ICCJ. Decizia nr. 906/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 906/2013

Dosar nr. 1679/117/2009

Ședința publică din 15 martie 2013

Deliberând reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 417 din 1 noiembrie 2011 Tribunalul Cluj în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpaților C.B.; B. căsătorită C.Ș.; C.A.; D.C.; M.N.; V.M.L. ; T.C.; H.M. ; B.T.A.; V.I.; O.N., și B.A., din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1), rap. la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b)- rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului O.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen., ca efect al decesului inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C.B., în sensul reținerii incidenței art. 37 lit. a) C. pen., privind starea de recidivă mare postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.B., la o pedeapsă de 2 ani și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

S-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente între ele, fiind concurente și cu infracțiunile de proxenetism, sentința penală nr. 222 din 06 februarie 2003 a judecătoriei Buzău și complicitate la furt calificat – sentința penală nr. 1102 din 21 noiembrie 2007 a judecătoriei Buzău și au fost săvârșite în stare de recidivă mare postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.B. prin sentința penală nr. 222 din 6 februarie 2003 a judecătoriei Buzău definitivă prin decizia penală nr. 281 din 28 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a judecătoriei Buzău definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și în pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 222 din 6 februarie 2003 a judecătoriei Buzău.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 7 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta, cu restul de 968 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a judecătoriei Buzău definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești la data epuizării infracțiunii de complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 968 zile închisoare, pe care o sporește cu 127 zile, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante parțiale de 3 ani și 7 luni închisoare și respectiv 3 ani închisoare stabilite prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 222 din 06 februarie 2003 a judecătoriei Buzău) și cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 1102 din 21 noiembrie 2007 a judecătoriei Buzău), aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 7 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani și 7 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. a condamnat pe inculpata V.M.L., la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire ori aderare la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei V.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, prev. de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 12 august 2004 la 19 ianuarie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata V.M.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen.

S-a luat act de faptul că inculpata V.M.L. a formulat cerere de continuare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prev. de art. 248 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și pe cale de consecință:

În baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei V.M.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 13 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată pe inculpata V.M.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că fapta este absorbită în infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 15 mai 2006 la 24 mai 2006.

S-a luat act de faptul că inculpatul T.C. a formulat cerere de continuare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și pe cale de consecință:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului T.C., din infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și respinge cererea de schimbare a încadrării juridice prin reținerea formei tentate a infracțiunii și din infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C., la 3 ani și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114 din 21 octombrie 1997 a Tribunalului Buzău, contopind pedeapsa de 3 ani și 1 lună stabilită prin prezenta, cu restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 1 lună închisoare, pe care o sporește cu 5 luni, în final executând 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost sancționat prin sentințele penale nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău, nr. 86 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Buzău și nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău.

S-a descontopit și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.C. prin sentința penală nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău, după cum urmează: 1 an închisoare prin sentința penală nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău, 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău, restul de 838 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 114 din 21 octombrie 1997 a Tribunalului Buzău.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. și art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale. în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata C.A., la 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatei C.A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 9 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I., la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, pe care o cumulează cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.

În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, pe care o cumulează cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse rezultante parțiale de câte 2 ani închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care acesta o va executa în regim de detenție, fără aplicarea unui spor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului V.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen.

S-a luat act de faptul că inculpatul M.N. a formulat cerere de continuare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prev. de art. 248 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și pe cale de consecință:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului M.N., din abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

În baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 13 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) art. 10 alin. (1) lit. c) și e) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul M.N. a fost reținut și ulterior arestat preventiv în cauză în perioada 12 august 2004 la 19 ianuarie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul H.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a luat act de faptul că inculpatul H.M. a formulat cerere de continuare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și de art. 291 C. pen. și pe cale de consecință:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului H.M. din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 26 și art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 26 și art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 13 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen.

S-a constatat că inculpatul H.M. a fost arestat preventiv în cauză perioadele 11 iulie 2005-20 iulie 2005 și 14 septembrie 2005-25 octombrie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.T.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a luat act de faptul că inculpatul B.T.A. a formulat cerere de continuare a procesului penal, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (20 din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și de art. 291 C. pen. și pe cale de consecință:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B.T.A., din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 26 și art. 289 alin. (1) C. pen. și s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, în infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

În baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.T.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., de trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2000, toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. căsătorită C.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B., căsătorită C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 și art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpata B.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.B. a sumei de 1380 lei, 300 euro și 800 de dolari, dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul D.C. a sumei de 85 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

În baza art. 348 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus anularea cărților de identitate și a pașapoartelor false emise pe numele următoarelor persoane: C.V.-pașaport eliberat la data de 19 ianuarie 2004 de SEIP Buzău și CI eliberat la 09 ianuarie 2004 de BEIP Buzău (f. 43 voi. 1 u.p), D.P.- CI eliberat la 09 ianuarie 2004 de BEIP Buzău (f. 138 voi. 1 u.p), CI eliberat la 20 ianuarie 2004 de FEIP Buftea și pașaportul din 03 februarie 2004, O.M. - CI eliberat la 19 ianuarie 2004 de BEIP Buzău, I.F. - pașaport eliberat la data de 15 decembrie 2003 de SEIP Buzău și CI eliberat la 08 decembrie 2003 de BEIP Buzău (f. 16 voi. 5 u.p), M.P.- pașaport din 05 martie 2001 eliberat de SEIP Buzău (f. 94 voi. 3 u.p), M.D. - CI eliberat la 08 octombrie 2003 de BEIP Buzău (f. 410 voi. 2 u.p), M.Ș. - CI eliberat la 15 septembrie 2003 de BEIP Buzău, D.G. - pașaport eliberat la data de 26 august 2003 de SEIP Buzău și CI eliberat la data de 20 august 2003 de BEIP Buzău, C.I. - CI din 11 februarie 2004 emis de FEIP Buftea (f. 408 voi. 3 u.p), B.F. - CI eliberat la 07 ianuarie 2004 de BEIP Buzău, I.I.C. - CI eliberat la 09 mai 2003 de BEIP Buzău, G.F. - pașaport din 30 noiembrie 1999 eliberat de SEIP Buzău.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparținând inculpatului T.C. prin ordonanța din 19 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (f. 78 voi. III u.p).

S-a dispus înaintarea către serviciile de evidență informatizată a persoanei și către serviciile de stare civilă emite, a următoarelor acte de identitate și respectiv de stare civilă, în vederea luării măsurilor legale care se impun:

- livret de familie fam. S., atașat filei 99 voi. I dosar u.p.

- certificat de naștere, certificat de căsătorie și buletin de identitate aparținând martorei M.C. (f. 63 voi. 2 u.p)

- certificat de naștere și carte de identitate provizorie aparținând învinuitei I.I.C. (f. 308, f. 311 voi. 2 u.p)

- 2 pașapoarte aparținând numitei S.A. (f. 244 voi. 3 u.p)

- Carte de identitate aparținând martorei R.V. (f. 74 voi. 5 u.p)

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 54/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpaților: C.B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 293 alin. (2) C. pen.; a infracțiunii prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); B.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii prev. în art. 291 C. pen.; C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 și pentru complicitate la infracțiunea prevăzuta în art. 26 rap. la art. 293 alin. (2) C. pen.; D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 și pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 26 rap. la art. 293 alin. (2) C. pen. ;M.N. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003,a infracțiunii prev. în art. 248 C. pen. și a infracțiunii prev. în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); V.M. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 a infracțiunii prev. În art. 248 C. pen. și a infracțiunii prev. în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a lui C.B. pentru complicitate la infracțiunea prev.

În art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. pentru ambele infracțiuni, B.Ș. pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001; pentru infracțiunea prevăzuta în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 pentru infracțiunea, prev. în art. 291 C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracțiunile prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); C.A. pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și la infracțiunea prev. în art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplicarea pentru ambele infracțiuni a art. 75 lit. a) C. pen.; D.C. pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen. M.N. pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.; V.M.L. pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.; T.C. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003,pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru infracțiunea prev. în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, pentru infracțiunea prev. în art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., pentru infracțiunea prev. în art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.; H.M. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 pentru infracțiunea prev. În art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru infracțiunea prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, pentru infracțiunea prev. În art. 291 C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea prev. În art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; O.N. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003, pentru infracțiunea prevăzută în art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru infracțiunea prev. în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, pentru infracțiunea prev. în art. 291 C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea prev. În art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.; B.T.A. pentru infracțiunea prev. În art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003, pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 pentru infracțiunea prev. în art. 291 C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea prev. în art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), toate cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; V.I. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din legea nr. 39/2003, pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru infracțiunea prev. în art. 291 C. pen. și pentru complicitate prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și pentru infracțiunea prev. în art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001 toate cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen.; B.A. pentru infracțiunea prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003,pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru infracțiunea art. 291 C. pen., pentru infracțiunea prev. în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată inculpatei D.A. pentru infracțiunile prev. în art. 8 din Legea nr. 39/2003, în art. 31 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în art. 281 C. pen. și în art. 11 pct. b din Legea nr. 87/1994; a inculpatei M.I.M. pentru infracțiunile prev. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 31 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. cu referire la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001; a inculpaților C.V. - senior, C.D., C.V.-junior pentru infracțiunile prev. în art. 8 din Legea nr. 239/2003 și art. 31 rap. la art. 20 C. pen. și art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Tribunalul Buzău prin încheierea din 21 octombrie 2004 pronunțata în aceasta cauza (dosar nr. 1246/2004), înainte de începerea cercetării judecătorești a constatat că în conformitate cu art. 32, 33, 34 și 35 C. proc. pen. nu există cazuri de conexitate sau indivizibilitate intre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecata inculpații D.A., M.I.M., C.V., C.D. și C.V. junior și infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecata prin același rechizitoriu ceilalți inculpați și în consecința: în temeiul art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 C. proc. pen. a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe inculpații D.A., M.I.M., C.V., C.D. și C.V. - junior în favoarea Judecătoriei Buzău.

Prin sentința penală nr. 245 din 23 noiembrie 2004 pronunțata de Tribunalul Buzău în această cauză, dosar nr. 1246/2004 s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice pentru toți inculpații din infracțiunile prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunile prev. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. iar în baza art. 41 și art. 42 C. pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Cauza ajunsă prin declinare de competență a fost înregistrată la Judecătoria Buzău la data de 10 decembrie 2004 și a format obiectul dosarului nr. 12700/2004.

După audierea inculpaților și a martorilor la termenul de judecată din 20 iunie 2006 Judecătoria Buzău prin sentința penală nr. 1225 din 20 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 12700/2004 a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. în art. 8 din Legea nr. nr. 39/2003 rap. la art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunile prev. în art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003.

Conflictul negativ de competență creat între Tribunalul Buzău și Judecătoria Buzău ca urmare a declinării de competență a fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești care prin sentința penală nr. 62 din 15 septembrie 2006 pronunțata în dosarul nr. 5066/42/2006 a stabilit competența materială pentru soluționarea procesului penal declanșat prin rechizitoriul nr. 54/P/2004 dat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe inculpații C.B., C.A., B.Ș., M.N., V.M.L., T.C., H.M., B.T.A., O.N., V.I. și B.A. în favoarea Tribunalului Buzău ca primă instanță.

După rezolvarea conflictului negativ de competență cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău la 3 octombrie 2006 sub numărul de dosar nr. 1101/2006.

Prin sentința penală nr. 119 din 21 iunie 2006 a Tribunalului Buzău, pronunțată în dosarul nr. 1101/2006 s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților: C.B., B.Ș.; C.A.; D.C.; M.N.; V.M.L.; T.C.; H.M.; B.T.A.; V.I.; O.N. și B.A. pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., încadrare juridica stabilita prin sentința penala nr. 245 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Buzău pronunțata in dosarul nr. 1246/2004 ca urmare a schimbării încadrării juridice din art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzuta in art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind pe inculpații M.N. și V.M.L.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-au achitat inculpații M.N. si V.M.L. pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și pentru complicitate la infracțiunile prevăzute in art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prevăzuta de art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) privind pe inculpații C.B., H.M., B.T.A., V.I., B.A.

În baza art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului M.N. la o pedeapsă de 9 (noua) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 (luni) închisoare aplicată inculpatului M.N. pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 9 luni prevăzut în art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.N. timpul reținerii si arestării preventive de la 12 august 2004 la 19 ianuarie 2005 și s-au aplicat acestuia dispozițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatei V.M.L. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatei V.M.L. pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei V.M.L. timpul reținerii si arestării preventive de la 12 august 2004 la 19 ianuarie 2005.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.B. la o pedeapsă de 2 (doi ) ani si 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea constând în încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile si pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fără drept.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) si art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.B. la o pedeapsa de 1 [un) an și 6 [șase) luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.B. la o pedeapsă de 3 [trei) ani și 6 [șase) luni închisoare pentru participație improprie la săvârșea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.B. prin sentința penala nr. 222 din 6 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 281 din 28 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și în pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 222 din 6 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău.

În baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 34-36 C. pen. s-au recontopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile deduse judecații în prezenta cauză cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 222 din 6 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău și s-a aplicat inculpatului C.B. pedeapsa cea mai grea de 3 [trei) ani și 6 [șase) luni închisoare,sporită cu un an închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 [patru) ani și 6 [șase) luni închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 s-a dispus condamnarea inculpatei B.Ș. la o pedeapsă de 6 [șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, cu reținerea circumstanțelor agravante previn art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B.Ș. la o pedeapsă de 1 [un) an și 6 [șase) luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B.Ș. la o pedeapsă de 6 [șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001 s-a dispus condamnarea inculpatei B.Ș. la o pedeapsă de 6 [șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de intrare sau ieșire dintr-un stat prin trecerea ilegală a frontierei acestuia săvârșită de un cetățean roman.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a aplicat inculpatei B.Ș. pedeapsa cea mai grea de 1 [un) an și 6 [șase) luni închisoare. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei C.A. la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001 s-a dispus condamnarea inculpatei C.A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei C.A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatei C.A. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rap. la art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) și b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului D.C. prin sentința penală nr. 1710 din 25 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Focșani în pedepsele componente: pedeapsa de 4 ani stabilită prin sentința penală nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău; restul rămas de executat de 838 de zile din sentința penală nr. 114/1997 a Judecătoriei Buzău pentru care s-a revocat liberarea condiționată prin sentința penală nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău; pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 86/2004 a Judecătoriei Buzău; pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus în baza art. 33, 34 și 36 alin. (2) C. pen. contopirea acestor pedepse cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile deduse judecații și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri materiale, cu rectificarea erorii materiale vădite strecurate în rechizitoriu constând în indicarea eronată a art. 298 alin. (1) și (2) C. pen. în loc de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 70 alin. (1) C. pen. din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare și s-a dispus achitarea acestui inculpat pentru fapta prevăzută în alin. (2) al art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului H.M. pentru infracțiunile prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 și de art. 291 C. pen.

În baza art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului H.M. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru participație la fals intelectual.

În baza art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului O.N. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnare inculpatului O.N. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului O.N. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului O.N. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare aplicată inculpatului O.N. prin sentința penală nr. 1155 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Arad în pedepsele componente: de 6 luni închisoare, de 5 luni închisoare, de 8 luni închisoare, sporul de 3 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1931 din 13 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buzău pentru care s-a aplicat art. 83 C. pen.

În baza art. 33-34 C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile deduse judecații în prezenta cauză cu pedepsele de 6 luni închisoare, 5 luni închisoare, 8 luni închisoare și sporul de 3 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 1155 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Arad și s-a aplicat inculpatului O.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare a cărei executare s-a dispus a fi efectuată alături de pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1931 din 13 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buzău pentru care s-a dispus revocarea suspendării prin sentința penală nr. 1155 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Arad, în total inculpatul executând pedeapsa de 5 [cinci] ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.T.A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (1) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.T.A. la o pedeapsă de 2 [doi] ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.I. la o pedeapsă de 1 (un ] an închisoare.

În baza art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. .289 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.I. la o pedeapsă de 2 [doi] ani închisoare pentru participație improprie la fals intelectual.

În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.I. la o pedeapsa de 1 [un] an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea pe inculpatul V.I. la o pedeapsă de 1 [un] an închisoare. În baza art. 33-34 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului V.I. prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru infracțiunile deduse judecații în prezenta cauza, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B.A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001 s-a condamnat inculpata B.A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B.A. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru uz de fals.

În baza art. 33-34 C. pen. s-a aplicat inculpatei B.A. pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.B. a următoarelor sume de bani: 850.000 lei primită de la inculpata B.Ș.; 150.000 lei primită de la inculpatul B.T.; 200.000 lei primită de la făptuitorul I.V. și 9.000.000 lei primită de la inculpatul V.I.

S-a dispus în baza art. 118 lit. e) C. pen. confiscarea de la inculpatul D.C. a sumei de 150.000 lei primită de la inculpatul C.B. și confiscarea de la inculpata C.A. a sumei de 500 dolari, în echivalentul monedei naționale, primită de la inculpata B.Ș.

S-a dispus anularea cărților de identitate și a pașapoartelor false emise pe numele următoarelor persoane: C.V., O.M., D.P., C.I., M.D., I.F., D.G. și G.I.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații V.M.L., O.N., B. (C.] Ș., C.B., B.A., T.C., H.M., V.I., B.T.A. și M.N., formându-se dosarul nr. 1520/42/2007 al Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea penală nr. 4798 din 16 octombrie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea formulată de către inculpatul M.N. și s-a dispus strămutarea cauzei cu nr. 1520/42/2007 al Curții de Apel Ploiești la Curtea de Apel Cluj, menținându-se actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat cauza.

Prin decizia penală nr. 59/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 23 aprilie 2008, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații V.M.L., O.N., B. (C.] Ș., C.B., B.A., T.C., H.M., V.I., B.T.A. și M.N. împotriva sentinței penale nr. 119 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Buzău, extinzându-se efectele apelurilor și asupra inculpaților C.A. și D.C., și s-a dispus desființarea în întregime a sentinței penale nr. 119 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Buzău și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Cluj.

În motivare s-a reținut încălcarea de către instanța Tribunalului Buzău a dreptului la apărare a inculpatului D.C., prin aceea că la termenul de judecată de la data de 20 februarie 2007 a încuviințat îndepărtarea acestuia din sala de ședință și transportarea la penitenciar, având în vedere ora înaintată și în lipsa inculpatului arestat a procedat la audierea inculpaților M.N., C.B. și T.C., fără ca ulterior să aducă la cunoștința inculpatului D. actele procesuale îndeplinite în lipsa sa. S-a mai reținut încălcarea dreptului la apărare a inculpaților M.N. și V.M.L. cu ocazia schimbării încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu, fără audierea inculpaților asupra acestor din urmă infracțiuni și fără punerea în discuția contradictorie a părților.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Tribunalului Cluj la data de 10 martie 2009, sub număr de dosar nr. 1679/117/2009.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații C.B. (f. 556 voi. 1], H.M. (f. 557 voi. 1], T.C. (f. 1 voi. 2], B.T.A. (f. 2 voi. 2], M.N. (f. 37 voi. 2, f. 112 voi 4], precum și martorii B.F. (f. 38], R.T. (f. 39 voi. 2], P.C.N. (f. 40 voi. 2], D.N.S. (f. 41 voi. 2], N.E. (f. 84 voi. 2], P.V. (f.85 voi. 2], P.C. (f. 86 voi. 2], F. (I.] I.C. (f. 132 voi. 2], T.M. (f. 133 voi. 2].

La termenul de judecată de la data de 01 martie 2011 s-a încuviințat procedeul probator al audierii martorilor din rechizitoriu prin comisie rogatorie la Tribunalul Buzău, sens în care la data de 22 iunie 2011 s-a comunicat și atașat prezentului, dosarul nr. 3580/114/2011 al Tribunalului Buzău.

Au fost audiați prin procedura comisiei rogatorii martorii: M.D., C.V., M.P., M.C.-A., C.I., F.A.G., B.F., V.M., R.V., A.F., D.V., C.I., I.F.D., C.M., P.G.G.

La termenul din 6 iulie 2011, în baza art. 329 C. proc. pen. s-a renunțat la audierea martorilor I.T., I.M., S.S.C., S.M., C.O.L., I.O., S.M., M.I., S.A.I., S.C.L., O.Ș., P.V.V., B.D., S.A.D., C.I., L.A.C., S.A., B.D.C. și F.L., apreciind proba testimonială încuviințată la debutul cercetării judecătorești ca devenită inutilă justei soluționării a cauzei.

La același termen de judecată, în temeiul art. 335 alin. (1) C. proc. pen., instanța a admis cererea formulată în cauză de către Reprezentantul Parchetului, și pe cale de consecință, a dispus extinderea acțiunii penale față de inculpatul C.B., pentru 3 noi acte materiale care intră în componența infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 293 alin. (2) C. pen și respectiv în componența infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 248 C. pen.,- în privința inculpaților M.N. și V.M.L., acte materiale privind substituirea identității și trecerea frauduloasă a frontierei de stat de către inculpații N.V. (în prezent condamnat definitiv prin sentința penală nr. 120 din 06 februarie 2007 a judecătoriei Buzău), D.M. și D.V. (ambii condamnați definitiv prin sentința penală nr. 2073 din 25 octombrie 2006 a judecătoriei Buzău), pentru motivele indicate în încheierea de ședință de la acea dată, parte componentă din prezenta.

La termenul de judecată de la data de 13 septembrie 2011, constatându-se imposibilitatea obiectivă de audiere a martorilor I.F., G.Z., G.F. și S.N., s-a pus în discuție aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în sensul de a se ține cont de declarațiile anterioare date de acești martori pe parcursul desfășurării procedurilor.

În mod similar, constatându-se imposibilitatea obiectivă de audiere a martorului cu identitate protejată R.V., la termenul de judecată de la data de 11 octombrie 2011 s-a dat eficiență acelorași dispoziții ale art. 327 alin. (3) C. proc. pen., urmând a se ține cont de declarațiile date de acest martor în faza de urmărire penală.

Au fost atașate la dosar fișele de cazier actualizate ale inculpaților, dosarul de urmărire penală nr. 54/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dosarul de urmărire penală nr. 15/D/P/2004x 98/D/P/2005 x 123/D/P/2005 al DIICOT, Serviciul Teritorial Buzău, precum și dosarele nr. 8134/2006 al Judecătoriei Buzău în care s-a pronunțat sentința penală nr. 120 din 06 februarie 2007 privind pe inculpatul N.V. și nr. 6779/2006 al judecătoriei Buzău în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2073 din 25 octombrie 2006 privind pe inculpații D.V. și D.M.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul M.N., ofițer de poliție cu grad de comisar șef a îndeplinit în perioada 2003-2004 funcția de șef de birou la Biroul de Evidența Populației - municipiul Buzău din cadrul Serviciului Evidență Informatizată, a Persoanei Buzău (SEIP).

Conform fișei postului (f. 207-208 voi. 1 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău) inculpatul M.N. avea următoarele atribuțiuni principale de serviciu:

a) răspunde de întreaga activitate pe linia regimului de evidență ce se desfășoară la nivelul biroului;

b) conduce și răspunde de activitatea biroului pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin din legile, hotărârile de guvern, metodologiilor, reglementărilor, ordinelor și dispozițiilor de linie în vigoare;

În acest sens, relevantă cauzei este atribuția de aprobare a cererilor de eliberare a actelor de identitate, prevăzută de dispozițiile art. 19 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 1190 din 31 iulie 2000 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea activității pe linia regimului de evidență a persoanei și a ghișeului unic, potrivit cărora „ în toate cazurile de eliberare a cărților de identitate precum și a cărților de identitate provizorii, șeful formațiunii de evidență informatizată a persoanei verifică documentele prezentate și avizează cererea cetățeanului".

c) primește, verifică și ia măsuri de rezolvare a cererilor cetățenilor, repartizate de conducerea serviciului, ori primite în audiență, sau prin poștă, comunicând rezultatul către petenți;

d) răspunde de activitatea de însușire și aplicare a legislației, a regulamentelor ordinelor și dispozițiilor în vigoare de către cadrele biroului;

e) asigură menținerea ordinii, disciplinei și a unui climat corespunzător de muncă în cadrul biroului;

f) întreprinde, ori propune măsuri de perfecționare continuă a activității specifice biroului și acționează pentru formarea la subordonați a unui stil de muncă eficient;

g) asigură desfășurarea în bune condiții a lucrului cu publicul, cu respectarea prevederilor ordinelor dispozițiilor și metodologiei de lucru;

h) răspunde de activitatea de conservare și exploatare a evidențelor aflate în conservare (F.E.L și ex. 2 al CI.];

i) execută periodic controale cu privire la modul în care subordonații își îndeplinesc sarcinile și ordinele primite;

În cadrul Biroului de Evidenta a Populației condus de inculpatul M.N., una dintre cele mai importante activități consta în eliberarea de noi cărți de identitate în următoarele cazuri:

a) la împlinirea vârstei de 14 ani;

b) Ia expirarea termenului de valabilitate;

c) în cazul schimbării domiciliului;

d) în cazul modificării datelor de stare civilă;

e) în cazul pierderii;

f) furtului sau distrugerii;

g) în cazul deteriorării sau a anulării cărții de identitate.

Eliberarea actelor de identitate (a cărților de identitate] se efectua în perioada 2003-2004 conform „metodologiei privind organizarea activității pe linia regimului de evidență a persoanei și a ghișeului unic" aprobată prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 1190 din 31 iulie 2000.

În mod distinct, art. 17 din reglementare prevede obligativitatea efectuării de verificări suplimentare sub aspectul certificării identității persoanei, atunci când există suspiciuni cu privire la identitate și fizionomie, atât în baza de date automată (prin accesarea evidențelor informatice], cât și în cea manuală (prin accesarea fișelor de evidență locale].

Potrivit susținerilor concordante ale inculpaților M. și V., care se coroborează cu cele ale martorilor angajați ai biroului de evidență informatizată a persoanei, în cazul în care se solicita eliberarea actului de identitate la expirarea valabilității buletinului de identitate de tip vechi sau când se solicita preschimbarea buletinului de identitate de tip vechi anterior expirării valabilității, singurele evidențe deținute erau cele manuale (respectiv fișele de evidență locale], întrucât la eliberarea buletinelor de identitate de tip vechi nu s-a procedat și la preluarea fotografiei în baza de date automată. Or, în acest caz, de cele mai multe ori se recurgea la simpla comparare a fizionomiei solicitantului cu fotografia din actul de identitate de tip vechi, obligativitatea consultării fișei de evidență locală (F.E.L] subzistând doar în caz de suspiciuni cu privire la fizionomie și identitate. De altfel (subl. inst], în arhiva manuală s-ar fi regăsit practic aceeași fotografie a titularului buletinului de identitate (cu excepția ipotezelor de înlocuire a fotografiei, care însă nu s-au verificat în prezenta cauză].

Sub acest aspect, deosebit de relevantă cauzei este declarația dată de martora P.V. (f. 249 voi. 2 u.p]- cu referire la tentativa de substituire de persoană de la 09 martie 2004 - pe numele M.C. (care nu face obiectul sesizării instanței], sub aspectul ipotezelor în care s-ar fi putut crea suspiciuni lucrătorului B.E.I.P. cu privire la fizionomie și identitate. Astfel, martora arată că a observat că fotografia era lipită cu scoci și mai tocită decât de obicei, sens în care a simțit nevoia să facă verificări suplimentare.

Este de remarcat faptul că dispozițiile Ordinului nr. 1190 din 31 iulie 2000 impuneau verificări exclusiv în baza de date manuală și în cea automată (în baza de date centrală], în cazul în care la primirea cererii de eliberare a actului de identitate existau suspiciuni cu privire la fizionomie și identitate.

Dispoziții speciale erau instituite numai în cazul în care se invoca drept motiv de eliberare pierderea sau furtul actului de identitate, când potrivit dispozițiilor art. 24 pct. 5 din Ordin, era obligatorie solicitarea unui act cu fotografie aparținând solicitantului. Suplimentar se făceau verificări în baza de date, iar în subsidiar se făceau verificări și pe teren de către lucrătorii de ordine publică.

Față de dispozițiile Ordinului nr. 1190 din 31 iulie 2000, lucrătorii de la BEIP Buzău interpretau diferit atribuțiile care le reveneau în caz de suspiciuni cu privire la fizionomie și identitatea solicitantului (când nu era cazul de pierdere sau furt al actului de identitate]. În acest sens, martora R.T. arată că în caz de suspiciuni era la latitudinea lucrătorului dacă să dea curs cererii de eliberare a actului de identitate (f. 155 voi. 2 dosar nr. 12700/2004 a Judecătoriei Buzău, menținută pe parcursul cercetării judecătorești-f. 39 voi. 2 fond], dar în orice caz, măsuri suplimentare de precauție s-au luat la nivel centralizat numai după declanșarea urmăririi penale, prin solicitarea de documente cu fotografii mai recente aparținând solicitantului. Susținerea martorei că la nivel centralizat s-au luat aceste măsuri suplimentare de precauție numai după descoperirea cazurilor de substituire de persoane sesizate Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei este confirmată și de adresa emanând de la această instituție, datată 18 martie 2004 și comunicată pe linie internă birourilor și formațiunilor din subordine (f. 129 voi. VI u.p].

