţionau în C.C. şi personal l-a văzut patrulând pe aleile parcului C.C., dându-i indicaţii concrete cum anume să practice prostituţia, el personal având 5-6 fete, toate blonde, care se prostituau pentru el; dintre acestea martora îşi aminteşte şi exemplifică cu: S., A., G., iar despre o altă prostituată pe nume de I., ştie că se prostitua într-un club, nu la stradă (vol. 2 filele 221 şi urm. ds. u. p. şi fila 1621 dosar instanţă).

Probele învederate succint se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice aflate în volumul 8 din dosarul de urmărire penală, convorbiri pe care inculpatul Ie-a recunoscut. îndeosebi este de observat că a recunoscut convorbirile purtate cu inculpatul C.I. (f. 89 ds. u.p., vol. 1).

Din examinarea transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat fie cu ceilalţi membrii ai reţelei, trimişi sau nu în judecată (şi care, după spusele inculpatului M., membrii reţelei erau în număr de peste 40 de persoane - volumul 8 filele 280-282), fie cu liderul acestei grupări, inculpatul C.I., dar şi cu femeile care se prostituau pentru ei, rezultă aspecte deosebit de relevante în stabilirea stării de fapt, a contribuţiei inculpatului şi a vinovăţiei acestuia, probe care duc la concluzia justeţei soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Astfel, rezultă că inculpatul C.I. avea o relaţie foarte apropiată cu inculpatul M.D., în care avea încredere deplină, acesta fiind şi cel care colecta banii din Spania de la proxeneţi şi îi trimitea liderului grupării, banii fiind obţinuţi din săvârşirea faptelor deduse judecăţii, iar sumele sunt impresionante, liderul grupării cerându-i sume de ordinul miilor şi chiar zecilor de mii de euro (filele 146-150, 156, 159, 164-167, 275 - cu precizarea că în argou 9 „bastoane" care trebuiau să sosească din Spania sunt în realitate 9.000 euro, fila 161 ; se impune aceeaşi precizare şi cu privire la cele 6 „lămâi" care erau în fapt mii de euro ); că modalitatea prin care făceau rost de bani, apoi îşi trimiteau unul altuia sume de bani, uneori prin mesageri, alteori prin W.U. cu comunicarea codului la ridicare prin mesaje, pe numele inculpatului sau pe nume diferite, cum ar fi cel de „R.M." (filele 129, 121, 125, 127-131, 141, 150, 170, 173); relevante sunt convorbirile din care se poate deduce nivelul de trai pe care aceştia şi-l permiteau, ceea ce îşi procurau unul altuia (alimente, alte produse), mersul lor la vânătoare, faptul că îşi propuneau să cumpere împreună căminele de la laşi, pepinierele, alte obiective economice din zonă ; relatarea că inculpatul M. a dat cinste la o nuntă suma 7.000 de euro, (filele 167, 150, 156, 166, 271); „taxa" pe care M. o trimitea liderului grupării (f. fila 159); faptul că si inculpatul C.I. şi M. aveau propriile lor femei pentru prostituţie, uneori erau mai mult de „47" afară (fila 119 şi 166); inculpatul M. se preocupa ca inculpatul B.N., din dosarul disjuns, să trimită bani din Spania, să-i remită liderului grupării sume din banii datoraţi (filele 127, 128); faptul că inculpatul M. era cel care urmărea trimiterea unor sume de bani celorlalţi membrii ai grupării, activitate pe care o coordona inculpatul C.I. (fila 220); sugestia pe care inculpatul M. o face liderului grupării să mai facă o „şedinţă" în Spania, pentru că proxeneţii şi prostituatele nu mai ascultau ordinele din ţară, şedinţe despre care inculpatul M. îi informa pe membrii reţelei că urmează ca „Omu" să le ţină o „şedinţă mare" în curând (filele 285, 287, 288); şedinţele pe care inculpatul M. le anunţa că le va face personal de îndată ce va ajunge în Spania (fila 287); numărul impresionat de persoane implicate şi angrenate în mecanismul grupării pentru comiterea infracţiunilor din Spania şi care număra peste 40 de persoane, care erau pasibili a fi arestaţi de poliţia spaniolă urmare unui flagrant organizat cu ajutorul unei „zdrenţe" de prostituată şi a unui microfon pe care îl purta (fila 280-282); faptul că prostituatele erau ţinute împotriva voinţelor lor, iar dacă fugeau erau aduse înapoi cu forţa, bătute şi obligate să se prostitueze în continuare (fila 282); în limbajul lor curent, „bagaj" reprezenta o prostituată pe care o exploatau (filele 282, 293, 295, 187); inculpatul organiza transportul „bagajelor" în şi din Spania, transport realizat cu şoferi ai reţelei/ sau nu; inculpatul M. se preocupa alături alţi membrii ai reţelei de procurarea de documente de călătorie pentru cei ce urmau să lucreze pentru ei (fie bărbaţi, fie femei) şi în acest scop lua legătura cu lucrători în politie, vamă, S.E.I.P. (filele 212, 207, 202, 285, 293,225).

Relativ la comportamentul inculpatului şi rolul acestuia în cadrul grupului sunt elocvente discuţiile pe care inculpatul M. Ie-a purtat cu prostituatele din Spania (A., I., P., M., L., L., O.), pe care le coordona, le ameninţa că le va bate când va veni în Spania dacă nu fac suficienţi bani, le întreba şi le ţinea evidenţa sumelor încasate pe fiecare zi; i se comunică spre exemplu în 19 decembrie 2003 că I. a făcut 240 euro, M. a făcut 340 euro, A. a făcut 835 euro) - filele 196 şi urm. dosar u.p., voi. 8.

Coroborând aceste probe cu documentele bancare şi cu situaţia încasărilor efectuate de inculpat şi de fratele său in perioada de referinţă de la constituirea grupului până la finele anului 2003, rezultă că inculpatul a realizat sume deosebit de importante din urmare a săvârşirii infracţiunilor (fila 364 volum 5 dosar urmărire penală).

Curtea nu poate omite în soluţionarea prezentei cauze şi care susţin săvârşirea faptelor de către inculpat declaraţiile martorelor din dosarul comisiei rogatorii şi identificate cu numerele 87/BCRI, 83/BCRI, 77/BCRI, 90/BCRI, 91/BCRI, 81/BCRI, 82/BCRI şi care relevă aceleaşi împrejurări arătate mai sus, (dosar comisie rogatorie Spania filele 30, 31, 30, 37, 41, 43), precum şi înscrisurile privind dinamica intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatului.

Inculpatul M.D., zis „M." nu a recunoscut nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată, însă apărările acestuia corect au fost înlăturate de instanţa de fond în contextul probator administrat cauzei şi care dovedeşte vinovăţia acestuia, faptele inculpatului realizând elementele constitutive ale infracţiunii de constituire, iniţiere, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, a infracţiunilor unice de trafic de persoane majore şi proxenetism, fapte aflate în concurs realin.

Nu este de neglijat a se preciza că în declaraţiile date organelor de anchetă penală inculpatul a arătat că este prieten cu inculpaţii C.I. (de circa 2 ani de zile), B.N. şi P.C.O., însă a susţinut că nu are nicio legătură cu aceştia, că nu ştie cu ce se ocupau şi că s-a întâlnit destul de rar şi cu totul întâmplător cu aceştia, declaraţii care s-au dovedit a fi nereale, în raport de întregul material probator administrat la dosarul cauzei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

Probele administrate în cauză, au confirmat fără dubiu că inculpatul M.D. a deţinut fără drept în locuinţa sa un număr de 77 cartuşe „S.B." calibru 5,6 mm., categorie de muniţie interzisă la deţinere pentru armele de vânătoare.

În legătură cu aceasta este de precizat inculpatul prin apelul declarat în cauză nu a formulat critici sub aspectul acestei infracţiuni.

Faţă de considerentele expuse, criticile invocate de inculpatul M.D. se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor apelanţi, Curtea are în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse cu ocazia analizării apelului parchetului.

Curtea analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că în mod corect judecătorul de fond a dispus, în contextul stabilirii vinovăţiei inculpaţilor şi al condamnării acestora pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de bani obţinute urmare a activităţii infracţionale desfăşurare astfel cum au rezultat din ansamblul probelor administrate cauzei, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. şi, după caz, art. 329 alin. (4) C. pen. şi/ sau art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Nu este lipsit de relevanţă a se preciza că inculpaţii prin apelurile declarate nu au invocat critici concrete în ce priveşte sumele de bani dispuse a fi confiscate de la fiecare inculpat, context în care se apreciază că inculpaţii au achiesat la soluţia pronunţată de instanţa de fond sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial Alba-lulia şi de recurenţii intimaţi inculpaţi P.C.O., C.V.B., M.D., P.C., S.M., Ş.V., C.C.Ş. şi C.I.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 18, 14 şi 17¹ C. proc. pen., criticând Decizia sub trei aspecte:

- greşita achitare a inculpaţilor P. (pentru săvârşirea infracţiuni prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002), Ş.C. (pentru săvârşirea infracţiuni prevăzute de art. 329 alin. (1)-(3) C. pen.) şi M. (pentru săvârşirea infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001);

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, inclusiv sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă;

- greşita ridicare a sechestrului asigurător pentru inculpatul P. şi nelegalitatea conţinutului pedepselor accesorii şi complementare aplicate inculpatului Ş. pentru infracţiunea de proxenetism.

