ICCJ. Decizia nr. 521/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 521/2012

Dosar nr.826/44/2011

Şedinţa publică din 22 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 361 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului P.Ş. din infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În noua încadrare juridică a condamnat pe inculpatul P.Ş., fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din luna septembrie 2010.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din 30 decembrie 2007; parte vătămată B.G.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani, sporită la 9 (nouă) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani.

A condamnat pe inculpatul C.P., fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din luna septembrie 2010.

A condamnat pe inculpatul Ţ.N., fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi la o pedeapsă de 9 (nouă) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din luna septembrie 2010.

Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat celor trei inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpatul P.Ş. de la 05 octombrie 2010 la zi;

- pentru inculpaţii C.P. şi Ţ.N. de la 03 octombrie 2010 la zi.

A constatat că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă.

A respins ca tardiv formulată acţiunea civilă promovată de părţile vătămate O.V. şi O.V.C., domiciliaţi în Comuna Voineşti.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J).

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţă inculpaţilor că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.590 lei.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii:

- C.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen.;

- Ţ.N., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- P.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina primilor doi că, în luna septembrie 2010, în jurul datei de 22 sau 23 septembrie 2010, la o stână, concomitent, au aplicat lovituri repetate victimei O.I. cu corpuri/mijloace contondente peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei.

În sarcina inculpatului P.Ş. s-a reţinut că la sfârşitul lunii septembrie 2010, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de omor de către inculpaţii C.P. şi Ţ.N. (victimă O.I. a fost cioban la stâna sa), i-a ajutat pe aceştia pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală în ceea ce priveşte prezentarea la organele de urmărire penală, declaraţiile pe care le-ar putea da, transportarea victimei din zona comiterii faptei şi lăsarea acesteia, în stare gravă, pe un drum din mun. Bârlad.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 30 decembrie 2007, a aplicat lovituri cu pumnul şi a asmuţit câinii pe partea vătămată B.G., cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul P.Ş. este crescător de animale şi de o lungă perioadă de timp, avea o stână. De-a lungul timpului, la această stână au fost angajate diverse persoane în calitate de ciobani care, din cauza tratamentului aplicat şi condiţiilor inumane de lucru, au fugit şi au abandonat stâna. Singurii care lucrau de cel mai mult timp la stâna inculpatului (aproximativ 8 ani) erau inculpatul C.P. şi concubina acestuia, martora OG Tocmai pentru că cei doi nu aveau o locuinţă a lor şi au devenit dependenţi de inculpatul P.Ş., inculpatul C.P. devenise omul de încredere şi „bun la toate" al patronului stânei.

Pentru a le crea dependenţa de el, inculpatul P.Ş. nu le plătea salariile inculpatului C.P. şi martorei OG, făcându-i să creadă că, după ce va desfiinţa stâna, le va cumpăra o casă cu banii reprezentând contravaloarea muncii lor.

Întrucât condiţiile de muncă la stâna nu erau tocmai umane, inculpatul P.Ş. a început să caute forţă de muncă pe raza altor judeţe, inclusiv judeţul Vaslui. Aici, prin intermediul martorului M.M., inculpatul P.Ş. a identificat în cursul lunii august 2010, cel mai probabil în jurul datei de 23 august 2010, persoane care să fie dispuse să muncească ca şi ciobani.

Astfel, în jurul datei de 23 august 2010, inculpatul P.Ş. împreună cu fiul său, P.C. şi martorul I.Ş., s-au deplasat pe raza comunei Voineşti. Cu ajutorul martorului M.M., au fost găsiţi victima O.I. (în vârstă de 67 ani) şi martorii C.C. şi J.D.

Cele trei persoane aveau la momentul acela datorii la diverse magazine de pe raza comunei. După ce inculpatul le-a achitat datoriile, cu promisiunea din partea victimei şi a martorilor să muncească în schimbul banilor, cei trei (victima şi martorii) au fost duşi la stână.

Dintre aceştia, doar martorul J.D. îşi luase bagaj, haine şi încălţăminte şi niciunul dintre ei nu cunoştea exact locaţia stânei.

La stână au ajuns pe parcursul nopţii şi încă din acel moment, victima şi martorii au fost trimişi cu oile, la schimb sau împreună cu martorul B.I. şi cu inculpaţii C.P. şi Ţ.N. De regulă, turmele de oi şi cârlani se păşteau şi noaptea astfel că, ciobanii care înnoptau pe câmp, aveau asupra lor şi câte o pătură.

Victima O.I. era o persoană în vârstă, neşcolarizată şi cu probleme de sănătate, împrejurări care îi determinau încetineala în muncă, pierderea animalelor, rătăcirea lor. Situaţiile de acest gen erau de natură să-l enerveze atât pe patron, inculpatul P.Ş. cât şi pe inculpatul C.P., direct răspunzător de ceilalţi ciobani.

Victima şi-a manifestat faţă de ceilalţi ciobani dorinţa de a pleca de la stână, de a merge acasă, însă aceasta nu ştia nici măcar unde se află şi pe unde ar trebuie să meargă către gară. Solicitarea sa de a merge acasă nu avea cum să fie luată în seamă de către inculpaţi pentru că, în accepţiunea lor, victima ar fi trebuit să muncească cel puţin o lună pentru suma de 450 lei pe care i-ar fi dat-o inculpatul P.Ş. la momentul plecării din localitatea de domiciliu.

Cu excepţia inculpatului C.P., fiecare dintre ceilalţi ciobani au avut de-a lungul timpului de suportat „corecţiile" pe care le aplica inculpatul P.Ş. în cazul în care aceştia nu-şi făceau treburile cum ar fi dorit. Chiar şi martora OG (concubina inculpatului C.P.) a fugit cel puţin o dată de la stână, situaţie în care a fost căutată de inculpatul P.Ş. şi găsită de inculpatul C.P. şi adusă cu forţa înapoi. O situaţie similară este relevată de martorul A.S. care a precizat că, după ce a refuzat să mai muncească la stâna inculpatului P.Ş., deşi socotelile între cei doi erau încheiate, inculpatul P.Ş., însoţit de alţi trei bărbaţi, înarmaţi cu bâte, au venit la locuinţa sa, pe timp de noapte, au încercat să-l determine să se întoarcă la stână, i-au lovit câinele iar la plecare, inculpatul P.Ş. l-a asigurat că lucrurile n-or să rămână aşa.

Victima O.I. a lucrat o perioadă la cârd cu inculpatul C.P. care, pe motiv că se mişca prea încet, că rupea cârdul şi pierdea animale, o lovea cu pumnii sau cu palmele ori cu vergeaua în diferite zone ale corpului. Din această cauză, în condiţiile în care situaţia era cunoscută de toţi cei de la stână, inclusiv de către inculpatul P.Ş., victima a fost schimbată pe cârd cu inculpatul Ţ.N., care însă şi acesta i-a aplicat lovituri cu varga peste corp.

În jurul datei de 19 sau 20 septembrie 2010, inculpatul Ţ.N. a fost văzut de către inculpatul C.P. când îi aplica victimei lovituri cu ghioaga în zona capului. În acea împrejurare, inculpatul C.P. a intervenit pentru oprirea agresiunii.

În aceste condiţii, în ultima perioadă de timp, victima a fost mutată pe cârd din nou cu inculpatul C.P.

La data de 22 sau 23 septembrie 2010, inculpaţii C.P. şi Ţ.N. se aflau la stână împreună cu martorii OG, B.I. şi C.C. Din locul în care se afla, inculpatul C.P. a observat că victima O.I. scăpase oile în cultura de varză a unui vecin cu care inculpatul P.Ş. mai avusese conflicte.

În aceste împrejurări, inculpatul C.P. a luat un bici şi s-a îndreptat spre locul în care se afla victima, fiind urmat de inculpatul Ţ.N.

Ajunşi lângă victimă, ambii inculpaţi au început să o lovească peste corp, inclusiv în zona toraco-abdominală, inculpatul C.P. cu palmele, pumnii şi biciul, iar inculpatul Ţ.N. cu picioarele.