În cadrul Biroului de Evidenta a Populației din Municipiul Buzău condus de inculpatul M.N., a lucrat în perioada examinată 2003-2004 și inculpata V.M.L. - angajat civil cu atribuțiuni, conform fișei postului (f. 206 voi. 1 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău], de „operator calcul" și „operator la stația de preluat imagini", însă potrivit declarațiilor concordante ale inculpatei V. însăși și ale martorelor P.V. (f. 252 și urm. voi. 2 u.p., menținute și pe parcursul cercetării judecătorești] și N.E. (f. 258 și urm. voi. 2 u.p., menținute și pe parcursul cercetării judecătorești], în perioada de referință atribuțiile punctuale ale inculpatei V.M.L. se limitau exclusiv la efectuarea operațiunilor pentru actualizarea bazei de date.

În ceea ce privește activitatea Biroului de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău, începând cu sfârșitul lunii ianuarie 2004 au început să iasă la iveală o serie de lucrări efectuate pe linia eliberării actelor de identitate, în care s-a dovedit că în fapt beneficiarii cărților de identitate și-au declinat o identitate falsă, prin substituire de persoană.

1. Astfel, primul caz de substituire de persoane descoperit vizează cartea de identitate eliberată la data de 12 ianuarie 2004 pe numele R.V. (f. 48 voi. 2 u.p).

Instanța a constatat că în acest caz, toți lucrătorii implicați și-au respectat întocmai delimitările stricte ale atribuțiilor de serviciu, potrivit fișelor postului și programării făcute de conducerea biroului (f. 23 voi. 2 u.p, f. 210 voi. 2 u.p.).

În același timp, instanța a constatat faptul că prelucrarea cererii s-a făcut potrivit dispozițiilor Ordinului Ministrului de Interne nr. 1190 din 31 iulie 2000, atât la momentul certificării identității, cât și la prelucrarea ulterioară a cererii.

Instanța a reținut că în acest caz a existat, într-adevăr riscul confuziei și nu li se poate imputa inculpaților M.N. și V.M.L. săvârșirea vreunei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât fiecare angajat și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate de regulamentele și ordinele interne și potrivit fișei postului, iar inculpatul C.B. nu a avut nicio implicare în obținerea documentelor falsificate.

2. Tot la data de 08 ianuarie 2004 s-a depus la BEIP Buzău cerere de eliberare a actului de identitate formulată de inculpata B.Ș., solicitantul folosindu-se de buletinul de identitate de tip vechi și de duplicatul certificatului naștere aparținând numitei C.V.

Cererea pentru eliberarea actului de identitate (f. 47 voi I u.p.) a fost primită, de această dată, de inculpata V.M.L., angajat civil la Biroul de Evident Informatizată a Persoanei Buzău, contrar planificării stabilite de conducerea biroului (f. 23 voi. 2 u.p).

Din examinarea cererii pentru eliberarea actului de identitate a rezultat inculpata V.M.L. a certificat identitatea persoanei, a actualizat baza de date și a procesat datele pentru eliberarea cărții de identitate, singura operațiune efectuată de un alt funcționar fiind aceea a preluării imaginii, operațiune efectuată de martora N.E.

În legătură cu modul în care a fost procesată cererea de eliberare a actului de identitate pe numele C.V., martora N.E. a arătat că inculpata V.M.L. a venit la stația de preluare a imaginii împreună cu solicitantul actului de identitate, având asupra sa doar cererea tip și afirmând că a făcut ea însăși toate verificările care se impun, sens în care practic singura persoană care a avut acces la datele care i-ar fi permis compararea fizionomiei solicitantei cu poza din vechiul act de identitate a fost inculpata V. Aceeași martoră precizează că în mod frecvent inculpata V. proceda în acest mod (f. 262 voi. 2 u.p., menținută în cursul cercetării judecătorești), aspect cu privire la care în declarația dată în fața instanței (f. 112-113 voi. 4 fond), inculpatul M. arată că în situațiile în care colegii veneau cu intervenții se mergea pe încredere, fără a se mai lua precauții suplimentare privind verificarea fizionomiei la a doua și a treia mână.

Această cerere a fost aprobată de inculpatul M.N. comisar șef șeful Biroului de Evidență Informatizată a Persoanei.

Se constată că rubrica „rog să mi se elibereze actul de identitate pentru motivul: nu este completat deși aceasta obligație era impusă de formularul cererii „.

La data de 9 ianuarie 2004 inculpatei B.Ș. i-a fost eliberat, pe numele C.V., cartea de identitate din 9 ianuarie 2004.

S-a constatat că în registrul special pentru eliberarea cărților de identitate aparținând Biroului de Evidenta Informatizată a Persoanei Buzău la poziția 427 figurează C.V. iar la rubrica semnătura de primire se află semnătura inculpatei V.M.L. (f. 14 voi. VI u.p), în condițiile în care inculpata B. a susținut în mod constant că a primit actul de identitate chiar de la inculpatul C.B.

Prin raportul existent la dosar fila 126 Voi II u.p. declară ca a executat aceste operațiuni legate de prelucrarea cererii de eliberare a actului de identitate pe numele C.V., în regim de urgență la solicitarea unui șef sau coleg".

În legătură cu eliberarea actului de identitate, martorul P.C. agent principal la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău prin raportul din 11 martie 2004 depus la dosar fila 138 voi. 2 u.p. face precizarea că potrivit atribuțiunilor de serviciu stabilite prin fișa postului avea obligația să elibereze la ghișeu cărțile de identitate și că în ziua de 12 ianuarie 2004 „V.M. mi-a înmânat cererea numitei C.V. înregistrata la nr. 427 spunându-mi că eliberarea cărții a făcut-o dumneaei". Așa se explică de ce în registrul eliberări cărți de identitate la rubrica „semnătura de primire nu apare semnătura numitei C.V., ci este menționat numele inculpatei V.M.".

Sprijinită și îndrumată de inculpatul C.B. cu noul act de identitate inculpata B.Ș. s-a prezentat la SEIP Buzău Serviciul Pașapoarte unde i s-a eliberat pașaportul din 19 ianuarie 2004 (f. 43 Voi. I. u.p).

După obținerea pașaportului fals la data de 27 ianuarie 2004 inculpata B. a părăsit țara iar la 7 aprilie 2004 s-a întors în România fiind depistată pe Aeroportul Otopeni cu pașaportul fals obținut pe numele numitei C.V.

Motivele pentru care inculpata B.Ș. a recurs Ia obținerea cărții de identitate și a pașaportului prin substituire de persoane constă în aceea că a fost returnată din Italia în luna septembrie 2003 pentru săvârșirea de fapte antisociale pe teritoriul acestei tari și avea interdicție de a intra în Italia până în anul 2007 (f. 25 voi. 1 u.p).

Potrivit declarațiilor concordante ale inculpaților B.Ș., C.A. și C.B., după returnarea din Italia inculpata B. a locuit până la 27 ianuarie 2004 în municipiul Buzău, fiind găzduită de inculpata C.A., pe care a cunoscut-o prin intermediul fiicei inculpatei C. - numita G., domiciliată în Italia. Aceasta îi reC.dase inculpatei B. să o caute pe mama sa, pentru a fi ajutată să se întoarcă în Italia

Inculpata C.A. i-a făcut inculpatei B.Ș. legătura cu inculpatul C.B. pentru a o ajuta să intre în posesia unui pașaport fals întrucât avea intenția să se reîntoarcă în Italia. În acest scop a găzduit-o pe inculpata B. timp de 3 luni și a participat la discuții și la negocieri cu inculpatul C.B. privind prețul serviciului prestat, având în vedere că potrivit declarațiilor inculpatei C. (fiind de altfel de notorietate locală, aspect care reiese din ansamblul declarațiilor date de inculpații care au apelat la serviciile inculpatului C. și de martorii care au intermediat sau au vândut actele de identitate) că acesta are filiera la Poliția Buzău (sediul BEIP).

Inculpatul C.B. a reușit să intre în posesia actului de identitate al numitei C.V. domiciliată în comuna Țintești sat Pogonele prin intermediul fratelui acesteia – C.D. Declarațiile date de martorul C.D. se coroborează cu poziția procesuală exprimată de inculpatul C.B. în declarația de la 14 aprilie 2004 (f. 199 voi. 1 u.p), în sensul că un oarecare D.J. a fost cel care a intermediat legătura între C.B. și furnizorul actului de identitate, în persoana fratelui martorei C.V.

Privitor la ajutorul acordat de inculpatul C.B. la serviciul de stare civilă în vederea obținerii duplicatului certificatului de naștere al martorei C.V., reținem că acest aspect se probează prin declarațiile inculpatei B.Ș. (f. 183 voi. 1 u.p), dar și prin conținutul procesului-verbal de confruntare între inculpata B. și inculpatul C.B. (f. 269 și urm. voi. 1 u.p), acesta confirmând că a lăsat o sacoșă funcționarelor de la starea civilă, cu precizarea însă că acea sacoșă ar fi conținut documente, susținere care nu are nici un fundament logic în contextul motivului pentru care se prezentaseră cei doi inculpați la serviciul de stare civilă.

Aspectul că inculpatul C.B. a făcut o intervenție la Serviciul de stare civilă al Municipiului Buzău pentru a obține duplicatul certificatului de naștere al numitei C.V. este de natură a confirma împrejurarea că un funcționar vigilent nu ar fi putut fi indus în eroare prin a aprecia că inculpata B.Ș. este aceeași cu titulara actului de identitate, respectiv martora C.V.

În acest caz, substituirea de persoane a fost descoperită în contextul în care martora C.V. a formulat (de această dată cu identitatea reală) o cerere de eliberare a cărții de identitate, indicând la motiv pierderea.

Cererea formulată de titular a fost depusă la 11 februarie 2004 potrivit circuitului de ghișeu (f. 58 voi. 1 u.p), certificarea identității fiind efectuată la formațiunea de evidență informatizată locală, de domiciliu a martorei, de către agentul B.F. (f. 213 voi. 2 u.p). La cerere a fost atașată fotografia actuală a solicitantului.

Funcționarul însărcinat cu actualizarea bazei de date (care ar fi fost în măsură să identifice substituirea de persoane), în persoana martorei U.M. a arătat că nu a considerat necesar să acceseze baza de date automată, considerând suficientă certificarea identității făcută de lucrătorul de la Postul local de poliție de la domiciliul solicitantului (f. 230 voi. 2 u.p).

Totuși, la data de 24 februarie 2004, la prelucrarea cărții de alegător, ag. șef principal S.G. a remarcat faptul că pe numele aceleiași persoane se tipărise o altă carte de alegător la data de 09 ianuarie 2004, sens în care cercetările interne au fost extinse, s-a procedat la compararea fizionomiilor și astfel s-a depistat substituirea de persoane (f. 45 voi. 1 u.p). în cuprinsul procesului-verbal de sesizare de la data de 10 martie 2004 întocmit de BEIP Buzău se consemnează totuși asemănările vizibile de fizionomie între inculpata B. (care se prezentase cu identitatea C.V. la data de 08 ianuarie 2004) și adevărata C.V.

Potrivit aceluiași proces verbal de sesizare, în urma verificărilor la serviciul de pașapoarte s-a constatat că inculpata B. a obținut un pașaport turistic cu identitatea de C.V., sens în care s-a procedat la instituirea unui consemn la punctele de trecere a frontierei. Astfel, la data de 04 martie 2004 orele 14:37 a intrat în vigoare consemnul instituit de SEIP Buzău asupra pașaportului falsificat din 19 ianuarie 2004 (f. 16 voi. 1 u.p). în această modalitate, la data revenirii în țară a inculpatei B.Ș. în 07 aprilie 2004, aceasta a fost identificată la PTF Otopeni, întocmindu-se procesul verbal de constatare de către agenții P.P.F. București-Otopeni (f. 15-16 voi. 1 u.p).

3. La aceeași dată de 08 ianuarie 2004 s-a depus la BEIP Buzău cerere de eliberare a actului de identitate formulată de inculpatul B.T.A., solicitantul folosindu-se de buletinul de identitate de tip vechi, de certificatul de naștere și de adeverinței de spațiu aparținând numitului D.P. din satul Policitori comuna, Scorțoasa jud. Buzău (f. 109 Voi I u.p.). În cerere nu s-a indicat motivul pentru care se solicită eliberarea unei noi cărți de identitate.

Rezultă de pe mențiunile făcute pe verso acestei cereri următoarele: cererea a fost primită de inculpata V.M.L., care a procedat și la certificarea identității persoanei, la actualizarea bazei de date, iar la rubrica „liberat cartea de identitate nu se menționează cui a fost eliberat acest document" deși scrisul de completare aparține inculpatei V. (f. 207 și urm. voi. 2 u.p, f. 217-218 voi. 2 u.p).

La data de 9 ianuarie 2004 inculpatului B.T.A. i s-a eliberat cartea de identitate din 9 ianuarie 2004 ( fila 138 vol.I u.p) pe numele lui D.P.

Reiese din declarația inculpatei V.M.L. și a martorului P.C. (f.207-209 voi. 2 u.p, menținute pe parcursul cercetării judecătorești) că inculpatul B.T.A. nu s-a prezentat la ghișeul SEIP pentru primirea cererii de eliberare a actului de identitate, ci activitatea de primire a cererii certificarea identității persoanei și eliberarea cărții de identitate s-a făcut de o singură persoana și anume de inculpata V.M. care, prin raportul existent la dosar fila 127 Voi II u.p. declară ca a executat aceste operațiuni „ în regim de urgență la solicitarea unui șef sau coleg".

În legătură cu acest aspect martorul P.C. agent principal la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău prin raportul din 11 martie 2004 depus la dosar fila 118 voi. 1 u.p. face precizarea că potrivit atribuțiunilor de serviciu stabilite prin fișa postului avea obligația să elibereze la ghișeu cărțile de identitate și că în ziua de 12 ianuarie 2004 „V.M. mi-a înmânat cererea numitului D.P. înregistrata la nr. 414 spunându-mi că eliberarea cărții a făcut-o dumneaei".

Așa se explică de ce în registrul eliberări cărți de identitate la rubrica „semnătura de primire nu apare semnătura lui D.P. ci menționat numele inculpatei V.M.".

După obținerea în aceste condiții a cărții de identitate false pe numele lui D.P., inculpatul B.T.A. s-a deplasat la SEIP Ilfov Biroul Evidență Informatizată a Persoanei Buftea, unde a depus în numele lui D.P. o cerere pentru eliberarea unei noi cărți de identitate invocând drept motiv schimbarea domiciliului din comuna Policiori localitatea Buftea la aceasta cerere anexându-se cartea de identitate falsa din 9 ianuarie 2004 emisa pe numele lui D.P., certificatul de naștere al lui D.P. și o declarație a numitei P.A. fila 131 voi I u.p, prin care confirmă că D.P. domiciliază în locuința acesteia din Buftea.

Cererea a fost aprobată de Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buftea iar la data de 20 ianuarie 2004 i s-a eliberat cartea de identitate pe numele lui D.P.

Cu noua carte de identitate inculpatul a depus cerere la SEIP Ilfov pentru eliberarea unui pașaport.

La 5 februarie 2004 inculpatului B.T.A. i s-a eliberat pașaportul eliberat pe numele Iui D.P. de care s-a folosit pentru a părăsi țara prin aeroportul Otopeni la 19 februarie 2004, conform mențiunii existente la fila 139 vol.I u.p.

Motivul pentru care inculpatul B.T.A. a obținut cărți de identitate și pașaport false a fost acela că a fost returnat din Germania la 4 decembrie 2003 prin punctul de trecere Otopeni așa cum rezultă din scrisoarea din 28 mai 2004 emisa de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera fila 106 voi I de urmărire penală.

Pentru a procura actul de identitate aparținând lui D.P. din satul Policiori comuna Scorțoasa jud. Buzău, inculpatul B.T.A. s-a deplasat împreuna cu C.B., T.C., H.M. în satul Policiori unde sprijiniți fiind de inculpatul D.C. cu domiciliul în această localitate au obținut actul de identitate al lui D.P., certificatul de naștere al acestuia și adeverința din 5 ianuarie 2004 emisa de Primăria comunei Scorțoasa fila 111 vol.I u.p.

C.B. prin declarația data la 8 aprilie 2004 a confirmat că a mers împreuna cu B.T.A., T.C. și H.M. în comuna Policiori pentru a procura acte de identitate.

Astfel, inculpatul C.B. a arătat că în cursul lunii ianuarie 2004 inculpatul T.C. zis T.S. i-a solicitat să îi găsească un buletin de fată și unul de băiat, care să fie folosite ulterior la obținerea de acte de identitate și pașaport false. Arată inculpatul C. că în perioada ianuarie-februarie 2004 s-a deplasat în repetate rânduri în comuna Policiori, cu autoturismul proprietatea inculpatului T., de unde au cumpărat acte de identitate pentru T.B., pentru fratele lui T. pe nume M., același inculpat T. fiind interesat și de buletine de fată, sens în care au cumpărat actele de identitate ale numitei B.F.

Prezenta inculpaților în satul Policiori și activitatea acestora de a cumpăra acte de identitate este confirmată și prin declarația martorilor M.C.A., C.I. (acest din urmă martor făcând și o recunoaștere după planșe foto - f. 32-37 voi. 1 u.p.), iar inculpatul D.C. prin declarațiile date în faza de urmărire penală și în instanța confirma că a participat la intermedierea vânzării actelor de identitate (f. 216 și următoarele voi I urmărire penală).

Inculpata V.M. prin raportul depus la dosar fila 119 Vol.I u.p. a confirmat că a efectuat operațiunile de primire a cererii, certificarea identității și de actualizare a datelor privind cererea inculpatului B.T.A. făcută în numele Iui D.P." în regim de urgență Ia solicitarea unui șef sau coleg" precizând că nu își amintește modul concret în care s-a eliberat acestuia cartea de identitate.

De asemenea, martora N.E. funcționară Ia Stația de preluare a imaginii a precizat că inculpata V.M. i-a „predat doar cererea pentru eliberarea actului de identitate fără celelalte documente afirmând că este o cunoștință personală ( fila 117 voi I u.p).

S-a constatat că cererea pentru eliberarea actului de identitate depusă de inculpatul B.T.A. la BEIP Buzău la data de 8 ianuarie 2004 a fost aprobată de inculpatul M.N., deși în cerere nu era indicat motivul pentru care se solicita în numele lui D.P. eliberarea unui nou act de identitate; cererea a fost aprobată deși nu fusese depusă la ghișeu iar certificarea identității fusese făcută de inculpata V.M.L. în atribuțiunile serviciu ale acesteia nefiind inclusă și această activitate.

Potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal de sesizare din data de 10 martie 2004 întocmit de BEIP Buzău (f. 107 voi. 1 u.p), aspect confirmat și de martora P.V. (f. 251, f. 253-254 voi. 2 u.p, declarații menținute pe parcursul cercetării judecătorești), substituirea de persoane a fost descoperită în contextul în care la data de 26 februarie 2004 a avut loc o deplasare cu stația mobilă de preluat imagini la nivelul localității Berea, iar lucrătorii din cadrul Biroului de Poliție Berea se interesau cu privire situația numitului D.P., cercetat într-un dosar penal.

Martora P. a arătat că potrivit susținerilor lucrătorului de poliție, deși D.P. figura cu act de identitate eliberat de BEIP Buzău, acesta declara că și-a pierdut buletinul. Se mai arată în declarația martorei că au fost efectuate verificări la sediul BEIP Buzău, cu privire la cererea de eliberare a cărții de identitate pe numele lui D.P., iar a doua zi după declanșarea acestor verificări, inculpata V.M.L. și-a luat concediu.

4. La data de 16 martie 2004, cu ocazia efectuării de cercetări în privința inculpatului O.N., Poliția Buzău s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârșirii de către acest inculpat a infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., reținându-se că acesta s-a prezentat la BEIP Buzău cu actul de identitate al fratelui său O.M. și a obținut carte de identitate pe numele acestuia (f. 128 voi. 5 u.p).

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a reținut că la data de 16 ianuarie 2004 (zi în care nu era programată primirea de acte la ghișeu - f. 22 voi. 2 u.p) s-a depus la BEIP Buzău cerere de eliberare a actului de identitate formulată de inculpatul O.N., solicitantul folosindu-se de buletinul de identitate de tip vechi, de certificatul de naștere și de actele de spațiu aparținând numitului O.M., fratele inculpatului (f. 164-167 Voi V u.p.). Motivul indicat pe cererea de solicitare a obținerii cărții de identitate a fost schimbarea domiciliului.

A rezultat din mențiunile făcute pe verso acestei cereri următoarele: cererea a fost primită de inculpata V.M.L., care a efectuat toate operațiunile necesare eliberării actului de identitate (inclusiv preluarea imaginii).

Cererea pentru eliberarea actului de identitate a fost avizată de inculpatul M.N., potrivit prevederilor art. 19 din Ordinul nr. 1190/2000.

Se mai observă faptul că la dosarul de eliberare a actului de identitate formulată de O.M., se află atașată fișa de evidență locală a inculpatului O.N.- f. 158-159 voi. 5 u.p (aspect care relevă faptul că lucrătorul de la evidența informatizată a persoanei, în speță inculpata V.M., cunoștea împrejurarea substituirii de persoane, cum de altfel aceasta și recunoaște în memoriul depus la data de 14 iunie 2005 la dosarul judecătoriei Buzău nr. 12700/2004, voi. 2, f. 280-281, încercând să găsească o explicație aspectului că la cererea formulată de O.M. se află atașat FEL-ul lui O.N., care să servească apărării inculpatei. Cert este că inculpata V.M. a sesizat diferențele de fizionomie, sens în care un lucrător diligent și de bună-credință ar fi aprofundat cercetările, atașând deopotrivă (și) fișa de evidență locală a celui care formulează cererea de eliberare a actului de identitate. De altfel, nu există nici o explicație plauzibilă pentru care să se fi atașat la dosar FEL-ul inculpatului O.N. care și-a substituit identitatea fratelui său O.M., alta decât cea a faptului că lucrătorului de la BEIP îi era cunoscută identitatea reală a solicitantului. Aceasta întrucât dispozițiile art. 17 ale Ordinului nr. 1190/2000 impuneau ca în caz de suspiciuni privind identitatea, să se facă verificări în evidențele manuale și informatizate cu privire la persoana solicitantului, iar nu cu privire la alte persoane).

La data de 21 ianuarie 2004 inculpatului O.N. i s-a eliberat cartea de identitate din 19 ianuarie 2004 ( fila 164 voi.5 u.p) pe numele lui O.M.

Cu această carte de identitate falsă, inculpatul O.N. a depus în numele fratelui sau O.M. la SEIP Urziceni (FEIP jud. Ialomița) o nouă cerere pentru eliberarea actului de identitate motivul fiind acela ca și-a schimbat domiciliul în Urziceni la numita C.N.

Cererea i-a fost aprobată și i s-a eliberat o noua carte de identitate, la 5 februarie 2004.

În baza noii cărți de identitate false, inculpatul O.N. a obținut pașaportul din 25 februarie 2004 de care s-a folosit pentru a trece ilegal granița sub numele de O.M. la 2 martie 2004 prin aeroportul Otopeni, fapt confirmat prin scrisoarea emisa la 17 martie 2004 de IPJ Buzău Serviciul Investigații Criminale fila 155 voi. 5 u.p, f. 141 voi. 1 u.p iar Interpol Weisbaden Germania confirma faptul ca inculpatul O.N. a pătruns în aceasta tara cu pașaportul din 25 februarie 2004 (f. 4 supliment 6 dosar 12700/2004 al Judecătoriei Buzău} pe numele lui O.M. f. 169 Voi III.

Inculpatul O.M. a recurs la obținerea de acte false pentru a părăsi teritoriul României întrucât fusese returnat din Germania la 25 aprilie 2003 fiindu-i suspendat dreptul de libera circulație până la 25 aprilie 2008, așa cum rezultă din scrisoarea din 19 martie 2004 emisa de SEIP Buzău Compartimentul - pașapoarte fila 160 Voi V u.p.

Întrucât din certificatul de deces atașat filei 103 voi. 1 fond, rezultă că inculpatul O.N. a decedat la data de 06 august 2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) - rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen., ca efect al decesului inculpatului.

5. Referitor la actul de identitate obținut de făptuitorul I.V. folosindu-se de actul de identitate al lui M.D. instanța constată că cererea de eliberare a unei noi cărți de identitate a fost primită la data de 07 octombrie 2003 de inculpata V.M.L. care a și certificat identitatea persoanei (f. 444 Voi II u.p}, imaginea fiind preluată de martora N.E., că I.V. a obținut cartea de identitate falsă la 08 octombrie 2003, cererea fiind avizată de șeful formațiunii, în persoana inculpatului M.N.

În declarația dată de martorul D.N.S. (f. 214 voi. 2 u.p } s-a arătat că deși rubrica de eliberare a actului de identitate nu este semnată și datată, totuși scrisul de completare este al inculpatei V.M.L.

Potrivit mențiunilor din cuprinsul cererii de eliberare a actului de identitate, motivul invocat a fost cel al schimbării domiciliului, sens în care solicitantul s-a prevalat actul de spațiu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare din 06 noiembrie 2003 (f. 444, f. 447 voi. 2 u.p}.

Examinând contractul de vânzare-cumpărare în discuție, instanța a constatat faptul că părțile contractante sunt V.M.F. și V.A. - în calitate de vânzători și numita C.O.L. - în calitate de cumpărător.

La dosarul având ca obiect cererea de eliberare a actului de identitate formulată de M.D. se mai află atașată declarația emanând de la numita C.O.L. (f. 445 voi. 2 u.p), potrivit căreia aceasta declară pe propria răspundere că numitul M.D. domiciliază la adresa de domiciliu indicată în contractul de vânzare-cumpărare din 06 noiembrie 2002, respectiv în localitatea Buzău.

Instanța a constatat că au fost nesocotite prevederile art. 24 pct. 4, coroborate cu dispozițiile Cap. V din Ordinul nr. 1190/2000, art. 31 - cu referire la dovada spațiului de locuit în caz de schimbare a domiciliului.

Astfel, între M.D. și C.O.L. nu s-a dovedit a fi existat vreun raport juridic de natura celor cerute de art. 31 din Ordin.

Pe de altă parte, pentru a putea produce efecte juridice la biroul de evidența informatizată a persoanei, declarația depusă la dosar ar fi trebuit să îmbrace forma unei declarații de primire în spațiu, care însă potrivit pct. 19 al art. 31 din ordin, este valabilă numai pentru rudele de gradul I și II ale titularului spațiului de locuit. Or, în cuprinsul declarației atașate filei 445 voi. 2 u.p nu se face nici o referire la o astfel de relație de rudenie între M.D. și C.O.L., aspect care face ca declarația însoțită de contractul de vânzare-cumpărare autentic să nu poată produce dovada schimbării de domiciliu în raport de lucrătorii BEIP.

Mai mult decât atât, instanța a constatat că potrivit copiilor pașapoartelor aparținând numiților C.O.L. și N.B. (f. 399, f. 400 voi. 2 u.p), aceștia au ieșit din țară la data de 12 septembrie 2003, revenind la 03 decembrie 2003, astfel că la data de 07 octombrie 2003 când se presupune că C.O.L. ar fi semnat declarația de primire în spațiu la BEIP Buzău, aceasta nici măcar nu se afla în țară.

Pe de altă parte, din declarațiile inculpatului C.B. și a martorului audiat cu identitate protejată R.V. (f. 202 voi. 1 u.p, f. 267 voi. 2 u.p) nu rezultă că I.V. (care s-a prezentat cu identitatea lui M.D.) ar fi fost însoțit de o femeie la BEIP Buzău.

Din analiza fotografiei reprezentându-l pe numitul I.V. (f. 413 voi. 2 u.p) comparativ cu cea din buletinul de identitate de tip vechi aparținând numitului M.D. (f. 446 voi. 2 u.p.) de care s-a prevalat solicitantul la data de 07 octombrie 2003, s-a constatat diferențe evidente de fizionomie, certificarea identității solicitantului de către inculpata V.M. ridicând suspiciuni și sub acest aspect.

După obținerea cărții de identitate false a mers la SEIP Mizil unde i s-a eliberat un pașaport pe numele lui M.D., la 24 octombrie 2003 cu fotografia lui I.V. cu care acesta a ieșit ilegal din țară la 7 noiembrie 2003 (fila; 350 Voi II).

De altfel, din declarațiile coroborate ale inculpatului C.B. (f. 202 voi. 1 u.p] și ale martorului audiat cu identitate protejată R.V. (f. 267-268 voi. 2 u.p] a rezultat că numitul I.V. era (arhicunoscut celor de la Poliția Buzău, sens în care pentru a evita recunoașterea și descoperirea demersului făcut de I.V. pentru obținerea actului de identitate prin substituire de persoane, inculpatul C.B. i-ar fi asigurat acestuia paza la BEIP Buzău.