În privinţa inculpaţilor, aceştia au formulat o serie de critici comune, dar şi unele particularizate în raport de situaţia fiecăruia.

Criticile comune au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 2, 3, 4 şi art. 17² C. proc. pen. şi au vizat următoarele aspecte:

- existenţa unui caz de incompatibilitate în care s-a aflat unul dintre membrii completului de apel, care judecase anterior şi recursul împotriva hotărârii prin care instanţa de fond dispusese restituirea cauzei la procuror;

- caracterul secret al întregii cercetări judecătoreşti, deşi nu erau incidente dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001;

- nelegala sesizare a instanţei, care ar rezulta din :neefectuarea de către procuror în mod nemijlocit a actelor de urmărire penală;necompetenţa funcţională a procurorului care a efectuat şi supravegheat urmărirea penală, întrucât a fost numit la Parchetul de pe lângă I.C.C.J.. fără a avea vechimea necesară, fiind delegat şi promovat fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege; efectuarea unor acte de urmărire penală la Ambasada României la Madrid, contrar Convenţiilor europene privind statutul misiunilor diplomatice şi cooperarea judiciară internaţională;

- necompetenţa funcţională a instanţei de apel, în condiţiile în care cauza a fost soluţionată de Secţia penală de minori şi familie, deşi nu erau minori în cauză care să atragă această competenţă, precum şi modalitatea în care s-a desfăşurat judecata.

Criticile specifice formulate de inculpaţi au vizat următoarele aspecte:

În cazul inculpatului P.C.O., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 18 şi 14, criticându-se soluţiile de condamnare, precum şi individualizarea pedepselor.

În cazul inculpatului C.V.B., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14, 17² şi 18 C. proc. pen., susţinând în esenţă că probatoriile administrate în cauză nu confirmă săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi că instanţa de apel a majorat nejustificat pedepsele aplicate inculpatului.

În cazul inculpatului M.D., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 14 şi 18 C. proc. pen., criticându-se modul în care a fost desfăşurată cercetarea judecătorească, greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de persoane şi a celei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi cuantumul pedepselor aplicate.

În cazul inculpatului P.C., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 10 şi 18 C. proc. pen., susţinând că instanţele nu s-au pronunţat asupra unor cereri esenţiale, respectiv audierea a două martore cu identitate protejată şi că nu există probe care să dovedească săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.

În cazul inculpatului Ş.V., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 18 şi 14, arătând că probatoriile administrate în cauză dovedesc cel mult săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de proxenetism.

În cazul inculpatului C.C.Ş., s-a solicitat, fără a se indica vreun caz de casare, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, arătându-se că nu sunt probe suficiente care să demonstreze racolarea, cazarea ori constrângerea părţilor vătămate.în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei şi înlăturarea sporului, având în vedere circumstanţele reale şi personale.

În cazul inculpatului S.M., s-au invocat cazurile de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 10 şi 17² C. proc. pen., susţinându-se că hotărârile instanţelor de fond şi apel s-ar baza pe depoziţiile unor martore luate sub presiune de către procuror, cu o moralitate dubioasă şi o credibilitate îndoielnică că au fost respinse în mod nejustificat probe necesare pentru stabilirea cu exactitate a perioadei de timp în care s-ar fi săvârşit presupusele infracţiuni.

În cazul inculpatului C.I., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi 17² C. proc. pen., susţinându-se că hotărârile pronunţate în cauză sunt întemeiate numai pe probe indirecte şi mediate, "fabricate" de procuror în faza actelor premergătoare, nefăcându-se dovada vinovăţiei inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că toate recursurile sunt nefondate.

I. Cu privire la criticile comune formulate de către recurenţii inculpaţi.

1. În ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 2 cu referire la nelegala sesizare a instanţei, care ar rezulta din :neefectuarea de către procuror în mod nemijlocit a actelor de urmărire penală; necompetenţa funcţională a procurorului care a efectuat şi supravegheat urmărirea penală, întrucât a fost numit la Parchetul de pe lângă I.C.C.J.. fără a avea vechimea necesară, fiind delegat şi promovat fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege; efectuarea unor acte de urmărire penală la Ambasada României la Madrid, contrar Convenţiilor europene privind statutul misiunilor diplomatice şi cooperarea judiciară internaţională;

Curtea retine că acest caz de casare are în vedere nerespectarea dispoziţiilor care reglementează sesizarea primei instanţe, în ceea ce priveşte organul sau persoana care a făcut-o, precum şi actul prin care este sesizată instanţa.

În cazul în care rechizitoriul, ca act de sesizare a instanţei, cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen. şi nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanţa nu poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., aceasta fiind limitată la situaţiile în care se constată că nu s-au respectat dispoziţiile privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, seiszarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

În ce priveşte caracterul legal sau ilegal al mijloacelor de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa se pronunţă prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătoreşti şi după dezbateri( a se vedea Decizia nr. 13 din 8 ianuarie 2007 publicate pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - www.scj.ro).

Referitor la actele de urmărire penală, Curtea constată că infracţiunile săvârşite de inculpaţi sunt dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în condiţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 217 alin. (4) C. proc. pen., în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele de poliţie.

În speţă, din actele dosarului rezultă că procurorul a efectuat majoritatea actelor de urmărire penală, inclusiv audierea inculpaţilor şi a victimelor infracţiunilor (ca martori sub identitate protejată), astfel încât nu se poate pune în discuţie valabilitatea urmăririi penale.

În privinţa actelor premergătoare, Curtea constată pe de o parte că majoritatea victimelor (11 din 19) au fost audiate după data de 20 aprilie 2004, când s-a dispus începerea urmăririi penale, iar pe de altă parte la soluţionarea cauzei nu au fost avute în vedere depoziţiile acelor martori sub identitate protejată audiaţi în faza actelor premergătoare şi care nu au mai putut fi ascultaţi în cursul judecăţii.

În fine, referitor la interceptările şi înregistrările convorbirilor şi comunicaţiilor, acestea au fost autorizate în condiţiile legii, de către procuror (până la intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2003), respectiv de judecător (după data de 1 aprilie 2004), situaţia fiind identică şi în cazul prelungirilor acestor autorizaţii.

În ce priveşte competenţa procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză şi a întocmit rechizitoriul, din actele aflate la dosar, rezultă că începând cu data de 24 martie 2003, prin ordinul Procurorului general nr. 328 aceasta a fost delegat în funcţia de procuror în cadrul Secţiei de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J.., delegare care s-a menţinut şi după datele de 1 septembrie 2003 (când a promovat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti), respectiv 1 septembrie 2004. Prin Hotărârea C.S.M nr. 248/ A din 30 noiembrie 2004, procurorul în cauză a fost numit la Parchetul de pe lângă I.C.C.J., începând cu data de 2 decembrie 2004.

Aparte de faptul că procurorul în cauză a fost delegat la Parchetul de pe lângă I.C.C.J. pe întreaga desfăşurare a urmăririi penale, Curtea reţine că de interes în cauză este faptul că infracţiunile ce fac obiectul judecăţii sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului, respectiv a parchetului de pe lângă tribunal, şi doar din raţiuni ce ţin de complexitatea cauzei, cercetările au fost preluate şi efectuate de către Parchetul de pe lângă I.C.C.J.

Or, din actele dosarului rezultă că începând cu data de 1 septembrie 2003 procurorul în cauză a fost promovat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar cercetările penale (de la delegarea organelor de poliţie cu efectuarea actelor premergătoare şi până la sesizarea instanţei prin rechizitoriu) s-au desfăşurat după această dată (între 29 septembrie 2003 şi 17 octombrie 2004).

În ce priveşte efectuarea unor acte de urmărire penală la Ambasada României la Madrid, reţine că potrivit comunicărilor primite de la această instituţie, în perioada februarie - martie 2004 au fost efectuate de către procuror şi doi ofiţeri de poliţie judiciară audieri ale unor victime ale infracţiunii de trafic de persoană, în calitate de martor cu identitate protejată, precum şi recunoaşteri de pe planşe foto.

Este adevărat că ascultarea acestor persoane se circumscrie conţinutului comisiei rogatorii, ca activitate ce ţine de asistenţa judiciară internaţională în materie penală, însă critica formulată de inculpaţi sub acest aspect nu a evidenţiat vătămarea care li s-a adus prin nerecurgerea la comisie rogatorie în faza de urmărire penală.