Urmare loviturilor aplicate de inculpaţi, victima a căzut la pământ, fără a putea schiţa vreun gest de apărare. Cei doi inculpaţi au lăsat-o pe victimă în locul în care căzuse şi au început să mâne oile din cultura cu varză. Apoi, cei doi s-au întors la stână pentru a continua mulsul oilor, loc din care aveau vizibilitatea spre zona unde era victima.

După aproximativ o oră, inculpatul C.P. a sesizat că victima a încercat să se ridice de la pământ, a reuşit pentru scurt timp să o facă, după care a căzut din nou. După un timp, văzând că nu s-a mai ridicat, inculpaţii C.P. şi Ţ.N. au mers la victimă, au ridicat-o din locul în care căzuse şi, pentru că aceasta nu se putea deplasa, inculpatul C.P. l-a trimis pe inculpatul Ţ.N. să aducă căruţa de la stână.

După ce a fost adusă căruţa, inculpaţii au schimbat-o pe victimă de haine, iar apoi au aşezat-o în coşul căruţei. Este foarte posibil ca gâtul victimei să fi fost comprimat fie în momentul în care inculpaţii i-au schimbat hainele, fie în momentul în care au ridicat-o şi au urcat-o în căruţă. Apoi, cei doi au dus victima şi au aşezat-o pe pat.

În momentul în care au revenit la stână cu victima, inculpatul C.P. le-a spus martorilor B.I., C.C. şi OG că au bătut-o pe victimă.

În următoarele zile starea victimei s-a agravat, nu s-a mai ridicat din pat, nu mai vorbea şi respira greu. În această situaţie, la data de 29 septembrie 2010, inculpatul C.P. l-a sunat pe inculpatul P.Ş. şi i-a spus că victima este în stare gravă şi l-a chemat la stână ca să o ia pe aceasta şi să o ducă acasă că „altfel moare".

În seara aceleiaşi zile, inculpatul P.Ş. s-a deplasat la stână împreună cu fiul său, C. Inculpatul a realizat starea în care se afla victima, cu atât mai mult cu cât inculpatul C.P. i-a povestit cum a ajuns victima în acea stare. Inculpatul P.Ş. era la curent atât cu starea de neputinţă datorată vârstei victimei cât şi cu agresiunile la care aceasta era supusă de către ciobanii săi, inculpaţii C.P. şi Ţ.N.

Pentru ca victima să nu fie găsită la stâna sa, având în vedere că începând cu anul 2007, stâna la care era patron a făcut obiectul unor anchete care vizau împrejurările şi condiţiile în care au decedat alţi doi ciobani, inculpatul P.Ş. a hotărât să o transporte pe victimă de acolo, în condiţiile în care a ştiut că starea gravă în care se afla aceasta se datora agresiunilor exercitate de inculpaţii C.P. şi Ţ.N.

Inculpatul C.P. şi concubina acestuia, martora OG, au învelit victima cu o pătură şi au dus-o la maşina inculpatului P.Ş., fiind aşezată pe bancheta din spate. Apoi, inculpatul P.Ş. s-a deplasat înspre municipiul Bârlad, unde a ajuns după lăsarea întunericului.

Aici a abandonat victima pe marginea drumului, undeva la intrarea în municipiu, lângă o cale ferată. Victima a fost lăsată în acel loc fără acte de identitate, în hainele în care era îmbrăcată, având lângă ea pătura cu care fusese învelită de la stână.

În dimineaţa zilei de joi, 30 septembrie 2010, în jurul orei 06:30 - 06:50, în timp ce se deplasau pe str. Trestiana din municipiul Bârlad cu maşina de serviciu, pe direcţia comuna Griviţa, pe partea stângă a sensului de mers, martorii D.C. şi L.C. au observat-o pe victimă, întinsă la pământ.

Martorul L.C. a coborât din autoturism şi s-a apropiat de victimă, moment în care aceasta a mişcat piciorul stâng, care era desculţ. Martorul a observat că victima era încălţată cu cizme din cauciuc dar cizma de la piciorul stâng era lângă ea, era îmbrăcată cu pantaloni de trening şi avea capul descoperit, iar imediat lângă victimă se afla o pătură de culoare crem, strânsă, mototolită. Victima era poziţionată între carosabil şi trotuar, pe spaţiul verde din faţa unei societăţi comerciale. În aceste condiţii, cei doi martori au sunat la 112, victima fiind transportată iniţial la Spitalul Municipiului Bârlad iar apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi unde, la data de 01 octombrie 2010, ora 03:20 a decedat.

În data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.Ş. s-a deplasat pe raza municipiului Iaşi, pentru a-l vizita la spital pe prietenul său, martorul I.M., ocazie cu care, cel mai probabil, s-a interesat şi de starea victimei. Când a revenit la stână, inculpatul P.Ş. le-a spus inculpaţilor Ţ.N. şi C.P. că este foarte posibil ca victima să moară deoarece starea acesteia este gravă.

Realizând că va fi vizitat de organele de urmărire penală şi că se va demara o anchetă cu privire la condiţiile şi împrejurările în care a murit victima O.I., inculpatul P.Ş. a început să „traseze sarcini" celor prezenţi la stână.

Astfel, a stabilit cu inculpaţii C.P. şi Ţ.N. ca, atunci când vor fi audiaţi, să susţină că victima a căzut într-un şanţ cu apă, fiind în stare avansată de ebrietate şi că după ce şi-a revenit a plecat pur şi simplu de la stână.

În prima declaraţie olografă dată de inculpatul P.Ş. la data de 02 octombrie 2010, acesta a precizat că victima O.I. a plecat de la stână fără să anunţe pe cineva, în jurul datei de 27 sau 28 septembrie 2010. Aceeaşi variantă, a căderii într-un canal cu apă şi a plecării victimei fără să anunţe pe nimeni, în condiţiile în care aceasta nu ştia nici măcar cum să ajungă într-un loc de unde să poată lua un mijloc de transport pentru a se deplasa acasă, a fost susţinută, pentru scurt timp şi de către celelalte persoane prezente la stână.

În condiţiile în care, în perioada 01 - 03 octombrie 2010, activităţile de urmărire penală s-au intensificat la locaţiile aparţinând inculpatului P.Ş., acesta a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca organele de urmărire penală să nu-i identifice şi să nu-i depisteze în vederea audierii pe martorii P.I., J.D. şi C.C., consăteni cu victima, persoane care ar fi putut să releve adevărul în condiţiile în care erau „legaţi" de victimă.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei O.I. au rezultat următoarele:

- moartea victimei a fost violentă;

- ea s-a datorat unui politraumatism cu comă cerebrală consecutiv hemoragiei subarahnoidiană în pânză, hematomului intracerebral cu zonă de contuzie perilezională, edem dur cerebral cu angajare amigdaliană şi insuficienţei respiratorii consecutive fracturilor costale multiple, pneumotoraxului drept şi comprimării gâtului, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie hipostatică;

- leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiecte şi corpuri contondente (pumn, picior, par, scândură, etc.) şi comprimarea gâtului cu obiect moale (fular, guler de cămaşă, etc.);

- leziunile pot data de circa 6-7 zile anterior decesului;

- între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate;

- în momentul morţii sângele nu conţinea alcool;

- sângele victimei aparţine grupei sanguine B III;

- moartea datează din 01 octombrie 2010.

Partea civilă O.V.C., fiul victimei a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă de bani pe care o va preciza la instanţa de judecată.

La începutul lunii decembrie 2007, partea vătămată B.G., director la SC A. SRL, a fost anunţată în mai multe rânduri de diverse persoane că, pe terenurile societăţii cultivate cu orz, pasc oile ciobanii inculpatului P.Ş. Ca urmare a acestor sesizări repetate, partea vătămată B.G. a dispus efectuarea unor expertize tehnice agricole de către specialişti independenţi.

După stabilirea distrugerilor, partea vătămată B.G. a formulat plângere pentru infracţiunea de distrugere, indicând ca şi autori ai distrugerilor culturilor pe inculpatul P.Ş. şi ciobanii acestuia.