În raportul datat 28 aprilie 2004 și în cuprinsul declarației date în faza de urmărire penală de martora N.E., menținute în fața instanțelor de judecată (f. 255 voi. 2, f. 258 și urm. voi. 2 u.p., f. 84 voi. 2 fond], aceasta a arătat că inculpata V.M.L. i-a solicitat să preia imaginea numitului M.D., despre care a afirmat că este cunoștința sa personală, prezentându-i martorei doar cererea de eliberare a actului de identitate, sens în care martora N.E. nu ar fi avut nici o posibilitate de a sesiza eventualele diferențe de fizionomie cu poza din vechiul act de identitate.

Pe baza cărții de identitate eliberată de BEIP Buzău, numitul I.V. a obținut un nou act de identitate fals la FEIP Mizil pe numele M.D., invocând motivul schimbării domiciliului, (f. 435 voi. 2 u.p.].

Ulterior, numitul I.V. a obținut pașaportul eliberat la data de 24 octombrie 2003 de SEIP Prahova (f. 418 voi. 2 u.p], părăsind țara la 07 noiembrie 2003 (f. 432 voi. 2 u.p].

Numitul I.V. a recurs la obținerea de acte false pentru a părăsi teritoriul României întrucât fusese returnat din Germania la 25 aprilie 2003 fiindu-i suspendat dreptul de libera circulație până la 13 iunie 2002, cu interdicție până la data de 12 iunie 2006 (f. 426 voi. 2 u.p.], iar obținerea pașaportului fals în alt județ era necesară întrucât situația sa juridică era cunoscută la BEIP Buzău încă de la începutul lunii august 2002 (f. 430 voi. 2 u.p].

6. Inculpatul V.I. are domiciliul în orașul Urziceni jud. Ialomița și a fost expulzat din Italia în anul 2003, cu interzicerea dreptului de a călători în aceasta țară pe un termen de 5 ani.

Pentru a pleca în străinătate inculpatul V.I. a fost ajutat de inculpatul C.B. să obțină carte de identitate și pașaport prin substituire de persoane contra sumei de 900 lei, fapt recunoscut de acesta prin declarația de la fila 203 verso Vol. I urmărire penală să-și procure un act de identitate fals și pașaport fals.

Potrivit declarațiilor inculpaților C.B. și V.I. (f. 203 voi. 1 u.p, f. 104-105 voi. 2 u.p.], concubinul verișoarei inculpatului V., în persoana numitului D.V. zis „C." a fost cel care le-a făcut legătura, prezentându-l pe inculpatul C. ca fiind omul de legătură la SEIP Buzău pentru obținerea de acte false prin substituiri de persoane.

Urmare a întâlnirii cu inculpatul C., inculpatul V.I. a aflat mecanismul de obținere a actelor false, respectiv procurarea unui buletin de identitate de tip vechi aparținând unei persoane de vârstă apropiată și care nu are pașaport (sau cel puțin nu are interdicție pe pașaport], acte care ulterior să fie folosite, prin folosirea relațiilor de care dispunea inculpatul C. la BEIP Buzău, pentru obținerea cărții de identitate prin substituire de persoane.

Astfel, inculpatul V.I. a intrat în posesia actului de identitate aparținând numitului I.F. și cu ajutorul lui C.B. s-a prezentat la BEIP Buzău, unde la data de 3 decembrie 2003 a depus cerere pentru eliberarea actului de identitate în numele lui I.F. (f. 28 voi. 5 u.p]. Prin declarațiile date de martorul I.F., acesta a recunoscut ca i-a vândut actul de identitate lui V.I. (f. 53 -54Vol.V u.p]. Martorul mai specifică aspectul că nu a declarat pierdut buletinul și nici nu a solicitat eliberarea unui nou act de identitate, pentru că inculpatul V.I. și cumnatul său C. i-au solicitat expres acest lucru.

Instanța a constatat că cererea nu a fost depusă la ghișeul BEIP Buzău ci fost primită de inculpata V.L.M., care a certificat identitatea persoanei, preluarea imaginii fiind efectuată de martora N.E.

Este de remarcat faptul că nici în acest caz în cererea pentru eliberarea actului de identitate nu s-a precizat motivul pentru care se solicită un nou act de identitate fapt ce este imputabil inculpatei V.L.M. care a primit cererea și a certificat identitatea.

Cererea a fost avizată ulterior de inculpatul M.N., potrivit dispozițiilor art. 19 din Ordinul 1190/2000.

La data de 08 decembrie 2003 inculpatul V.I. a obținut cartea de identitate (f. 16 voi V u.p], de care acesta s-a folosit pentru a obține de la Direcția Pașapoarte SEIP Buzău pașaportul pe numele lui I.F. dar cu fotografia acestuia (f. 16 Vol.V u.p).

Potrivit declarațiilor inculpatului I.F. (f. 40 voi. 5 u.p, f. 86 voi. 2 dosar nr. 12700/2004 al Judecătoriei Buzău, f. 226 vol. 1 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău], acesta ar fi primit cartea de identitate chiar de la C.B.

În legătură cu modul în care a obținut actul de identitate la BEIP Buzău, inculpatul V.I. a arătat că a fost înștiințat de inculpatul C.B. că va fi strigat de o persoană de sex feminin cu numele de I.F. (în acest sens în faza de urmărire penală inculpatul V. efectuând recunoașterea inculpatei V.M.L. - f. 98-101 voi. 2 u.p., indicând-o ca fiind persoana care i-a prelucrat cererea și l-a prezentat și la stația de preluare a imaginii).

Folosind pașaportul fals eliberat pe numele lui I.F. cu fotografia sa inculpatul V.I. a trecut ilegal granița României a pătruns pe teritoriul Ungariei a Republicii Moldova, Ucrainei și Belarus așa cum rezultă din ordonanța de declinare a competentei din 11 august 2004 data de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți în care se reține că la data de 6 august 2004 la punctul de trecere al frontierei Șiret la intrarea în tara din Ucraina a fost depistat inculpatul V.I. care a prezentat pașaportul fals eliberat pe numele lui I.F., precum și din mențiunile inserate în pașaportul fals atașat filei 17-20 voi. 5 u.p. (care atestă că inculpatul V.I. a ieșit și a intrat în mod repetat în țară, în perioada 26 ianuarie 2004-06 august 2004).

7. Referitor la fapta reținută în rechizitoriu prin care B.P. a obținut o carte de identitate falsa cu numele M.N. instanța a reținut că la dosar există cererea de eliberare a actului de identitate (f. 57 Vol.II u.p) primita la SEIP Buzău la data de 15 septembrie 2003 de inculpata V.M. care a certificat identitatea persoanei, imaginea fiind preluată de martora N.E. Cererea a fost avizată și de inculpatul M.N.

Potrivit declarațiilor inculpatului C.B. (f. 203 voi. 1 u.p), acesta recunoaște că numitul B.P. i-a fost prezentat de numitul I.V., care de altfel i l-ar fi prezentat și pe M.Ș., acesta fiind convins cu acea ocazie să își vândă buletinul de identitate de tip vechi. Deși prin declarația dată la 10 august 2004 (f. 203 voi. 1 u.p) inculpatul C.B. neagă însă că l-ar fi ajutat pe B.P. la BEIP Buzău pentru obținerea actului de identitate, totuși acesta revine asupra declarației la 30 august 2004, arătând că în realitate l-a ajutat pe B.P. să obțină acte de identitate false, prin substituire de persoane, explicând că a recurs la efectuarea mutației în jud. Ilfov, loc. Buftea, la domiciliul numitei P.A., care ar fi avut filiera la formațiunea de evidență informatizată a persoanei din localitate (f. 207-208 voi. 1 u.p)

Declarația de recunoaștere a inculpatului C.B. este confirmată de restul probațiunii aflate la dosar, având în vedere urgența obținerii actului de identitate de către B.P. la BEIP Buzău (chiar în aceeași zi cu depunerea cererii), precum și aspectul că după substituirea identității la Buzău, B.P. și-a schimbat domiciliul la Buftea, formulând cerere de obținere a actului de identitate la FEIP Buftea, indicând adresa de schimbare a domiciliului în Buftea.

Or, la această adresă de domiciliu figura în evidențele FEIP Buftea numita P.A. (f. 453 voi. 3 u.p.). deși numita P.A. a vândut imobilul situat la adresa de mai sus la data de 14 august 2003 (f. 446-447 voi. 3 u.p), totuși aceasta a continuat să dea declarații de primire în spațiu în beneficiul numiților C.I. (în realitate H.M.), D.P. (în realitate B.T.A.) și G.Z., astfel cum rezultă din procesele-verbale și înscrisurile atașate f. 404, f. 441, f. 449 voi. 3 u.p).

De altfel, filiera inculpatului C.B. și la nivelul birourilor sau formațiunilor de evidență informatizată a persoanelor de la nivelul altor județe este confirmată și de inculpata C.A. (f. 240 voi. 1 u.p), dar și de inculpatul V.I., acesta din urmă cu ocazia confruntării avute cu inculpatul C.B. (f. 104-105 voi. 2 u.p).

8. Referitor la fapta reținută în rechizitoriu cu referire la B.D. care s-a folosit de actul de identitate al numitei B.F. pentru a obține o carte de identitate falsa pe numele acesteia, instanța a reținut că cererea a fost depusă de B.D. la BEIP Buzău la 6 ianuarie 2004 (f. 49 Voi.II u.p.) sub numele B.F., că cererea a fost primita de inculpata V.M.L., care a certificat identitatea persoanei, preluarea imaginii fiind efectuată de martora N.E.

Se observă că lipsește indicarea motivului pentru care se solicită eliberarea actului de identitate. Cererea a fost avizată de inculpatul M.N.

Pe baza cererii astfel formulate, la data de 7 ianuarie 2004 i s-a eliberat numitei B.D. cartea de identitate, actul de identitate fiind eliberat la ghișeu de martorul P.C.

Ulterior, la data de 30 ianuarie 2004, numita B.D. a obținut pașaport la SEIP Ilfov pe numele B.F. (f. 51 Voi II u.p.), fără să existe date la dosar cu privire la eventuala părăsire a teritoriului țării.

Potrivit declarațiilor date de inculpatul C.B. (f. 203 voi. 1 u.p, f. 207-208 voi. 1 u.p), acesta a recunoscut că a ajutat-o pe numita B.D. să obțină carte de identitate și pașaport fals pe numele B.F., precizând că ar fi mijlocit și obținerea de acte false la FEIP Buftea. Deși nu există date comunicate în acest sens de FEIP Buftea, instanța a constatat că singura explicație plauzibilă pentru care numita B.D. a obținut pașaport eliberat de SEIP Ilfov sub numele B.F. este aceea că în prealabil aceasta și-a făcut mutația la Buftea, potrivit susținerilor inculpatului C.B.

Aspectul procurării actelor de identitate aparținând numitei B.F. din satul Policiori, comuna Scorțoasa, jud. Buzău este confirmat și de inculpatul D.C. (f. 220 voi. 1 u.p), acesta arătând că urmare a înțelegerii stabilite cu inculpatul C.B. (aceea de a-l sprijini în procurarea de buletine de identitate de tip vechi de la persoane care nu au pașaport sau interdicție pe pașaport) a trimis-o pe sora sa D.M. la martora B.F. pentru a obține prin fraudă actele de identitate. Modalitatea de obținere a actelor este de altfel confirmată și de martora B.F. (f. 299 voi. 1 u.p, f. 126 dosar comisie rogatorie Tribunalul Buzău) și de martorul S.N. (f. 288-289 voi. 1 u.p).

9. În privința faptei de substituire de persoane reținute în rechizitoriu, prin care F.L. ar fi devenit B.E., instanța a constatat că actele dosarului nu confirmă obținerea de carte de identitate și pașaport false, ci dimpotrivă, aspectul că numita F.L. și-a însușit fără drept pașaportul eliberat la 07 ianuarie 2004 pe numele titularei B.E. și profitând de asemănarea fizică între ele, a părăsit țara cu pașaportul verișoarei sale.

10-12. Referitor la faptele reținute în dosarul nr. 15/D/P/2004 x 98/D/P/2007 x 123/D/P/2005 întocmit de DIICOT Biroul Teritorial Buzău pentru care prin încheierea din 6 iulie 2011 s-a dispus extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale, instanța constată următoarele:

a) prin sentința penală nr. 120 din 6 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 8134/2006 inculpatul N.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. în art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ;la o pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și la o pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 iar în baza art. 33-34 C. pen. s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare suspendată condiționat, dispunându-se și anularea actelor false.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în primăvara anului 2003 inculpatul N.V. l-a cunoscut pe inculpatul C.B., care l-a ajutat să obțină de la SEIP Buzău carte de identitate și pașaport fals, sens în care potrivit scriptelor atașate filelor 20, 21 dosar nr. 2896/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău (atașat dosarului nr. 8134/2006 al Judecătoriei Buzău, acvirat voi. 4 fond), la data de 08 septembrie 2003 a obținut cartea de identitate eliberat la data de 19 septembrie 2003, ambele emise pe numele lui D.M. dar cu fotografia (imaginea) lui N.V.

S-a mai stabilit de instanță că folosind acest pașaport fals, N.V. a trecut ilegal în mod repetat granița ajungând în Germania, în perioada 2003-2004, ultima astfel de ieșire din țară având loc la 23 aprilie 2004 (f. 23 dosar nr. 2896/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău (atașat dosarului nr. 8134/2006 al Judecătoriei Buzău, acvirat voi. 4 fond).

Întrucât în dosarele de urmărire penală nu se regăsește cererea de eliberarea actului de identitate, instanța s-a aflat în imposibilitate de a se pronunța asupra vinovăției inculpaților M.N. și V.M.L., sub aspectul săvârșirii actelor materiale ce ar intra în conținutul infracțiunilor continuate pentru care aceștia sunt trimiși în judecată.

b) Prin sentința penală nr. 2073 din 25 octombrie 2006 pronunțata de judecătoria Buzău în dosarul nr. 6779/2006 inculpatul D.M. a fost condamnat în baza art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 4 luni închisoare, la o-pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. în art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca D.M. a fost returnat din Spania având interdicție de a călători în străinătate de la 7 martie 2003 - 7 martie 2007 și că pentru a se întoarce în Spania cu ajutorul inculpatului C.B. a reușit sa obțină de la SEIP Buzău CI și pașaportul emise pe numele lui D.G. dar cu fotografia (imaginea lui D.M.). Folosindu-se de acest pașaport la 28 august 2003 D.M. a trecut ilegal granița călătorind în Franța și Spania.

Cu privire la condițiile în care D.M. a obținut pașaportul fals instanța reține în fapt următoarele:

La fila 54 Voi II dosar urmărire penală există cererea pentru eliberarea actului de identitate formulată de D.M. în numele lui D.G. din 19 august 2003.

Examinându-se această cerere, instanța a constatat că a fost primită de inculpata V.L. care a certificat identitatea persoanei și exactitatea datelor, fotografia fiind preluată de martora N.E., care a și fost sancționată disciplinar cu „atenționarea", blândețea sancțiunii fiind justificată prin aceea că nu avea atribuții pe linia certificării identității persoanei (f. 30 verso dosar 604/P/2006 al Parchetului de pe lângă judecătoria Buzău, atașat dosarului nr. 6779/2006 al Judecătoriei Buzău, acvirat voi. 4 fond). Cererea a fost avizată de inculpatul M.N.

S-a mai constatat că la rubrica „eliberat CI" nu se indica persoana care a eliberat noua carte de identitate și nici cine a primit-o.

La data de 20 august 2003 i s-a eliberat lui D.M. CI pe numele lui D.G. dar cu imaginea lui D.M., iar la data de 26 august 2003 a obținut pașaportul tot pe numele lui D.G. dar cu imaginea lui D.M. (f. 37 dosar nr. 15/D/P/2004 x 98/D/P/2005 x 123/D/P/2005). La data de 28 august 2003 D.M. folosindu-se de acest pașaport fals a părăsit țara prin aeroportul Otopeni - fila 50 dosar nr. 6779/2006 din dosarul de urmărire penala.

Inculpatul C.B. nu a negat că l-a ajutat pe D.M. să obțină pașaport fals însă din declarațiile date în faza de urmărire penală și în instanța a susținut că a făcut-o dezinteresat ajutorul constând în aceea ca i-a înlesnit să obțină mai repede actul de identitate să nu mai stea la rând la SEIP precizând că nu a cunoscut faptul că încearcă să obțină un pașaport pe numele altei persoane (f. 134 voi. 2 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău).

Declarația inculpatului C.B. este infirmată, pe de o parte, de declarațiile date de inculpatul D.M. (f. 23-24, f. 32-33 dosar nr. 604/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, atașat dosarului nr. 6779/2006 al Judecătoriei Buzău, acvirat voi. 4 fond), acesta arătând că B. l-a sprijinit în obținerea actelor false, singurul aport al inculpatului D.M. fiind prezentarea pentru a i se prelua imaginea. Susținerile inculpatului D.M. apar a fi credibile, față de aspectul că potrivit procesului-verbal de la fila 42 dosar u.p, acesta nu știe să scrie, astfel că susținerile sale din declarație în sensul că B. l-a așteptat la sediul BEIP cu un plic și că el a fost dus „la pozat", apar ca fiind pe deplin justificate. Inculpatul D.M. a mai arătat că tot inculpatul C.B. a fost cel care i-a înmânat actele de identitate pe numele lui D.G.

c) Tot prin sentința penală nr. 2073 din 25 octombrie 2006 s-a dispus condamnarea inculpatului D.V. la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii previn art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și la o pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001.

Instanța a reținut ca D.V. a fost returnat din Spania, că avea restricționat dreptul de a călători în străinătate de la 27 iunie 2003 la 27 iunie 2008 și ca ajutat de inculpatul C.B., căruia i-a dat 300 euro a obținut de la SEIP Buzău carte de identitate și pașaport false pe numele lui G.I. dar cu fotografia (imaginea lui D.V.).

Folosindu-se de acest pașaport fals D.V. a părăsit ilegal țara la 28 august 2003 călătorind în Franța. În perioada 2003-2005 inculpatul D.V. a părăsit în mod repetat teritoriul României, folosind pașaportul falsificat prin substituire de persoane, în sentința de condamnare reținându-se perioada infracțională 28 august 2003-07 aprilie 2005.

Cu privire la aceste fapte, instanța a constatat că cererea pentru eliberarea cărții de identitate a fost depusa la SEIP Buzău la 15 august 2003 (f. 115 dosar nr. 6779/2006-dosar urmărire penală); că cererea a fost primită de inculpata V.M.L., care a prelucrat cererea în întregime, iar Ia rubrica din cerere intitulata eliberat CI nu este indicată persoana căreia i-a fost predată noua carte de identitate. Cererea a fost avizată de inculpatul M.N.

Pe de altă parte, sunt relevante cauzei declarațiile date de inculpatul D.V. cu privire la operațiunile efectuate la BEIP Buzău. Astfel, în declarațiile atașate filelor 55-56, 67-68 dosar nr. 6779/2006-dosar urmărire penală, inculpatul D.V. a arătat că a apelat la C.B. pentru obținerea unei cărți de identitate și pașaport false prin substituire de persoane, că a plătit 300 euro inculpatului C.B. pentru acest serviciu, că același C.B. s-a ocupat de toate formalitățile, inclusiv de găsirea actelor de stare civilă care să fie folosite la BEIP Buzău, că lucrătorul BEIP nu l-a întrebat nimic, întrucât în prealabil vorbise B. cu acesta, detaliind chiar că B.C. ar fi indicat femeii care i-a prelucrat cererea că solicitantul îi este nepot.

În acest mod, la aceeași dată de 15 august 2003 lui D.V. i s-a eliberat CI (f. 111 dosar nr. 6779-urmarire penală), iar la data de 26 august 2003 s-a eliberat pașaportul (f. 117 dosar 6779 - dosar de urmărire penală) pe numele lui G.I. dar cu fotografia lui D.V. Cu acest pașaport fals inculpatul a trecut ilegal granița.

Inculpatul C.B. prin declarația dată în faza de urmărire penală (fila 161 dosar nr. 6779/2006) și la cercetarea judecătoreasca a confirmat ca l-a ajutat pe D.V. să obțină un nou act de identitate însă numai pentru a obține mai repede actul de identitate și că l-a îndrumat să plătească taxele pentru eliberarea actului.

13. Sub aspectul faptei reținute în rechizitoriu, prin care inculpata B.A. a devenit, prin substituire de persoane, I.I.C., s-au reținut următoarele:

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal atașat filei 277 voi. 2 u.p, la data de 22 martie 2004 s-a sesizat de către lucrătorii BEIP Buzău faptul că s-a prezentat la ghișeu numita I.I.C. care a completat o cerere de eliberare a cărții de identitate, invocând ca motiv „pierdere act identitate". în acest scop, la cerere a atașat certificatul de naștere și diploma de bacalaureat. întrucât în baza de date automată figura fotografia altei persoane cu datele de stare civilă ale numitei I.I.C., la solicitarea de date suplimentare, tânăra a declarat că a dat actele sale de identitate unei prietene pe nume A. pentru a o ajuta să își scoată pașaport, întrucât avea interdicție. Procesul-verbal de constatare încheiat în temeiul dispozițiilor art. 221 alin. (1) C. proc. pen. a fost înaintat Poliției Municipiului Buzău.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că inculpata B.A. a fost returnată din Italia la 16 aprilie 2003 cu restricționarea dreptului la libera circulație până la 16 aprilie 2007 așa cum rezultă din scrisoarea din 24 martie 2004 emisa de SEIP Buzău Compartimentul pașapoarte (f. 337 voi. 2 u.p].

Pentru a se reîntoarce în Italia inculpata a apelat la ajutorul martorei I. (căsătorită F.] I.C., care i-a vândut buletinul său de identitate și certificatul de naștere. Scopul tranzacției era acela ca inculpata să obțină carte de identitate și ulterior pașaport pe numele martorei (prin substituire de persoane], pentru ca în acest fel să poată părăsi teritoriul României.

La data de 7 mai 2003 inculpata s-a prezentat la BEIP Buzău, intrând în audiență la inculpatul M.N. șeful BEIP și în fața căruia a completat cererea de eliberare a actului de identitate folosindu-se de numele și de actul de identitate al unei alte persoane, respectiv a martorei I.I.C.

Din cuprinsul cererii depuse la dosar (f. 301 Voi II u.p.] a rezultat că motivul invocat pentru eliberarea unui nou act de identitate 1l-a constituit „schimbarea domiciliului" și că operațiunile de primire a cererii, de certificare a identității persoanei au fost efectuate de inculpatul M.N. (la data de 08 mai 2003], care a semnat în calitate de primitor al noului act de identitate. Preluarea imaginii solicitantei s-a efectuat de martorul D.N.S.

Din analiza cererii de eliberare a actului de identitate s-a mai observat faptul că la rubrica la care se indica motivul pentru care se solicită cartea de identitate există o mențiune olografa „ îmi trebuie pentru angajare", în fapt justificarea pentru care inculpata B. a solicitat audiență la șeful BEIP Buzău (f. 160 și urm. voi. 2 u.p., 173 voi. 1 dosar 1101/2006 al Tribunalului Buzău].

Solicitanta a justificat schimbarea de domiciliu cu act de spațiu-contract de vânzare-cumpărare din 19 noiembrie 1999 și declarație primire în spațiu emanând de la numita T.M., în calitate de proprietar al imobilului spațiu de locuit, aceasta indicând în cuprinsul declarației că I.I.C. îi este nepoată (f. 346 ind. 2 voi. 2 u.p].

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică depus la filele 346⁶- 346¹³ voi. 2 u.p, scrisul și semnătura de pe declarația de primire în spațiu datată 08 mai 2003 nu aparțin martorei T.M.

La data de 9 mai 2003 inculpatei B.A. i s-a eliberat cartea de identitate (f. 281 Voi II u.p.] pe numele lui I.I.C. dar cu fotografia sa.

Folosindu-se de aceasta nouă carte de identitate, inculpata B.A. a obținut de la SEIP Buzău Serviciul Pașapoarte la 28 mai 2003 un nou pașaport (f. 333-vol II u.p.] de care s-a folosit pentru a trece ilegal frontiera de stat.

Cu privire la modul în care inculpata B. a reușit să obțină cartea de identitate falsă pe numele lui I.I.C. instanța reține că martorul D.N.S. a făcut declarații în faza de urmărire penală, din care rezulta faptul că ar fi sesizat diferențe de fizionomie ale solicitantei cu fotografia din baza de date automată, diferențe de fizionomie pe care le-ar fi adus la cunoștința inculpatului M. întrebându-l totodată dacă o cunoaște pe solicitantă, însă acesta i-ar fi spus că nu sunt probleme întrucât fata este însoțită de mătușa sa și are nevoie de acte pentru angajare, sens în care martorul a procedat la preluarea imaginii iar cererea de eliberare a actului de identitate și-a urmat cursul (f. 219 și urm voi. 2 u.p., f.226 voi. 2 u.p.).

Martorul D.N.S. și-a menținut declarația și cu ocazia confruntării cu inculpatul M. (f. 117-120 voi. 2 u.p), completând declarația cu mențiunea că a avut convingerea că inculpatul o cunoaște pe solicitantă, având în vedere că aceasta împreună cu mătușa care a primit-o în spațiu au fost prezente în biroul șefului său timp de 30 de minute.

Pe de altă parte, inculpatul M. a negat constant că i s-ar fi atras atenția de către martorul Dascălu cu privire la diferențele de fizionomie.

Această declarație, care în fapt a sprijinit hotărâtor acuzarea în cazul inculpatului M., a făcut obiectul a numeroase clarificări din partea martorului D.N.S.

Astfel, în declarația dată în fața Judecătoriei Buzău la data de 12 aprilie 2005 (f. 158-159 voi. 2 dosar 12700/2004), martorul a precizat faptul că în realitate a atenționat-o pe solicitantă că parcă s-a mai subțiat la față, făcând acest lucru în prezența inculpatului M. Mai arată martorul că inculpatul M. nu i-a spus că ar cunoaște-o pe solicitantă, ci doar faptul că aceasta dorește să își facă mutație la o mătușă. În sfârșit, martorul arată că șeful său nu a rostit niciodată vorbele că „nu sunt probleme", menținând restul declarațiilor date în cauză.

Instanța a constatat că precizările făcute de martorul D.N.S. nu sunt de natură a modifica esența declarațiilor din faza de urmărire penală, ci doar de a le clarifica, nuanțările fiind pe deplin concordante cu restul probațiunii administrate în cauză.

Astfel, instanța a remarcat faptul că inculpata B.A. și-a luat în realitate toate măsurile de precauție pentru a nu ridica suspiciuni cu privire la legitimitatea demersului său. Aceasta a invocat urgența obținerii actului de identitate pentru angajare; a venit însoțită de o bătrână cu fizionomie asemănătoare numitei T.M., care a completat declarația de primire în spațiu în fața inculpatului M.N., prezența declarantei și gradul de rudenie invocat constituind o adevărată garanție a identității solicitantei. Nu în ultimul rând, din analiza fotografiilor atașate f. 280, f. 285, f. 292 voi. 2 u.p, instanța constată că inculpata B.A. a făcut eforturi de a-și modifica coafura (prin schimbarea culorii părului și modul de aranjare a coafurii) în așa fel încât să fie cât mai asemănătoare adevăratei I.I.C., toate acestea cu scopul de a induce în eroare lucrătorii BEIP Buzău.

Pe de altă parte, aspectul că inculpata B. s-a dus în audiență la inculpatul M. nu este de natură a releva vreo legătură infracțională între cei doi, atâta timp cât declarațiile concordante ale inculpatului M. și ale subalternilor săi confirmă că acesta obișnuia să primească în audiență persoane care solicitau eliberarea în regim de urgență a actului de identitate, invocând în acest scop motive plauzibile (cum a fost în acest caz, necesitatea actelor la angajare). În plus, prezența îndelungată a inculpatei B. și a persoanei care s-a prezentat cu numele T.M. în biroul șefului formațiunii a fost justificată de aspectul că martorul D.N.S. l-a amânat inițial pe Șeful său la preluarea imaginii solicitantei, întrucât avea alte solicitări de rezolvat (f. 219 voi. 2 u.p).

Nu în ultimul rând, instanța a apreciat că susținerea singulară a martorei T.M. cu ocazia confruntării cu inculpatul M.N. (f. 112 voi. 2 u.p) - în sensul că nepoata sa B.A. i-ar fi spus să îi transmită inculpatului M. că nu i-a făcut pe degeaba serviciul substituirii de persoane - a fost dată în contextul în care inculpatul M., dar și martorul D.N.S. o indicaseră pe martoră ca fiind persoana care a însoțit-o pe inculpata B. și a dat declarația de primire în spațiu, iar inculpatul M. fusese deja arestat preventiv, cu consecința unei largi mediatizări a cazului (aspect care transpare din declarația dată de martoră la fila 133 voi. 2 fond). De altfel martora nu a mai făcut nici un fel de referire la pretinsa implicare a inculpatului M. în obținerea de acte false de către nepoata sa B.A., deși a fost audiată în mod repetat de organele de urmărire penală, fiind audiată nemijlocit și de 3 instanțe de judecată.