Referirile la Convenţia din 18 aprilie 1961 de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice nu sunt pertinente, pentru că nicăieri nu se prevede, ca şi interdicţie, defăşurarea unor activităţi de genul celor mai sus arătate, în sediile misiunilor diplomatice; dimpotrivă, una dintre funcţiile misiunii constă în ocrotirea cetăţenilor statului acreditant (art. 3 alin. (1) lit. b)), mai ales atunci când aceştia au fost victimele unor infracţiuni, ceea ce s-a tradus în prezenta cauză în punerea la dispoziţie a unor spaţii în care prezumtivele victime ale traficului de persoane, respectiv de minori să poată fi audiate de către organele judiciare ale statului român, în faza actelor premergătoare.

Pe de altă parte, eventualele neregularităţi produse cu ocazia desfăşurării acestor activităţi în sediul ambasadei au putut fi înlăturate prin audierea aceloraşi persoane în faza de judecată, ocazie cu care inculpaţii, asistaţi de avocaţi, şi-au putut exercita drepturile procesuale.

2. În ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 3 cu referire la existenţa unui caz de incompatibilitate în care s-a aflat unul dintre membrii completului de apel, care judecase anterior şi recursul împotriva hotărârii prin care instanţa de fond dispusese restituirea cauzei la procuror;

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Sentinţa penală nr. 355 din 28 decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 333 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă I.C.C.J., în vederea refacerii şi completării urmăririi penale.

S-a dispus în acest sens refacerea actelor de urmărire penală în ce-l priveşte pe inculpatul C.I. (efectuate fără citarea lui şi în lipsa acestuia), efectuarea de către procuror a tuturor actelor de procedură care au fost delegate, constatând nulitatea acestora, refacerea probelor efectuate în faza actelor premergătoare, refacerea actelor de urmărire penală efectuate în afara ţării, administrarea de probe în apărarea inculpaţilor.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care a fost admis prin Decizia penală nr. 43 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Alba lulia, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei în vederea continuării judecăţii de către Tribunalul Sibiu.

Din considerentele acestei decizii, rezultă că instanţa de recurs a analizat hotărârea atacată exclusiv în limitele în care a fost investită, adică numai cu privire la aspectele de nelegalitate pentru care prima instanţă dispusese restituirea cauzei la Parchet, constatând motivat că acestea nu subzistă.

Prin urmare, admiţând recursul Parchetului, instanţa de recurs nu s-a pronunţat sub nicio formă (nici în dispozitiv şi nici în considerente) asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanelor cercetate, nefăcând vreo referire la fondul cauzei.

Ulterior, după efectuarea cercetării judecătoreşti, prima instanţă s-a pronunţat pe fondul cauzei, prin Sentinţa penală nr. 125 din 20 iunie 2008, iar împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel inclusiv de către inculpaţi.

Între criticile formulate de către inculpaţi s-au regăsit şi cele care au stat iniţial la baza restituirii cauzei la procuror.

Este real că unul dintre membrii completului instanţei de apel a făcut anterior parte şi din completul de recurs care dispusese continuarea judecăţii, considerând că nu se impune restituirea cauzei.

Această situaţie creează o aparentă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat respectivul judecător, cu referire la art. 47 alin. (2) C. proc. pen. (şi-ar exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză).

Starea de incompatibilitate invocată trebuie însă analizată, ţinând seama de particularităţile cauzei, urmând a se stabili în ce măsură aspectele de nelegalitate pentru care iniţial prima instanţă dispusese restituirea cauzei la Parchet, mai puteau fi reiterate ulterior, atât în faţa instanţei de fond, cât şi ca motiv de apel.

În acest context, Curtea reţine pe de o parte că hotărârea unei instanţe de control judiciar este obligatorie pentru instanţele inferioare. Pe de altă parte, cu referire la restituirea cauzei la procuror, este evident că, în măsura în care printr-o hotărâre definitivă s-a decis că această dispoziţie este nelegală, motivele care au stat la baza soluţiei iniţiale de restituire nu mai pot fi reiterate în faţa instanţei de fond, căci acestea au căpătat o dezlegare definitivă şi obligatorie pentru această instanţă.

Mai mult, respectivele motive nu pot constitui ulterior critici în apelul declarat pe fondul cauzei, întrucât pe această cale s-ar ajunge implicit la cenzurarea de către o instanţă de apel a unei hotărâri a unei instanţe de recurs, punându-se în discuţie însăşi utilitatea căii de atac în procedura restituirii.

Pe de altă parte, fiind vorba despre un motiv de apel, prin ipoteză acesta se referă la o presupusă nelegalitate cuprinsă în hotărârea instanţei de fond; or, respingând o nouă solicitare de restituire a cauzei la parchet, întemeiată pe aceleaşi motive, instanţa de fond s-a conformat practic dezlegării pe care instanţa de recurs a dat-o cu referire la aspectele analizate.

Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu există cazul de incompatibilitate invocat de către inculpaţi, întrucât pe de o parte judecătorul în cauză nu se pronunţase anterior pe fond, iar pe de altă parte dezlegarea dată de completul de recurs din care acesta a făcut parte a fost obligatorie pentru instanţa de fond, aceleaşi motive neputând fi ulterior invocate pe calea apelului.

3. În ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 4 cu referire la caracterul secret al întregii cercetări judecătoreşti, deşi nu erau incidente disp.art. 24 din Legea nr. 678/2001;

Curtea reţine că publicitatea este unul dintre principiile de bază care guvernează faza de judecată, fiind consacrat atât în Convenţia europeană a drepturilor omului (art. 6 parag.1), cât şi în legea internă (art. 290 C. proc. pen)., constituind o garanţie pentru normala desfăşurare a judecăţii, pentru corectitudinea şi imparţialitatea judecătorilor şi, de ce nu, un mijloc pentru realizarea rolului educativ al judecăţii.

Acest principiu nu este însă unul absolut, fiind posibilă desfăşurarea judecăţii în condiţii de nepublicitate atunci când sunt întrunite cerinţele prevăzute în legislaţia internă, care transpun practic dispoziţiile din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În acest sens, Curtea constată că excepţii de la principiul publicităţii şedinţei de judecată se regăsesc şi în legi speciale, cum este şi cazul Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de minori prevăzutede art. 13 nu sunt publice, iar potrivit art. 25 din aceeaşi lege, la judecarea infracţiunilor prevăzute la art. 12 şi 17, la cererea părţii vătămate, instanţa poate declara şedinţă secretă.

În speţă, din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de fond a dispus ca o parte din judecată (19 din cele 29 de termene) să aibă loc prin derogare de la regula publicităţii şedinţei de judecată, făcând trimitere în acest sens la disp.art. 24 şi 25 din Legea nr. 678/2001, precum şi la o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (nr. 1125 din 26 aprilie 2004).

În mod similar a procedat şi instanţa de apel, la care din cele 18 şedinţe de judecată, 7 au fost declarate nepublice.

Curtea constată că inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea, în condiţiile existenţei unui grup infracţional organizata mai multor infracţiuni, între care se regăsesc traficul de persoane, traficul de minori şi proxenetism.

Cercetarea acestor infracţiuni în condiţii de publicitate este de natură a aduce atingere atât moralei, cât şi demnităţii ori vieţii intime a victimelor, unele dintre acestea fiind şi minore, fiind astfel justificat ca cercetarea judecătorească (sau, cum s-a întâmplat în speţă, o parte din ea) să se desfăşoare fără ca publicul sau presa să aibă acces în sala de judecată.

Împrejurarea că instanţele de fond, respectiv apel au declarat şedinţele nepublice sau secrete prin raportare la art. 24 sau 25 din Legea nr. 678/2001, în condiţiile în care inculpaţii mai erau cercetaţi şi pentru alte infracţiuni prevăzute în Codul penal sau legi speciale, este fără relevanţă, câtă vreme chiar potrivit dreptului comun (art. 290 alin. (2) C. proc. pen.) şedinţele de judecată în speţă puteau (şi trebuiau) să fie declarate secrete.

Pe de altă parte, este de apreciat în stablilirea caracterului şedinţei de judecată presiunea creată de inculpaţi (ca membri ai unei grupări de criminalitate organizată) pe parcursul audierilor, percepută ca atare de către instanţa de fond, la care s-ar fi adăugat fără îndoială cea exercitată de anturajul acestora, ştiut fiind faptul că în aceste cauze publicul este format îndeobşte în principal din persoane care vin să susţină pe cei cercetaţi.

Or, o asemenea presiune suplimentară ar fi fost de natură a aduce atingere intereselor justiţiei, în sensul art. 6 parag. 1 teza finală din Convenţia europeană a drepturilor omului, justificând şi pe acest temei caracterul nepublic al dezbaterilor de la unele dintre termenele de judecată.

4. În ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzutede art. .385⁹ pct. 17² cu referire la necompetenţa funcţională a instanţei de apel, în condiţiile în care cauza a fost soluţionată de secţia penală de minori şi familie, deşi nu erau minori în cauză care să atragă această competenţă, precum şi modalitatea în care s-a desfăşurat judecata.

4.1. Referitor la judecarea apelului de către secţia pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Alba lulia, Înalta Curte reţine că potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze cu minori şi de familie.