Pentru că probarea infracţiunii de distrugere era destul de dificilă şi pentru a-i descuraja pe ciobanii inculpatului P.Ş., în zilele următoare, partea vătămată trimitea periodic angajaţi de-ai săi pentru a verifica culturile.

Astfel, la data de 30 decembrie 2007, în jurul orelor 12:00, partea vătămată B.G. l-a trimis pe martorul H.C., cu tractorul, să verifice culturile. În jurul orelor 13:00, martorul a sunat-o pe partea vătămată B.G. şi i-a adus la cunoştinţă că, în culturile de rapiţă situate în tarlaua 2, se găseşte o turmă de oi cu doi ciobani. Pentru a putea să-i prindă în flagrant, partea vătămată i-a spus martorului să nu intervină şi să o aştepte.

În timp ce se deplasa spre poligon, partea vătămată s-a intersectat cu autoturismul condus de inculpatul P.Ş. Ajuns în zona terenurilor cultivate cu rapiţă, partea vătămată B.G. s-a deplasat împreună cu martorul H.C. cât mai aproape de turma de oi, moment din care partea vătămată a început să filmeze şi să facă fotografii. În acelaşi timp, partea vătămată a început să reproşeze ciobanilor, martorii C.P. şi V.C., că pasc oile în culturile cu rapiţă şi că distrugerile vor fi suportate de patronul lor.

În timpul acestor discuţii, inculpatul P.Ş. se afla la o distanţă de aproximativ 50-100 metri de ciobani. Când a văzut că partea vătămată fotografiază ciobanii şi turma de oi, inculpatul s-a repezit înspre partea vătămată cu o bâtă de bassball în mână, reproşându-i martorului C.P. că stă degeaba şi că nu asmute câinii pe partea vătămată.

În aceste condiţii, partea vătămată s-a întors înspre tractor pentru a evita o discuţie contradictorie cu inculpatul. Din urma sa, inculpatul s-a repezit în fugă la partea vătămată, a ajuns-o din urmă, a lovit-o cu pumnul în zona feţei, din lovitură partea vătămată căzând la pământ.

În cădere fiind, partea vătămată a mai fost lovită o dată de către inculpat, cu pumnul în zona spatelui, după care a asmuţit câinii pe partea vătămată. Aceasta a reuşit să scape cu fuga şi, înainte de a urca în tractor, l-a auzit pe inculpat ameninţând cu moartea.

După ce partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpatului P.Ş. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, acesta din urmă i-a solicitat părţii vătămată să-şi retragă plângerea.

Din certificatul medico-legal întocmit cu ocazia examinării părţii vătămate, au rezultat următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur cu suprafaţa neregulată şi prin comprimare între arcadele dentare (muşcătură de câine);

- leziunile pot data din 30 decembrie 2007;

- necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.

Partea vătămată B.G. a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Audiaţi fiind cu respectarea garanţiilor procesuale, în cursul urmăririi penale inculpaţii au avut atitudini procesuale diferite.

Astfel, inculpatul C.P. a recunoscut comiterea infracţiunii şi a relevat şi contribuţia inculpatului Ţ.N., care nu a recunoscut că ar fi agresat-o în mod grav pe victimă.

Inculpatul C.P. a precizat că în jurul datei de 22 - 23 septembrie 2010, în timp ce se aflau la stână, a observat că victima era cât pe ce să scape oile în cultura cu varză a unui vecin; în aceste împrejurări, a luat biciul şi s-a îndreptat către victimă, urmat fiind de inculpatul Ţ.N.; inculpatul C.P. recunoaşte că a lovit-o pe victimă peste picioare cu biciul şi cu palmele peste cap, aceasta căzând la pământ; în aceleaşi împrejurări, inculpatul Ţ.N. a lovit-o şi el pe victimă cu picioarele în zona coastelor, în partea din faţă a toracelui; din cauza loviturilor primite, victima O.I. a rămas căzută la pământ; cei doi inculpaţi au adunat şi mânat oile, lăsând-o pe victima O.I. la pământ; după aproximativ o oră, victima s-ar fi ridicat, însă a căzut din nou la pământ; în aceste condiţii, inculpaţii au mers la ea şi au încercat să o ridice dar pentru că bătrânul nu mai putea merge şi era distanţă mare până la stână, inculpatul Ţ.N. a mers la stână să aducă căruţa;

Inculpatul C.P. a mai precizat că au schimbat-o de haine pe victimă, au aşezat-o în coşul căruţei şi au dus-o la stână; când au dat-o jos din căruţă, inculpaţii au observat că victima sângera la nas; inculpatul a mai precizat că, înainte cu vreo 3-4 zile de această agresiune, inculpatul Ţ.N. a lovit-o pe victima O.I. cu o ghioagă în zona capului şi cu picioarele în stomac de mai multe ori, bătrânul fiind căzut la pământ; inculpatul a susţinut că atunci a strigat la inculpatul Ţ.N. să nu mai lovească şi că, tot atunci, ar fi observat că victima avea rană în creştetul capului şi sângera.

La rândul său, inculpatul Ţ.N. a precizat că la aproximativ patru zile după venirea la stână a victimei, pentru că scăpase nişte cârlani şi se mişca mai greu, a lovit-o pe victima O.I. cu o nuia – vergea, peste fund şi nu în alte zone ale corpului; inculpatul a susţinut în schimb că, spre deosebire de el, inculpatul C.P. a bătut-o în repetate rânduri pe victimă deoarece munceau împreună pe cârd iar C.P. nu era mulţumit de munca pe care o făcea bătrânul;

Inculpatul Ţ.N. a precizat că inculpatul C.P. o bătea în fiecare zi pe victimă. A mai susţinut acest inculpat că, în jurul datei de 22 - 23 septembrie 2010, în timp ce mulgeau oile la stână, pentru că victima era pe punctul de a scăpa oile într-o cultură de varză, inculpatul C.P. a fugit spre locul în care se afla victima, singur, şi după aproximativ o jumătate de oră, o oră, a revenit spunând „l-am lăsat jos pe moş, l-am umplut de sânge" şi a mai zis că nu se va lasă până nu-l omoară pe bătrân în acea seară;

Inculpatul Ţ.N. nu a recunoscut că ar fi avut vreo contribuţie la agresarea victimei, conturând doar acţiunea agresivă a inculpatului C.P.

Împrejurările şi condiţiile în care ambii inculpaţi au agresat-o în mod grav pe victima O.I. sunt relatate de către martorii B.I., OG, C.C., J.D. şi P.I.

Pe parcursul urmăririi penale, nici inculpatul P.Ş. nu a recunoscut comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Astfel, în prima declaraţie olografă consemnată personal de inculpat la data de 02 octombrie 2010, acesta a precizat că în luna august 2010, cu ajutorul unui bărbat din municipiul Bârlad, a găsit trei persoane, printre care şi victima, care au acceptat să meargă să muncească la stâna sa, ca şi ciobani. Despre victima O.I., inculpatul a precizat că i-ar fi plătit anticipat suma de 5 milioane lei şi că în jurul datei de 23 septembrie 2010 sau 24 septembrie 2010, victima a abandonat pur şi simplu cârdul de animale şi respectiv stâna, fără să ştie unde anume a plecat.

Realizând că data indicată (23 sau 24 septembrie 2010) ar putea să creeze şi mai mari suspiciuni, inculpatul a revenit şi a susţinut că victima ar fi abandonat stâna în jurul datei de 27 sau 28 septembrie 2010. Inculpatul a mai precizat că la data de 30 septembrie 2010, împreună cu rude de-ale sale, a mers în municipiul Iaşi, la spital, în vizită la un prieten, I.M., fără a se abate din drumul său din municipiul Galaţi spre municipiul Iaşi şi retur.

A mai menţionat inculpatul că nu a lovit niciodată pe vreunul dintre angajaţii săi, sub nici un motiv şi nici nu i s-a plâns vreun angajat că a fost supus agresiunilor fizice de către inculpatul C.P.