În sfârșit, inculpatul M. a indicat motivul pentru care a ridicat personal cartea de identitate pe numele I.I.C. și i-a înmânat-o personal solicitantei, acela că prin urmarea circuitului normal de ghișeu solicitanta ar fi primit actul de identitate cu o întârziere de câteva zile, aspect care se confirmă cu evidență din analiza mențiunilor de pe verso-ul cererii: astfel, data eliberării actului prin mijlocirea inculpatului M. a fost 09 mai 2003, în timp ce scăderea din registrul de eliberări (prin circuitul ghișeu) ar fi fost 13 mai 2003, așadar cu o întârziere de 4 zile, în condițiile în care solicitanta invocase urgența la angajare (f. 301 voi. 2 u.p). De altfel, în declarațiile date de inculpatul M. și din copiile registrului de eliberări acte identitate atașate volumului 6 u.p, se constată că șeful biroului a ridicat personal un număr semnificativ de acte de identitate, dintre care singurul caz de substituiri de persoane este cel supus analizei.

Pe de altă parte, din analiza declarațiilor date de martora I. (căsătorită F.) I.C., instanța a reținut că deși aceasta a solicitat audiență la inculpatul M. la redarea inculpatei B.A., aceasta nu s-a prevalat de calitatea de cunoștință a inculpatei în fața inculpatului M., pentru ca în acest fel eventual să beneficieze de obținerea cărții de identitate provizorii în condiții de nelegalitate.

Astfel, potrivit declarațiilor constante ale martorei I. (căsătorită F.) I.C., aceasta i-a spus inculpatului M. că a fost trimisă „de o fată", fără a o nominaliza pe inculpata B.A. (f. 318 voi. 2 u.p, f. 328 voi. 2 u.p., declarații menținute în fața instanțelor de judecată). Pe de altă parte, martora a mai arătat că inculpatul M. nu știa despre planul conceput de inculpata B. pentru a facilita obținerea actului de identitate provizoriu (f. 353 voi. 4 dosar 12700 al Judecătoriei Buzău), iar faptul că acesta a atenționat-o că actul de identitate provizoriu are valabilitatea de 1 lună, după care să se prezinte la ghișeu pentru obținerea cărții de identitate (f. 327 voi. 2 u.p) relevă o dată în plus lipsa oricărei intenții infracționale a inculpatului M., acesta având posibilitatea să o cheme în audiență pe martoră (în vederea obținerii cărții de identitate), pentru a evita descoperirea substituirii de persoane.

Din analiza cererii care a stat la baza eliberării cărții de identitate provizorii pe numele martorei I.I.C. (f. 292 voi. 2 u.p), instanța a constatat că în realitate cererea nu a fost procesată în înțelesul Ordinului nr. 1190/2000. Astfel, la rubrica înregistrat cererea și certificarea identității persoanei nu există propriu-zis semnătura inculpatului M., ci este indicat numele acestuia „comisar M.". Comparând scrisul de completare cu cele de pe cererile atașate f. 283, f. 313 voi. 2 u.p, instanța conchide că acesta nu emană de la inculpat, ci de la o altă persoană, probabil de la lucrătorul L.D., care a actualizat baza de date și a procedat la completarea și eliberarea cărții de identitate provizorii (f. 311 voi. 2 u.p.).

De altfel, inculpatul M. a arătat în declarațiile din fața organelor judiciare (f. 172-173 voi. 2 u.p.) că a apelat Ia martora L.D.- care a făcut verificări în baza de date manuală, pentru certificarea identității persoanei. Or, instanța a reținut că în realitate martora L.D. a fost cea care și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu atunci când și-a dat concursul la certificarea identității persoanei, efectuând verificări, în mod inexplicabil, doar în baza de date manuală, iar nu și în baza de date automată, unde ar fi identificat substituirea de persoane (întrucât inculpata B. tocmai ce obținuse cartea de identitate din 09 mai 2003). Sub acest aspect, martora a și fost sancționată disciplinar cu „mustrare scrisă", astfel cum rezultă din dispoziția de la data de 05 mai 2004 (f. 29 voi. 2 u.p). În orice caz, martora L. trebuia să descopere substituirea de persoane cel târziu la momentul actualizării bazei de date, sens în care nu trebuia să procedeze la completarea și eliberarea cărții de identitate provizorii pe numele I.I.C.

Transparența în procesarea cererii formulate de martora I.I.C. (prin apelarea la lucrătorul L.D. pentru verificările prealabile certificării identității persoanei), coroborate cu aspectul că inculpatul M. nici nu ar fi avut posibilitatea el însuși să efectueze verificările în baza de date automată - întrucât potrivit declarațiilor date de martorul D.N.S. (angajat la compartimentul informatică al BEIP), inculpatul M. nu deținea cod de operator care să îi permită accesul la baza de date (f. 215, f. 221 voi. 2 u.p.), denotă lipsa oricărei intenții infracționale din partea inculpatului M.N.

În privința modului în care s-a ajuns la obținerea cărților de identitate false prin substituire de persoane, astfel cum au fost evidențiate la pct. 2-8 și respectiv 11-12, instanța de fond a reținut legătura subiectivă și conlucrarea efectivă a inculpaților C.B. și V.M.L., pentru argumentele care vor fi expuse în continuare:

Astfel, în primul rând, deși ambii inculpați au negat o legătură de colaborare între ei, totuși probele dosarului vădesc legătura infracțională de durată între cei doi inculpați, care a condus la eliberarea unui număr de 9 acte de identitate false prin substituiri de persoane, în intervalul 15 august 2003 - 16 ianuarie 2004. Desigur că față de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (în forma complicității pentru inculpatul C.B.) s-a împlinit la 15 iulie 2011, însă în raport de cererea (implicită) de continuare a procesului penal formulată de inculpata V. (aceasta solicitând prin concluziile scrise achitarea de sub orice acuzație, cu indicarea temeiurilor concrete ale achitării pentru fiecare infracțiune în parte), precum și prin prisma analizării elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, se impune analiza detaliată a activităților și operațiunilor care au condus la eliberarea actelor de identitate false.

Primul aspect care atrage atenția cu privire la o posibilă legătură infracțională între cei doi inculpați este aspectul că în toate cazurile de substituiri de persoane analizate, solicitanții au apelat la ajutorul inculpatului C.B., iar cererea de eliberare a actului de identitate a fost rezolvată aproape în întregime de inculpata V. (cu excepția preluării imaginii, care de regulă s-a făcut de martora N.E. potrivit fișei postului). Este de remarcat însă că și în privința modului în care s-au făcut prelevările de imagini, martora N. a arătat că inculpata V. i-a prezentat doar cererile de eliberare a actului de identitate (nu și actele anexă), ceea ce practic a pus-o pe martora N. în imposibilitatea obiectivă de a putea observa eventuale diferențe de fizionomie între persoana solicitantului și poza atașată actelor anexă la cerere.

Instanța de fond a remarcat faptul că aspectul indicat a ridicat suspiciuni chiar și colegilor inculpatei V., martorul D.N.S. arătând în mod expres faptul că suspiciunile nu proveneau din aceea că cererile au fost rezolvate în aceeași zi (în regim de urgență), ci din aceea că au fost rezolvate de un singur lucrător (aspect care în sine nu este nelegal - f. 99 voi. 2 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău), în condițiile în care s-au dovedit substituirile de persoană (f. 218 voi. 2 u.p).

În legătură cu același aspect, martora P.C. a declarat că nu își amintește de vreo situație în care să fi soluționat în întregime o cerere de eliberare a actelor de identitate, cu excepția alegerilor și a referendumului, când se impunea soluționarea în regim de urgență a unui număr ridicat de astfel de cereri (f. 236 și urm. voi. 2 u.p].

În al doilea rând, instanța a remarcat faptul că inculpata V.M.L. și-a construit apărarea pe aparența de legalitate a lucrărilor întocmite, invocând aspectul că din punct de vedere formal erau îndeplinite toate condițiile eliberării actului de identitate în condiții de legalitate.

Or, așa cum s-a arătat deja, cu ocazia analizării actelor materiale, unele dintre cererile de eliberare a actelor de identitate au prezentat elemente de nelegalitate sau au ridicat suspiciuni, care au fost trecute cu vederea de inculpata V. în exercitarea atribuțiilor (a se vedea în acest sens actele materiale legate de eliberarea cărții de identitate pe numele C.V.-legate de măsurile de precauție luate de inc. C.B. la lucrătorii de la starea civilă pentru ca inculpata B. să poată obține duplicatul certificatului de naștere; D.P.-privitor la aspectul că a doua zi după declanșarea cercetărilor interne, inculpata V. și-a luat concediu de odihnă; dar și actele materiale legate de eliberarea actelor de identitate pe numele O.M., M.D. și G.I.].

Astfel, cele mai flagrante aspecte de nelegalitate au fost constatate cu privire la cererea depusă de O.N. pe numele fratelui său O.M. (la cerere fiind atașată fișa de evidență locală a inculpatului, iar nu a solicitantului, contrar ordinului nr. 1190/2000 și contrar oricărei justificări obiective, alta decât aceea că inculpata V. era pe deplin conștientă de identitatea reală a solicitantului], la cererea depusă de făptuitorul I.V. pe numele lui M.D. (existând diferențe remarcabile de fizionomie între adevăratul solicitant și poza de buletin a lui M.D., iar actele doveditoare ale schimbării de domiciliu nefiind conforme art. 31 ale Ordinului nr. 1190/2000, toate acestea coroborate cu mențiunile din cuprinsul raportului de serviciu al martorei N.E. potrivit cărora inculpata V. a afirmat că solicitantul este cunoștința sa personală], dar și în privința cererii depuse de inculpatul-condamnat D.V. pe numele lui G.I. - cerere datând din 15 august 2003 (în cazul căreia este de remarcat pe lângă faptul că cererea a fost rezolvată integral de inc. V., diferența semnificativă de vârstă între cel care a formulat cererea și adevăratul titular al buletinului de identitate de tip vechi, dar și aspectul că D.V. a făcut declarații concludente care atestă contactul direct între C.B. și V.M.L.).

Au fost coroborate toate aceste elemente cu aspectul că potrivit declarațiilor martorului P.C., inculpata V. era singurul lucrător care nu semna cererile la rubrica eliberat CI deși procedase ea însăși la eliberarea actului (f. 207 și urm. voi. 2 u.p), împrejurare care atrage atenția, în contextul în care se constată că în cazul cererilor nesemnate la rubrica indicată, cei care au obținut actele de identitate prin substituire de persoană au declarat că au primit cărțile de identitate direct de la inculpatul C.B. Or, și pe această cale se conturează contactul direct între inculpații C.B. și V.M.L.

De altfel, în declarația dată la 12 august 2004 (f. 174 verso voi. 2 u.p), inculpatul M.N. vorbește despre un episod petrecut la începutul anului 2004 în sala de așteptare a BEIP Buzău, când ar fi fost oprit de inculpatul C.B. și întrebat dacă inculpata V.M.L. este la serviciu, aspect care coroborat cu declarația martorului audiat cu identitate protejată R.V. (f. 267 verso voi. 2 u.p) - potrivit căreia inc. C. avea blatul cu o femeie lucrător la BEIP Buzău, fără a-i putea preciza numele, dar și cu poziția procesuală exprimată de inculpatul C.B. cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (f. 311 voi. 1 u.p.) - în care acesta recunoaște că a obținut actele de identitate false cu complicitatea lucrătorilor BEIP Buzău, vin să confirme o dată în plus legătura infracțională dintre C.B. și V.M.L.

Chiar dacă inculpata și-a nuanțat declarațiile cu ocazia audierii în fața instanțelor judecătorești, arătând că ar fi dat aceste declarații atunci când a fost arestată și că i-ar fi fost sugerate de anchetatori, instanța trage concluzia că raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, aceste declarații reflectau natura adevăratelor relații de colaborare între inculpații V.M.L. și C.B.

Sub acest aspect, nu poate fi neglijat faptul că deși inculpata V.M.L. a făcut referire pe întreg cuprinsul procesului penal la eliberarea actelor de identitate în regim de urgență „la intervenția unor șefi sau colegi", aceasta nu a nominalizat niciodată vreo persoană, pentru ca organele judiciare să poată proceda la efectuarea unor verificări. Instanța trage concluzia că în realitate inculpata V. avea legătura directă cu inculpatul C.B. și că apărarea indicată a fost construită în mod evident pro causa.

În al treilea rând, instanța a remarcat faptul că inculpatul C.B. cunoștea, în mod evident, detalii legate de regulamentul intern de soluționare a cererilor de eliberare a actelor de identitate, în acest sens martorii din satul Policiori, sat Scorțoasa, dar și inculpatul D.C. evidențiind că B. C. era interesat doar de buletine de identitate de tip vechi, ai căror titulari să aibă vârste apropiate și chiar fizionomia asemănătoare solicitanților. În plus, martorul I.F. vorbește despre faptul că inculpații C.B. și V.I. l-au instruit să nu declare buletinul pierdut și să nu ceară eliberarea unui nou act de identitate, aspecte care denotă că inculpatul C.B. era pe deplin conștient de verificările (sumare) care se făceau în vederea certificării identității persoanei în cazul titularilor de buletine de tip vechi, dar și de verificările suplimentare care se impuneau a fi făcute în cazul declarării actului de identitate ca pierdut. Or, astfel de detalii nu puteau fi cunoscute decât de la cineva din interiorul sistemului.

Acest aspect, coroborat cu împrejurarea că inculpata V. și-a construit apărarea în mod hotărâtor pe scuza că lucrătorii BEIP nu fuseseră instruiți în vederea comparării fizionomiilor persoanelor și pe aparența de legalitate a lucrărilor întocmite, formează convingerea instanței că inculpata V. a fost cea care l-a instruit pe inculpatul C. sub aspectul actelor ce ar trebui obținute pentru a imprima acea aparență de legalitate a lucrării, care în fapt a constituit o adevărată amprentă a modului de operare adoptat de cei doi inculpați.

În al patrulea rând, instanța a înlăturat susținerea inculpatei V. cu tentativa de substituire de persoană care a avut loc la data de 09 martie 2004 face dovada nevinovăției sale, întrucât în contextul în care se aștepta un control iminent de la Direcție, în mod cert nu ar fi permis complicilor săi să mai acționeze. Este de remarcat faptul că la acea dată inculpata V. se afla în concediu de odihnă (întrucât aceasta a arătat că a fost chemată din concediu cu raportul datat 10 martie 2004), astfel că o eventuală acțiune (descoperită) de obținere a actului de identitate prin substituire de persoană pe numele de M.C. ar fi trebuit să o ferească pe inculpata V. de orice suspiciuni care puteau plana asupra sa. Pe de altă parte, de această dată s-a încercat schimbarea modului de operare, cererea fiind depusă prin sistem ghișeu, dovedindu-se cu încă mai mare putere că prin sistem ghișeu astfel de cereri de eliberare cărți identitate false prin substituire de persoană aveau șanse reduse de reușită. Dovadă și faptul că prin conlucrarea inculpaților V. și C. în afara sistemului ghișeu au fost falsificate un număr de 9 acte de identitate în 5 luni, iar prin sistem ghișeu au fost identificate 3 cazuri de substituiri de persoane pe tot parcursul anului 2004 și 4 cazuri de substituire de persoane pe tot parcursul anului 2005 și până 15 martie 3006 (f. 503 voi. 5 dosar 12700/2004 al Judecătoriei Buzău].

În sfârșit, apărarea formulată de inculpata V. în sensul că nu ar fi avut niciun interes (eventual de natură materială] să săvârșească astfel de fapte nu se susține, în contextul în care inculpatele B. (căs. C.] Ș. și C.A., dar și martorul audiat cu identitate protejată R.V. (f. 267 voi. 2 u.p.] au indicat în mod expres faptul că inc. C.B. pretindea sume cuprinse între 600 și 1200 dolari SUA pentru fiecare act de identitate falsificat, pretinzând că trebuie să plătească funcționarilor SEIP contravaloarea acestor documente. Suspiciunea subzista și între colegii inculpatei V. raportat la persoana acesteia, tocmai pornind de la informația că B.Ș. a dat declarații prin care pretindea că ar fi plătit inc. C.B. 1200 dolari S.U.A. pentru a-i facilita obținerea actelor false prin substituire de persoane (f. 169 voi. 2 u.p.].

Toate aspectele indicate formează convingerea instanței că între inculpatul C.B. și inculpata V.M.L. a avut loc o înțelegere infracțională, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prin eliberarea de acte de identitate false prin substituire de persoană, rolul concret al inculpatului B. fiind acela de a ajuta solicitanții prin a le procura acte de identitate (buletin de tip vechi, certificat de naștere și act de spațiu] care urmau să stea la baza obținerii noilor cărți de identitate false, prin contribuția efectivă a inculpatei V., funcționar BEIP, cu atribuții pe linia prelucrării cererilor de eliberare a actelor de identitate.

Astfel, fișa postului inculpatei V.M.L. (f. 206 voi. 2 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău] o desemna pe aceasta ca funcționar cu atribuții principale de actualizare a bazei de date (f. 252 voi. 2 u.p, f. 258-260 voi. 2 u.p], preluare a imaginii și de efectuare a oricăror alte activități ordonate de șeful nemijlocit.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.N. însă, instanța a constatat că probele dosarului nu confirmă existența vreunei legături infracționale a acestuia cu inculpatul C.B. și nici cu inculpata V.M.L.

Astfel, în primul rând, instanța a remarcat faptul că din analiza dispozițiilor Ordinului nr. 1190/2000 și a declarațiilor inculpatului M. și a martorilor angajați ai BEIP Buzău, avizarea cererilor cetățenilor care solicitau eliberarea cărții de identitate de către șeful Biroului de Evidență Informatizată a Persoanei era obligatorie în toate situațiile, momentul la care intervenea această avizare fiind ulterior preluării imaginii solicitantului și anterior efectuării operațiunii de actualizare a bazei de date în orice caz, operațiunea de avizare presupunea verificarea cererii și a actelor anexă, în lipsa solicitantului, sens în care inculpatul M. nu avea nici o atribuție în ceea ce privește verificarea fizionomiei solicitantului și a identității acestuia.

Aspectul că inculpatul M., în calitate de șef al Biroului a tolerat practicile de soluționare a cererilor de eliberare a actelor de identitate de către un singur lucrător, în regim de urgență, prin invocarea diverselor intervenții, nu este de natură a dovedi intenția sa infracțională sub aspectul eliberării de cărți de identitate false prin substituiri de persoană, ci, după cum vom analiza în cele ce urmează, este de natură a contura vinovăția acestuia sub forma culpei fără prevedere, în drept urmând a se reține în persoana acestuia întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.

În egală măsură, din analiza proceselor-verbale de confruntare dintre inculpata V.M.L. și martorul P.C. (f. 108-109 voi. 2 u.p] și dintre inculpații V.M.L. și M.N. (f. 115-116 voi. 2 u.p], prin coroborare cu declarațiile date de inculpata V. la data de 12 august 2004 (f. 153 voi. 2 u.p], de martorul P.C. la termenul din 24 aprilie 2007 în fața Tribunalului Buzău și cu clarificările aduse de inculpata V. prin memoriul depus la filele 51-53 dosar conflict negativ competență soluționat de Curtea de Apel Ploiești, instanța constată că nici dispozițiile date de inculpatul M. subalternilor săi de a semna rubricile rămase necompletate din registrul de eliberări acte de identitate în modalitatea de a „da cu bățil sau cu parafa", în sensul de a se semna cu numele funcționarului care a primit cererea de eliberare a actului de identitate, nu vădește vreo participare infracțională a acestuia, conduita fiind justificată prin prisma atribuțiilor de conducere (care impuneau verificarea completării tuturor registrelor specifice].

Nu în ultimul rând, instanța a constatat că indicațiile date de inculpatul M. inculpatei V. ce anume să declare pentru ca situația să se rezolve favorabil pentru toți (în sensul de a justifica soluționarea cererilor în integralitate prin prisma unei situații de urgență-starea de rău survenită pe coridor la solicitanții de eliberare a actelor de identitate] viza ancheta administrativă (care se putea solda cu sancțiuni administrative severe la adresa angajaților BEIP, pornind tocmai de la aspectul că cererile soldate cu substituiri de persoane nu urmaseră circuitul ghișeu], iar nu cea penală. Astfel, instanța a reținut că inculpata V. a arătat în mod constant că inculpatul M. i-a dat acele indicații în contextul în care o sfătuia că nu are rost să își dea demisia (f. 154-155 voi. 2 u.p._; f. 115-116 voi. 2 u.p), ceea ce denotă în mod cert faptul că aceste discuții au avut loc anterior aprobării cererii de demisie, care a avut loc la data de 12 martie 2004 (f. 20 voi. 2 u.p). Or, ancheta penală s-a declanșat doar ulterior datei de 07 aprilie 2004 (data depistării inculpatei B. căs. C.Ș. în Aeroportul Otopeni - f. 15 voi. 1 u.p), aspect care confirmă clarificările date de inc. V. în fața instanței Tribunalului Buzău (f. 171-172 voi. 1 dosar nr. 1101/2006) cu privire la momentul la care i-au fost date acele sugestii de inc. M.

Nici aspectul că inculpatul M. i-ar fi spus inculpatei V. că cei care se află în spatele situației cu eliberarea cărților de identitate false se întorc în țară peste cinci ani (f. 155 voi. 2 u.p.) nu vădește legătura infracțională a inculpatului M. cu inculpatul C.B. sau cu ceilalți colaboratori ai acestuia. Din analiza declarației date de inculpata V. la data de 12 august 2004, s-a reținut că aceasta a dat o interpretare proprie spuselor inculpatului M., deducând că în realitate acesta s-ar fi referit la persoanele care și-au substituit identitatea (ceea ce nu este cazul, inculpatul M. referindu-se la cei aflați în spatele situației cu obținerea de documente falsificate). Instanța apreciază pe de o parte că această afirmație a inculpatei V. furnizează eventual indicii că aceasta însăși cunoștea scopul pentru care cei care și-au substituit identitatea aveau nevoie de carte de identitate falsă, iar, pe de altă parte, afirmațiile inculpatului M. puteau proveni din deducțiile proprii, în calitate de fost ofițer de poliție cu atribuții de cercetare penală, cu privire la modul în care autorii unor fapte penale se puteau sustrage angajării răspunderii penale și/sau executării unei pedepse, prin părăsirea teritoriului țării pentru o perioadă mai îndelungată.

Față de toate aceste argumente, coroborate cu cele reținute la analiza actului material privind obținerea cărții de identitate falsă de către inc. B.A., instanța nu a putut reține legătura infracțională între inculpatul M.N. - pe de o parte și inculpații C.B. și V.M.L. - pe de altă parte.

Totuși, împrejurarea că în exercitarea atribuțiilor de conducere conform fișei postului (f. 207-208 voi. 1 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău), inculpatul M.N. a tolerat practicile de rezolvare integrală a cererilor de eliberare a actelor de identitate de către un singur lucrător, făcând posibilă în acest mod punerea în aplicare a planului infracțional conceput de inculpații C.B. și V.M.L., fără să prevadă, deși putea și trebuia să prevadă rezultatul obținerii de cărți de identitate false prin substituire de persoane (cu atât mai mult cu cât, potrivit propriilor declarații dar și ale martorilor angajați la BEIP Buzău, inculpatul C.B. era cunoscut ca umblând cu intervenții, fiind văzut cu regularitate pe holurile BEIP), conturează întrunirea în persoana inculpatului M. a elementelor constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, perioada infracțională fiind cea de acțiune a inculpaților C. și V. (15 august 2003-16 ianuarie 2004).

Inculpatul M. și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile care îi reveneau în virtutea funcției de șef al Biroului de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău (aspect care este confirmat și prin sancțiunea disciplinară aplicată prin dispoziția Directorului General din 05 mai 2004 - f. 25 voi. 2 u.p), prin aceea că a tolerat nerespectarea programărilor angajaților BEIP la primirea documentelor (f. 22-24 voi. 2 u.p), precum și soluționarea în regim de urgență a cererilor de eliberare a actelor de identitate pe baza diferitelor intervenții sau interese personale, situații în care dispozițiile Ordinului nr. 1190/2000 erau trecute cu vederea, mergându-se „pe încredere" (f. 112-113 voi. 4 fond). Inculpatul M. a tolerat și nesocotirea dispozițiilor Ordinului și în ceea ce privește eliberarea cărților de identitate de către titular sau împuternicitul acestuia, extrasele din registrul de eliberări atașate voi. VI u.p. reflectând ridicarea unui număr semnificativ de acte de identitate chiar de angajații BEIP sau de inc. M. însuși. Toate aceste aspecte au favorizat în mod hotărâtor activitatea infracțională desfășurată de inculpații C.B. și V.M.L., producându-se o tulburare însemnată bunului mers al activității Biroului de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău.

În acest sens, urmare a formulării cererii de continuare a procesului penal de către inculpatul M.N., s-a dat curs cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat, din abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., forma de vinovăție a culpei fiind practic incompatibilă cu forma continuată a infracțiunii. Or, față de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială a infracțiunii de neglijență în serviciu s-a împlinit la 15 iulie 2011, urmând ca în temeiul art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., să se înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

Sub aspectul încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpaților C.B. și V.M., dar și în sarcina celorlalți inculpați prin rechizitoriu, instanța a constatat că aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), rap. la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003.

La termenul de judecată de la data de 11 octombrie 2011 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 7 alin. (1), rap. la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Instanța a reținut că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat întrucât nu este îndeplinită, cu titlu preliminar, condiția asocierii în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de imigranți, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Potrivit acestei dispoziții legale, constituie infracțiunea de trafic de imigranți fapta de a racola, de a îndruma sau de a călăuzi una sau mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și fapta de a organiza aceste activități.

Or, atâta timp cât asocierea infracțională inițiată de inculpatul C.B. și constituită inițial din inculpații C.B. și V.M.L. a acționat efectiv, în fapt nefiind săvârșită infracțiunea de trafic de imigranți în raport de nici unul din beneficiarii activității acestei asocieri infracționale, nu s-ar putea susține în mod logic și rațional că scopul asocierii a fost acela al săvârșirii infracțiunii grave prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Deși este adevărat că asocierea infracțională (constituirea grupului] nu presupune cu necesitate și săvârșirea infracțiunii scop și că săvârșirea în concret a infracțiunii scop atrage incidența concursului real de infracțiuni (astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003], totuși această afirmație este valabilă numai pentru acele grupuri infracționale care în fapt nu au apucat să acționeze, iar nu și pentru grupurile care și-au desfășurat activitatea potrivit scopului constituirii. O concluzie contrară ar goli de conținut dispozițiile art. 2 lit. a) din legea specială, care impun ca și condiție cumulativă pentru reținerea grupului infracțional organizat, tocmai scopul săvârșirii unei infracțiuni grave, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

Din analiza activității infracționale care face obiectul dosarului, instanța a constatat că nu există indicii de săvârșire a infracțiunii de trafic de imigranți, activitățile desfășurate de inculpați neputând fi circumscrise elementului material al infracțiunii analizate. Astfel, probele dosarului au confirmat faptul că solicitanții au aflat din diverse surse de serviciile de obținere de acte de identitate false pe care le poate presta inc. C.B. (folosindu-se de relațiile de la SEIP Buzău), inițiativa contactării inculpatului C. aparținând solicitanților și nu invers. Pe de altă parte, detaliile modului în care fiecare dintre inculpații care au trecut frontiera de stat în mod fraudulos au părăsit țara lipsesc de la dosar, astfel că nu s-ar putea reține nici săvârșirea acțiunilor de îndrumare sau călăuzire a beneficiarilor serviciilor inculpaților.

Pe cale de consecință, întrucât în sarcina grupării infracționale nu se poate reține săvârșirea vreuneia din infracțiunile grave prev. de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 ca și condiție cumulativă pentru a se putea reține existența grupului infracțional organizat, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei.

Astfel, în drept, faptele inculpatului C.B. și ale inculpatei V.M.L. (funcționar BEIP Buzău cu atribuții pe linia procesării cererilor de eliberare a cărților de identitate) care, în luna august 2003, au încheiat o înțelegere, în urma căreia s-au asociat în vederea obținerii de către solicitanții-beneficiari ai activității grupării, de cărți de identitate false prin substituire de persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1), (2) C. pen.

Actele dosarului conduc la concluzia că inculpatul C.B. a fost cel care a inițiat constituirea asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni, având în vedere că în fapt inculpatul C. purta tratativele cu solicitanții, le dădea indicații cu privire la actele care trebuiau procurate sau chiar le procura el însuși contra cost, rolul inculpatei V. intervenind abia în etapa următoare, a procesării cererilor de eliberare a actelor de identitate.

Obținând acordul inculpatei V.M.L., cei doi inculpați au constituit asocierea în vederea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, scopul asocierii fiind acela ca printr-o activitate organizata, cu durata de desfășurare in timp, sa obțină beneficii financiare de la solicitanții obținerii de acte de identitate false prin substituire de persoane.

Activitatea fiecăruia dintre cei doi inculpați in cadrul asocierii era bine determinată, rolul de a purta tratativele cu solicitanții, de a le da indicații cu privire la actele care trebuiau procurate sau chiar de a le procura el însuși contra cost, de a le intermedia legătura cu inculpata V. (funcționar BEIP), respectiv de a prelua și preda cărțile de identitate false revenind inculpatului C., iar rolul inculpatei V.M.L. intervenea în etapa primirii și procesării cererilor de eliberare a actelor de identitate false prin substituire de persoane. Având în vedere aspectul că inculpații nu au recunoscut legătura infracțională și nici aspectul primirii vreunei sume de bani pentru prestarea serviciilor către solicitanții actelor de identitate false, nu se va putea reține de către instanță modul în care avea loc împărțirea beneficiilor materiale între inculpații C. și V.