În materie penală, cauzele cu minori şi de familie includ nu doar pe cele în care sunt cercetaţi inculpaţi minori, ci şi pe cele care au ca obiect infracţiuni săvârşite în dauna unor minori sau contra familiei.

Or, câtă vreme între infracţiunile ce au făcut obiectul judecăţii în prezenta cauză se afla şi cea de trafic de minori prevăzutede art. 13 din Legea nr. 678/2001, în mod legal cauza a fost repartizată spre soluţionare Secţiei pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Alba lulia.

4.2. În ce priveşte procedura de judecată în faţa instanţelor de fond şi apel, Curtea constată că în cursul judecăţii au fost ascultaţi inculpaţii (cu excepţia inculpatului C.I.), 11 victime ale infracţiunilor (ca martori sub identitate protejată) şi 7 martori dintre cei propuşi în citativul rechizitoriului.

Referitor la celelalte victime, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au făcut repetate demersuri pentru a fi audiate, însă acesta au rămas fără rezultat, datorită unor împrejurări obiective (nu se mai află pe teritoriul României sau şi-au schimbat domiciliile).

În privinţa martorilor propuşi în acuzare şi în apărare de către Parchet, aceştia au fost în majoritate ascultaţi direct şi nemijlocit de către instanţa de fond (7 din 11).

Inculpaţii au solicitat la rândul lor mai multe probe, care au fost analizate şi, în parte, admise de către instanţa de fond, în condiţiile art. 67 C. proc. pen.

II. Cu privire la criticile specifice formulate de către Parchet şi inculpaţi.

Curtea constată mai întâi că majoritatea inculpaţilor, ca de altfel şi Parchetul au invocat în susţinerea cererilor de achitare sau, după caz, de condamnare cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În acest context, deşi cazul de casare menţionat are în vedere situaţia fiecărui inculpat, Curtea reţine cu titlu de principiu că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existentă sau inexistentă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurenţii critică fie insuficienţa probatoriului cu relevanţă în stabilirea vinovăţiei, fie modalitatea în care instanţele de fond şi apel au interpretat acest probatoriu, aspecte ce nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs în limitele cazului de casare invocat.

în privinţa probelor şi a aprecierii acestora, Curtea reţine că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Deşi aprecierea probelor nu poate fi cenzurată în limitele cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., instanţa de recurs poate totuşi verifica dacă a fost respectat principiul liberei aprecieri a probelor consacrat de art. 62 alin. (2) C. proc. pen., căci acesta ţine de legalitatea procesului penal, a cărei respectare poate şi trebuie să fie analizată prin prisma cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

1. În privinţa inculpatului C.C.Ş.

1.1. În recursul Parchetului:

a). Cu referire la greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, ci doar cele ale infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv de minori săvârşite în dauna martorelor C.C. şi G.I.

Astfel, este de observat că situaţia de fapt din speţă relevă că inculpatul C. (împreună cu inculpatul Ş.) a recrutat pe cele două martore prin promisiunea falsă a unui loc de muncă în Spania, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei, iar ulterior au fost constrânse la această activitate, prin ameninţare şi violenţă.

Ceea ce se incriminează în conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv de minori, este atingerea adusă libertăţii de voinţă şi acţiune a persoanei, ca urmare a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârşite de făptuitor.

Aşa cum s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 14/2007 a Secţiilor Unite ale I.C.C.J., „dacă în cazul proxenetismului constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârşire alternativă a infracţiunii, într-un asemenea caz recrutarea şi traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituţiei, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Ca urmare, atât timp cât nu se evidenţiază existenţa constrângerii identificate sub vreuna dintre modalităţile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravată a infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (2) C. pen., după cum şi modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârşire a acestei infracţiuni prin „constrângerea la prostituţie" trebuie supusă aceluiaşi tratament de încadrare juridică.

Dimpotrivă, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituţiei ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menţionate".

b). Cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de perciol social concret al faptelor comise, dedus din modalitatea în care inculpatul şi-a conceput şi realizat activitatea infracţională, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală.

Ţinând seama de întreaga activitate infracţională desfăşurată de inculpat, acestuia i s-a aplicat şi un spor de pedeapsă, pe care Curtea îl apreciază ca fiind îndestulător, neexistând motive care să justifice agravarea, dar nici atenuarea sancţiunilor stabiiiite de către instanţa de fond.

1.2 În recursul inculpatului:

a). Cu privire la solicitarea de achitare, Curtea constată că, deşi inculpatul a negat săvârşirea faptelor de care este acuzat, vinovăţia sa a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorelor G.I. şi C.C.E., victimele infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv de minori, audiate atât în faza urmăririi penale, cât şi la cercetarea judecătorească, coroborate cu declaraţiile martorilor C.M., M.D. şi M.D.C., audiaţi nemijlocit şi în faza de judecată.

În privinţa acestor din urmă martori, este de observat că în faţa instanţei aceştia şi-au modificat iniţial declaraţiile acuzatoare date în faza de urmărire penală, cu referire la inculpaţii C. şi Ş., însă ulterior, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii sau prin declaraţii distincte, aceşti martori au relatat motivele care au dus la schimbarea declaraţiilor de la urmărire penală, respectiv presiunile şi ameninţările primite din partea unor persoane neidentificate anterior audierilor de la Tribunalul Sibiu, în scopul disculpării celor doi recurenţi.

Aşa fiind, Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au perceput şi evaluat corect materialul probator cu privire la inculpatul C. (situaţia fiind identică şi în cazul inculpatului Ş.), înlăturând motivat apărările acestora, prin raportare la mijloacele de probă menţionate anterior, care fac pe deplin dovada săvârşirii cu vinovăţie de către aceştia a faptelor expuse în actul de sesizare.

b). Cu privire la individualizarea pedepselor, această problemă a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 1.1. lit. b)), aşa încât nu se impun considerente suplimentare.

2. În privinţa inculpatului C.B.V.

2.1. În recursul Parchetului, dar şi al inculpatului, cu referire la cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că instanţa de apel a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind astfel avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere a acestora, activitatea sa în cadrul grupului infracţional, dar şi circumstanţele personale (recidivist postcondamnatoriu, conduita procesuală şi extraprocesuală).

De asemenea, instanţa de apel a apreciat în mod justificat că, în raport de întreaga activitate infracţională a inculpatului, se impune şi aplicarea unui spor, urmând ca la pedeapsa rezultantă să se adauge şi pedeapsa devenită executabilă, ca efect al revocării unei suspendări condiţionate aplicate anterior.

Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa finală, de 8 ani închisoare, este îndestulătoare, neexistând niciun motiv pentru reformarea ei, într-un sens sau altul.

2.2. În recursul inculpatului:

a). Referitor la infracţiunea de trafic de persoane, Curtea constată că toate victimele acestei infracţiuni au fost audiate după începerea urmăririi penale, iar parte dintre ele (T.M. şi T.M.A.) şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Cu privire la acestea din urmă, este de observat că au menţionat în mod explicit că îşi menţin declaraţiile date la urmărire penală, tot ceea ce au relatat cu acel prilej fiind corespunzător adevărului. Eventualele inadvertenţe cuprinse în declaraţiile date în faţa instanţei pot fi explicate pe de o parte prin timpul scurs de la momentul comiterii faptelor, iar pe de altă parte de starea de temere pe care martorele au resimţit-o, chiar în condiţiile în care în timpul audierii în instanţă s-au aflat într-o altă încăpere decât inculpaţii, ţinând seama şi de ameninţările primite pe parcursul procesului.

Rezultă astfel că inculpatul C. a racolat pe martora T.M. şi pe sora martorei F.A., sub promisiunea unor locuri de muncă în Spania, respectiv Luxemburg, în realitate cele două victime ajungând să se prostitueze în Spania.

Aceleaşi persoane au relatat că inculpatul făcea parte dintr-un grup bine organizat care se ocupa cu racolarea şi trimiterea de tinere în Spania unde erau constrânse să practice prostituţia în interesul membrilor grupului, folosind drept mijloace ameninţările, înşelăciunea, dar şi violenţa fizică.

Împrejurarea că din declaraţii date în faţa unori notari de către martora F. şi de sora ei, ar rezulta o altă situaţie de fapt fără conotaţie penală pentru inculpatul C., este lipsită de relevanţă, pe de o parte pentru că este vorba despre declaraţii extrajudiciare, iar pe de altă parte pentru că au fost obţinute chiar de inculpaţi, după ce au aflat identitatea reală a martorei F.

În privinţa martorelor cu identitate protejată C.S. şi T.M., implicarea inculpatului în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane s-a făcut sub forma cazării acestora, după racolarea lor, de către alţi inculpaţi, prin inducere în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania.

De altfel, însuşi inculpatul a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului ales, că a cazat la el acasă două fete, la solicitarea numitului B.N., despre care ştia că se ocupă cu plasarea de prostituate în Spania.