În aceeaşi declaraţie inculpatul a menţionat că, în urmă cu o săptămână şi jumătate – două săptămâni (deci pe 20-25 septembrie 2010), inculpatul C.P. i-ar fi povestit că victima O.I. ar fi căzut într-un canal de irigaţii de unde chiar inculpatul C.P. l-ar fi scos, iar la o zi sau două după această întâmplare, victima ar fi abandonat stâna.

În declaraţia dată în calitate de învinuit, în prezenţa avocatului ales, la data de 05 octombrie 2010, inculpatul a precizat că victima O.I. nu i s-a plâns niciodată că ar fi fost bătută de vreunul dintre ceilalţi ciobani şi nici nu a sesizat vreodată ca aceasta să prezinte urme de lovituri; de asemenea, a mai precizat inculpatul că victima nu i-a spus niciodată că ar vrea să plece acasă dar că îl tot întreba cât timp ar trebui să muncească pentru banii pe care-i dăduse când l-a luat din comuna Voineşti, 450 lei; de altfel cu privire la aceşti bani, din declaraţia martorului D.C. (persoană la care victima avea o datorie de 250 lei) rezultă că, în ziua plecării din comuna Voineşti, victima a achitat datoria din pensie, ocazie cu care martorul i-a şi restituit buletinul de identitate.

A mai susţinut inculpatul P.Ş. că în săptămâna 20-27 septembrie 2010 a fost la stâna din baltă cam la două zile şi că nu a sesizat să fie ceva în neregulă; în aceea săptămână nu ar fi văzut-o deloc pe victima O.I. şi nici inculpatul C.P. nu i-ar fi povestit nimic despre aceasta;

Inculpatul a susţinut că la data de 27 septembrie 2010 sau 29 septembrie 2010, a fost sunat de inculpatul C.P. care i-a spus că moşului (victima O.I.) îi este rău; l-ar fi întrebat de ce îi este rău iar inculpatul C.P. i-a zis că bătrânul ar fi căzut în canalul cu apă, că ar avea hainele ude şi că ar vrea să plece acasă.

Inculpatul P.Ş. a ţinut să insiste asupra faptului că inculpatul C.P. nu i-a spus că moşul ar fi în stare gravă ci doar că îi este rău iar inculpatul ar fi trebuit să vină să-l ducă acasă, la dorinţa victimei.

Acest inculpat este contrazis de către ceilalţi doi inculpaţi şi de către martorii – angajaţi la stâna sa, în sensul că ideea de a susţine că victima a căzut într-un canal cu apă şi că era relativ în regulă a aparţinut exclusiv inculpatului P.Ş. şi tot el este cel care i-a determinat pe ceilalţi să declare acest lucru. Inculpatul a mai precizat că, în momentul în care a ajuns la stână, a observat că victima era vânătă în zona ochiului drept şi că avea haine uscate pe el; nu ar fi purtat alte discuţii cu bătrânul care, de altfel, s-a ridicat singur din pat, s-a încălţat singur cu nişte cizme din cauciuc şi a mers, fără să fie ajutat, la maşina; inculpatul insistă în a susţine că victima era în regulă, nu se plângea de nimic şi că, la intrarea în municipiul Bârlad, în apropierea fostului punct de control a poliţiei, lângă linia de cale ferată, bătrânul a coborât singur spunând că va lua o ocazie spre comuna Voineşti.

A mai susţinut inculpatul P.Ş. că a dat victimei suma de 200 lei, că a lăsat-o acolo pe picioarele ei şi că bătrânul i-ar fi spus că dacă nu găseşte „o ocazie", se va duce să doarmă la fiica sa în mun. Bârlad.

Afirmaţiile inculpatului sunt însă pe deplin contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, la data de 29 septembrie 2010, victima O.I. se afla în stare comatoasă, nu mai comunica, nu se mai mişca, toate manifestările sale fiind de natură să contureze starea gravă în care se afla, nemaivorbind de faptul că leziunile erau vizibile pe cap, corp şi membre.

La data de 29 septembrie 2010, pentru a nu fi găsită la stâna sa şi pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală, inculpatul P.Ş. a hotărât nu să o ducă la spital sau să anunţe salvarea, aşa cum ar fi fost firesc şi uman, ci să o transporte undeva în apropierea mun. Bârlad şi să o lase pe drum, în starea în care se afla.

Asupra victimei O.I., în locul în care a fost găsită, nu numai că nu s-a găsit suma de 200 lei, pe care i-ar fi dat-o inculpatul la coborârea din autoturism, ci s-a găsit pătura de care se mai folosea victima când dormea pe câmp şi cu care aceasta a fost transportată în maşină.

În perioada următoare, inculpatul P.Ş. a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru împiedicarea bunei desfăşurări a anchetei. A înţeles să nu permită accesul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare la stâna sa de pe baltă, sub pretextul că fiul său ar fi fost jignit şi ameninţat de organele de poliţie. Pe parcursul cercetărilor desfăşurate la faţa locului, după ce în prealabil le-a spus angajaţilor săi ce anume să declare, şi-a luat toate măsurile necesare pentru ca organele de urmărire penală să nu-i găsească la stână pe ciobanii consăteni cu victima, persoane care în accepţiunea sa, ar fi putut să spună adevărul, dată fiind apropierea lor cu victima.

La una din deplasările organelor de urmărire penală, inculpatul a trasat sarcina inculpatului C.P. de a-l trimite pe martorul C.C. să se ascundă cât sunt la stână maşinile poliţiei, lucru pe care martorul l-a şi făcut. Profitând însă de acest prilej, martorul a fugit de la stână şi s-a deplasat spre domiciliul său din comuna Voineşti, jud. Vaslui, fiind identificat ulterior şi audiat.

Fiecare dintre martorii J.D., C.C. şi P.I. au dat amănunte despre tratamentul pe care-l aplicau la stână inculpatul P.Ş. şi ciobanul său „de suflet", inculpatul C.P., iar afirmaţiile acestora sunt confirmate şi de rapoartele de constatare medico-legală întocmite în cauză.

Situaţia de fapt expusă mai sus şi vinovăţia celor trei inculpaţi sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de sesizare a infracţiunii;

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului;

- schiţa locului faptei şi planşele fotografice efectuate la cercetarea la faţa locului;

- raportul de constatare medico-legală, copia foii de observaţie a victimei O.I.;

- raportul medico-legală de necropsie şi planşa fotografică autopsie;

- declaraţia părţii vătămate O.V.C.;

- declaraţia părţii vătămate B.G.;

- certificatul medico-legal pentru partea vătămată B.G.;

- declaraţiile martorilor P.I., J.D., OG, A.S., C.C., B.R., B.I., D.C., L.C., H.C., H.M., P.V., R.I.I. şi I.Ş.;

- declaraţiile inculpaţilor.

În faza de cercetare judecătorească, la termenul din 01 aprilie 2011, până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv până la citirea rechizitoriului, toţi cei trei inculpaţi au declarat că recunosc săvârşirea infracţiunilor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În raport de dispoziţiile art. 320¹ din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi faţă de manifestarea de voinţă a inculpaţilor, în cauză, judecata va avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La acelaşi termen de judecată, inculpaţii C.P., Ţ.N. şi P.Ş. s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen, precizând că înţeleg să nu dea declaraţii în faţa instanţei de judecată.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpaţilor C.P. şi Ţ.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Această cerere nu va putea fi primită, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen, se săvârşeşte cu praeterintenţie, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi culpă în ceea ce priveşte rezultatul produs (moartea victimei), spre deosebire de infracţiunea de omor, care se comite numai cu intenţie directă sau indirectă.

Or, la stabilirea intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se au în vedere, între altele, obiectul vulnerabil folosit, zona spre care au fost îndreptate şi exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora, precum şi gravitatea leziunilor cauzate.

În speţă, victima era o persoană în vârstă (67 de ani), cu probleme de sănătate (nu vedea bine şi se mişca greu), iar inculpaţii C.P. şi Ţ.N. sunt în putere, având vârsta de 41, respectiv 34 de ani.