Ulterior, la asociere au aderat și inculpații T.C. și D.C., asocierea fiind ajutată și de inculpata C.A., în formele care vor fi reținute în cele ce urmează.

Instanța a înlăturat apărările formulate cu precădere de inculpata V.M.L., în sensul ca in cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât gruparea nu ar fi avut caracter organizat în sensul definit de art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În primul rând, instanța a reținut faptul că urmare a schimbării încadrării juridice, infracțiunea dedusă judecății este prevăzuta de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar nu de art. 7 al aceluiași act normativ, astfel că analizarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru a ne afla în prezenta unui grup infracțional organizat nu se impune. Art. 8 din Lege reprezintă o norma de trimitere la textul art. 323 C. pen., astfel că ori de câte ori nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența unui grup infracțional organizat, temeiul juridic al incriminării va fi cel prevăzut de art. 323 C. pen.

În al doilea rând, inculpata V. contestă existenta unei asocieri reale, cu durata de funcționare si cu roluri bine conturate pentru fiecare dintre participanții la asociere.

Instanța a reținut că toate aceste cerințe pentru existența elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. se regăsesc în speță și au fost analizate ca atare, asocierea constituită la inițiativa inculpatului C.B. având o durată semnificativă în timp (in intervalul august 2003-ianuarie 2004, activitatea fiind sistată după toate aparențele, numai ca urmare a iminenței unui control intern la nivelul BEIP Buzău, astfel cum transpare din susținerile inculpatei V. din memoriul depus la 14 iunie 2005 la dosarul nr. 12700/2004 al Judecătoriei Buzău - f. 276, f. 277 voi. 2 dosar nr. 12700 al Judecătoriei Buzău), însă semnificativ in cauza nu este atât factorul duratei in timp, cat activitatea efectiva desfășurata de grupare, in baza unui plan concordant si organizat, fiecăruia dintre participanții la asociere revenindu-i un rol bine determinat.

Față de acestea, instanța a reținut că în speță sunt întrunite, în persoana inculpaților C.B. și V.M.L., elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1), (2) C. pen., urmând a se proceda la condamnarea ambilor inculpați sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T.C., instanța a reținut întrunirea, în persoana acestuia, a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma aderării sau sprijinirii în orice formă a grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L.

Sub acest aspect, instanța a reținut ca fiind concludent cauzei faptul că în lunile de la sfârșitul anului 2003 - începutul anului 2004, inculpatul T.C. a intermediat legătura inculpaților B.T.A., H.M., cu inculpatul C.B., apelând la acesta și pentru procurarea de documente de identitate pe numele B.F., G.Z. și M.C. A. din satul Policiori comuna Scorțoasa, jud. Buzău. În același timp, inculpatul T. s-a deplasat el însuși, în repetate rânduri în comuna Scorțoasa pentru a participa nemijlocit la cumpărarea de acte de identitate, concludente în acest sens fiind declarațiile martorei M.C.A. (f. 292-293 voi. 1 u.p), care a arătat că inculpatul T. pe care l-a recunoscut după planșe foto, a venit de 3 ori în localitate, de fiecare dată în scopul procurării de acte de identitate. Scopul pentru care inculpatul T. a apelat la ajutorul inculpatului C.B. a fost acela de a facilita obținerea de acte de identitate și apoi pașapoarte false, din declarațiile inculpatului C.B. (f. 196-198 voi. 1 u.p), dar și din relațiile comunicate de Interpol Wiesbaden - Germania,Viena Austria și Berna Elveția transmise la Inspectoratul General al Politiei Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Ploiești rezultând faptul că inculpatul T.C. făcea parte din lumea interlopă și cunoștea multe persoane care doreau să părăsească fraudulos țara.

Prezența inculpatului T. în satul Policiori, corn. Scorțoasa, jud. Buzău rezultă cu precădere din declarațiile inculpatului C.B., care se coroborează cu declarațiile date de inculpatul D.C. și de martorii S.N., M.C. A., C.I. și G.Z., care atestă în esență că aflat la volanul autoturismului de culoare închisă, folosit pentru deplasările în Policiori, inculpatul T. a apelat la ajutorul inculpaților C.B. - care cunoștea locația în vederea cumpărării de acte de identitate și D.C.-care intervenea pe lângă consăteni și intermedia cumpărarea de astfel de acte, însoțindu-i pe cei care își traficau identitatea și la Primărie, în vederea obținerii adeverințelor de spațiu - pentru a achiziționa acte pentru 2 bărbați (respectiv B.T.A.- pentru care au fost cumpărate actele lui D.P.; H.M. - pentru care s-au cumpărat actele lui C.I.) și 2 femei (fiind cumpărate în acest sens actele numitelor B.F. și M.C., după ce actele cumpărate inițial de la martora G.Z. au fost restituite, întrucât se pare că martora figura cu interdicție în pașaport).

Ulterior, cu ajutorul inculpatului C.B., actele de identitate au fost folosite pentru obținerea de cărți de identitate și chiar pașapoarte false prin substituire de persoane, o ultimă tentativă în acest sens fiind depistată la data de 09 martie 2004, când persoane ramase neindicate s-au prezentat la BEIP Buzău cu actul de identitate al numitei M.C., solicitând eliberarea unei noi cărți de identitate, însă atunci când acestora li s-au cerut informații suplimentare existând dubii cu privire la identitatea solicitantului a părăsit sediul poliției renunțând la cerere. In aceste condiții pe numele lui M.C. nu s-a mai eliberat un nou act de identitate. Aceste aspecte rezultă din coroborarea declarațiilor date de martorii P.V. (f. 246 voi II u.p), C.I. (f. 286 voi. 1 u.p), dar și din cuprinsul înscrisurilor atașate filei 63 voi. 2 u.p. Inculpatul T. era pe deplin conștient de demersul care va avea loc la SEIP Buzău pentru obținerea de documente false, iar aspectul dacă acesta o cunoștea sau nu pe inc. V., nu este de natură a influența întrunirea în persoana inculpatului T. a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma aderării sau sprijinirii sub orice formă a grupării infracționale. Ceea ce interesează este ajutorul substanțial și de durată acordat de inculpatul T. cu scopul evident de a-și aduce contribuția la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prin eliberarea actelor de identitate pe seama inculpaților B.T.A. și a numitei B.F., infracțiune care intra în scopul grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L.

În mod similar, și în ceea ce îl privește pe inculpatul D.C., instanța a reținut întrunirea, în persoana acestuia, a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma aderării sau sprijinirii în orice formă a grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L.

Inculpatul D. era pe deplin conștient de demersul care va avea loc la SEIP Buzău pentru obținerea de documente false, iar aspectul dacă acesta o cunoștea sau nu pe inc. V., nu este de natură a influența întrunirea în persoana inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma aderării sau sprijinirii sub orice formă a grupării infracționale. Ceea ce interesează este ajutorul substanțial și de durată acordat de inculpatul D.C. cu scopul evident de a-și aduce contribuția la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prin eliberarea actelor de identitate pe seama inculpaților B.T.A. și a numitei B.F., infracțiune care intra în scopul grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L.

În ceea ce o privește pe inculpata C.A., instanța a reținut în persoana acesteia întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma sprijinirii sub orice formă a grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L. (la care au aderat și inculpații T.C. și D.C.).

Instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpaților care în fapt au fost beneficiarii activității grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L. (și la care ulterior au aderat inculpații T.C. și D.C., gruparea fiind ajutată și de inculpata C.A.), săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen.

Astfel, deși este adevărat că inculpații B. (căs. C.) Ș., B.T.A. și V.I. au apelat la serviciile inculpaților C.B. și V.M.L., în sarcina acestora reținându-se complicitatea la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (prin aceea că au solicitat eliberarea de cărți de identitate false prin substituire de persoană, depunând cererea tip și actele anexă, cerere procesată și soldată cu eliberarea documentelor solicitate), totuși această formă de participație penală nu este suficientă pentru a se putea reține aderarea sau ajutorul dat grupării infracționale.

Pluralitatea de infractori este cunoscută sub trei forme, respectiv: pluralitatea naturala, pluralitatea constituita si pluralitatea ocazionala. In speță interesează distincția dintre pluralitatea constituită și cea ocazională. Pluralitatea constituită sau legală, cum mai este denumită, este forma pluralității de infractori care se materializează prin gruparea mai multor persoane in scopul săvârșirii de fapte prevăzute de legea penala. Datorita scopului antisocial al grupării, pluralitatea constituita este incriminata in partea speciala a Codului penal, dar si in legi speciale, ca infracțiune de sine stătătoare, respectiv complotul, prevăzut de art. 167 C. pen., sau asocierea in vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzuta de art. 323 C. pen., respectiv art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 privind criminalitatea organizata.

Caracteristic pluralității constituite este faptul că fiecare participant la asociere răspunde în calitate de autor, întrucât formele participației penale (instigarea si complicitatea) sunt incriminate ca si acte de autorat. Pe de alta parte, pluralitatea constituită există și este incriminată ca și infracțiune independent de împrejurarea daca s-au săvârșit sau nu fapte infracționale dintre cele care au intrat in scopul asocierii. Daca însă au fost săvârșite astfel de infracțiuni, răspunderea penala se stabilește distinct, pentru asocierea in vederea săvârșirii de infracțiuni si respectiv pentru infracțiunea sau infracțiunile săvârșite, fiind aplicabile regulile concursului (real) de infracțiuni. Participația penala sub forma instigării sau a complicității nu este exclusa pentru infracțiunile care au intrat in scopul asocierii.

În mod distinct, pluralitatea ocazională sau participația penală, cum mai este denumită, este forma pluralității de infractori care constă în cooperarea mai multor persoane la săvârșirea unei fapte, deși aceasta conlucrare nu este ceruta de conținutul legal al infracțiunii.

Concluzia acestor considerații teoretice este aceea că pentru existența pluralității constituite de infractori este esențială structurarea grupului de persoane ce intră în alcătuire. Așadar, pentru existența acestei forme de pluralitate, legea pretinde conlucrarea mai multor persoane de natură să dureze în timp și cu o pronunțată coeziune, determinată de un obiectiv comun, concepție unică și disciplină statornică a membrilor.

Or, inculpații B. (căs. C.) Ș., B.T.A. și V.I. au avut un contact strict limitat cu gruparea, orientat exclusiv în scopul obținerii cărților de identitate false (sens în care aceștia nu au dobândit un rol cu caracter de stabilitate în interiorul grupării], fără ca forma complicității la infracțiunea de fals intelectual să poată dobândi valențe de autorat la infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 .

Discuții comportă doar situația inculpatului B.T.A., care este practic similară cu cea a inculpatului H.M.

Anticipând starea de fapt în ceea ce îl privește pe acest din urmă inculpat, instanța a reținut ca fiind concludent sub aspectul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, aspectul că probele dosarului nu confirmă cu caracter de certitudine prezența acestor inculpați în satul Policiori comuna Scorțoasa, jud. Buzău în mai multe ocazii decât aceea în care s-au dus cu scopul de a-și procura pentru uzul propriu câte un buletin de identitate de tip vechi (însoțite de certificat de naștere și act de spațiu), care să fie ulterior folosite pentru obținerea de cărți de identitate false prin substituire de persoane. În aceste condiții, la fel ca și în cazul inculpaților B. (căs. C.) Ș. și V.I., în persoana inc. B.T.A. și H.M. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce o privește pe inculpata B.A., probele dosarului nu au confirmat vreo legătură a acesteia cu vreun alt inculpat decât M.N., care, așa cum s-a analizat deja, nu a făcut parte din gruparea infracțională. Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei B.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În raport de cererea de continuare a procesului penal formulată de inculpata V. (aceasta solicitând prin concluziile scrise achitarea de sub orice acuzație, cu indicarea temeiurilor concrete ale achitării pentru fiecare infracțiune în parte), față de considerentele de fapt și de drept expuse la analiza întrunirii în persoana inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și care conturează pe deplin săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii de fals intelectual de către această inculpată, se impune ca în baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei V.M.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

Întrucât infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) are caracter subsidiar (ceea ce înseamnă faptul că fapta de exercitare abuzivă a îndatoririlor de serviciu care a produs una dintre urmările prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen., se încadrează în dispozițiile acestui text de lege numai în măsura în care nu are o incriminare distinctă în Codul penal) față de infracțiunile care au ca și subiect activ calificat un funcționar public sau un alt funcționar, se impune ca în baza art. 13 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a se dispune achitarea inculpatei V.M.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că fapta este absorbită în infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., având caracter subsidiar față de această infracțiune.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpații V.I. (fapta din 03 decembrie 2003), B. căs. C.Ș. (fapta din 08 ianuarie 2004), B.T.A. (fapta din 08 ianuarie 2004) și B.A. (fapta din 07 mai 2003) a infracțiunilor de complicitate la fals intelectual, sunt incidente aceleași dispoziții legale privind încetarea procesului penal ca efect al intervenirii prescripției speciale.

Urmare a cererii formulate de inculpatul B.T.A. de continuare a procesului penal, instanța constată că cererea formulată de acest inculpat în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 26 și la art. 289 alin. (1) C. pen. este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, întrucât actul material de complicitate care vizează depunerea cererii la BEIP Buzău cu anexarea actelor necesare, cerere procesată de inculpata V. și urmată de eliberarea cărții de identitate false prin substituire de persoane a fost săvârșit de autorul infracțiunii de fals intelectual (inc. V.) cu forma de vinovăție a intenției.

Constatând că inculpatul M.N. a formulat cerere de continuare a procesului penal, se impun următoarele precizări, sub aspectul săvârșirii de către acest inculpat a infracțiunii de fals intelectual:

Astfel, în sarcina inculpatului M. s-au reținut, pe de o parte, ca acte materiale de complicitate la fals intelectual, actele repetate de ajutor date inculpatei V. la falsificarea cărților de identitate. Pe de altă parte, s-a reținut în sarcina acestuia un act material de autorat la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în raport de actul de identitate obținut de inculpata B.A. Reținându-se unitatea de rezoluție infracțională, inculpatul M. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, în forma autoratului, formă de participație care o absoarbe pe cea a complicității.

Față de argumentele expuse la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în sarcina inculpatului M. nu se poate reține vreo legătură infracțională cu inculpata V.M.L. (sau cu inculpatul C.B., ori cu beneficiarii actelor de identitate falsificate care au apelat la serviciile acestor doi inculpați care au constituit gruparea infracțională), sens în care sub aspectul actelor materiale care vizează cererile de eliberare a actelor de identitate soluționate de inculpata V., se impune achitarea inculpatului M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește actul de identitate fals obținut de inculpata B.A. pe numele I.I.C., așa cum s-a anticipat deja la analiza activității BEIP Buzău (pct. 13), s-a dispus achitarea inculpatului M.N. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât acesta a acționat sub imperiul erorii de fapt cu privire la identitatea solicitantei.

În sarcina inculpaților s-a mai reținut prin rechizitoriu și săvârșirea infracțiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, precum și săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001.

Astfel, s-a reținut forma de participație a autoratului la infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) O.U.G. nr. 105/2001 în privința inculpaților V.I. (infracțiune care va face obiectul unei analize ulterioare și distincte), a inculpaților B. căsătorită C.Ș. (faptă epuizată la data de 07 aprilie 2004), B.A. (faptă epuizată cel mai târziu la 05 aprilie 2004. Referitor la data săvârșirii infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat de către inculpata B.A., reținem că la data de 05 aprilie 2004 a fost audiată mătușa acestei inculpate, în persoana martorei T.M. - f. 338 voi. 2 u.p, martora învederând faptul că inculpata a stat în România pentru o scurtă perioadă de timp, cea 2-3 săptămâni în perioada mai-iunie 2003, scopul întoarcerii în țară fiind strict acela de a obține pașaportul turistic, plecând imediat în Italia. Martora a mai arătat că ține periodic legătura cu nepotul său - soțul inculpatei B., și că acesta i-a comunicat că soția sa se află în Italia împreună cu el, B.T.A. (fapta de la data de 19 februarie 2004), H.M. și T.C., iar forma complicității a fost reținută în privința inculpaților C.B. (actele materiale privind pe inculpații B., B., O.N., V.I., D.M., N.V., D.V., dar și pe făptuitorul I.V.), V.M.L. (actele materiale privind pe inculpații B., B., O.N., V.I., D.M., D.V., dar și pe făptuitorul I.V.), M.N. (actele materiale privind pe inculpații B., B., O.N., V.I., D.M., D.V., B.A., dar și pe făptuitorul I.V.), D.C. (actul material privind pe inculpatul B.T.A., fapta din 19 februarie 2004) și C.A. (actul material privind pe inculpata B. Ș., epuizată la 07 aprilie 2004).

În privința inculpaților care nu au formulat cerere de continuare a procesului penal, respectiv: B. căs. C.Ș., B.A., D.C. și C.A., față de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen., instanța a constatat împlinit termenul de 7 ani și 6 luni de prescripție specială, sens în care s-a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Situația este identică și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, în privința faptelor de autorat reținute în sarcina inculpatelor B. câs. C.Ș., B.A. și de complicitate (în raport de fapta săvârșită de inculpata B.Ș.) reținută în sarcina inculpatei C.A.

Reținând că inculpații T.C., B.T.A. și H.M. au formulat cerere de continuare a procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:

a) privitor la situația inculpatului B.T.A., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, varianta agravată, prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, respectiv săvârșirea faptei în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse.

Dacă săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat la data de 19 februarie 2004, prin folosirea pașaportului falsificat pe numele D.P., cu încălcarea interdicției impuse de autorități, nu comportă discuții, totuși din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (f. 98 voi 4 fond) nu s-a putut identifica nici un mandat de executare a pedepsei activ la data de 19 februarie 2004, iar în actul de sesizare a instanței nu se fac dezvoltări în acest sens. Pentru aceste motive, apare ca fiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. prin apărător ales, astfel ca în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestui inculpat, din infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, în infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și față de reținerea vinovăției inculpatului B., s-a dispus în baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal ca efect al intervenirii prescripției speciale.

a) în ceea ce îl privește pe inculpatul H.M., s-a reținut următoarea situație de fapt:

b) Astfel cum rezultă din adresa nr. 3473293 din 28 aprilie 2004 emisă de SEIP Buzău, inculpatul H.M. figurează cu interdicția de a călători în străinătate de 22 octombrie 2002 la 21 octombrie 2007 (f. 104 voi. 3 u.p).

Rezultă din probele dosarului că în perioada decembrie 2003 - ianuarie 2004, inculpatul H.M. s-a deplasat împreună cu inculpatul C.B., cu fratele său T.C. și cu inculpatul B.T.A. în satul Policiori comuna Scorțoasa jud. Buzău și cu ajutorul inculpatului D.C. a reușit să cumpere de la C.I. domiciliat în această localitate actul său de identitate, prezentându-se cu acest document la Formațiunea de Evidență Informatizată a Persoanei Buftea unde la data de 4 februarie 2004 a depus cerere de eliberare a unei noi cărți de identitate pe numele lui C.I. (f. 400 voi III u.p.).

Inculpatul H.M. a atașat la această cerere copia certificatului de naștere a martorului C.I., actul de identitate al acestuia eliberat de Politia Buzău la 3 octombrie 1994, precum și declarația dată de numita P.A. prin care aceasta confirmă că numitul C.I. domiciliază în orașul Buftea în casa acesteia.

La data de 11 februarie 2004 inculpatului H.M. i s-a eliberat cartea de identitate de către FEIP Buftea, cu datele de identitate ale martorului C.I. (f. 408 voi. III u.p).

Așa cum reiese din adresa nr. 54/P/2004 din 13 aprilie 2604 existentă la fila 461 Voi III urmărire penală, SEIP Buftea a făcut precizarea : „C.I. nu figurează în evidenta deținător de pașapoarte„.

În consecință, nu exista dovezi că inculpatul H.M. a obținut pe numele lui C.I. carte de identitate falsă și pașaport de la SEIP Buzău și nici pașaport de la SEIP Buftea, singurul document fals obținut de H.M. fiind CI. eliberata de FEIP Buftea.

Rezultă deci ca inculpații M.N. și V.M. nu au participat în niciun fel la eliberarea de acte de identitate false pentru H.M.

Dovada certă că inculpatul H.M. a fost ajutat de inculpatul C.B. constă în aceea că la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului C.B. în data de 15 aprilie 2004 (f. 102-103 Voi I) s-a găsit adeverința din 2 februarie 2004 eliberata de Primăria Scorțoasa pe numele lui C.I.

La rândul său, inculpatul C.B. prin declarațiile date a confirmat că a mers cu mașina la Policiori, că „în mașina se afla fratele lui „T." (T.C. respectiv M. (H.M.) care vroia și el un buletin „. și că „i-a fost adus actul de identitate a lui C.I." (f. 198 voi. 1 u.p).

Privitor la modul în care s-a ajuns la cumpărarea buletinului de identitate de tip vechi și a certificatului de naștere aparținând martorului C.I., declarațiile martorilor S.N. - f. 285 voi. 1 u.p, M.C. A.- f. 290-293, f. 146-150 voi. 1 u.p., C.I.- f. 296-297 voi. 1 u.p, f. 32-37 voi. 1 u.p., dar și ale inculpaților C.B. (f. 197-198 voi. 1 u.p) și D.C. (f. 218 voi. 1 u.p) atestă faptul că inculpații C.B., T.C., B.T.A. și H.M. s-au deplasat în satul Policiori, comuna Scorțoasa, jud. Buzău, cu scopul de a cumpăra acte de identitate pentru cei din urmă doi inculpați, sens în care au apelat la serviciile inculpatului D.C., consătean al martorilor care și-au vândut actele de identitate. Tot inculpatul D.C. l-a însoțit pe martorul C.I. la Primărie, în vederea obținerii adeverinței de spațiu, potrivit indicațiilor inculpatului C.B., căruia de altfel i-au și fost înmânate aceste documente.

Prezența lui H.M. atât la Policiori, cât și la FEIP Buftea a fost ușor remarcată de martori datorita problemei de sănătate pe care acesta o are la coloana vertebrală.

Astfel, despre faptul că inculpatul H.M. prezenta o problema de sănătate coloana vertebrală au relatat și martorii din localitatea Policiori respectiv M.C., C.I., dar și inculpatul D.C. (f. 296 vol.l u.p, f. 300 voi. 1 u.p., f. 217-218, f. 221 voi. 1 u.p).

Pe de altă parte, prin procesul verbal încheiat de ofițerii de politie din Buftea se atestă că P.M., persoana care i-a primit în spațiu la Buftea pe H.M. și B.T.A.,"s-a prezentat la Biroul de Evidență a Populației cu un individ cocoșat" (f. 449 voi III urmărire penală).

Aspectul că inculpatul H.M. a prezentat la FEIP Buftea declarația emanând de la P.A. este deosebit de importantă, în contextul în care în declarațiile date în faza de urmărire penală (f. 207-208 voi. 1 u.p), inculpatul C.B. a recunoscut că avea filieră la această formațiune de evidență informatizată a persoanei, detaliind modul de operare prin efectuarea mutației tocmai la numita P.A. De altfel, așa cum rezultă din starea de fapt expusă, atât inculpatul H.M. cât și inculpatul B.T.A. s-au prezentat la FEIP Buftea, unde au prezentat acte de identitate pe numele altor persoane și au declarat ca locuiesc la aceeași persoană, respectiv la P.A. din localitatea Buftea.

Acestea sunt probele care demonstrează că inculpatul H.M. a fost ajutat de inculpații C.B., T.C. și D.C. să cumpere cartea de identitate a lui C.I. din Policiori, de care s-a folosit pentru a obține o nouă carte de identitate de la FEIP Buftea pe numele lui C.I., dar cu fotografia lui H.M.

Raportat la aceste probe, susținerea făcută de inculpatul H.M. din declarațiile date, în faza cercetării judecătorești că nu a cumpărat cartea de identitate a lui C.I. și că nu s-a prezentat la FEIP Buftea unde a obținut o nouă carte de identitate este nesinceră.

Întrucât activitatea funcționarilor BEIP Buftea nu formează obiectul judecății, lipsind de la dosar dovada reținerii vreunei fapte penale de către aceștia, prin raportare și la prezumția de nevinovăție care guvernează activitatea statului de drept, s-a reținut ca fiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei în sarcina inculpatului H.M., din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 26 și art. 289 alin. (1) C. pen.

Sub acest aspect, funcționarii BEIP Buftea au acționat fără vinovăție atunci când au dat curs cererii tipizate de eliberare a actului de identitate depuse de inculpatul H.M. [cu toate actele anexă), eliberându-i cartea de identitate.

Având în vedere data săvârșirii faptei (luna februarie 2004), în raport de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție specială, sens în care în baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 și art. 289 alin. (1) C. pen.

Întrucât la dosar nu există dovezi că folosindu-se de această carte de identitate falsă, inculpatul H.M. ar fi obținut un pașaport pe numele lui C.I. cu care să fi trecut ilegal frontiera de stat a României și a altor state, față de cererea de continuare a procesului penal, în baza art. 13 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

c) în ceea ce îl privește pe inculpatul T.C., s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.C. a fost returnat din Germania la 29 octombrie 2003 și i s-a restricționat dreptul de a intra în această țară pe o durata de 5 ani, până la 29 octombrie 2008 așa cum rezultă din scrisoarea din 28 aprilie 2004 emisă de SEIP Buzău și adresată Parchetului de pe lingă Curtea de Apel Ploiești (f. 104 voi. 3 u.p). La data returnării de Germania, inculpatul T. era titularul pașaportului emis la 19 august 2003 de Serviciul Pașapoarte Buzău.

I. La data de 20 februarie 2004 inculpatul T.C. a încercat să iasă din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat prin punctul de trecere al frontierei Petea jud. Satu Mare cu pașaportul eliberat de SEIP Buzău în anul 1999, martorului G.F., situație stabilită prin referatul cu propunerea de declinare a competentei întocmit la 7 mai 2004 de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare și prin procesul verbal de constatare întocmit la 20 februarie 2004 de un ofițer de politie din cadrul Punctului de trecere al frontierei Petea jud. Satu Mare (filele 10 și 17 Voi III urmărire penală).

Modul de falsificare a pașaportului completat pe numele lui G.F. este stabilit și descris în raportul de constatare tehnico științifică din 12 martie 2004 întocmit de un specialist criminalist din cadrul Laboratorului Criminalistic al I.G.P. Satul Mare (fila 148vol.III).

Concluzia acestui raport de constatare tehnico științifica a fost aceea că „plicul transparent în care este inclusă fila 1,2 a pașaportului a fost dezlipit și fotografia a fost înlocuită plicul fiind relipit ulterior„.

Din examinarea pașaportului completat pe numele lui G.F. rezultă că fotografia înlocuită pe acest document este a inculpatului T.C. prin aceasta manopera realizându-se falsificarea pașaportului fapta, fiind comisă în lipsa unor alte probe sau indicii,în mod direct de inculpatul T.C.

Cu pașaportul astfel falsificat inculpatul T.C. a încercat să treacă ilegal granița și să pătrundă pe teritoriul altor țări.

În legătură cu modalitatea în care a intrat în posesia pașaportului falsificat, inculpatul T. a dat declarații care acreditează ideea că ar fi apelat la ajutorul numitului M. din Oradea, căruia i-ar fi înmânat o fotografie tip pașaport și că în această modalitate a făcut rost de pașaportul falsificat cu datele de stare civilă ale numitului G.F. însă cu fotografia inculpatului T.C. (f. 615-618 voi. 3 u.p).

Pe parcursul cercetărilor a fost identificat pașaportul eliberat la 5 martie 2001 de SEIP Buzău Serviciul Pașapoarte pe numele martorului M.P., însă purtând fotografia inculpatului T.C. (f. 126 voi.III u.p, f. 94 voi. III u.p). Urmare a verificărilor făcute de SEIP Buzău compartimentul pașapoarte consemnate în scrisoarea din 25 iunie 2004 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (f. 78 ind. 1 voi III urmărire penală) s-a stabilit ca pașaportul a fost găsit de Poliția germana din Aakhen asupra numitului B.D. care a fost arestat în vedere expulzării; pașaportul a fost remis de autoritățile germane serviciului de pașapoarte Buzău, ocazie cu care s-a stabilit ca acest pașaport a fost falsificat prin înlocuirea fotografiei cu cea a inculpatului T.C.

În contextul în care nicio probă a dosarului nu atestă o altă modalitate de falsificare a pașaportului emis pe numele lui G.F. decât cea susținută de inculpat, iar la percheziția domiciliară efectuată pe seama inculpatului T. (f. 27-77 voi. 3 u.p) nu au fost depistate mijloace apte a falsifica pașapoarte, instanța găsește întemeiată cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpatul T. prin apărător ales, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înlăturarea incidenței alin. (2) al art. 288 C. pen. justificându-se prin lipsa calității de subiect activ special (funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu) a inculpatului T. sau a autorului falsurilor, rămas neidentificat.