Prin urmare, probatoriul administrat în cauză, analizat în detaliu de către instanţa de apel, demonstrează săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de persoane, fie în modalitatea recrutării prin înşelăciune, fie a cazării prin menţinerea în eroare a victimelor, astfel încât solicitarea inculpatului de achitare pentru această infracţiune nu este întemeiată.

b). În ce priveşte infracţiunea prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că acelaşi probatoriu deja analizat, dar şi celelalte mijloace de probă menţionate în hotărârea instanţei de apel demonstrează că inculpatul C. nu a avut doar o legătură întâmplătoare cu unul dintre membrii grupului, ci a aderat în cunoştinţă de cauză la grupul infracţional constituit, desfăşurând activităţi de racolare şi cazare a victimelor traficului de persoane.

3. În privinţa inculpatului C.I.

3.1. În recursul Parchetului, situaţia acestui inculpat este vizată exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor.

Din această perspectivă, Curtea constată că instanţa de apel a majorat atât pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, de la câte 8 ani la câte 10 ani închisoare, cât şi sporul de pedeapsă stabilit în urma contopirii, de la 1 an la 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 13 ani închisoare.

Procedând astfel, instanţa de apel a reevaluat toate criteriile de individualizare prevăzutede art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la situaţia concretă din speţă, fiind astfel avute în vedere împrejurarea că inculpatul C.I. a fost cel care a format grupul infracţional şi a coordonat toate activităţile acestuia, încasând cele mai multe dintre veniturile obţinute de pe urma practicării prostituţiei de către persoanele exploatate sexualin.

Pe de altă parte, s-au valorificat şi circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist, condamnat anterior pentru omor, ca şi conduita sa procesuală (s-a sustras urmării penale şi judecăţii, fiind în prezent unul dintre cei mai căutaţi şi periculoşi infractori aflaţi în urmărire internaţională).

Pedeapsa de executat, de 13 ani închisoare, reflectă toate circumstanţele reale şi personale ale cauzei, asigurând în mod corespunzător atât funcţia de exemplaritate a pedepsei, cât şi pe cea de reeducare a inculpatului, neimpunându-se un tratament sancţionator mai sever.

3.2 În recursul inculpatului, redactat de altfel în termeni lipsiţi de acurateţe juridică şi zeflemitori, se susţine în esenţă, cu trimitere la cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 17² că hotărârile pronunţate în cauză sunt întemeiate numai pe probe indirecte, obţinute de la persoane cu moralitate îndoielnic şi credibilitate dubioasă, pe baza cărora nu se poate stabili o corectă situaţie de fapt.

În acest sens, se fac trimiteri la declaraţiile martorelor cu identitate protejată C.S., T.M., S.I., C.M., J.R., C.C., R.S.

Aceste trimiteri nu au avut însă în vedere menţiunile exprese cuprinse în sentinţa instanţei de fond, din care rezultă că aceasta nu a valorificat declaraţiile acelor persoane ascultate mai înainte de începerea urmăririi penale şi neaudiate în faţa instanţei, tocmai pentru a se respecta dreptul la apărare al inculpaţilor.

Între acestea se regăsesc şi 3 dintre martorii indicaţi de inculpatul C.I., respectiv J.R., C.C., R.S.

Pe de altă parte, ca o dovadă suplimentară a superficialităţii cu care a fost motivat, cel puţin cu privire la chestiunile de fond, recursul inculpatului, Curtea constată că susţinerea potrivit căreia s-ar fi avut în vedere declaraţia martorei T.M., presupus audiată în faza actelor premergătoare şi neaudiată în faţa instanţei, este eronată.

Astfel, dincolo de împrejurarea că martora în cauză a fost audiată după începerea urmăririi penale (la 4 mai 2004), Înalta Curte constată că această martoră a fost audiată şi de către instanţa de fond (la 22 februarie 2008).

Trecând la analiza propriu-zisă a criticii ce constituie motiv de recurs, Curtea constată mai întâi că potrivit distincţia între probe directe şi indirecte, precum şi valoarea ori preeminenţa unora faţă de celelalte, nu îşi găseşte suport în dispoziţiile C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe (nota bene: fără vreo distincţie), iar potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma adminstrării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În ce priveşte moralitatea şi credibilitatea persoanelor audiate, Curtea observă că în cauză este vorba în principal despre victime ale infracţiunilor de trafic de persoane şi minori, ajunse în situaţia de a fi exploatate sexual ca urmare a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârşite de membrii grupului infracţional iniţiat şi condus de către inculpatul C.I., acesta fiind şi principalul "beneficiar" al prostituţiei practicate nu doar de martorele din prezenta cauză, ci şi de alte persoane, chiar nenominalizate, despre care se face vorbire în declaraţiile aflate la dosar.

Pe de altă parte, în stabilirea vinovăţiei inculpatului nu au fost reţinute doar declaraţiile victimelor infracţiunilor de trafic de persoane şi minori, ci şi înregistrările convorbirilor telefonice purtate între membrii grupului sau între aceştia şi alte persoane, existând în acest sens inclusiv convorbiri purtate de inculpatul C.I., reţinute şi analizate corespunzător de către instanţa de fond.

În privinţa probelor testimoniale, Curtea reţine:

- declaraţiile martorei cu identitate protejată M.A., din care rezultă că s-a prostituat pentru inculpatul S., B. şi numitul „P.", zis şi „O." care era inculpatul C.I., şi pe care la- văzut o singură dată, în timp ce se afla într-o maşină (ceea ce explică şi împrejurarea că nu a fost pusă să-l recunoască de pe fotografii);despre acesta, martora mai arată că „toţi proxeneţii care acţionau în Casa de Campo aveau un lider care se numeşte C.I., zis O., zis P., care făcea periodic şedinţe cu toţi proxeneţii şi-i obliga să îi dea o cotă parte din câştigurile realizate", că tinerelor care practicau prostituţia le era interzis să pronunţe numele real al acestei persoane", că „acest şef al proxeneţilor avea şi el tinere care se prostituau direct pentru el, anume I., A., A." pe care martora Ie-a cunoscut personal şi de supravegherea cărora se ocupau "ceilalţi proxeneţi care se subordonau acestui O.;

- declaraţiile martorei cu identitate protejată I.R., din care rezultă că a practicat prostituţia în favoarea unui individ poreclit M.l (inculpatul M.) şi că, aflându-se într-un apartament împreună cu alte fete, a aflat că acestea se prostituau pentru un individ cunoscut sub numele de O., poreclit P. sau „A. M.", pe care l-a cunoscut personal când Ie-a făcut o vizită în apartament şi a discutat cu M.l. Cu aceeaşi ocazie, martora a aflat că numele său real este C.I. şi că „este şeful tuturor proxeneţilor care acţionează în C.C., un parc din Madrid, unde se prostituează foarte multe tinere românce"; de altfel, martora l-a şi recunoscut pe inculpatul C.I. de pe planşele foto;

- declaraţiile martorei cu identitate protejată C.M., din care rezultă că s-a prostituat trei săptămâni în C.C., perioadă în care a auzit să sunt mai mulţi români pentru care practică prostituţia mai multe fete, între care şi "P.", despre care a auzit" că este cel mai important";

- declaraţiile martorei cu identitate protejată T.M., din care rezultă că în C.C. este o reţea foarte bine organizată de băieţi care au fete ce se prostituează pentru ei (peste 100 de fete românce), că „peste toţi băieţii din pădure era un şef ce avea porecla O., care ţinea periodic şedinţe cu toţi românii din C.C., el fiind cel care decidea cine vine şi cine pleacă, tot el fiind cel care împărţea aleile unde fetele practicau prostituţia;de asemenea, Omu primea de la fiecare băiat care avea fete în parc, o sumă de bani periodic şi că avea personal fete care practicau prostituţia penatru el"; şi această martoră l-a recunoscut pe inculpatul C.I. de pe planşele foto; -declaraţiile martorei cu identitate protejată C.E., potrivit cărora a cunoscut o tânără A., care practica prostituţia direct pentru O., cunoscut şi sub alte nume ca P. sau C.I., pe care nu l-a văzut, dar despre care a auzit vorbindu-se în discuţii purtate între proxeneţi, care "vorbeau cu respect la adresa sa".

Înalta Curte constată că toate aceste mijloace de probă se coroborează şi demonstrează fără dubiu existenţa unui grup infracţional organizat având drept scop exploatarea sexuală a mai mai multe persoane de sex feminin, rolul de lider al inculpatului C.I. şi de principal beneficiar al sumelor de bani rezultate din practicarea prostituţiei, direct (de la persoanele care desfăşurau această activitate pentru el) sau indirect (de la ceilalţi membrii ai grupului, care aveau propriile victime pe care le exploatau).

Prin urmare, soluţia de condamnare a inculpatului C.I. pentru ambele infracţiuni îşi găseşte corespondent în probele dosarului, astfel încât critica inculpatului este neîntemeiată.

4. În privinţa inculpatului M.D.