Cei doi au aplicat victimei multiple lovituri, în diferite zone ale corpului, inclusiv în zona toraco-abdominală, inculpatul C.P. cu palmele, pumnii şi biciul, iar inculpatul Ţ.N. cu picioarele.

Urmare a loviturilor primite victima a căzut la pământ, fără a putea schiţa vreun gest de apărare, fiind lăsată în câmp, iar după aproximativ o oră, văzând că aceasta nu se mai mişcă, inculpaţii au transportat victima cu căruţa la stână, după ce au schimbat-o de haine şi au urcat-o în coşul căruţei.

Ulterior, starea acesteia s-a agravat, în sensul că nu s-a mai ridicat din patul în care cei doi au aşezat-o, nu mai vorbea şi respira greu.

Intensitatea loviturilor a fost deosebită având în vedere că din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism cu comă cerebrală consecutiv hemoragiei subarahnoidiană în pânză, hematomului intracerebral cu zonă de contuzie perilezională, edem dur cerebral cu angajare amigdaliană şi insuficienţei respiratorii consecutive fracturilor costale multiple, pneumotoraxului drept şi comprimării gâtului, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie hipostatică.

Este semnificativ că prin acest act se concluzionează că leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiecte şi corpuri contondente (pumn, picior, par, scândură, etc.) şi comprimării gâtului cu obiect moale (fular, guler de cămaşă, etc.) şi că între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Prin urmare, în drept, fapta celor doi inculpaţi, C.P. şi Ţ.N., care, în luna septembrie 2010 (în jurul datei de 22 sau 23), la o stână, au aplicat concomitent lovituri repetate victimei O.I., cu corpuri/mijloace contondente peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.

Modul în care inculpaţii au săvârşit fapta evidenţiază intenţia indirectă de a ucide, specifică infracţiunii de omor şi nu existenţa intenţiei depăşite, ce caracterizează infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.Ş., care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen, la termenul de judecată din 01 aprilie 2011, tribunalul a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (6) din Legea nr. 202/2010, în sensul că a pus în discuţia participanţilor procesuali, în baza art. 334 C. proc. pen, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestui inculpat, din infracţiunea de favorizare a infractorului, în complicitate la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 26 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) C. pen, acordând un nou termen, la solicitarea apărătorilor inculpatului, pentru pregătirea apărării.

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod special din declaraţiile martorilor P.I., J.D., C.C. şi OG rezultă că inculpatul P.Ş. are o fire violentă şi deseori îi lovea cu ghioaga pe ciobanii de care era nemulţumit de munca pe care o prestau.

Din modul în care inculpatul P.Ş. a acţionat în momentul în care a fost anunţat la data de 29 septembrie 2010 de către omul său de încredere, (inculpatul C.P.) că victima O.I. se află în stare gravă şi l-a chemat la stână pentru a-l lua pe bătrân şi a-l duce acasă că „altfel moare", se apreciază că fapta acestuia nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

Astfel, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi însuşit în totalitate de către inculpat, atestă că în seara de 29 septembrie 2010, după ce a fost anunţat de către inculpatul C.P. despre starea gravă a victimei, inculpatul P.Ş. s-a deplasat la stână împreună cu fiul său, C.

Aici, l-a văzut pe bătrân care avea leziuni vizibile în mai multe zone ale corpului, inclusiv în zona capului, era în stare de inconştienţă, îi curgea sânge din nas şi din gură, astfel că inculpatul şi-a putut da seama de starea gravă în care se afla victima, cu atât mai mult cu cât inculpatul C.P. i-a povestit cum a ajuns victima în acea stare.

De altfel, inculpatul P.Ş. era la curent atât cu starea de neputinţă a victimei, datorată vârstei acesteia şi problemelor de sănătate pe care le avea, cât şi cu agresiunile la care aceasta era supusă de către ciobanii săi, inculpaţii C.P. şi Ţ.N.

În împrejurările arătate, inculpatul P.Ş. a hotărât să o transporte pe victimă de la stâna sa, pentru ca aceasta să nu fie găsită în acest loc, având în vedere că începând cu anul 2007, stâna la care inculpatul era patron a făcut obiectul unor anchete care vizau împrejurările şi condiţiile în care au decedat alţi doi ciobani.

Inculpatul C.P. şi concubina acestuia, martora OG, au învelit victima cu o pătură şi au dus-o la maşina inculpatului P.Ş., fiind aşezată pe bancheta din spate.

Apoi, inculpatul P.Ş. s-a deplasat înspre municipiul Bârlad, unde a ajuns după lăsarea întunericului şi l-a abandonat pe bătrân pe marginea drumului, undeva la intrarea în municipiu, lângă o cale ferată.

Victima a fost lăsată în acel loc fără acte de identitate în hainele în care era îmbrăcată, având lângă ea pătura cu care fusese învelită de la stână, iar în dimineaţa zilei de 30 septembrie 2010, în jurul orei 06:30 - 06:50, a fost observată de martorii D.C. şi L.C., care au anunţat serviciul de urgenţă 112.

Activitatea infracţională a inculpatului P.Ş. se circumscrie elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 26 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) C. pen şi nu de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen, condiţii în care se va face aplicarea art. 334 C. proc. pen.

Latura obiectivă a infracţiunii de omor, respectiv complicitate la omor, se poate realiza şi prin inacţiune, când se omite a se îndeplini un act la care era obligat.

În speţă, deşi inculpatul a observat că victima se simte rău şi se află în stare foarte gravă, a transportat-o în altă localitate şi a abandonat-o la marginea drumului şi nu a solicitat ajutor medical, acceptând prin inacţiunea sa moartea victimei.

Pe de altă parte, fapta aceluiaşi inculpat (P.Ş.) care, la data de 30 decembrie 2007, a aplicat lovituri cu pumnul şi a asmuţit câinii pe partea vătămată B.G., cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 320¹ din Legea nr. 202/2010, gradul de pericol social concret al infracţiunilor, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite, numărul infracţiunilor comise de fiecare inculpat, persoana şi conduita acestora pe parcursul întregului proces, existenţa ori inexistenţa antecedentelor penale.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii P.Ş., C.P. şi Ţ.N., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate, s-a invocat că, în condiţiile în care faptele au fost săvârşite de trei persoane împreună, prima instanţă trebuia să reţină în încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ce priveşte netemeinicia hotărârii de fond, s-a susţinut că pedepsele aplicate celor trei inculpaţi sunt prea mici în raport cu gravitatea faptelor săvârşite violenţele excesive de care toţi trei inculpaţii au dat dovadă, violenţe repetate în timp, avându-se în vedere vârsta şi starea de sănătate a victimei, lipsa de regret şi de omenie a inculpaţilor şi modalitatea în care în care au săvârşit fapta şi s-au comportat până când victima a decedat şi rezultatul produs.

S-a invocat că inculpaţii aveau de obicei un comportament violent faţă de cei pe care îi racolau şi îi aduceau să muncească, poate mai mult cu forţa sau profitând de situaţia acestora de a nu-şi putea plăti datoriile şi deşi au precizat în declaraţii că nu au urmărit uciderea victimei, totuşi cu intenţie indirectă au urmărit acest lucru, având în vedere numărul loviturilor, repetabilitatea acestora, modalitatea în care s-au comportat după ce partea vătămată a căzut la pat, lucru ce rezultă din toate probele administrate în cauză.

S-a invocat că partea vătămată a fost găsită pe raza localităţii Bârlad, în locul în care fusese abandonată o noapte, deşi se afla într-o stare foarte gravă şi fiind dusă la spital, s-a constatat că nu putea vorbi şi era confuză.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că partea vătămată era în aceeaşi poziţie în care fusese aruncată din maşină, desculţă la un picior, nefiind în stare să se mişte.

Potrivit concluziilor raportului medico de necropsie rezultă că victima avea foarte multe echimoze, plăgi contuze, excoriaţii pe tot corpul, tumefacţii, hemoragie, hematom, contuzie cerebrală, fracturi costale multiple, fractura sternului, etc. fiind într-o situaţie gravă.