Deși prin actul de sesizare al instanței se reține că inculpatul T.C. ar fi folosit pașaportul fals eliberat pe numele P.C., nu se va putea reține vinovăția inculpatului și cu privire la acest act material, întrucât actele de stare civilă atașate f. 64-65 voi. 2 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău) atestă că inculpatul a dobândit numele T. prin căsătorie, fiind născut P.

2. Contrar susținerilor inculpatului T.C. prin apărător ales, dovezile din care rezultă că inculpatul T.C. a folosit pașapoartele falsificate ale numiților G.F. și M.P. pentru a intra și respectiv a ieși de pe teritoriul altor state sunt constatările făcute de Interpol Wiesbaden - Germania, Viena Austria și Berna Elveția transmise la Inspectoratul General al Politiei Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Ploiești prin scrisoarea din 12 august 2004 fila 107 și următoarele Voi III urmărire penală.

Astfel, Interpol Berna Elveția confirmă ca acesta a prezentat pașapoartele lui G.F. și M.P. - fila 168 voi. 3; Interpol Wiesbaden precizează ca T.C. a fost de mai multe ori semnalat în vederea arestării în Germania și, că este cunoscut în aceasta țară și sub numele de P.N., P.C., M.P. și H.F., iar Interpol Viena comunica faptul că a fost arestat în vederea expulzării de politia din orașul Salzburg că se folosește de un pașaport falsificat prin schimbarea fotografiilor întocmit pe numele de H.F. și că a suferit mai multe condamnări în Austria, ca are interdicția de ședere în Austria până la 2 septembrie 2006. Din toate aceste probe rezultă că inculpatul T.C. folosindu-se de pașapoarte false a trecut ilegal frontiera țării după care a intrat și ieșit ilegal pe teritoriul altor state cum ar fi Germania, Elveția, Austria, impunându-se respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice prin reținerea formei tentate a infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

Sub acest aspect, chiar dacă inculpatul T. a fost surprins în timp ce încerca să treacă fraudulos frontiera folosind pașaportul falsificat pe numele G.F., totuși se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru forma continuată a infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, sens în care actul material săvârșit la data de 20 februarie 2004 (când inculpatul T.C. a încercat să iasă din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat prin punctul de trecere al frontierei Petea jud. Satu Mare cu pașaportul eliberat de SEIP Buzău în anul 1999, martorului G.F.) în forma tentată a infracțiuni, este absorbit în forma consumată a aceleiași infracțiuni, urmând a se reține săvârșirea formei consumate a infracțiunii, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În schimb, este întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, în infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, întrucât din fișa de cazier judiciar a inculpatului T. (f. 122 voi. 4 fond) nu rezultă că acesta ar fi părăsit țara în mod fraudulos în vederea sustragerii de la executarea unei pedepse (ultimul mandat de executare a pedepsei emis pe numele inculpatului T. datând din 28 decembrie 1999, fiind executat în perioada 10 februarie 2000-18 ianuarie 2002), anterior săvârșirii faptelor care fac obiectul judecății.

În raport de considerentele expuse și care conturează cu deplină forță vinovăția inculpatului T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat în formă continuată, trecere ilegală a frontierei unui stat străin în formă continuată, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripției speciale.

În ceea ce privesc actele de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat reținute în sarcina inculpaților V.M.L. și M.N., se impun următoarele distincții:

a) în ceea ce o privește pe inculpata V.M.L., actele dosarului nu confirmă aspectul că aceasta ar fi cunoscut împrejurarea că solicitanții care au obținut cărțile de identitate false urmează a le folosi la obținerea de pașapoarte false prin substituire de persoană (pentru ca în acest mod să treacă ilegal frontiera de stat). Lipsind legătura subiectivă cu solicitanții de acte de identitate false, se impune achitarea inculpatei V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

b) privitor la inculpatul M.N., acesta nu și-a dat concursul la înțelegerea infracțională având ca obiect eliberarea de acte de identitate false prin substituire de persoane, sens în care se impune achitarea acestuia, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii de către inculpații B. căs. C.Ș., B.A. și B.T.A. a infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., instanța reține că prin rechizitoriu s-a reținut ca întrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni fapta de folosire a cărții de identitate false în vederea obținerii pașaportului, precum și folosirea pașaportului fals la trecerea ilegală a frontierei.

Faptele astfel reținute s-au epuizat la data de 07 aprilie 2004 în ceea ce o privește pe inculpata B. căs. C.Ș., la 19 februarie 2004 în ceea ce îl privește pe inc. B.T.A. și cel târziu la data de 05 aprilie 2004 în ceea ce o privește pe inculpata B.A., potrivit dezvoltărilor de la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat.

În aceste condiții, față de prevederile art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială s-a împlinit față de fiecare dintre cei 3 inculpați (cel mai târziu la data de 06 octombrie 2011 față de inculpata B., impunându-se încetarea procesului penal ca efect al intervenirii prescripției speciale.

Inculpatul B.T.A. a formulat cerere de continuare a procesului penal, sens în care se reține că actele dosarului confirmă vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, acesta folosind cartea de identitate falsă, eliberată la 09 ianuarie 2004 de BEIP Buzău (f. 138 voi. 1 u.p) pentru a obține CI eliberat la 20 ianuarie 2004 de FEIP Buftea. Ulterior, inculpatul B. s-a folosit de această din urmă carte de identitate falsă prin substituire de persoane (pe numele D.P.) pentru a obține pașaportul din 03 februarie 2004, iar la data de 19 februarie 2004 a ieșit din țară prin Aeroportul Otopeni (f. 139 voi. 1 u.p). având în vedere că vinovăția inculpatului B.T.A. se confirmă, în baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.T.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale. În drept, inculpatul C.B.

1. Fapta inculpatului C.B. care a inițiat și ulterior, în luna august 2003, a încheiat o înțelegere cu inculpata V.M.L. (funcționar BEIP Buzău), în urma căreia s-au asociat în vederea obținerii de către solicitanții-beneficiari ai activității grupării, de cărți de identitate false prin substituire de persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1), (2) C. pen.

Întrucât din fișa de cazier judiciar a inculpatului, atașată filei 99 voi. 4 fond rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă la data de 08 noiembrie 2002 prin decizia penală nr. 1513/2002 a Curții de Apel Ploiești, se impune reținerea incidenței art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă mare postcondamnatorie, urmând a se admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

2. Fapta aceluiași inculpat care a dat ajutor inculpaților B. căs. C.S., B.T.A., H.M., O.N., V.I., D.M., N.V., D.V. și făptuitorului I.V. de a-și procura acte de identitate și pașapoarte false știind că aceștia vor folosi pașapoartele pentru a trece ilegal frontiera de stat, constituie complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta epuizându-se la data de 06 august 2004 (în raport de activitatea inculpatului V.I.). Față de aceleași considerente expuse anterior, se impune reținerea incidenței art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești.

Întrucât în ce privește actele materiale de complicitate privind activitatea inculpaților B.T.A. și H.M., inculpatul C.B. a fost sprijinit și de inculpații D.C. și T.C., este corectă reținerea circumstanței agravante prev. în art. 75 lit. a) C. pen., potrivit actului de sesizare a instanței.

La individualizarea pedepselor la care va fi condamnat inculpatul C.B., instanța a avut în vedere contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea faptelor (inc. C. fiind cel care a inițiat gruparea infracțională, implicându-se activ și hotărâtor la săvârșirea fiecăreia dintre infracțiunile scop), antecedența penală a acestuia, poziția procesuală oscilantă, dar și aspectul că prin rechizitoriul Parchetului, inculpatul C.B. a fost trimis în judecată cu reținerea incidenței art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, împrejurare care, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din art. 7 în art. 8 din legea specială, se impune a fi valorificată ca și circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. Prin urmare:

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.B., la o pedeapsă de 2 ani și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

S-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente între ele, fiind concurente și cu infracțiunile de proxenetism - sentința penală nr. 222 din 06 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău și complicitate la furt calificat - sentința penală nr. 1102 din 21 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău și au fost săvârșite în stare de recidivă mare postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești.

Pe cale de consecință, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.B. prin sentința penală nr. 222 din 6 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău definitivă prin decizia penală nr. 281 din 28 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente pe care le vom repune în individualitatea lor: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și în pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 222 din 6 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie a Curții de Apel Ploiești, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 7 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta, cu restul de 968 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Buzău definitivă prin decizia penală nr. 1513 din 08 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești la data epuizării infracțiunii de complicitate la infracțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 968 zile închisoare, pe care o sporește cu 127 zile, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedepsele rezultante parțiale de 3 ani și 7 luni închisoare și respectiv 3 ani închisoare stabilite prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 222 din 06 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău) și cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 1102 din 21 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău), aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 7 luni închisoare, pe care o vom spori cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani și 7 luni închisoare în regim de detenție.

II. Inculpata V.M.L.

Fapta inculpatei V.M.L. (funcționar BEIP Buzău cu atribuții privind eliberarea cărților de identitate) care în luna august 2003, a încheiat o înțelegere cu inculpatul C.B., în urma căreia s-au asociat în vederea obținerii de către solicitanții-beneficiari ai activității grupării, de cărți de identitate false prin substituire de persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1), (2) C. pen. La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținând activitatea concretă desfășurată de gruparea infracțională, după o riguroasă planificare, cu instruirea corespunzătoare a inculpatului C.B. cu privire la calitatea actelor anexă ale cererilor de eliberare a actelor de identitate, numărul impresionant de acte de identitate false obținute de grupare, gradul de implicare al inculpatei V. în conceperea și punerea în executare a rezoluției infracționale (aceasta având un rol decisiv în obținerea rezultatului urmărit de gruparea infracțională, aceasta neezitând să își încalce atribuțiile se serviciu în scopuri ilicite, dimpotrivă, folosindu-se de calitatea de funcționar BEIP pentru o mai lesnicioasă punere în executare a planului infracțional).

Instanța a avut în vedere și calitatea de funcționar public a inculpatei V., pregătirea profesională a acesteia, calități care în aprecierea instanței, ar fi trebuit să fie de natură să impună acesteia o obligație morală de a veghea la corectitudinea modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, iar nu să se folosească de aceste atuuri în scop ilicit.

S-a avut în vedere lipsa antecedenței penale a inculpatei, dar și atitudinea procesuală adoptată acesta, prin care a refuzat să își asume responsabilitatea faptelor săvârșite.

Raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor explicitate anterior, lipsa antecedentelor penale a inculpatei nu are vocația de a justifica reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. în acest sens, dispozițiile art. 74 C. pen. au caracter facultativ, revenind instanței rolul de a aprecia oportunitatea reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin evaluarea globală a tuturor împrejurărilor cauzei.

Pe baza tuturor acestor criterii, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnată inculpata V.M.L., la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire ori aderare la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În raport de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen., instanța a aplicat inculpatei V.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și c) C. pen. consecutiv condamnării pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe o durată de 2 ani, care se calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen. Instanța a apreciat că folosindu-se de atribuțiile concrete de serviciu în scopul săvârșirii de infracțiuni, inculpata V. s-a dovedit nedemnă să ocupe postul de funcționar public la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei, și totodată nedemnă să ocupe o funcție care implică exercițiul autorității de stat, funcții care ar trebui să fie asociate unor persoane de o probitate morală exemplară. Totodată, având în vedere că în exercitarea atribuțiilor de serviciu de funcționar public, inculpata s-a dedat la săvârșirea de infracțiuni, instanța a apreciat că aceasta nu are nici discernământul necesar pentru a alege persoane în autorități publice și în funcții elective publice. III. inculpatul T.C.

Fapta inculpatului T.C. care în lunile de la sfârșitul anului 2003 - începutul anului 2004 a aderat și a sprijinit gruparea infracțională constituită inițial din inculpații C.B. și V.M.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța s-a raportat la contribuția concretă a acestui inculpat la activitatea infracțională a grupării, astfel cum aceasta reiese din starea de fapt, la durata în timp a aderării la gruparea infracțională, la circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu activitate infracțională prolifică în statele europene), dar și la conduita procesuală adoptată de inculpat, sens în care în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni. IV. inculpatul D.C.

Fapta inculpatului D.C. care în lunile de la sfârșitul anului 2003 - începutul anului 2004 a aderat și a sprijinit gruparea infracțională constituită inițial din inculpații C.B. și V.M.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Întrucât din fișa de cazier judiciar a inculpatului D.C. rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 114 din 21 octombrie 1997 a Tribunalului Buzău, fiind liberat condiționat la data de 14 noiembrie 2001, cu un rest rămas de executat de 838 zile închisoare, în mod corect s-a reținut incidența art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă mare postcondamnatorie.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța s-a raportat la contribuția concretă a acestui inculpat la activitatea infracțională a grupării, astfel cum aceasta reiese din starea de fapt, la durata în timp a aderării la gruparea infracțională, la circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale], dar și la conduita procesuală adoptată de inculpat, sens în care în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C., la 3 ani și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114 din 21 octombrie 1997 a Tribunalului Buzău, contopind pedeapsa de 3 ani și 1 lună stabilită prin prezenta, cu restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 1 lună închisoare, pe care o va spori cu 5 luni, în final executând 3 ani și 6 luni închisoare.

Raportat la situația de cazier a inculpatului (f. 96 voi. 4 fond) s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost sancționat prin sentințele penale nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău, nr. 86 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Buzău și nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău.

Pe cale de consecință, s-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.C. prin sentința penală nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău, după cum urmează: 1 an închisoare prin sentința penală nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău, 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău, restul de 838 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 114 din 21 octombrie 1997 a Tribunalului Buzău.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă parțială de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 321 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Buzău, 3 ani 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 86 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Buzău și 1 an închisoare prin sentința penală nr. 773 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Buzău, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, în final inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare. V. inculpata C.A. Fapta inculpatei C.A., care în toamna anului 2003-începutul anului 2004 a sprijinit gruparea infracțională constituită inițial din inculpații C.B. și V.M.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei, s-a avut în vedere activitatea concretă desfășurată de aceasta (raportat la un singur act material care a intrat în scopul grupării infracționale, privitor la inculpata B.Ș.), dar și circumstanțele personale ale inculpatei care se află la prima confruntare cu legea penală și a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor (aspecte care vor fi valorificate ca și circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.), asumându-și responsabilitatea acestora.

Pe cale de consecință, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata C.A., la 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Apreciind că față de implicarea concretă a inculpatei la săvârșirea faptei și la circumstanțele personale ale acesteia, scopul pedepsei poate fi atins și fără privare efectivă de libertate, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatei C.A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 9 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen. VI. inculpatul V.I. 1. Fapta inculpatului V.I. de a trece ilegal frontiera de stat în perioada 26 ianuarie 2004-06 august 2004, prin folosirea pașaportului falsificat emis pe numele I.F., cu încălcarea interdicției impuse de autorități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași pentru fals privind identitatea), pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, în raport de perioada infracțională, numărul repetat de acte de trecere frauduloasă a frontierei, de antecedentele penale ale inculpatului dar și de atitudinea procesuală oscilantă. Față de situația de cazier a inculpatului și săvârșirea faptelor pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate.

2. Fapta aceluiași inculpat de a pătrunde ilegal pe teritoriul altor state, astfel cum rezultă din starea de fapt, folosind pașaportul fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, prev. în art. l alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în raport de aceeași condamnare la 1 an închisoare prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, pentru care a fost condamnat inculpatul V. la 1 an închisoare, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și explicitate anterior. Față de situația de cazier a inculpatului și săvârșirea faptelor pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate,

3. Fapta aceluiași inculpat V.I. de a folosi actul de identitate și pașaportul fals în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 tz. finală C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în raport de aceeași condamnare la 1 an închisoare prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași. Sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, inculpatul V.I. a fost condamnat la 1 an închisoare, în report de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și explicitate anterior. Față de situația de cazier a inculpatului și săvârșirea faptelor pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate, în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, care a fost cumulată cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.

Întrucât cele 3 infracțiuni deduse judecății sunt concurente între ele, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse rezultante parțiale de câte 2 ani închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care acesta o va executa în regim de detenție, fără aplicarea unui spor.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații T.C., V.M.L., M.N., V.I. și C.B.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desființarea sentinței penale nr. 417 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj și judecând, să se dispună condamnarea inculpaților M.N., V.I., H.M., B.T.A., B.A. și B.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., reținerea în sarcina inculpaților V.M. și M.N. a infracțiunii prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 rap. la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), iar pentru inculpatul H.M. a infracțiunii prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 și a infracțiunii prev. de art. l alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și respectiv art. 291 C. pen., iar pentru inculpata V.M. reținerea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pentru inculpatul M.N. a infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpatul M.N. din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Totodată, s-a arătat că se impune încetarea procesului penal prin constatarea intervenirii termenelor de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și pentru care s-a dispus condamnarea, cu excepția celei prev. de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În motivarea apelului, s-a arătat că prin raportare la ansamblul probator al cauzei, în mod nelegal s-a apreciat că nu există probe și indicii de comitere a faptelor de către inculpații achitați pentru infracțiunile mai sus menționate și anume: pentru fapta prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul M.N., ținând cont de împrejurarea esențială că cea mai mare parte a activității ilicite a grupului infracțional condus de inculpatul C.B. s-a desfășurat prin intermediul Biroului de Evidență a Populației Buzău (dat fiind specificul acțiunilor infracționale principale de obținere a cărților de identitate false, prin substituirea identității persoanelor fizice, acțiuni ce nu aveau alte căi de realizare, în afara instituției publice abilitate să emită aceste acte] șeful biroului nu avea cum să nu cunoască și să nu fie implicat în evenimentele infracționale, faptele penale au avut o mare durată in timp, un mod de operare asemănător, au fost implicate de fiecare dată aceleași persoane și anume coinculpații V.M.L. și C.B., prima fiindu-i chiar subordonată directă, iar cel de-al doilea cunoscut și în cele din urmă au presupus intervenția materială directă a șefului de birou prin avizarea aprobarea cererilor de emitere a cărților de identitate. În concluzie, în ipoteza în care nu ar fi avut nicio vină în legătură cu cele întâmplate, având deci pregătire de specialitate, inculpatul M.N. - comisar șef de poliție, ar fi avut posibilitatea efectivă și reală de a descoperi ce se întâmpla în unitatea pe care o conducea și de a denunța ori de a lua personal măsuri de stopare a activității infracționale și ca atare este pe deplin și fără dubiu reliefată în cauză legătura sa infracțională cu membrii grupului constituit.

În privința inculpaților V.I., H.M., B.T.A., B.A. și B. (C.) Ș., Parchetul a arătat că din ansamblul probator al dosarului, se relevă că fiecare dintre aceștia a cunoscut existența grupului condus de C.B., aducându-și propria contribuție la realizarea actelor infracționale sub forma sprijinirii concrete, astfel că toți cei 5 inculpați care fuseseră anterior returnați din străinătate și aveau interdicții de a mai intra pe teritoriul respectivelor state, au luat fiecare hotărârea de a participa în concret la activitatea ilicită folosindu-se de serviciile membrilor grupului ajutând totodată la materializarea lor, inițial în etapa procurării actelor reale de identitate de stare civilă, de spațiu locativ (inculpații H.M. și B.T.A.] - prezenți la negocierile și cumpărările actelor de la cetățenii satului Policiori com. Scorțoasa jud. Buzău, apoi utilizând fraudulos aceste acte și declarații comune de primire în spațiu de la alte persoane (P.A.] din cadrul „Filierei Buftea - Ilfov a inculpatului C.B. (H.M. și V.I.] și toți cei 5 inculpați au acționat în etapele ulterioare în sensul solicitării și obținerii documentelor false, cărți de identitate și pașapoarte turistice prin substituirea identității reale prin colaborare infracțională sau participație improprie cu funcționarii abilitați să emită respectivele documente și anume inculpații V.M. și M.N.. în același timp, s-a arătat că o parte din inculpați se aflau în relații extrem de apropiate, de rudenie sau de prietenie cu membrii grupului infracțional, respectiv H.M. frate cu inculpatul T.C., iar B.Ș. găzduită de inculpata C.A., ceea ce poate conduce la concluzia existenței unei legături subiective și obiective între inculpați, iar B.A. era cunoscută inculpatului M.N.

Referitor la infracțiunea de complicitate la intrarea sau ieșirea ilegală din țară prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, comise de inculpații V.M.L. și M.N., soluția instanței de fond, motivată pe lipsa de probe certe privind cunoașterea intenției infracționale a coinculpaților solicitanți de cărți de identitate false, iar pentru inculpatul M. și lipsa implicării în emiterea actelor false și activitatea grupului infracțional este eronată, având în vedere faptul că aceștia făcând parte efectiv din gruparea infracțională o perioadă îndelungată de timp, fiecare având propriile sarcini în stabilirea obiectivelor și scopurilor ilicite nu aveau cum să nu cunoască finalitatea acțiunilor coinculpaților doritori de acte false și anume ocolirea interdicțiilor legale de intrare pe teritoriul unor state străine.

Este greșită dispoziția instanței de fond privind achitarea inculpatei V.M. pentru infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu motivarea că aceasta este absorbită în infracțiunea de fals intelectual, întrucât din probele dosarului rezultă că aceasta a încălcat cu știință și în mod repetat, atât atribuțiile consemnate în fișa postului, cât și ordinele interne și metodologiile de lucru vizând activitatea de emitere a cărților de identitate și alte documente oficiale., nerespectând programările de servicii și îndeplinind defectuos sarcini ce reveneau altor colegi de birou. În ceea ce privește pe inculpatul H.M., achitat pentru infracțiunile prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, art. l alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., se arată că împotriva acestuia există probe certe de vinovăție și acestea se află la dosar, respectiv adresele oficiale emise de MAI SEIP Buzău Compartimentul Pașapoarte, MAI IPJ Buzău Serviciul de Investigații Criminale, fișa de cazier judiciar și declarațiile martorilor C.M. și R.V., din care rezultă că inculpatul a părăsit în mod fraudulos teritoriul României și a intrat ilicit în spațiul mai multor tari străine (Germania, Franța, etc.) utilizând în mod repetat identități și documente false, atât înainte, cât și în perioada infracțională, în timp ce pe numele său era emis un mandat de executare al pedepsei, fiind dat în urmărire generală. In ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual în forma continuată prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. comisă de inculpatul M.N., apreciată de prima instanță ca fiind datorată unei erori grave de fapt pentru actul material referitor la cartea de identitate falsă obținută de B.A. sau neavând caracter penal, prin lipsa legăturii infracționale cu activitatea ilicită a inculpatei V.M. se impune a fi reanalizate probele în sensul stabilirii vinovăției inculpatului, deoarece prin prisma funcției îndeplinite în perioada infracțională - șef birou - a împrejurării că a făcut parte pe o perioadă îndelungată din gruparea infracțională condusă de C.B., iar autoarea falsului V.M. îi era subordonată direct, care nu avea cum să acționeze fraudulos în număr așa de mare de situații fără știința și complicitatea șefului său, se poate deduce fără dubiu contribuția sa intențională la falsificarea cărților de identitate. Referitor la eroarea grave de fapt ce a condus la obținerea unei cărți de identitate false de inculpata B.A. direct de la inculpatul M.N., probele dosarului converg către contrariul unei astfel de concluzii și anume: depozițiile din cursul urmăririi penale ale martorului D.L.S. - ofițer specialist din cadrul Biroului de Evidență a Populației Buzău care a atras atenția inculpatului asupra unei posibile substituiri de identitate în cazul din discuție, dar cel din urmă nu a dat curs acestei atenționări, împrejurarea că cei doi inculpați se cunoșteau dinainte, iar cu doar 5 luni înainte de falsificarea cărții de identitate M. a procedat personal la emiterea unui document de identitate real pentru aceeași persoană și în plus B.A. cunoștea numele și numărul de telefon al inculpatului, îndrumându-și prietena să apeleze la serviciile acesteia pentru obținerea unor acte de identitate, cerându-i expres să nu contacteze alți angajați ai instituției, în acest sens fiind declarațiile martorei I.I.C.

Referitor la schimbarea încadrării juridice dispusă de instanță în privința infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reținută inițial în sarcina inculpatului M.N., în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., Parchetul a arătat că nu poate fi primită argumentația instanței de fond vizând forma de vinovăție cu care acesta a acționat cu prilejul încălcării flagrante a atribuțiilor de serviciu, a ordinelor oficiale și a metodologiei interne de lucru pe linia activității de evidență a populației și de emitere de noi cărți de identitate ca fiind culpă fără prevedere și nu intenție directă sau indirectă în raport cu cele întâmplate, deoarece din probele dosarului reiese apartenența efectivă și contribuțiile materiale concrete ale inculpatului în activitatea ilicită desfășurată de membrii grupului infracțional constituit de C.B., ceea ce a presupus cunoașterea exactă a condițiilor de „lucru" și a sarcinilor ce reveneau fiecărui membru, precum și asumarea lor cu bună-știință. Pe de altă parte, s-a arătat că, culpa fără prevedere nu se poate întinde în timp pe o durată așa de mare, precum perioada infracțională din prezentul dosar și nici nu poate viza atât de multe încălcări ale atribuțiilor de serviciu, a ordinelor interne și a metodologiilor de lucru, iar repetabilitatea actelor ilegale prin moduri identice de operare demonstrează pe deplin intenția în comiterea lor. Acțiunile concrete de tolerare a practicilor nelegale vizând recepționarea cererilor de emitere a cărților de identitate în regim de urgență, deși nu erau întrunite condițiile unor asemenea situații, precum și vizând ridicarea/predarea neregulamentară a acestor documente de către subordonata sa, V.M.L., apoi dispozițiile ilicite de semnare ulterioară de către angajații instituției a rubricilor rămase necompletate din registrul de eliberări a cărților de identitate, indicațiile către subordonați de a justifica prin afirmații mincinoase neregulile descoperite cu ocazia anchetei Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei București și relatările către coinculpata V.M. privind fuga din țară a unora din cei implicați în procurarea actelor false denotă caracterul intenționat al faptelor inculpatului M.N. realizate prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu. Soluția corectă era de menținere a încadrării juridice inițiale a infracțiunii în disp. art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmată de încetarea procesului penal prin împlinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale pentru această faptă.

Inculpata V.M.L., prin avocat din oficiu, a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și judecând cauza, să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea acesteia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa. În subsidiar, s-a solicitat ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se rețină în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și să se aplice o sancțiune cu suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen.

În motivele scrise de apel depuse de inculpata V.M. (vol. I f.77, dosar nr. 1679/117/2009 al Curții de Apel Cluj), a arătat că nu este corect modul în care i s-a individualizat pedeapsa și dacă se rețin faptele pentru care a fost trimisă în judecată se justifică aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată. De asemenea, a susținut că instanța a făcut o greșită examinare a probelor administrate în cauză, comițând o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa, considerând că nu se probează legătura sa cu C.B., nu a comis falsuri cu intenție, nu a colaborat cu nimeni pentru efectuarea unor lucrări la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei și nu a acceptat nici un folos în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Inculpatul T.C. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și judecând cauza, să se dispună în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 70 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001, întrucât fapta nu există.

În motivarea apelului, s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a trecut ilegal frontiera de stat în scopul de a se sustrage de la executarea unei pedepse.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 70 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001 pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, s-a arătat că în cauză nu se poate vorbi decât de o tentativă la această infracțiune, având în vedere că inculpatul T. a fost surprins în timp ce încerca să părăsească România prin punctul de frontieră Petea, având asupra sa un pașaport falsificat.

S-a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că inculpatul T. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul a săvârșit în mod repetat această infracțiune.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, instanța de fond în mod greșit a reținut vinovăția inculpatului T. și a dispus condamnarea acestuia. Nu este reală susținerea că inculpatul ar fi condus vreun autoturism la sfârșitul anului 2003 începutul anului 2004, având în vedere că acesta a obținut permisul de conducere la data de 25 iunie 2008. La dosar nu există date că inculpatul T. l-a cunoscut înainte de începerea cercetărilor pe inculpatul C.B., că a cunoscut-o pe inculpata V.M. sau că a fost vreodată la SEIP Buzău în încercarea de a obține pentru el sau altul vreun act de identitate fals.

Pentru aceste motive, s-a solicitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului T.C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Solicită ca instanța să analizeze și eventualitatea împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale în ceea ce privește această infracțiune, având în vedere că pedeapsa ce se poate aplica în această situație nu poate fi mai mare decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea scop, iar în cazul infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a constituit grupul, a intervenit prescripția specială.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse neprivative de libertate ca urmare a reținerii circumstanțelor reale ce țin de faptă și circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul C.B. a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și judecând, să se dispună achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, având în vedere că inculpații nu se cunoșteau între ei pentru a comite infracțiuni. Inculpatul C. a acordat ajutor dezinteresat unor persoane fără a apela la funcționarii din cadrul Serviciului de Evidență a Populației.

În ce privește complicitatea la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, s-a solicitat a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Inculpatul M.N. a solicitat desființarea în parte a sentinței penale nr. 417/2011 a Tribunalului Cluj și judecând, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece acesta nu a avut niciodată posibilitatea efectivă de a efectua verificări informatice pentru că nu deținea un cod de operator care să-i permită accesul la baza de date. Inculpatul M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu fără vreo intenție infracțională și fără a avea vreo colaborare cu ceilalți inculpați. Avizarea cererilor se făceau în lipsa solicitantului pentru a avea posibilitatea de a vedea fizionomia acestuia.