4.1. În recursul Parchetului:

a). Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutede art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte constată că această soluţie este legală şi temeinică, în condiţiile în care în cadrul procesului penal nu a fost administrată nicio probă care să poată fi avută în vedere la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

Este astfel de observat că presupusa victimă a acestei infracţiuni, C.l., a fost ascultată ca martor sub identitate protejată în faza actelor premergătoare, aşadar în afara procesului penal, iar ulterior, în faţa instanţelor, deşi s-au făcut numeroase demersuri în acest sens, ea nu a putut fi prezentată şi, prin urmare, nu a fost audiată în faza de judecată.

În acest sens, Curtea reţine valoarea probatorie limitată a actelor premergătoare, care are în vedere exclusiv procesul verbal prin care se constată efectuarea acestora, în condiţiile art. 224 alin. (2) C. proc. pen. A gândi altfel ar echivala cu acceptarea posibilităţii ca urmărirea penală, după ce se dispune începerea acesteia, să fie lipsită de conţinut, în situaţia în care întregul probatoriu a fost administrat exclusiv în faza actelor premergătoare.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în cauză este vorba despre audierea unui martor cu identitate protejată, pe care inculpatul nu a fost în măsură să-l interogheze în niciun stadiu al procedurii, iar stabilirea vinovăţiei sale pe baza unei asemenea mărturii este incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.

b). În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea apreciază că aceasta a fost corespunzător dozată în raport de criteriile prevăzutede art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Poziţia acestui inculpat în cadrul grupului infracţional organizat, ca şi contribuţia lui la constituirea şi funcţionarea sa au fost corespunzător evaluate de către instanţele de fond şi apel, nu doar în raport de limitele speciale de pedeapsă, ci şi de ceilalţi membrii ai grupului, în condiţiile în care doar liderul C.I. a primit pentru această infracţiune o pedeapsă mai grea.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că, după contopirea tuturor pedepselor, instanţele au stabilit şi un spor, majorat la 2 ani închisoare, care reflectă ansamblul şi amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de acest inculpat.

În acest fel, inculpatul are de executat, ca pedeapsă aplicată pentru faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, 10 ani închisoare, la care se adaugă şi o pedeapsă de 6 luni închisoare, devenită executabilă în urma revocării beneficiului suspendării conform art. 83 C. pen., neexistând motive pentru agravarea tratamentului sancţionator.

Corelativ însă, cu referire la critica inculpatului vizând tot individualizarea pedepselor (dar, evident, într-un sens contrar celui susţinut de Parchet), Curtea că situaţia personală invocată de inculpat nu poate constitui o justificare pentru o reducere de pedeapsă, ţinând seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, împrejurările în care ele au fost comise, locul şi rolul inculpatului în cadrul acestui grup infracţional, ca şi de conduita adoptată pe parcursul procesului penalin.

Pedeapsa astfel stabilită este o măsură coercitivă proporţională cu gravitatea faptelor şi cu circumstanţele personale ale inculpatului şi poate servi la reeducarea acestuia, prin formarea unei alte atitudini faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

4.2. În recursul inculpatului

a). Referitor la infracţiunea de trafic de persoane, Curtea constată că faptele comise de inculpat nu s-au rezumat la cele care sunt incriminate în art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru a fi exclusiv în prezenţa infracţiunii de proxenetism.

În acest sens, din declaraţiile martorei cu identitate protejată I.R., rezultă că, după ce a fost recrutată prin constrângere de o altă persoană pentru a practica prostituţia pe teritoriul Spaniei, odată ajunsă acolo a fost preluată de către inculpatul M. şi cazată într-un apartament în care se mai aflau două fete din zona Moldovei. Ulterior, martora a practicat prostituţai pentru inculpat, iar în această perioadă a aflat despre o tranzacţie vizând o altă victimă, care fusese vândută de acelaşi inculpat altui proxenet, pe nume G.

Pe de altă parte, şi alte martore cu identitate protejată T.M., C.M., C.E. (audiate şi de instanţă), D.M., C.M. şi S.I. (neaudiate decât după începerea urmăririi penale, dar în privinţa cărora sunt aplicabile disp.art. 327 alin. (3) C. proc. pen) l-au indicat pe inculpatul M. ca fiind unul dintre membrii grupului infracţional, care avea mai multe fete care se prostituau pentru el în zona C.C., dându-le dispoziţii şi supraveghindu-le îndeaproape.

Aceste declaraţii se coroborează cu alte mijloace de probă, îndeosebi convorbirile telefonice purtate între membrii grupului sau între aceştia şi alte persoane, inclusiv şi mai ales ale inculpatului M. cu liderul C.I., care au fost analizate în detaliu de către instanţele de fond şi apel în hotărârile pronunţate (fii.94 s.pen, fiii.96 şi urm. d.pen.).

b). Aceleaşi mijloace de probă relifează locul şi rolul inculpatului în cadrul grupului infracţional organizat, astfel încât nici critica vizând greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu poate fi primită.

Rezultă astfel că exista "o reţea foarte extinsă de proxeneţi români, conduşi de un individ pe nume C.I., despre care se ştia că este din Botoşani, ajutat îndeaproape de un individ pe nume M.l, despre care se ştia că este cel care ţine locul şefului, adică lui C.I. în timpul în care acesta lipseşte din Spania" (declaraţia martorei cu identitate protejată).

De altfel, ca dovadă a importanţei sale în cadrul grupului, inculpatul M. era cel care se ocupa şi de prostituatele lui C.I., colectând pentru acesta şi banii obţinuţi de ele din practicarea prostituţiei (declaraţiile martorelor cu identitate protejată C.M. şi I.R., fii.114 şi urm.,132 şi urm vol. 2 dup).

În concluzie, în mod corect s-a stabilit nu doar că inculpatul M. a făcut parte din acest grup infracţional organizat, ci şi faptul că el era cel mai apropiat colaborator al liderului C.I., căruia îi prelua atribuţiile atunci când acesta lipsea, el fiind cel care ţinea evidenţa sumelor încasate din practicarea prostituţiei, le colecta de la ceilalţi proxeneţi şi îi trimitea lui C.I.

c). În fine, referitor la cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că problema individualizării pedepselor a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 4.1. lit. b.) şi nu se impun considerente suplimentare.

5. În privinţa inculpatului P.C.O.

5.1. În recursul Parchetului:

a). Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzutede art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că această soluţie a fost dispusă prin hotărârea primei instanţe.

Este adevărat că Parchetul a atacat această sentinţă, însă este de observat că nici din motivarea scrisă a apelului şi nici din susţinerea orală a căii de atac nu rezultă că Parchetul a înţeles să critice şi soluţia de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

Mai mult, din actele aflate în dosarul de fond rezultă că la data de 23 mai 2007 Parchetul a solicitat, între altele, schimbarea încadrării juridice, în sensul că actele de spălare de bani sunt absorbite în conţinutul infracţiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru ca în concluziile puse cu ocazia dezbaterilor în faţa primei instanţe, reprezentantul Parchetului să arate că "nu insistă pe infracţiunea de spălare de bani deoarece aceasta nu poate să subziste (o formă specială a infracţiunii de tăinuire - autospălarea de bani)".

Or, dincolo de această inconsecvenţă a poziţiei Parchetului vis-â-vis de existenţa sau nu a infracţiunii de spălare de bani, Curtea constată că nu este posibilă formularea direct în recurs a unei critici ce nu a fost invocată în apel, chiar în condiţiile în care apelul este o cale de atac devolutivă în fapt şi în drept, căci într-o asemenea ipoteză instanţa de recurs este pusă în situaţia de a cenzura o chestiune ce nu a format obiectul analizei instanţei de apel.

b). Referitor la ridicarea sechestrului asigurător asupra unor imobile, Curtea constată că, deşi în cauză s-a probat faptul că inculpatul P. a dobândit sume de bani în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, ceea ce a atras incidenţa art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi confiscarea acestor sume (măsură dispusă de instanţa de fond cu privire la 44.750 euro), acelaşi material probator nu a demonstrat că şi imobilele în litigiu ar aparţine inculpatului şi ar fi fost dobândite cu bani proveniţi din comiterea aceleiaşi infracţiuni.

Or, chiar dacă măsura sechestrului se dispune inclusiv pentru asigurarea executării ulterioare a măsurii confiscării speciale, o condiţie sine qua non este aceea ca bunurile sechestrate să aparţină inculpatului, ceea ce nu s-a putut proba în speţă.

c). În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că instanţa de apel a dat efecte corespunzătoare tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Contribuţia inculpatului la constituirea şi funcţionarea grupului infracţional, activitatea desfăşurată în concret de inculpat, mijloace şi metodele folosite de acesta, antecedentele sale penale, ca şi conduita sa procesuală au fost avute în vedere de către instanţa de apel, care a majorat atât pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise, cât şi pedeapsa rezultantă, prin aplicarea unui spor într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de instanţa de fond, ajungându-se astfel la o pedeapsă de executat de 9 ani închisoare, pe care Înalta Curte o apreciază ca îndestulătoare şi aptă să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În consecinţă, Curtea consideră că nu se impune nici agravarea, dar nici reducerea tratamentului sancţionator aplicat inculpatului de către instanţa de apel, astfel că sunt neîntemeiate toate criticile (deopotrivă ale Parchetului şi inculpatului) formulate cu privire la individualizarea pedepsei.