Ceea ce relevă actele medicale, dar şi declaraţiile martorilor, sunt violenţele deosebite, duse la extrem, la care au recurs inculpaţii faţă de o persoană în vârstă, care nu putea să mai alerge ca un tânăr pentru a-şi desfăşura activitatea, lucru cunoscut de către inculpaţi.

S-a invocat declaraţiile martorului P.I. care a precizat că şi el a fost racolat, ca şi alţi mulţi martori, pentru a lucra la stâna inculpatului P.Ş. şi a arătat că era lovit de acesta cu ghioaga peste tot corpul, chiar şi în cap, nemulţumit de cum făcea treaba sau pentru că refuza să se ducă la furat, fiind bătut şi de ceilalţi doi ciobani. Cu privire la victimă, a arătat martorul că bătrânul tot întreba unde este gara şi i-a cerut inculpatului bani pentru a pleca acasă, însă acesta l-a lovit cu ghioaga peste cap şi spate, fiind bătut de toţi trei inculpaţii până l-au lăsat la pământ. Având în vedere declaraţiile martorilor, consideră că încadrarea juridică reţinută în faza de urmărire penală a fost „mai mult decât ofertantă" pentru inculpaţi, încadrare care, în final, a fost schimbată de instanţa de fond fiind aproape de cea legală.

S-a arătat că toţi trei inculpaţii au lovit victima în aceeaşi măsură şi, în acest sens, invocă declaraţia martorului J.D. din care rezultă că a fost trimis de inculpat la furat pe câmp, din culturile oamenilor şi dacă refuza, îl punea pe P. să-l bată.

S-a invocat declaraţia martorei OG, concubina unuia dintre inculpaţi, care, fiind audiată, a arătat că şi ea a fugit de la stână din cauza violenţilor inculpatului P.Ş. şi a mai arătat că ciobanii aduşi la stână erau bătuţi fără milă.

A mai arătat această martoră că a văzut când victima a fost bătută de către inculpaţii C.P. şi Ţ.N. în perioada 20-26 septembrie 2010 dar şi de Ţ.N., cu o bâtă în cap, iar după ce a căzut, C.P. l-a lovit cu picioarele.

În continuare, s-a arătat de către martoră că inculpatul P.Ş. aflând că victima nu se ocupă de oi a luat o bâtă şi l-a lovit peste tot corpul până ce acesta a căzut la pământ, făcându-i-se rău, iar starea de sănătate i s-a degradat de la o zi la alta, arătând că ciobanii îi schimbau hainele în fiecare zi, întrucât îi curtea sânge de la cap şi din gură şi l-au chemat pe patron, spunându-i să-l ducă pentru că s-ar putea să moară la stână.

S-a arătat că inculpatul P.Ş. le-a cerut să învelească victima într-o pătură şi să o ducă pe bancheta din spate a maşinii, contrar a ceea ce inculpatul a declarat la urmărirea penală că victima s-a sculat şi s-a îmbrăcat singură şic ă ar fi urcat de bunăvoie în maşină, fiind găsit a doua zi în poziţia în care fusese aruncat din maşină. Invocă declaraţia martorului C.C., care a arătat că inculpatul P.Ş. îi punea la muncă, nu le plătea, îi bătea şi îi ameninţa că-i omoară.

S-a solicitat a fi avute în vedere toate declaraţiile date în cauză care duc la concluzia că inculpaţii au dat dovadă de o violenţă extremă şi de lipsa oricărei urme de omenie faţă de victimă şi că toate loviturile pe care le aplicau cei doi inculpaţi le dădeau cu acceptul inculpatului P.Ş.

S-a susţinut că, fiind audiaţi, inculpaţii au încercat să arunce vina unul pe altul şi deşi victima se afla într-o stare extrem de gravă, inculpaţii nu au avut intenţia de a încerca o salvare în vreun fel a acesteia, în sensul de a chema salvarea pentru a-l duce la spital pentru a i se acorda ultimele îngrijiri medicale.

Inculpatul P.Ş. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate a susţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut că faptele săvârşite de el întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., încadrarea faptele săvârşite întrunind elementele constitutive al infracţiunii de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 183 C. pen.

A invocat că, sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acţiuni sau inacţiuni identice cu cele prin care se realizează infracţiunile de loviri sau alte violente, vătămare corporala si vătămare corporala gravă, dar care, în cazul celei dintâi, au ca urmare moarte victimei, fiind necesar ca între acestea si rezultatul produs sa existe legătura de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintentionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai grava produsa, moartea victimei, i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, făptuitorul îşi da seama si vrea să lovească victima sau sa-i producă o vătămare corporala, dar nu urmăreşte si nici nu accepta posibilitatea producerii morţii victimei, dar daca totuşi acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penală a subiectului decât dacă acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziţia subiectiva a culpei, fie în modalitatea uşurinţei, fie în modalitatea neglijentei.

Spre deosebire de această categorie de infracţiune, infracţiunea de omor nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art. 19 alin. (2) pct. 2 lit. a) şi b) C. pen. Or, tocmai intenţia de a ucide, sub forma intenţiei directe sau indirecte, dedusă dintr-un ansamblu de fapte, acte materiale, acţiuni/inacţiuni, împrejurări, circumstanţe, este aceea care deosebeşte infracţiunea de omor prevăzută de art. 174-176 C. pen. de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru a caracteriza elementul subiectiv al faptelor pe care inculpaţii apelanţi le-au realizat în mod concret, trebuie luate în considerare toate particularităţile acţiunilor pe care aceştia le-au întreprins precum şi situaţiile şi împrejurările anterioare, concomitente şi chiar subsecvente comiterii lor. Posibilitatea făptuitorului de a prevedea urmarea faptei sale nu se apreciază în raport cu o unitate de măsură abstractă, ci în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta.

A invocat că, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea şi rezultatul acesteia infirmă teza conform căreia inculpaţii ar fi urmărit şi ar fi acceptat producerea decesului victimei O.I.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că el nu a lovit-o pe victima O.I. şi că în cazul unei eventuale pluralităţi de contribuţii trebuie să se reliefeze însă legătura dintre ele, lanţul lor neîntrerupt, sau eventuala întrerupere prin intervenţia unui nou lanţ cauzal. A susţinut că acţiunile sale de a transporta victima şi a o lăsa la intrarea in Mun. Bârlad nu îmbracă forma unei contribuţii înlesnitoare, parte din lanţul cauzal declanşat de acţiunile coinculpaţilor şi cu atât mai puţin forma unei contribuţii esenţiale de natura să dea naştere unui nou lanţ cauzal ce-l întrerupe pe primul.

Mediul socio-profesional în care s-au derulat evenimentele este circumscris unui orizont limitat, în care „corecţia/impactul fizic este aproape cotidian. Nu şi tentaţia/intenţia de a ucide, ca mijloc de soluţionare a diferendelor. In mod repetat, chiar dacă au recurs la brutalităţi, atât Ţ.N. cât şi C.P. l-au luat pe bătrân pe lângă ei, împiedicând escaladarea violenţelor.

Când au realizat că victima nu revine la stână, s-au deplasat şi să-l aducă cu căruţa, sperând în remedierea situaţiei şi nicidecum nu au căutat suprimarea vieţii. De altfel, bătrânul O.I., după corecţiile aplicate concomitent de Ţ.N. şi C.P., a fost văzut mergând cu turma la păscut în zilele următoare agresiunii, în condiţiile în care, din păcate, starea sa s-a agravat/complicat prin instalarea bronhopneumoniei hipostatice.

A susţinut că el comis niciun act material şi nu a săvârşit nici o faptă prin care o faptă care, cu intenţie, să înlesnească în orice mod la săvârşirea faptelor comise şi consumate de cei doi ciobani la 22 sau 23 septembrie 2010.

A invocat că actele medicale atestă că decesul victimei O.I. s-a datorat exclusiv actelor materiale săvârşite de inculpaţii C.P. şi Ţ.N. în zilele de 22 sau 23. septembrie 2010, situaţie în care el ar putea fi învinuit cel mult de săvârşirea infracţiunii de lăsarea victimei fără ajutor, prevăzută de art. 315 C. pen.