Inculpatul V.I. a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și judecând, să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. ca urmare a intervenției prescripției speciale, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa și să se mențină hotărârea de achitare în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Instanța Curții de Apel Cluj a reținut că apelul declarat de inculpatul C.B. a fost introdus cu depășirea termenului prev. de art. 363 C. proc. pen., întrucât acestuia i s-a comunicat hotărârea instanței de fond la 21 noiembrie 2011, iar declarația de apel a fost înaintată prin poștă la 6 decembrie 2011, conform ștampilei aplicate pe plic, deci după împlinirea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii de condamnare.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații V.M., V.I., T.C. și M.N. au fost formulate cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Cluj reține în esență următoarele:

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că în perioada sfârșitul anului 2003 - 2004, la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău, unde inculpata V.M.L. avea calitatea de funcționar civil responsabil printre altele cu procesarea și eliberarea cărților de identitate, iar inculpatul M.N. a avut funcția de șef birou, cu concursul inculpatului C.B. și prin intermediul inculpatei V.M.L., mai multe persoane care au avut interdicție în spațiul Schengen, au obținut cărți de identitate false pe baza cărora ulterior, au dobândit și pașapoarte.

Se menționează expres că: „Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă și instanța de apel și-o va însuși, sintetizând faptele în cele ce urmează.

Astfel, întreaga activitate infracțională a fost coordonată de inculpatul C.B., care nu a putut ajuta persoanele interesate decât cu concursul inculpatei V.M.L., din a cărei conduită pe tot parcursul activității ilicite, a rezultat că a avut o contribuție conștientă la săvârșirea de infracțiuni și anume cele descrise în actul de acuzare.

La data de 9 ianuarie 2004 pe baza unei cereri depuse la 8 ianuarie 2004 privind eliberarea unui act de identitate, inculpata B.Ș. îndrumată de inculpatul C.B., cu care a fost pusă în legătură de către inculpata C.A., a reușit să obțină un act de identitate sub numele unei alte persoane C.V., a căror acte de stare civilă au fost obținute de inculpatul C.B. După obținerea actului de identitate, inculpata B.Ș. a solicitat și i s-a eliberat și pașaportul din 19 ianuarie 2004, cu care a fost depistată la data de 7 aprilie 2004 pe aeroportul Otopeni.

În legătură cu conduita inculpatei V.M.L., care nu a recunoscut săvârșirea nici uneia din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, în această dintâi situație privind-o pe inculpata B.Ș., se observă că, deși eliberarea la ghișeu a cărților de identitate trebuia să fie efectuată de martorul P.C., agent principal la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău, totuși eliberarea cărții de identitate a făcut-o V.M. și în dreptul semnăturii de primire, este menționat numele său și nu cel al numitei C.V. În același timp, din declarația inculpatei B.Ș. a rezultat că inculpatul C.B. a indicat faptul că la serviciul de evidență a persoanei va fi strigată pe numele C.V. de către o persoană de sex feminin, ceea ce s-a și întâmplat, iar inculpata C.A. a susținut că inculpatul C.B. ar fi menționat că poate obține acte de identitate false și că are filieră la Poliția Buzău sediul BEIP.

La aceeași dată, 8 ianuarie 2004, inculpata V.M.L. a primit o altă cerere de eliberare a unui act de identitate formulată de inculpatul B.T.A., care s-a folosit de buletinul de identitate de tip vechi, de certificatul de naștere și adeverința de spațiu aparținând numitului D.P. din satul Policiori com. Scorțoasa jud. Buzău. Aceasta a certificat identitatea persoanei, iar la rubrica „eliberat cartea de identitate" nu se menționează cui a fost eliberat acest document. In același mod ca și în cazul inculpatei B.Ș., numitului P.C. care avea atribuția de eliberare la ghișeu a cărților de identitate, i s-a spus de către V.M., că eliberarea actului respectiv a făcut-o aceasta, iar în dreptul semnăturii de primire nu apare decât numele inculpatei V.M. Ulterior, inculpatul B.T.A. a depus în numele lui D.P. o cerere pentru eliberarea unei noi cărți de identitate, invocând drept motiv schimbarea domiciliului din com. Policiori în loc. Buftea, după care cu noua carte de identitate la 5 februarie 2004 a obținut pașaportul eliberat de asemenea pe numele lui D.P. și aceasta întrucât la 4 decembrie 2003 fusese returnat din Germania cu interdicția de a se mai întoarce în această țară.

Este de menționat că inculpatul C.B. împreună cu inculpații T.C., B.T.A. și H.M. s-au deplasat în satul Policiori, unde sprijiniți fiind de D.C., au obținut actul de identitate a lui D.P. și alte acte de identitate și anume ale numiților M.C., C.I., B.F., aspecte care se confirmă de către inculpatul D.C. și martorii M.C., C.I., B.F. și chiar declarația inculpatului B.T.A. care susține că l-a văzut pe inculpatul H.M. în com. Policiori împreună cu inculpatul C.B.

La data de 21 ianuarie 2004, inculpatului O.N. i s-a eliberat cartea de identitate din 19 februarie 2004 pe numele lui O.M., fratele său și deși la dosar se afla fișa de evidență locală a inculpatului O.N., iar inculpata V.M. putea sesiza diferențe de fizionomie, nu a făcut verificări cu privire la persoana solicitantului și a aprobat cererea, iar pe baza actului de identitate, O.N. a obținut pașaportul de care s-a folosit pentru a trece ilegal granița sub numele lui O.M. Din declarațiile acestui inculpat și a inculpatului C.B., a rezultat că la obținerea actelor false de identitate a fost ajutat de inculpatul C.B.

În legătură cu actul de identitate obținut de numitul I.V., folosindu-se de actul de identitate a lui M.D., cererea de eliberare a unei noi cărți de identitate fiind primită la 7 octombrie 2003 de inculpata V.M., care a certificat identitatea persoanei, imaginea fiind preluată de martora N.E. s-au constatat de asemenea unele abateri, care justifică reținerea în favoarea inculpatei V.M.L. și inculpatului C.B. a infracțiunilor descrise în actul de sesizare. Astfel, din declarația dată de martorul D.N.S. rezultă că, deși rubrica de eliberare a actului de identitate nu este semnată, scrisul de completare este al inculpatei V. Cum cererea de eliberare a actului de identitate a fost pe motivul schimbării domiciliului, iar la aceasta a fost atașată o declarație pe proprie răspundere emanând de la numita C.O.L., potrivit căreia aceasta declară că M.D. domiciliază la adresa indicată în contractul de vânzare cumpărare atașat, pentru a putea produce efecte juridice declarația era valabilă doar în condițiile existenței unei relații de rudenie, altfel se impunea a fi prezentă proprietara spațiului respectiv, însă din dovezile existente la dosar, a rezultat că aceasta nu se afla în țară la momentul semnării declarației de primire în spațiu la BEIP Buzău și că I.V. nu a fost însoțit de nicio persoană. De asemenea, între I.V. și M.D. existau diferențe evidente de fizionomie. Din declarația martorei N.E. a rezultat de asemenea că inculpata V.M.L. i-a solicitat să preia imaginea numitului M.D., despre care a afirmat că este cunoștința sa personală. I.V. a obținut și pașaportul eliberat la 24 octombrie 2003 de SEIP Prahova, părăsind țara la 07 noiembrie 2003.

La data de 8 decembrie 2003 inculpatul V.I. folosindu-se de actul de identitate al numitului I.F., cu ajutorul inculpatului C.B., a obținut de la BEIP Buzău cartea de identitate falsă pe baza unei cereri primite de inculpata V.M.L. și avizată de inculpatul M.N. Din declarațiile inculpatului V.I. și ale inculpatului C.B., precum și ale martorului I.F. a rezultat aceste aspecte, precum și faptul că inculpatul C.B. i-a spus celui dintâi că la BEIP Buzău va fi strigat de o persoană de sex feminin cu numele de I.F., inculpatul V. indicând-o pe inculpata V.M. ca fiind persoana care a prelucrat cererea și i-a eliberat actul, pe care ulterior inculpatul C.B. i l-a înmânat.

În același mod a procedat inculpata V.M. și în privința numitului B.P., care a obținut o carte de identitate falsă cu numele M.N., cu ajutorul inculpatului C.B., care în una din declarațiile sale confirmă acest aspect.

La fel s-a eliberat o carte de identitate pe numele lui B.D., care ulterior a obținut și pașaport pe numele Iui B.F., cu ajutorul inculpatului C.B. și a inculpaților T.C., D.C., care s-au deplasat în satul Policiori în vederea procurării unor acte de identitate.

La data de 7 mai 2003, inculpata B.A. s-a prezentat la BEIP Buzău intrând în audiență la inculpatul M.N. șeful BEIP, în fața căruia a completat cererea de eliberare a actului de identitate folosindu-se de numele și actul de identitate al martorei I.I.C. Motivul invocat a fost schimbarea domiciliului, iar operațiunile de primire a cererii și certificare a identității persoanei au fost efectuate de inculpatul M.N.

La 9 mai 2003, inculpatei B.A. i s-a eliberat cartea de identitate pe numele lui I.I.C., al cărei act de identitate l-a obținut chiar de la aceasta. In legătură cu eliberarea actului de identitate de către inculpatul M.N. a rezultat din probele administrate în cauză, că inculpata B.A. s-a prezentat împreună cu o persoană pe care a indicat-o ca fiind mătușa sa T.M., care a completat declarația de primire în spațiu, fiind primite de către inculpatul M.N., întrucât au susținut că solicită eliberarea actului de identitate în regim de urgență și în scopul angajării. Deși martorul D.N.S. a sesizat anumite diferențe de fizionomie între imaginea din actul de identitate prezentat pentru preschimbare și fizionomia inculpatei B.A., nu a făcut verificări pentru a se stabili dacă există vreo substituire de persoană și a eliberat actul în condițiile descrise de instanța de fond și în actul de sesizare. Cu toate acestea din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi cunoscut-o pe B.A. și că, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și forma în care a acționat acesta poate fi considerată culpă pentru ca încadrarea juridică a faptei să fie cea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) și nu art. 248 C. pen., după cum a reținut instanța de fond.

Inculpata V.M.L. a eliberat cărți de identitate și pentru D.V., returnat din Spania cu acces restricționat și condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, precum și pentru D.M., de asemenea returnat din Spania și condamnat, în ambele cazuri cu concursul inculpatului C.B. și în modalitățile descrise pe larg de instanța de fond, starea de fapt fiind însușită de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, se justifică reținerea în sarcina inculpatei V.M.L. a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, cu schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și reținerea în sarcina sa și a infracțiunilor prev. de art. 248 C. pen., 289 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum și a infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.

Din cele de mai sus a rezultat că inculpata a acționat cu intenție și că a intrat în grupul infracțional inițiat de inculpatul C.B., care a coordonat activitatea de procurare a actelor de identitate în care au fost antrenați și inculpații T.C., B.T.A., V.I., H.M., D.C., dar și activitatea de obținere a unor acte de stare civilă, acte de primire în spațiu și eliberarea ulterioară a cărților de identitate.

Legătura infracțională a inculpatei V.M.L. cu inculpatul C.B. se bazează pe faptul că toți solicitanții care au apelat la substituiri de persoane au fost sprijiniți de inculpatul C.B., inculpata V.M. a acționat individual, uneori ridicând personal actele de identitate, o parte dintre inculpați au susținut că inculpatul C.B. ar fi afirmat că are relații la BEIP Buzău, iar în momentul în care se vor deplasa la birou, să aștepte să fie strigați sub numele persoanelor de a căror identitate se foloseau, în anumite cazuri fiind încălcată procedura legală de eliberare a actului.

În mod corect instanța de fond a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar vinovăția inculpatei este în mod cert probată.

Inculpata nu putea acționa într-un număr atât de mare de cazuri și în aceeași modalitate, fără să cunoască faptul că se implică într-o acțiune ilicită și cu știință își încalcă atribuțiile de serviciu și falsifică un înscris oficial cu prilejul întocmirii sale, cunoscând scopul pentru care se eliberează acest înscris, motiv pentru care, în raport de starea de fapt mai sus expusă, în sarcina sa, se impun a fi reținute și infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), dar și infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar ultimele două cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., pentru toate intervenind prescripția specială a răspunderii penale.

Nu se poate considera că infracțiunea de abuz în serviciu este absorbită în infracțiunea de fals intelectual, acestea având elemente constitutive distincte și anume falsul intelectual are ca latură obiectivă falsificarea unui înscris oficial de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu prilejul întocmirii actului; prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar infracțiunea de abuz în serviciu are ca și latură obiectivă îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, iar urmarea este tulburarea însemnată a unei instituții de stat_; ceea ce s-a și realizat în fapt_; urmare care nu este cerută în cazul infracțiunii de fals intelectual. întrucât inculpata V.M.L. a ajutat în obținerea unor acte de identitate false pe o lungă perioadă de timp și un număr mare de persoane, fiind în legătură cu inculpatul C.B., nu se poate considera că aceasta nu a cunoscut finalitatea acțiunilor coinculpaților și anume ocolirea interdicțiilor legale de intrare pe teritoriile unor state străine, iar acest sprijin acordat în scopul obținerii unor acte pe numele altor persoane îmbracă forma complicității prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, motiv pentru care se va reține și această infracțiune în sarcina sa, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj va fi admis sub acest aspect.

Prin urmare, în baza art. 8 din legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și anume gradul de pericol social concret al faptei, calitatea inculpatei, urmările produse, dar și împrejurări care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante și anume lipsa antecedentelor penale, faptul că aceasta a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului prezentându-se la termenele de judecată, chiar dacă poziția acesteia a fost de nerecunoaștere a faptelor, nu a mai săvârșit fapte penale în acest timp, durata scursă de la momentul declanșării cercetării judecătorești și până în prezent, se va dispune condamnarea sa la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., admițând în acest sens apelul inculpatei în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 4 ani, cu aplic. art. 83 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., se va aplica inculpatei V.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, prev. de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 12 august 2004 la 19 ianuarie 2005.

În baza art. ll pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. se va înceta procesul penal față de inculpată pentru infracțiunile prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T.C., în mod corect instanța de fond a reținut întrunirea, în persoana acestuia, a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma aderării sau sprijinirii în orice formă a grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L.

Astfel, de la sfârșitul anului 2003 - începutul anului 2004, inculpatul T.C. a intermediat legătura inculpaților B.T.A., H.M., cu inculpatul C.B., apelând la acesta și pentru procurarea de documente de identitate pe numele B.F., G.Z. și M.C. A. din satul Policiori comuna Scorțoasa, jud. Buzău. În același timp, inculpatul T. s-a deplasat el însuși, în repetate rânduri în comuna Scorțoasa pentru a participa nemijlocit la cumpărarea de acte de identitate, concludente. Scopul pentru care inculpatul T. a apelat la ajutorul inculpatului C.B. a fost acela de a facilita obținerea de acte de identitate și apoi pașapoarte false.

De asemenea, în mod judicios s-a reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât din probele dosarului rezultă că la data de 20 februarie 2004, inculpatul a încercat să iasă din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat folosindu-se de pașaportul eliberat la SEIP Buzău numitului G.F., pe care a substituit fotografia cu o fotografie a sa, în condițiile în care avea restricționat dreptul de a intra în Germania pe o durată de 5 ani, fiind returnat la 29 octombrie 2003.

Totodată, inculpatul T.C. s-a folosit de pașaportul numitului M.P. pentru a ieși ilegal din țară și a intra pe teritoriul altor state, respectiv Germania, Austria, fiind semnalat de mai multe ori în vederea arestării, iar la 15 mai 2006 a fost returnat din străinătate.

În consecință, apelul declarat de inculpat nu este întemeiat în ceea ce privește solicitarea de achitare, însă având în vedere conduita inculpatului din timpul procesului, fiind prezent la audieri, dar și timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunilor până la aplicarea unei pedepse, diminuarea în timp a efectelor pentru care infracțiunile le-au produs, se justifică reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse reduse în cuantum, sub acest aspect urmând a se admite apelul în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, inculpatul urmează să fie condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Chiar dacă instanța de fond nu a reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior, din cazierul judiciar al acestuia rezultă că la 18 ianuarie 2002 a fost liberat condiționat din mandatul de executare 608 din 28 decembrie 1999 emis de Judecătoria Buzău, fiind arestat la 14 septembrie 2001, iar anterior mai fusese condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, aspecte pe care Curtea le-a luat în considerare la individualizarea modalității de executare a pedepsei, în apelul inculpatului neputându-se reține o situație mai grea și anume o eventuală stare de recidivă cu consecințele care decurg din aceasta.

În privința inculpaților V.I., H.M., B.T.A., B.A. și B.Ș., din ansamblul probator al dosarului și acțiunile concrete ale fiecăruia dintre ei, cu inculpatul C.B. și implicit inculpata V.M.L., a rezultat legătura infracțională cu grupul constituit de C.B., fiecare dintre inculpați profitând într-un mod sau în altul de serviciile acestuia, acționând chiar împreună în vederea cumpărării unor acte de identitate sau deplasându-se la BEIP Buzău la indicația lui C.B., existând situații în care se aflau chiar în același timp pe holul biroului de evidență, fiind lipsit de relevanță că nu s-au stabilit legături directe între toți membrii grupului fiind suficientă pentru existența infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 împrejurarea că fiecare a sprijinit grupul format din inculpații B. și V. prin procurarea de mijloace, instrumente necesare săvârșirii de infracțiuni, ajutorul dat în concret pentru obținerea de acte de identitate folosite pentru substituirea de persoane, toți cunoscând faptul că inculpatul C.B., prin intermediul relației pe care o avea la BEIP Buzău se ocupă cu activitatea de obținere a unor documente false pentru persoanele ce aveau interdicție de intrare în unele state europene. În consecință se impune a fi reținută față de aceștia infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care se va dispune condamnarea.

Chiar dacă inculpatul H.M. a obținut și utilizat acte în vederea eliberării unei cărți de identitate false la alt serviciu de evidență decât cel unde își desfășura activitatea V.M.L., acesta a aderat la grupul constituit de C.B., ajutând la procurarea actelor pentru ceilalți inculpați prin prezența sa la negocieri și cumpărare de acte de la cetățenii satului Policiori com. Scortoasa jud. Buzău, de unde a obținut și cartea de identitate a numitului C.I.

Pentru inculpatul V.I., în raport de starea de fapt mai sus reținută, de contribuția sa la săvârșirea faptei, reținând vinovăția pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, se va dispune condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare reținând ca circumstanțe atenuante disp. art. 74 alin. (2) C. pen. și anume diminuarea în timp a efectelor pe care infracțiunea le-a produs față de timpul lung scurs de la momentul săvârșirii faptelor și cel al condamnării. Totodată în baza art. 83 C. pen. se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, care va fi cumulată cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

Având în vedere că instanța de fond a omis a constata că în ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului a intervenit prescripția specială, conform art. 124 rap. la art. 122 lit. d) C. pen., Curtea va aprecia că apelul inculpatului este întemeiat și în baza art. ll pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal față de inculpatul V.I. pentru infracțiunile prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., prev. de art. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpatul H.M., se va dispune în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Cu toate că în partea introductivă a rechizitoriului nu este menționată starea de recidivă a inculpatului H.M. se observă că la fila 25, unde sunt caracterizați inculpații, la pct. 8 se menționează că inculpatul H.M. are antecedente penale și anume starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), care de altfel, rezultă și din cazierul acestuia, raportat la condamnarea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 108 din 24 septembrie 1998 a Tribunalului Buzău.

Soluția de achitare a inculpatului H.M. privind infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu argumentul că pe numele C.I. nu s-a emis niciodată un pașaport și nu au existat dovezi de ieșire din țară a inculpatului H.M., este nelegală, întrucât din probele existente la dosar și anume adresele oficiale emise de MAI SEIP Buzău Compartimentul Pașapoarte (f.78 voi. III dosar u.p.), MAI IPJ Buzău Serviciul de Investigații Criminale (f.102,145 voi.III dosar u.p.), adrese Interpol Wiesbaden (f.179 voi. III u.p.), fișa de cazier judiciar (f.102-103 voi.IV dosar Tribunalul Cluj) și declarațiile martorilor C.M. și R.V., (f.268-270 voi. III dosar u.p. și f.270 voi.II dosar u.p.) din care rezultă că inculpatul a părăsit în mod fraudulos teritoriul României și a intrat ilicit în spațiul mai multor tari străine (Germania, Franța, etc.) utilizând în mod repetat identități și documente false, atât înainte, cât și în perioada infracțională, în timp ce pe numele său era emis un mandat de executare al pedepsei, fiind dat în urmărire generală.

În consecință, se vor reține ca fiind dovedite aceste fapte, inculpatul prezentându-se sub mai multe identități și acte de legitimare false și părăsind teritoriul României, precum și intrând în spațiul mai multor țări din Europa, respectiv Germania, Franța, în condițiile în care fusese returnat din aceste țări, cu interdicție de a mai intra, a comis infracțiunile mai sus menționate pentru care a intervenit prescripția specială.

Pentru aceste considerente, se va admite apelul Parchetului și se va pronunța soluția preconizată mai sus, dar și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesul penal față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Văzând criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume gradul de pericol social concret al faptelor, urmările produse, dar și contribuția în cadrul grupului a inculpaților B.T.A., B.A. și B.Ș., lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare în timpul procesului, precum și diminuarea în timp a efectelor săvârșirii infracțiunilor datorită duratei lungi a procesului, se va dispune condamnarea acestora cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. conform celor de mai jos:

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., se va dispune condamnarea inculpatului B.T.A., la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și câte 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatele B.A. și B.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 81, 82 C. pen., ținând cont că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, față de circumstanțele reale și personale mai sus menționate, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe termen de încercare de 3 ani și 9 luni, și respectiv câte 3 ani și 6 luni, iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Referitor la inculpatul M.N., în sarcina acestuia nu va putea fi reținută decât infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în legătură cu modul în care s-a eliberat cartea de identitate către B.A., conform stării de fapt mai sus expuse, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fără a putea fi reținută în sarcina sa vreo altă infracțiune, întrucât prin avizarea actelor întocmite de inculpata V.M.L. nu putea să aibă cunoștință de activitatea infracțională a acesteia și nici nu există dovezi în acest sens. De altfel, în ceea ce-l privește nici prin rechizitoriu nu se face referire la activități concrete de participație la săvârșirea faptelor, personal sau de către inculpata V.M.L. ce-i era subordonată, reținerea infracțiunilor făcându-se doar pe baza unei presupuneri și nu probe.

În consecință, soluția de achitare dispusă de instanța de fond pentru toate faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, mai puțin cea de abuz în serviciu pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice este legală și temeinică, iar cea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) ca urmare a intervenirii prescripției speciale este de asemenea corectă.

În legătură cu excepția invocată referitoare la intervenirea prescripției speciale și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din legea nr. 39/2003 care se sancționează conform art. 323 C. pen., cu motivarea că în acest caz nu se poate depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii, ori pentru infracțiunile respective s-a împlinit cursul prescripției, aceasta nu este fondată prin prisma dispozițiilor art. 122 C. proc. pen. care stabilește termenele de prescripție în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, în speță, de la 3 la 15 ani, și nu pedeapsa ce s-ar putea aplica așa cum este evidențiat în art. 323 C. pen.".

Pentru toate aceste considerente, pe calea deciziei penale nr. 112/A din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj s-au dispus următoarele:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații V.M.L., V.I. și T.C. împotriva sentinței penale nr. 417 din 01 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează numai cu privire la soluția de achitare a inculpaților V.I., B.T.A., B.A., B.Ș. și H.M. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., de achitare a inculpatei V.M.L. pentru infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin legea nr. 243/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. și prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de achitare a inculpatului H.M. pentru infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin legea nr. 252/2001 ambele cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și cea prev. de art. 291 C. pen., precum și cu privire la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei V.M.L. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și omisiunea constatării prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea prev. de art. l alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 și infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., pentru inculpatul V.I., și pedeapsa aplicată inculpatului T.C. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și judecând:

I. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpata V.M.L., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire ori aderare la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei V.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, prev. de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81, 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 4 ani, iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 12 august 2004 la 19 ianuarie 2005.

În baza art. ll pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inculpată pentru infracțiunile prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul T.C., la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) tz. a Ii-a C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 15 mai 2006 la 24 mai 2006.

III. În baza art. 8 din legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul V.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, pe care o cumulează cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) tz. a II- a C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. ll pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inculpatul V.I. pentru infracțiunile prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., prev. de art. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

IV. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) condamnă pe inculpatul H.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Face aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen.

Constată că inculpatul H.M. a fost arestat preventiv în cauză în perioadele 11 iulie 2005-20 iulie 2005 și 14 septembrie 2005-25 octombrie 2005.

În baza art. ll pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inculpatul H.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

V. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul B.T.A., la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Face aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 3 ani și 9 luni, iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

VI. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpata B. căsătorită C.Ș., Ia pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni. Face aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 3 ani și 6 luni, iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. Constată că inculpata a fost reținută și ulterior arestată preventiv în cauză în perioada 7 iunie 2004 la 19 ianuarie 2005.

VII. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpata B.A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Face aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen.

Atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.N. și ca tardiv apelul declarat de inculpatul C.B., împotriva aceleiași sentințe.

În continuare împotriva acestei decizii s-au exercitat în termen legal recursuri de către inculpații H.M., B.T., V.I., C.B., V.M., T.C. și M.N.

Inculpata V.M.L. a solicitat desființarea deciziei și judecând cauza, să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea acesteia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa.

A mai invocat aspectul că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această infracțiune întrucât infracțiunea respectivă se raportează în sancționare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

În subsidiar, s-a solicitat ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se rețină în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și să se aplice o sancțiune cu suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen.

Inculpata V.M. a arătat că nu este corect modul în care i s-a individualizat pedeapsa, chiar și dacă se rețin faptele pentru care a fost trimisă în judecată se justifică aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată.

De asemenea, a susținut că instanțele au făcut o greșită examinare a probelor administrate în cauză, constatând că se întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa, considerând că nu se probează legătura sa cu C.B., nu a colaborat cu nimeni pentru efectuarea unor lucrări la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei și nu a acceptat niciun folos în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Inculpatul T.C. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și a deciziei și judecând cauza, să se dispună în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 70 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001, întrucât fapta nu există.

În motivarea scrisă s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a trecut ilegal frontiera de stat în scopul de a se sustrage de la executarea unei pedepse.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru ea a intervenit prescripția răspunderii penale, cu trimitere la decizia nr. 7/2009 a I.C.C.J., recurs în interesul legii în materia cererilor de liberare provizorii, unde se stabilește ce înseamnă pedeapsă prevăzută de lege în materia grupului infracțional organizat, cu raportare obligatorie la pedeapsa legală pentru infracțiunea scop cea mai gravă.

Pentru aceste motive, s-a solicitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În principal, achitarea inculpatului T.C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Solicită ca instanța să analizeze și împlinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale în ceea ce privește această infracțiune, având în vedere că pedeapsa ce se poate aplica în această situație nu poate fi mai mare decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea scop, iar în cazul infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a constituit grupul, a intervenit prescripția specială.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse neprivative de libertate ca urmare a reținerii circumstanțelor reale ce țin de faptă și circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul C.B. a solicitat desființarea deciziei și considerarea că apelul a fost depus în termen legal, cu rejudecarea pricinii în acest sens.

Inculpatul M.N. a solicitat desființarea deciziei penal și judecând, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece acesta nu a avut niciodată posibilitatea efectivă de a efectua verificări informatice pentru că nu deținea un cod de operator care să-i permită accesul la baza de date. Inculpatul M. și-a exercitat atribuțiile de serviciu fără vreo intenție infracțională și fără a avea vreo colaborare cu ceilalți inculpați. Avizarea cererilor se făceau în lipsa solicitantului pentru a avea posibilitatea de a vedea fizionomia acestuia.

În același sens, al nevinovăției, s-au pronunțat organele judiciare și în alte cauze similare, derulate chiar în urma propriilor sale denunțuri.

Inculpatul V.I. a solicitat desființarea deciziei doar prin raportare la cazul de casare de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. vizând reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul recurent H.M. a invocat aceleași apărări ca și fratele său, T.C., a beneficiat de aceeași apărare calificată, cu motive de recurs comune.

Atât acesta cât și inculpatul B.T., în condițiile punerii în discuție din oficiu din partea instanței de recurs a cazului de casare de la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., au solicitat și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului întrucât această instanță nu ar fi administrat nemijlocit probe utile aflării adevărului în ceea ce îi privește.

Ca și aspect prioritar de discuție, este de consemnat că instanța Curții de Apel Cluj a reținut că apelul declarat de inculpatul C.B. a fost introdus cu depășirea termenului prev. de art. 363 C. proc. pen., întrucât acestuia i s-a comunicat hotărârea instanței de fond la 21 noiembrie 2011, iar declarația de apel a fost înaintată prin poștă la 6 decembrie 2011, conform ștampilei aplicate pe plic, deci după împlinirea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii de condamnare.