5.2. În recursul inculpatului:

a). referitor la critica ce pune în discuţie vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., în care formal se încadrează acest motiv de recurs.

Astfel, vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită în urma coroborării probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, fiind astfel respectate disp.art. 63 şi 86¹ alin. (6) C. proc. pen.

Astfel, din declaraţia martorei sub identitate protejată C.M. (audiată după începerea urmăririi penale, neaudiată în cursul judecăţii din motive obiective, sens în care sunt incidente disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.) rezultă că, deşi nu a fost racolată de către inculpatul P., acesta a fost cel care a trimis-o în Spania şi i-a procurat biletul de transport, iar ulterior a exploatat-o, încasând banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, până când a vândut-o altui proxenet pentru suma de 1.000 de euro. Aceeaşi martoră face referire la declaraţia sa şi la alte persoane exploatate de inculpat, numitele C. şi I., dar şi A.M.

Totodată, martora l-a recunoscut de pe planşele foto pe inculpat ca fiind persoana care a transferat-o în Spania şi a exploatat-o sexualin.

De asemenea, vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţiile martorelor C.A.M. şi C.C.L., fiică şi mamă, audiate iniţial în faza actelor premergătoare sub identitatea lor reală, iar ulterior, în faţa primei instanţe ca martori cu identităţi protejate, respectiv C.D. şi T.M., ca urmare a cererilor făcute de acestea.

Din aceste declaraţii rezultă că, deşi martora C.A.M. a fost racolată sub promisiunea unui loc de muncă de către martorul T.L., odată ajunsă în Spania urma să fie exploatată sexual de către inculpatul P., prin violenţă fizică şi ameninţări. Martora a arătat că în locul numit C.C. existau mai multe fete care practicau prostituţia pentru inculpatul P., că acesta le supraveghea cu un binoclu cu vedere pe timp de noapte. Totodată martora a arătat că respectivele fete erau învăţate ca, în situaţia în care erau prinse de poliţie, să spună că se prostituează singure.

Susţinerile martorei se coroborează cu cele ale mamei sale, martora C.C.L. şi au fost însoţite de recunoaşterea inculpatului de pe planşe foto.

În fine, nu este lipsit de relevanţă faptul că o altă martoră cu identitate protejată, M.A., audiată în instanţa de apel l-a recunoscut pe inculpatul P. de pe fotografii, indicându-l ca fiind un membru al reţelei de proxeneţi din C.C., care efectua patrulări de supraveghere a fetelor, având şi fete care se prostituau pentru el şi care a cumpărat-o pe numita lulia de la numitul B.N., un alt membru al grupului.

Toate aceste mijloace de probă se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, la care în mod legal instanţa de fond a făcut trimitere în considerentele sentinţei.

b). referitor la încadrarea juridică a faptelor comise de acesta, criticată prin prisma cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că activitatea desfăşurată de inculpat s-a concretizat pe de o parte în asigurarea transportului victimelor în Spania, dar şi transferarea lor ulterioară către alţi proxeneţi (fapte ce se circumscriu infracţiunii de trafic de persoane), iar pe de altă parte a exploatat sexual diferite persoane de sex feminin, trăgând foloase de pe urma practicării prostituţie de către acestea (fapte ce se încadrează în infracţiunea de proxenetism).

c). referitor la infracţiunea prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea reţine că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au analizat în detaliu latura obiectivă şi cea subiectivă a acestei infracţiuni, cu referire la perioada în care grupul a funcţionat, structura şi regulile aplicate în cadrul acestuia, prin raportare la probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorelor cu identitate protejată, ale unora dintre martorii audiaţi în cauză, dar mai ales convorbirile telefonice înregistrate în condiţii legale.

Din aceste mijloace de probă rezultă că inculpatul P. era lider al reţelei pe zona Sibiu, fiind ajutat de mai multe persoane care se ocupau cu racolarea şi transportul victimelor în Spania (inclusiv inculpaţi din prezenta cauză), tot inculpatul P. fiind şi cel care le exploata, prin violenţă şi ameninţări, le supraveghea, dobândind sume de bani considerabile din infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism.

d). referitor la cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că problema individualizării pedepselor a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 5.1. lit. c)) şi nu se impun considerente suplimentare.

6. În privinţa inculpatului P.C.

6.1. În recursul Parchetului, cu referire la greşita individualizare a pedepselor, caz de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi ce de apel au avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor săvârşite, contribuţia şi rolul său în cadrul grupului infracţional, dar şi circumstanţele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, aşa încât nu se impune o agravare a pedepselor, inclusiv prin aplicarea unui spor, acestea fiind apte să asigure realizarea funcţiilor şi scopului înscrise în art. 52 C. pen.

6.2. În recursul inculpatului:

a). În ce priveşte cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., cu referire la nepronunţarea instanţelor asupra cererii inculpatului de a fi audiate două persoane de sex feminin, pentru a se putea stabili pe această cale că, în realitate, acestea sunt două dintre martorele cu identitate protejată (C.S. şi T.M.), Curtea reţine că această cerere nu întruneşte condiţiile prevăzute de cazul de casare menţionat, pentru a-l face incident în cauză.

Protecţia datelor de identificare a unui martor, prin atribuirea unei alte identităţi este la latitudinea organului judiciar, tot acesta fiind cel care decide asupra oportunităţii introducerii în dosar a documentelor privind identitatea reală, atunci când constată că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie (art. 86¹ alin. (5) C. proc. pen.)

Or, Curtea constată că prin cererea formulată de inculpat se tindea tocmai la desconspirarea identităţii reale a victimelor, cerere fiind "esenţială" exclusiv din această perspectivă (în sensul că, pe altă cale, inculpatul nu putea afla identitatea reală a persoanelor care au depus mărturie împotriva sa), iar nu şi de natură a garanta drepturile inculpatului, ce nu pot fi exercitate decât în limitele legii.

Prin demersul său, inculpatul a urmărit în acelaşi timp decredibilizarea victimelor, solicitând să se constate că acestea erau în realitate nişte prostituate, sancţionate deseori pentru această activitate (a se vedea motivarea scrisă a recursului). Acest aspect nu este esenţial şi nu poate influenţa soarta procesului, câtă vreme ceea ce interesează este existenţa sau nu a unor acte de constrângere (sau asimiliate acestora) săvârşite de făptuitor şi, prin aceasta, atingerea adusă libertăţii de voinţă şi acţiune a victimei infracţiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul a fost cercetat.

Pe de altă parte, nimic nu se opune cel puţin teorectic, ca infracţiunea de trafic de persoane să fie subsecventă practicării de bunăvoie a prostituţiei de către aceeaşi persoană (a se vedea pct. 5 al Deciziei nr. 14/2007 a Secţiilor Unite ale I.C.C.J.).

b). În ce priveşte cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., inculpatul a invocat nesocotirea de către instanţele de fond şi apel a disp.art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen., potrivit cărora declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Curtea constată că vinovăţia inculpatului nu a fost stabilită exclusiv pe baza declaraţiilor celor două victime ale traficului de persoane (martorele cu identitate protejată T.M. şi C.S.), audiate după începerea urmăririi penale (la 4 mai 2004) şi, în parte, în faza de judecată (martora T.). Din aceste declaraţii rezultă totuşi că victimele au fost recrutate de către inculpat pentru a lucra în Spania, care Ie-a şi procurat documentele de călătorie, fără a li se spune că vor fi obligate să se prostitueze. Aceleaşi persoane l-au recunoscut pe inculpat de pe planşe foto, aspect consemnat de procuror în procese-verbale.

Astfel, este de observat că în cauză există transcrise mai multe convorbiri telefonice între membrii grupului infracţional, din care rezultă implicarea inculpatului P.eanu în activităţile de recrutare de tinere în vederea practicării prostituţiei în Spania, inclusiv tragerea de foloase de pe urma acestei activităţi (dându-i de pildă inculpatului C.I., liderul grupului, suma de 30.000 de dolari SUA).

Prin urmare, solicitarea inculpatului de achitare nu îşi găseşte corespondent în actele dosarului, astfel încât şi acest motiv de recurs este neîntemeiat.

7. În privinţa inculpatului S.M.

7.1. În recursul Parchetului, cu referire la incidenţa cazului de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în cazul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutede art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea apreciază că aceasta a fost corespunzător dozată în raport de criteriile prevăzutede art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că, după contopirea tuturor pedepselor, instanţele au stabilit şi un spor, majorat la 1 an închisoare, care reflectă ansamblul şi amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de acest inculpat.

În acest fel, inculpatul are de executat, ca pedeapsă aplicată pentru faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, 8 ani şi 6 luni închisoare, neexistând motive pentru agravarea tratamentului sancţionator.