Inculpaţii C.P. şi Ţ.N. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate au susţinut că, în mod greşit s-a reţinut că faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (4) C. pen. Au invocat că deşi au aplicat unele corecţii părţii vătămate nu au acţionat cu intenţia de a o ucide, situaţie în care faptele săvârşite ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Ca motive de netemeinicie toţi inculpaţii au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea mari.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii P.Ş., C.P. şi Ţ.N. sunt fondate, urmând a fi admise, dar pentru considerentele care vor fi arătate.

Cu ocazia soluţionării prezentelor apeluri, s-au invocat o serie de cereri esenţiale pentru părţi, cereri care nu au fost avute în vedere nici în faza de urmărire penală şi nici la judecarea cauzei în fond, dar care sunt de natură să garanteze drepturile inculpaţilor şi să influenţeze soluţia procesului.

O primă cerere în acest sens, o reprezintă cererea prin care reprezentantul Ministerului Public a solicitat, direct în apel, reţinerea în încadrarea juridică a faptelor săvârşite de cei trei inculpaţi, a circumstanţei agravante legale, prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Chiar dacă reţinerea în încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi a circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. nu implică o schimbare de încadrare juridică, în sensul art. 334 C. proc. pen., aceasta implică pentru instanţă posibilitatea pentru instanţă de a aplica dispoziţiile art. 78 C. pen. şi să aplice inculpaţilor o pedeapsă care să nu mai fie coborât sub maximul special de 20 ani închisoare, redus cu o treime, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., ba mai mult la acest maxim special, astfel redus, să se aplice un spor de până la 5 ani.

Evident că reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., nu poate fi făcută direct în apel, deoarece inculpaţii ar fi lipsiţi de o cale de atac prevăzută de lege.

O altă cerere esenţială, de această dată pentru inculpatul P.Ş., de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului o reprezintă motivele de apel, susţinute oral de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor.

Deşi nu s-a solicitat, în mod expres aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul P.Ş. din infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., o astfel de cerere a fost antamată.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că, prin rechizitoriul nr. 785/P/2010 din 17 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Galaţi, în sarcina inculpatului P.Ş. s-a reţinut infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de omor de către inculpaţii C.P. şi Ţ.N., victimă O.I., i-a ajutat pe aceştia pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală în ceea ce priveşte prezentarea la organele de urmărire penală, declaraţiile pe care aceştia le-ar putea da, transportarea victimei din zona comiterii şi lăsarea acesteia, în stare gravă, pe un drum din mun. Bârlad.

Instanţa de fond a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., având în vedere doar faptul că latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la omor poate fi săvârşită şi prin inacţiune,când se omite a se îndeplini un act la care inculpatul era obligat.

În speţă, s-a avut în vedere că P.Ş., deşi a observat că victima se simte rău şi se află în stare foarte gravă, a transportat-o într-o altă localitate şi a abandonat-o la marginea drumului şi nu a solicita ajutor medical, acceptând prin inacţiunea sa moartea victimei.

Cu ocazia soluţionării prezentelor apeluri, însă reprezentanta Ministerului Public, a susţinut, în mod constant, că şi inculpatul P.Ş. a lovit-o pe victima O.I., făcând în acest sens referiri ample la probele sen administrate în cauză.

Astfel, s-a făcut referire la declaraţiile martorului P.I., care a precizat că şi el a fost racolat, ca şi alţi mulţi martori, pentru a lucra la stâna inculpatului P.Ş. şi a arătat că era lovit de acesta cu ghioaga peste tot corpul, chiar şi în cap, nemulţumit de cum făcea treaba sau pentru că refuza să se ducă la furat, fiind bătut şi de ceilalţi doi ciobani. Cu privire la victimă, a arătat martorul că bătrânul tot întreba unde este gara şi i-a cerut inculpatului bani pentru a pleca acasă, însă acesta l-a lovit cu ghioaga peste cap şi spate, fiind bătut de toţi trei inculpaţii până l-au lăsat la pământ.

Având în vedere declaraţiile martorilor, reprezentanta Ministerului Public a susţinut că încadrarea juridică reţinută în faza de urmărire penală a fost „mai mult decât ofertantă" pentru inculpaţi, încadrare care, în final, a fost schimbată de instanţa de fond fiind aproape de cea legală.

A invocat că, potrivit probelor administrate în dosar, toţi trei inculpaţii au lovit victima în aceeaşi măsură, în acest sens, invocând declaraţia martorului J.D. din care rezultă că a fost trimis de inculpat la furat pe câmp, din culturile oamenilor şi dacă refuza, îl punea pe P. să-l bată.

De asemenea a fost invocată declaraţia martorei OG, concubina unuia dintre inculpaţi, a arătat că şi ea a fugit de la stână din cauza violenţilor inculpatului P.Ş. şi a mai arătat că ciobanii aduşi la stână erau bătuţi fără milă.

Arată martora că, atâta timp cât ciobanii din judeţul Vaslui au lucrat, au fost bătuţi deseori de P.Ş., C.P. şi Ţ.N.

S-a arătat că inculpatul P.Ş. le-a cerut să învelească victima într-o pătură şi să o ducă pe bancheta din spate a maşinii, contrar a ceea ce inculpatul a declarat la urmărirea penală că victima s-a sculat şi s-a îmbrăcat singură şi ă ar fi urcat de bunăvoie în maşină, fiind găsit a doua zi în poziţia în care fusese aruncat din maşină. Invocă declaraţia martorului C.C., care a arătat că inculpatul P.Ş. îi punea la muncă, nu le plătea, îi bătea şi îi ameninţa că-i omoară.

Evident că faţă, de noua situaţie de fapt, expusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi probele invocate în susţinerea acestei cereri, s-ar putea pune în discuţie schimbarea încadrării a faptelor săvârşite de inculpatul P.Ş. din infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., schimbare de încadrare juridică care nu poate fi dispusă direct în apel, deoarece potrivit art. 334 C. proc. pen., în această situaţie, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare juridică şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă, eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

În cauză cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul P.Ş. din infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., nu a fost avută în vedere nici în faza de urmărire penală şi nici la judecarea cauzei în fond.

O a treia cerere esenţială pentru inculpatul P.Ş., de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soarta procesului penal, se referă la faptul că, în apel, acesta a susţinut a susţinut şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 7 ani, în infracţiunea de lăsare fără ajutor, prevăzută de art. 315, infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la o lună la 1 an sau amenda.

De asemenea, inculpatul P.Ş. a făcut referiri la modul tendenţios în care s-a făcut ancheta penală, susţinând că declaraţiile martorilor, persoane analfabete au fost scrise integral de procuror şi doar ultimele două rânduri final sunt scrise de martori, considerând că declaraţiile au fost dirijate spre el, întrucât nu existau date cu privire la autori. Aşa fiind, chiar dacă inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., urmează a se aprecia dacă se impune sau nu audierea directă a martorilor de către instanţa de judecată.

Chiar dacă aspectele de mai sus, vizează, în principal, situaţia juridică a inculpatului P.Ş., fiind vorba de un caz de indivizibilitate, apreciem că se impune ca rejudecarea cauzei de către instanţa de fond să se facă pentru toţi inculpaţii.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 227/ A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii P.Ş., C.P. şi Ţ.N. împotriva sentinţei penale nr. 361 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi, pronunţat în dosarul nr. 568/121/2011 şi în consecinţă.

A desfiinţat sentinţa penală nr. 361 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Conform art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-au menţinut actele procedurale efectuate de instanţa de fond până la termenul din 18 aprilie 2011.

În baza art. 383 alin. (1¹) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul P.Ş.

În recursul declarat de procuror, Decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 171 C. proc. pen. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii apelurilor la aceiaşi instanţă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nici unul dintre motivele invocate de instanţa de apel nu este fondat, inculpaţii nu au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, critica vizând schimbarea încadrării juridice putea fi analizată de instanţa de apel întrucât inculpaţii au fost judecaţi în procedura simplificată şi nu au solicitat efectuarea cercetării judecătoreşti.

În recursul declarat de inculpatul P.Ş. s-a achiesat la recursul procurorului şi pentru acelaşi motiv de casare s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii apelurilor la aceiaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Galaţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, recursurile concordante ale procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi ale inculpatului P.Ş., în raport de motivul de critică comună şi de acelaşi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că ambele recursuri de faţă sunt fondate şi urmează a fi admise ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) teza I C. proc. pen. şi în consecinţă se va dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

Cu titlu de premisă, într-o analiză comună a ambelor recursuri de faţă declarate de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul P.Ş., Înalta Curte are în vedere că apelul este o cale de atac prin care se poate face o reexaminare a cauzei şi a judecăţii anterioare de către instanţa superioară în grad.

Avându-se în vedere caracterul devolutiv al acestuia, apelul poate presupune şi o nouă judecată în fond, privind ansamblul chestiunilor de fapt şi de drept, tinzând spre refacerea hotărârii dată în prima instanţă, în cazul în care aceasta nu reflectă adevărul.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, se poate dispune numai în anumite condiţii, limitativ prevăzute de textul de lege şi anume atunci când judecata fondului a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, sau deşi legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate, ori când există vreunul din cazurile de nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă.

Instanţa de apel a reţinut, în motivarea deciziei recurate, faptul că parchetul a solicitat, direct în apel, completarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, cu circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. ce ar implica aplicarea dispoziţiilor art. 78 C. pen. şi ar face inoperabile dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Or, argumentul uzitat în raţionamentul ce a premers soluţia de trimitere dispusă prin Decizia recurată a cauzei la prima instanţă de fond este nepertinent, întrucât la stabilirea pedepsei aplicate inculpaţilor, care au solicitat ca judecarea cauzei să se efectueze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ar trebui să nu li se poată reţine circumstanţe agravante, sau odată reţinute, să li se respingă cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Nimic nu împiedică instanţa de apel să stabilească limitele de pedeapsă, reduse cu o treime, pe care să le majoreze până la maximul de 12 ani şi 8 luni, în speţa de faţă, şi dacă le consideră neîndestulătoare, să aplice un spor, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, deci până la 4 ani şi 2 luni închisoare.

Susţinerea că reţinerea circumstanţelor agravante în apel, nu se poate face deoarece inculpaţii ar fi lipsiţi de o cale de atac, nu se bazează nici pe dispoziţiile legale ce reglementează respectiva cale de atac şi nici pe practica judiciară în materie.

Pe de altă parte, judecata în apel se desfăşoară la instanţa ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă, caracteristică pentru căile de atac de reformare, fiind astfel un al doilea grad de jurisdicţie.

Acest caracter este întărit prin dreptul conferit instanţei de apel, de a rejudeca fondul cauzei, de a completa probele administrate de prima instanţă, de a da o nouă apreciere acestora şi de a adopta o altă soluţie de fond, care poate fi diferită faţă de soluţia dată de prima instanţă.

Concomitent, un alt motiv pentru care instanţa de apel a dispus desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost şi acela că din susţinerile reprezentantului parchetului ar fi rezultat o altă încadrare juridică în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.Ş., respectiv art. 174 alin. (1) C. pen.

Or, procurorul nu a solicitat schimbarea încadrării juridice reţinute de instanţa de fond în sarcina acestui inculpat, fapt recunoscut şi de instanţa de apel, care în motivare a precizat că „nu s-a solicitat în mod expres aplicarea art. 334 C. proc. pen.".

Invocarea declaraţiilor unor martori privind comportamentul violent al inculpatului P.Ş., a fost făcută pentru susţinerea motivului de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, privind netemeinicia hotărârii instanţei de fond.

Nici faptul că inculpaţii C.P. şi Ţ.N. au solicitat instanţei de control judiciar schimbarea încadrării juridice din art. 174 alin. (1) C. pen., în art. 183 C. pen., iar inculpatul P.Ş. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., aşa cum se reţine în rechizitoriu, sau în art. 315 C. pen., nu era de natură a îndreptăţi instanţa de apel să trimită cauza spre rejudecare la tribunal.

Fiind întrebaţi, cei trei inculpaţi nu au dorit să dea declaraţii în apel şi şi-au menţinut poziţia din faţa instanţei de fond, ca judecata să se efectueze pe baza probelor de la urmărire penală.

De altfel, prin solicitarea reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., inculpaţii nominalizaţi au recunoscut săvârşirea faptelor descrise în actul de sesizare al instanţei şi nu încadrarea juridică a acestora care este atributul instanţei de judecată, care reapreciind probele administrate în cursul urmăririi penale, nu este ţinută de încadrarea juridică din rechizitoriu.

Instanţa de apel, poate de asemenea, să aprecieze dacă la fondul cauzei s-a dat o încadrare juridică corectă faptelor şi se poate pronunţa în această cale de atac cu privire la schimbarea acestei încadrări.

Pentru aceasta, nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa de fond să respingă cererile inculpaţilor cu privire la aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi să reia cercetările, atât timp cât inculpaţii nu au solicitat, iar probatoriul administrat în faza de urmărire penală este complet.

Pe de altă parte, aspectul că recurentul inculpat P.Ş., în ultimul cuvânt acordat de instanţa de apel, a fost nemulţumit că parchetul a solicitat majorarea pedepselor ce i-au fost aplicate de instanţa de fond şi că declaraţiile date de martori la urmărirea penală au fost scrise de procuror, nu poate fi asimilat cu o renunţare la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. întrucât, întrebat fiind, acesta şi-a menţinut declaraţia dată la judecarea fondului cauzei.

Mai mult decât atât, cererile inculpaţilor privind schimbarea încadrărilor juridice, au avut la bază probele deja administrate la urmărirea penală.

Astfel, inculpaţii C.P. şi Ţ.N. şi-au întemeiat cererile pe faptul că nu au urmărit suprimarea vieţii victimei, ci doar lovirea acesteia, decesul survenind după mai multe zile de la conflict.

Inculpatul P.Ş. a considerat că din probele existente rezultă săvârşirea de către el a infracţiunii prevăzută de art. 315 C. pen., adică lăsarea fără ajutor a victimei O.I.

În consecinţă, faţă de toate cele de mai sus expuse, conchizându-se că Decizia recurată pronunţată de instanţa de apel a Curţii de Apel Galaţi este nelegală sub aspectul greşitei desfiinţări a hotărârii de primă instanţă a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă; urmează ca admiţându-se recursurile declarate de procuror şi inculpatul P.Ş. să se caseze în parte Decizia atacată numai în ceea ce priveşte susmenţionata dispoziţie de trimitere a cauzei la instanţa de fond şi urmează a se trimite cauza pentru continuarea judecăţii tuturor apelurilor declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii P.Ş., C.P. şi Ţ.N., aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Galaţi.

Între aceste limite, urmează a se menţine restul dispoziţiilor din Decizia recurată.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) combinat cu art. 300² şi art. 160^b C. proc. pen. să se menţină starea de arest a inculpaţilor P.Ş., C.P. şi Ţ.N., dată fiind gravitatea extremă a infracţiunii de omor imputată în sarcina fiecăruia din cei trei inculpaţi şi în raport de pedeapsa de câte 9 ani închisoare aplicată inculpaţilor P.Ş. şi C.P. şi respectiv de 9 ani şi 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului Ţ.N. de către prima instanţă.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea ambelor recursuri de faţă să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul P.Ş. împotriva deciziei penale nr. 227/ A din 06 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimaţii inculpaţi C.P. şi Ţ.N.

Casează în parte Decizia recurată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii P.Ş., C.P. şi Ţ.N., aceleaşi instanţe, Curtea de Apel Galaţi.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Menţine starea de arest a inculpaţilor P.Ş., C.P. şi Ţ.N.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu inculpaţilor până la prezentarea apărătorului ales în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul P.Ş. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 523/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 517/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 521/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 521/2012. Penal