7.2. În recursul inculpatului

a). Cu referire la critica vizând refuzul instanţelor de a solicita relaţii cu privire la intrările/ieşirile din ţară ale inculpaţilor şi victimelor, cu relevanţă în stabilirea perioadei în care s-au desfăşurat activităţile infracţionale, Curtea constată pe de o parte că la dosarul de urmărire penală există rezultatele verificărilor bazei de date a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră cu privire la intrările şi ieşirile din ţară tuturor inculpaţilor din cauză, iar pe de altă parte stabilirea datei (perioadei) comiterii infracţiunii este o chestiune de fapt, ce se probează în principal cu declaraţiile persoanelor implicate, adică ale victimelor, inculpaţilor şi martorilor.

Împrejurarea că într-un document emis de autorităţile spaniole nu este menţionat niciun membru al acestei grupări infracţionale, nu exclude existenta sa, câtă vreme aceasta este stabilită prin celelalte mijloace de probă aflate la dosarul cauzei.

b). În ce priveşte cazul de casare prevăzutede art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., s-a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt întemeiate numai pe probe indirecte, obţinute de la persoane cu moralitate îndoielnic şi credibilitate dubioasă, pe baza cărora nu se poate stabili o corectă situaţie de fapt.

Fiind vorba despre o critică identică cu aceea formulată de inculpatul C.I. (a se vedea pct. 3.2.), Curtea reiterează mai întâi că potrivit distincţia între probe directe şi indirecte, precum şi valoarea ori preeminenţa unora faţă de celelalte, nu îşi găseşte suport în dispoziţiile C. proc. pen.

În privinţa vinovăţiei inculpatului S.M., aceasta a fost stabilită prin coroborarea declaraţiilor martorelor cu identitate protejată C.S. şi T.M., care l-au şi recunscut pe inculpat de pe planşele foto ca fiind cel care Ie-a constrâns să se prostitueze, Ie-a supravegheat şi şi-a însuşit integral banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

De asemenea, martora cu identitate protejată T.M. a relatat că inculpatul S. i-a completat cererea pentru eliberarea paşaportului, fiind cel care s-a ocupat de plecarea martorei în Spania, explicându-i că va lucra într-un hotel ca recepţioneră şi va câştiga mulţi bani.Ulterior, când a ajuns în Spania a aflat că urma să se prostitueze pentru inculpatul S. Despre acesta, martora a mai afirmat că împreună cu numiţi B.N., este liderul unui grup de indivizi foarte bine organizat, foarte violenţi, care se ocupă cu traficul de droguri şi de femei, organizând plecări în Spania pentru tinere racolate de ei sau alţi membri ai grupului sub diverse promisiuni false asupra muncii ce urmează a fi prestată în Spania.

Totodată, martora a mai arătat că încă din momentul în care i-a cunoscut pe membrii grupului, s-a simţit ameninţată fizic şi psihic, ameninţările fiind directe (că va fi tăiată cu cuţitul, că-i va fi incendiată locuinţa, că va fi călcată în picioare dacă vorbeşte despre ceea ce i s-a întâmplat).

Martora cu identitate protejată C.M. a arătat că până în august 2003 a practicat prostituţia în C.C. şi că în acea perioadă I-a cunoscut pe inculpatul S., care strângea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, iar în lipsa sa banii erau strânşi de E., care era şi iubita lui.

În acelaşi timp, martorele cu identitate protejată S.I. I.R. şi C.E. l-au recunoscut din fotografii pe inculpatul S. ca fiind una dintre persoanele care făceau parte din reţeaua de traficanţi ce acţiona în C.C. şi care avea mai multe tinere pe care le supraveghea direct în timp ce practicau prostituţia, banii împărţindu-i cu numitul B.N.

Toate aceste martore (cu excepţia lui C.E.) au fost audiate numai după începerea urmăririi penale, iar unele dintre acestea au dat declaraţii şi în faţa instanţei (T.M., T.M., C.E., C.M.).

În faza de judecată (fii. 1625 vol.V ds.fond) a fost audiată martora R.M.E., care în faza de urmărire penală a dat declaraţii ca martor cu identitate protejată sub numele M.N. Aceasta a arătat că este concubina inculpatului S. şi că nu-şi mai meţine declaraţia iniţială, care ar fi fost dată sub ameninţări.în ce priveşte agenda aflată în copie în dosarul de urmărire penală, a afirmat că în ea sunt menţiuni cu privire la sume de bani cheltuite cu mâncarea pentru nişte fete cu care lucra la un club ca dansatoare.

Dincolo de legătura personală a martorei cu inculpatul S., încercarea acesteia de disculpare a inculpatului nu poate fi luată în considerare, ţinând seama de cele declarate de majoritatea victimelor audiate în cauză (D.M., C.M., T.M.), care au indicat-o pe martora R.E. ca fiind cea care era foarte apropiată de inculpatul S., strângea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, înregistrându-i într-un caiet.

Acest caiet (în realitate, o agendă) cuprinde într-adevăr o evidentă a unor sume de bani, care nu se rezumă doar la menţiuni cu privire la cheltuieli, aşa cum a susţinut martora în faţa instanţei. Pe de altă parte, sumele din care se deduc acele cheltuieli sunt destul de mari şi apar consemnate zilnic (de ordinul sutelor de euro în fiecare zi), ceea ce conduce la concluzia că afirmaţiile martorelor sub identitate protejată referitoare la o evidenţă a sumelor obţinute de ele din practicarea prostituţiei, sunt verosimile.

În concluzie, Curtea apreciază că probele administrate în cauză au fost corect apreciate şi coroborate de către instanţele de fond şi apel, care au stabilit astfel vinovăţia inculpatului S. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, sens în care critica acestuia este nefondată.

8. În privinţa inculpatului Ş.V.

8.1. În recursul Parchetului:

a). Cu referirire la greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, Curtea constată că această critică a fost analizată anterior, în privinţa inculpatului C., considerentele fiind similare şi în cazul inculpatului Ş., câtă vreme cei doi inculpaţi au acţionat împreună.

b). referitor la individualizarea pedepselor, Curtea constată că şi în cazul acestui inculpat au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se efecte corespunzătoare tuturor circumstanţelor reale şi personale.

S-a reţinut astfel contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptelor, atât prin raportare la coinculpatul C. cu care a săvârşit nemijlocit infracţiunile de trafic de persoane şi minori, dar şi la ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, dar şi circumstanţele sale personale (starea de recidivă postexecutorie, conduita sa extraprocesuală, vis-a-vis de încercarea de a influenţa prin persoane interpuse martorii).

Toate aceste aspecte se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, justificând totodată şi sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, pe care Curtea îl apreciază ca îndestulător, neexistând prin urmare motive temeinice pentru a agrava sau a atenua sancţiunile aplicate acestui inculpat pentru faptele săvârşite.

În fine, în ce priveşte conţinutul pedepselor accesorii şi complementare, Curtea constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că, în raport cu circumstanţele cauzei, interzicerea drepturilor părinteşti şi a celui de a fi tutore sau curator ar reprezenta o ingerinţă nejustificată în exercitarea dreptului inculpatului la viaţă privată şi de familie.

8.2. În recursul inculpatului

a). cu referire la greşita reţinere a infracţiunilor de trafic de persoane şi de minori, Curtea constată că această critică se suprapune pe de o parte, evident, în sens contrar, cu primul motiv de recurs al Parchetului (a se vedea anterior pct. 8.1. lit. a)), iar pe de altă parte cu critica formulată de inculpatul C., în propria cale de atac (a se vedea anterior pct. 1.2. lit. a)).

În acest context, Curtea face trimitere la aceleaşi mijloace de probă menţionate cu ocazia analizei recursului inculpatului C., în condiţiile în care declaraţiile victimelor celor două infracţiuni şi ale martorilor sus-arătaţi se referă deopotrivă la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii Ş. şi C.

Prin urmare, considerentele acolo arătate justifică reţinerea în sarcina inculpatului Ş. a infracţiunilor de trafic de persoane şi minori, iar nu a celei de proxenetism aşa cum a solicitat inculpatul prin motivele de recurs şi notele de şedinţă.

b). referitor la greşita individualizare a pedepselor, această problemă a fost tratată unitar cu ocazia analizei recursului declarat de Parchet (a se vedea anterior pct. 8.1. litera b)), aşa încât nu se impun considerente suplimentare.

9. Având în vedere toate cele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză, obligându-i pe recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Va constata că recurentul intimat inculpat P.C.O. este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Alba lulia şi de recurenţii intimaţi inculpaţi P.C.O., C.V.B., M.D., P.C., S.M., Ş.V., C.C.Ş. şi C.I. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată că recurentul intimat inculpat P.C.O. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi P.C.O., C.V.B., M.D., P.C., S.M., Ş.V. şi C.I. la plata sumei de câte 1.100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul intimat inculpat C.C.Ş. la plata sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1350/2011. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 3647/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 693/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 693/2011. Penal