În condițiile în care în recurs nu s-a învederat și certificat vreo nelegalitate, nu s-a făcut o probă contrarie, chiar recurentul inculpat susținând că „nu mai rețin dacă am formulat apelul în termen sau nu, am avut convingerea că instanța va proceda la ascultarea mea pe fondul cauzei", sub aceste aspecte decizia din apel este la adăpost de orice critici, fiind de menținut.

Urmează ca recursurile declarate de inculpații V.M., V.I., T.C. și M.N. să fie defalcate în tratare juridică de cele ale recurenților H.M. și B.T., ce se află într-o situație specială procedurală, respectiv persoane ce nu au folosit calea de atac a apelului, sentința fiindu-le favorabilă, însă au fost condamnați direct în cel de-al doilea grad de jurisdicție, admisibilitatea uzării de ultima cale de atac ordinară fiind validă prin prisma art. 385¹ alin. (4) C. proc. pen.

A. În actul de sesizare s-a reținut că în perioada 2003-2004, prin intermediul inculpatului C.B., care luase legătura cu funcționara SEIP Buzău inculpata V.M.L., mai multe persoane, care aveau interdicție de intrare în spațiul Schengen, au obținut acte de identitate false cu ajutorul coinculpaților T.C., H.M., V.I., B.T.A., B.A., C.A., B.Ș., care au sprijinit grupul infracțional atât în interes propriu, cât și pentru a ajuta alte persoane care ulterior au trecut ilegal frontiera, folosindu-se de aceste acte.

Astfel, se reține că inculpata B.Ș. a utilizat datele de stare civilă ale numitei C.V. din com. Policiori jud. Buzău după ce fusese expulzată în septembrie 2003 din Italia, unde practica prostituția, în scopul obținerii actelor de identitate false, apelând la inculpata C.A., care a pus-o în legătură cu inculpatul C.B., ce a însoțit-o în vederea obținerii unor acte de stare civilă ale celei pe numele căreia urma să fie eliberate actele de identitate. La data de 8 ianuarie 2004, inculpatul C.B. a obținut cărți de identitate și pentru inculpații B.T.A. și O.N. sub numele de D.P. și O.M. Inculpații T.C., H.M., V.I. și alți învinuiți care nu au fost trimiși în judecată au avut și sarcini de racolare și cumpărare de acte de identitate în vederea folosirii lor prin intermediul inculpatului C.B. pentru schimbarea identității. Inculpatul T.C. și-a falsificat singur pașaportul, schimbând fotografia titularului cu propria fotografie pe pașapoartele a trei persoane, respectiv G.F., M.P. și P.C., cu care ulterior a trecut ilegal granița României, pătrunzând în alte state din Europa.

În perioada decembrie - martie 2004, prin intermediul inculpatului C.B. și cu ajutorul inculpaților V.M.L. și M.N., funcționari în cadrul Biroului de Evidență Informatizată a Persoanelor, s-au eliberat acte de identitate pentru H.M., care s-a folosit de identitatea lui C.I., inculpatul V.I. care a devenit I.F., numiții I.V., B.P., B.D., F.L. și N.Z.A., activitatea infracțională a inculpatului M. în calitate de șef birou concretizându-se în avizarea operațiunilor făcute de V.M.L., care primea conform atribuțiilor de serviciu actele necesare și îndeplinea toate formalitățile pentru eliberarea cărților de identitate. Se mai reține în sarcina inculpatului M.N. că în ceea ce privește pe inculpata B.A. și învinuitul I.V., aceștia ar fi apelat direct la serviciile sale, după ce au fost returnați din Italia și în afară de preluarea imaginii, toate operațiunile au fost făcute de el, personal, prin ocolirea ghișeului. în primul caz inculpata B. a solicitat schimbarea numelui anterior prin căsătorie și domiciliu, obținând carte de identitate fără a se verifica declarația de luare în spațiu și a se solicita prezența proprietarului spațiului, iar în etapa a doua, a întocmit cartea de identitate pentru B.A. cu datele de identitate ale învinuitei I.I.C.

Inculpații B.Ș., T.C., H.M., O.N., V.I., B.A., B.T.A. s-au prezentat sub identitățile false obținute la compartimentul pașapoarte din cadrul SEIP Buzău și au făcut cereri pentru eliberarea de pașapoarte. Cererile tip și celelalte documente le-au completat sub noile identități și au obținut pașapoartele următorii: B.Ș., T.C., H.M., O.N., V.I., B.A. și B.T.A.. Cu aceste pașapoarte toți au trecut frontiera României, Ungariei, Germaniei, Spaniei, în mod fraudulos.

Această activitate infracțională ar rezulta din declarațiile martorilor, din datele furnizate de punctele de frontieră, din adresele MAI - Interpol, Biroul Național Interpol.

Inculpatul T.C. ar fi comis în Germania infracțiuni de furt și înșelăciune sub identitatea de P., G., M., H.F. și este urmărit în vederea arestării de autoritățile germane.

Cauza a fost inițial înregistrată la Tribunalul Buzău unde s-a pronunțat sentința penală nr. 119 din 21 iunie 2006, ce a fost ulterior atacată cu apel, judecat la Curtea de Apel Cluj ca urmare a strămutării de la Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 59/2008 a Curții de Apel Cluj dispunându-se desființarea hotărârii Tribunalului Buzău și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la Tribunalul Cluj, ce a pronunțat o sentință atacată cu apel instrumentat la nivelul Curții de Apel Cluj, cu pronunțarea deciziei criticată în momentul de față.

În cursul judecării cauzei la Tribunalul Cluj, prin încheierea din 6 iulie 2011, admițând cererea formulată de Parchetul de pe lângă această instanță, s-a dispus extinderea acțiunii penale față de inculpatul C.B. pentru trei noi acte materiale, care intră în competența infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 26 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 293 alin. (2) C. pen. și respectiv în componența infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 248 C. pen. În privința inculpaților M.N. și V.M., acte materiale privind substituirea identității și trecerea frauduloasă a frontierei de stat de către condamnații N.V., D.M. și D.V.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, preluate întocmai și de către instanța de recurs de față, a rezultat că în perioada sfârșitul anului 2003 - 2004, la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău, unde inculpata V.M.L. avea calitatea de funcționar civil responsabil printre altele cu procesarea și eliberarea cărților de identitate, iar inculpatul M.N. a avut funcția de șef birou, cu concursul inculpatului C.B. și prin intermediul inculpatei V.M.L., mai multe persoane care au avut interdicție în spațiul Schengen, au obținut cărți de identitate false pe baza cărora ulterior, au dobândit și pașapoarte.

Starea de fapt reținută de instanța de apel, desprinsă în mare măsură din cea consemnată de către instanța de fond, este corectă, în prezentul recurs manifestându-se doar anumite rezerve de ordin procedural privind situația unor inculpați. Așadar sunt de făcut trimiteri la dezvoltările ample prezentate de instanța fondului, ce au fost pe larg expuse, în continuare urmând a face doar o prezentare succintă a imputărilor faptice, marșând mai mult pe criticile aduse de către inculpați în recurs pe aceste chestiuni.

În legătură cu conduita inculpatei V.M.L., care nu a recunoscut săvârșirea nici uneia din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, poziție reiterată și în recurs, în această dintâi situație privind-o pe inculpata B.Ș., se observă că, deși eliberarea la ghișeu a cărților de identitate trebuia să fie efectuată de martorul P.C., agent principal la Biroul de Evidență Informatizată a Persoanei Buzău, totuși eliberarea cărții de identitate a făcut-o V.M. și în dreptul semnăturii de primire este menționat numele său și nu cel al numitei C.V.

În același timp, din declarația inculpatei B.Ș. a rezultat că inculpatul C.B. a indicat faptul că la serviciul de evidență a persoanei va fi strigată pe numele C.V. de către o persoană de sex feminin, ceea ce s-a și întâmplat, iar inculpata C.A. a susținut că inculpatul C.B. ar fi menționat că poate obține acte de identitate false și că are filieră la Poliția Buzău sediul BEIP.

Ulterior, inculpatul B.T.A. a depus în numele lui D.P. o cerere pentru eliberarea unei noi cărți de identitate, invocând drept motiv schimbarea domiciliului din com. Policiori în loc. Buftea, după care cu noua carte de identitate la 5 februarie 2004 a obținut pașaportul eliberat de asemenea pe numele lui D.P. și aceasta întrucât la 4 decembrie 2003 fusese returnat din Germania cu interdicția de a se mai întoarce în această țară.

Astfel, din declarația dată de martorul D.N.S. rezultă că, deși rubrica de eliberare a actului de identitate nu este semnată, scrisul de completare este al inculpatei V. Cum cererea de eliberare a actului de identitate a fost pe motivul schimbării domiciliului, iar la aceasta a fost atașată o declarație pe proprie răspundere emanând de la numita C.O.L., potrivit căreia aceasta declară că M.D. domiciliază la adresa indicată în contractul de vânzare cumpărare atașat, pentru a putea produce efecte juridice declarația era valabilă doar în condițiile existenței unei relații de rudenie, altfel se impunea a fi prezentă proprietara spațiului respectiv, însă din dovezile existente la dosar, a rezultat că aceasta nu se afla în țară la momentul semnării declarației de primire în spațiu la BEIP Buzău și că I.V. nu a fost însoțit de nicio persoană. De asemenea, între I.V. și M.D. existau diferențe evidente de fizionomie. Din declarația martorei N.E. a rezultat de asemenea că inculpata V.M.L. i-a solicitat să preia imaginea numitului M.D., despre care a afirmat că este cunoștința sa personală. I.V. a obținut și pașaportul eliberat la 24 octombrie 2003 de SEIP Prahova, părăsind țara la 07 noiembrie 2003.

La fel s-a eliberat o carte de identitate pe numele lui B.D., care ulterior a obținut și pașaport pe numele lui B.F., cu ajutorul inculpatului C.B. și a inculpaților T.C., D.C., care s-au deplasat în satul Policiori în vederea procurării unor acte de identitate.

La 9 mai 2003, inculpatei B.A. i s-a eliberat cartea de identitate pe numele lui I.I.C., al cărei act de identitate l-a obținut chiar de la aceasta. În legătură cu eliberarea actului de identitate de către inculpatul M.N. a rezultat din probele administrate în cauză, că inculpata B.A. s-a prezentat împreună cu o persoană pe care a indicat-o ca fiind mătușa sa T.M., care a completat declarația de primire în spațiu, fiind primite de către inculpatul M.N., întrucât au susținut că solicită eliberarea actului de identitate în regim de urgență și în scopul angajării. Deși martorul D.N.S. a sesizat anumite diferențe de fizionomie între imaginea din actul de identitate prezentat pentru preschimbare și fizionomia inculpatei B.A., nu a făcut verificări pentru a se stabili dacă există vreo substituire de persoană și a eliberat actul în condițiile descrise de instanța de fond și în actul de sesizare.

Pentru aceste considerente, se justifică cu certitudine reținerea în sarcina inculpatei V.M.L. a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, cu schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și reținerea în sarcina sa și a infracțiunilor prev. de art. 248 C. pen., 289 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum și a infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.

Din cele de mai sus a rezultat că inculpata a acționat cu intenție și că a intrat în grupul infracțional inițiat de inculpatul C.B., care a coordonat activitatea de procurare a acelor acte în care au fost antrenați și o parte din inculpați.

Astfel, în mod corect instanțele ierarhic inferioare au stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar vinovăția inculpatei este în mod cert probată.

Recurenta a formulat critici exclusiv pe un palier juridic, al infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Așadar, probele dosarului vădesc legătura infracțională de durată între cei doi inculpați direct implicați, care a condus la eliberarea unui număr de 9 acte de identitate false prin substituiri de persoane, în intervalul 15 august 2003 - 16 ianuarie 2004.

Primul aspect care atrage atenția cu privire la legătura infracțională între cei doi inculpați este aspectul că în toate cazurile de substituiri de persoane analizate, solicitanții au apelat la ajutorul inculpatului C.B., iar cererea de eliberare a actului de identitate a fost rezolvată aproape în întregime de inculpata V. (cu excepția preluării imaginii, care de regulă s-a făcut de martora N.E. potrivit fișei postului]. Instanța de fond a remarcat faptul că aspectul indicat a ridicat suspiciuni chiar și colegilor inculpatei V., martorul D.N.S. arătând în mod expres faptul că suspiciunile nu proveneau din aceea că cererile au fost rezolvate în aceeași zi (în regim de urgență], ci din aceea că au fost rezolvate de un singur lucrător.

Cu ocazia analizării actelor materiale, unele dintre cererile de eliberare a actelor de identitate au prezentat elemente de nelegalitate sau au ridicat suspiciuni, care au fost trecute cu vederea de inculpata V. în exercitarea atribuțiilor. Astfel, cele mai flagrante aspecte de nelegalitate au fost constatate cu privire la cererea depusă de O.N. pe numele fratelui său O.M. (la cerere fiind atașată fișa de evidență locală a inculpatului, iar nu a solicitantului, contrar ordinului nr. 1190/2000 și contrar oricărei justificări obiective, alta decât aceea că inculpata V. era pe deplin conștientă de identitatea reală a solicitantului], la cererea depusă de făptuitorul I.V. pe numele lui M.D. (existând diferențe remarcabile de fizionomie între adevăratul solicitant și poza de buletin a lui M.D., iar actele doveditoare ale schimbării de domiciliu nefiind conforme art. 31 ale Ordinului nr. 1190/2000, toate acestea coroborate cu mențiunile din cuprinsul raportului de serviciu al martorei N.E. potrivit cărora inculpata V. a afirmat că solicitantul este cunoștința sa personală), dar și în privința cererii depuse de inculpatul-condamnat D.V. pe numele lui G.I. - cerere datând din 15 august 2003 (în cazul căreia este de remarcat pe lângă faptul că cererea a fost rezolvată integral de inc. V., diferența semnificativă de vârstă între cel care a formulat cererea și adevăratul titular al buletinului de identitate de tip vechi, dar și aspectul că D.V. a făcut declarații concludente care atestă contactul direct între C.B. și V.M.L.).

Cu privire la persoana inculpatului C.B., inculpata V.M.L. a declarat în faza de urmărire penală (f. 153 și 154 Voi. II u.p) ca l-a cunoscut pe acesta ca fiindu-i prezentat de cineva, "nu-mi amintesc de cine" și ca l-a „ajutat pe acesta să obțină eliberarea unei cărți de identitate", însă nu-și mai amintește cine i l-a trimis. A mai arătat inculpata V.M.L. că inculpatul C.B. fost trimis de mai multe ori pentru a-l ajuta în obținerea în regim de urgență, a unor cărți de identitate". Sub acest aspect, nu poate fi neglijat faptul că deși inculpata V.M.L. a făcut referire pe întreg cuprinsul procesului penal la eliberarea actelor de identitate în regim de urgență „la intervenția unor șefi sau colegi", aceasta nu a nominalizat niciodată vreo persoană, pentru ca organele judiciare să poată proceda la efectuarea unor verificări. în realitate inculpata V. avea legătura directă cu inculpatul C.B.

Instanța de fond a remarcat faptul că inculpatul C.B. cunoștea, în mod evident, detalii legate de regulamentul intern de soluționare a cererilor de eliberare a actelor de identitate, în acest sens martorii din satul Policiori, sat Scorțoasa, dar și inculpatul D.C. evidențiind că B.C. era interesat doar de buletine de identitate de tip vechi, ai căror titulari să aibă vârste apropiate și chiar fizionomia asemănătoare solicitanților. în plus, martorul I.F. vorbește despre faptul că inculpații C.B. și V.I. l-au instruit să nu declare buletinul pierdut și să nu ceară eliberarea unui nou act de identitate, aspecte care denotă că inculpatul C.B. era pe deplin conștient de verificările (sumare) care se făceau în vederea certificării identității persoanei în cazul titularilor de buletine de tip vechi, dar și de verificările suplimentare care se impuneau a fi făcute în cazul declarării actului de identitate ca pierdut. Or, astfel de detalii nu puteau fi cunoscute decât de la cineva din interiorul sistemului.

În sfârșit, apărarea finală formulată de inculpata V. din recurs în sensul că nu ar fi avut niciun interes să săvârșească astfel de fapte nu se susține, în contextul în care inculpatele B. [căs. C.) Ș. și C.A., dar și martorul audiat cu identitate protejată R.V. (f. 267 voi. 2 u.p.) au indicat în mod expres faptul că inc. C.B. pretindea sume cuprinse între 600 și 1200 dolari SUA pentru fiecare act de identitate falsificat, pretinzând că trebuie să plătească funcționarilor SEIP contravaloarea acestor documente.

Toate aspectele indicate au format convingerea instanțelor că între inculpatul C.B. și inculpata V.M.L. a avut loc o înțelegere infracțională, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prin eliberarea de acte de identitate false prin substituire de persoană, rolul concret al inculpatului B. fiind acela de a ajuta solicitanții prin a le procura acte de identitate (buletin de tip vechi, certificat de naștere și act de spațiul care urmau să stea la baza obținerii noilor cărți de identitate false, prin contribuția efectivă a inculpatei V., funcționar BEIP, cu atribuții pe linia prelucrării cererilor de eliberare a actelor de identitate.

Prin urmare, în baza art. 8 din legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și anume gradul de pericol social concret al faptei, calitatea inculpatei, urmările produse, dar și împrejurări care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante și anume lipsa antecedentelor penale, faptul că aceasta a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului prezentându-se la termenele de judecată, chiar dacă poziția acesteia a fost de nerecunoaștere a faptelor, nu a mai săvârșit alte fapte penale, durata scursă de la momentul declanșării cercetării judecătorești și până în prezent, s-a dispus în mod echilibrat în apel condamnarea sa la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 4 ani, cu aplic. art. 83 C. pen.

Ca notă de detaliu juridic este de consemnat că în cauză a fost exercitat recurs doar de către inculpați, nu și de către procuror, așa încât o agravare a situației sancționatorii nici nu putea fi luată în discuție.

În consecință, recursul declarat de inculpat prin care critică aceste rețineri în fapt, nu este întemeiat în ceea ce privește solicitarea de achitare. Probator, prezența inculpatului T. în satul Policiori, com. Scorțoasa, jud. Buzău rezultă cu precădere din declarațiile inculpatului C.B., care se coroborează cu declarațiile date de inculpatul D.C. și de martorii S.N., M.C. A., C.I. și G.Z., care atestă în esență că aflat la volanul autoturismului marca Volkswagen de culoare închisă (cu numere de Buzău, TIL), folosit pentru deplasările în Policiori, inculpatul T. a apelat la ajutorul inculpaților C.B. - care cunoștea locația în vederea cumpărării de acte de identitate și D.C., care intervenea pe lângă consăteni și intermedia cumpărarea de astfel de acte, însoțindu-i pe cei care își traficau identitatea și la Primărie, în vederea obținerii adeverințelor de spațiu-pentru a achiziționa acte pentru 2 bărbați (respectiv B.T.A. - pentru care au fost cumpărate actele lui D.P.; H.M., pentru care s-au cumpărat actele lui C.I.) și 2 femei (fiind cumpărate în acest sens actele numitelor B.F. și M.C., după ce actele cumpărate inițial de la martora G.Z. au fost restituite, întrucât se pare că martora figura cu interdicție în pașaport).

Inculpatul T. era pe deplin conștient de demersul care va avea loc la SEIP Buzău pentru obținerea de documente false, iar aspectul dacă acesta o cunoștea sau nu pe inc. V., nu este de natură a influența întrunirea în persoana inculpatului T. a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., sub forma aderării sau sprijinirii sub orice formă a grupării infracționale. Ceea ce interesează este ajutorul substanțial și de durată acordat de inculpatul T. cu scopul evident de a-și aduce contribuția la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prin eliberarea actelor de identitate pe seama inculpaților B.T.A. și a numitei B.F., infracțiune care intra în scopul grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L.

Având în vedere conduita inculpatului din timpul procesului, fiind prezent la audieri, dar și timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunilor până la aplicarea unei pedepse, diminuarea în timp a efectelor pentru care infracțiunile le-au produs, instanța de apel a considerat că se justifică reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse reduse în cuantum, nefiind astfel cazul ca în recurs să se intervină într-o notă de și mai mare diminuare sancționatorie, circumstanțiere în favoare.

Astfel, inculpatul a fost condamnat în final la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a consemnat și că anterior mai fusese condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, aspecte pe care Curtea de Apel le-a luat în considerare la individualizarea modalității de executare a pedepsei, în apelul inculpatului neputându-se reține o situație mai grea și anume o eventuală stare de recidivă cu consecințele care decurg din aceasta, chiar în condițiile în care se examina și apelul procurorului.

În privința inculpatului V.I. este de reținut că s-a invocat doar cazul de casare de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., specificându-se expres că se dorește doar reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pe care o recunoaște și o regretă.

În aceste condiții, deși plasat în plan procesual alături de inculpații B.T. și H.M., abordarea situației sale juridice în alte formule decât cele dorite de acesta apare superfluă.

În funcție și de această achiesare, este de consemnat că din ansamblul probator al dosarului a rezultat legătura infracțională cu grupul constituit de C.B., inculpatul recurent implicat profitând de serviciile acestuia, acționând împreună în vederea cumpărării unor acte de identitate sau deplasându-se la BEIP Buzău la indicația lui C.B., fiind lipsit de relevanță că nu s-au stabilit legături directe între toți membrii grupului, fiind suficientă pentru existența infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 împrejurarea că s-a sprijinit grupul format din inculpații B. și V. prin procurarea de mijloace, instrumente necesare săvârșirii de infracțiuni, ajutorul dat în concret pentru obținerea de acte de identitate folosite pentru substituirea de persoane, cunoscându-se faptul că inculpatul C.B., prin intermediul relației pe care o avea la BEIP Buzău se ocupă cu activitatea de obținere a unor documente false pentru persoanele ce aveau interdicție de intrare în unele state europene.

Pentru inculpatul V.I., în raport de starea de fapt reținută, de contribuția sa la săvârșirea faptei, reținând vinovăția pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, s-a dispus corect în apel condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare reținând ca circumstanțe atenuante disp. art. 74 alin. (2) C. pen. și anume diminuarea în timp a efectelor pe care infracțiunea le-a produs față de timpul lung scurs de la momentul săvârșirii faptelor și cel al condamnării. Totodată în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei Călărași, care va fi cumulată cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

Referitor la inculpatul M.N., în sarcina acestuia nu s-a reținut decât infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în legătură cu modul în care s-a eliberat cartea de identitate către B.A., conform stării de fapt expuse, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fără a putea fi reținută în sarcina sa vreo altă infracțiune, întrucât prin avizarea actelor întocmite de inculpata V.M.L. nu putea să aibă cunoștință de activitatea infracțională a acesteia și nici nu există dovezi în acest sens.

S-a consemnat la nivelul instanțelor inferioare că, de altfel, în ceea ce-l privește nici prin rechizitoriu nu se face referire la activități concrete de participație la săvârșirea faptelor, personal sau de către inculpata V.M.L. ce-i era subordonată, reținerea infracțiunilor făcându-se doar pe baza unei presupuneri și nu probe. În consecință, soluția de achitare dispusă de instanța de fond pentru toate faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, mai puțin cea de abuz în serviciu pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice este legală și temeinică, iar cea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) ca urmare a intervenirii prescripției speciale este de asemenea corectă, aspecte învederate și la nivelul celui de al doilea grad de jurisdicție.

Așadar, instanțele nu au putut reține legătura infracțională între inculpatul M.N. - pe de o parte și inculpații C.B. și V.M.L. - pe de altă parte. Totuși, împrejurarea că în exercitarea atribuțiilor de conducere conform fișei postului (f 207-208 voi. 1 dosar nr. 1101/2006 al Tribunalului Buzău), inculpatul M.N. a tolerat practicile de rezolvare integrală a cererilor de eliberare a actelor de identitate de către un singur lucrător, făcând posibilă în acest mod punerea în aplicare a planului infracțional conceput de inculpații C.B. și V.M.L., fără să prevadă, deși putea și trebuia să prevadă rezultatul obținerii de cărți de identitate false prin substituire de persoane (cu atât mai mult cu cât, potrivit propriilor declarații dar și ale martorilor angajați la BEIP Buzău, inculpatul C.B. era cunoscut ca umblând cu intervenții, fiind văzut cu regularitate pe holurile BEIP), conturează întrunirea în persoana inculpatului M. a elementelor constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, perioada infracțională fiind cea de acțiune a inculpaților C. și V. (15 august 2003-16 ianuarie 2004).

În plan procesual, urmare a formulării cererii de continuare a procesului penal de către inculpatul M.N., s-a dat curs cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat, din abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. Față de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială a infracțiunii de neglijență în serviciu s-a împlinit la 15 iulie 2011, așa încât în temeiul art. 13 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale.

Ultimul aspect de dezbătut în cadrul recursurilor de față, vizează problema strict juridică invocată referitoare la intervenirea prescripției speciale și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din legea nr. 39/2003 care se sancționează conform art. 323 C. pen., cu motivarea reiterată că în acest caz nu se poate depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii, ori pentru infracțiunile respective s-a împlinit cursul prescripției răspunderii penale.

Dincolo de caracterul relevant al problemei juridice invocate, ancorarea sa în raportul infracțiune mijloc - infracțiune scop statornicit inclusiv în plan legislativ în materia supusă discuției, cu trimiteri extrase dar relevante și la decizia nr. 7 din 9 februarie 2009 a înaltei Curți de Casație și justiție, recurs în interesul legii în domeniul judecării cererilor de liberare provizorii, instanța de recurs reia concluzia la care a ajuns și instanța de apel atunci când a abordat-o - „aceasta nu este fondată prin prisma dispozițiilor art. 122 C. proc. pen. care stabilește termenele de prescripție în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, în speță, de la 3 la 15 ani, și nu pedeapsa ce s-ar putea aplica așa cum este evidențiat în art. 323 C. pen.".

Evident că această concluzie trebuia a fi mai solid argumentată, aspect ce urmează a fi suplinit de către instanța de recurs de față.

Astfel, în expunerea de motive ce a stat la baza elaborării Legii nr. 39/2003 se specifică expres că:

„Comunitatea internațională își manifestă îngrijorarea față de amploarea fără precedent pe care a luat-o criminalitatea organizată, fenomen ce tinde să erodeze bazele sistemului economic și să afecteze instituțiile fundamentale ale statului de drept. Capacitatea de coordonare, specializarea, folosirea pe scară largă a șantajului, amenințării, violenței și corupției au permis grupurilor infracționale organizate să acumuleze o forță economică redutabilă și o influență politică de necontestat, afectând în mod grav viața socială.

Adoptarea unor documente internaționale în materie reflectă preocuparea constantă pentru găsirea unor soluții care, prin armonizarea legislațiilor naționale, să permită promovarea unei politici penale comune de către statele membre în vederea prevenirii și combaterii criminalității organizate.

În vederea reprimării actelor de criminalitate organizată se impune elaborarea unui act normativ care să asigure, pe de o parte, crearea cadrului juridic corespunzător în domeniu, iar pe de altă parte, transpunerea în dreptul intern a prevederilor documentelor juridice internaționale".

Infracțiunea de grup infracțional organizat presupune cea mai gravă formă a pluralității constituite de infractori și care se reflectă în gravitatea pedepsei ca urmare a periculozității deosebite pe care o prezintă.

Art. 323 C. pen. reglementează și sancționează fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen. ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

După cum se poate observa, art. 7 din Legea nr. 39/2003 încriminează o infracțiune de sine stătătoare, iar art. 8 din aceeași lege are rolul de a deosebi alte grupări sau asocieri infracționale de cea prevăzută în art. 7, făcând însă trimitere la acestea. Astfel, exemplificativ, deși art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 precizează că nu poate fi considerat grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracțiuni, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din lege, această cerință este necesară și în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 8.

Așadar, atestându-se oficial că grupurile infracționale organizate pot, în abstract, să acumuleze o forță redutabilă, afectând în mod grav viața socială, tocmai acesta a și fost răspunsul statal corelativ, concretizat prin promovarea unei politici penale ferme, în vederea prevenirii și combaterii criminalității organizate. în acest context, infracțiunile ce fac trimitere la un astfel de grup își câștigă o existență de sine stătătoare, cu repercusiuni grave în plan sancționatoriu pentru persoanele găsite vinovate de acestea.

Sunt reale plafonările sancționatorii concrete, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul grupului respectiv, însă aceste detalii juridice nu afectează substanța acuzației, ce vizează condamnarea grupului infracțional prin prisma realizării acestei politici penale ferme, ce trebuie să se manifeste inclusiv în planul calcului termenului de prescripție a răspunderii penale, ce se va raporta la maximul special legal pentru infracțiunea în cauză și nu la cel menționat pentru infracțiunea scop.

Așa fiind, prin prisma tuturor considerentelor, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate recursurile promovate de inculpații V.I., V.M., T.C. și M.N.

B. O notă distinctă, strict procedurală, figurează în cauză în ceea ce privește situația inculpaților recurenți H.M. și B.T.A.

Aceste persoane nu au folosit calea de atac a apelului, sentința fiindu-le favorabilă, preponderent de achitare, însă au fost condamnați direct în cel de-al doilea grad de jurisdicție, admisibilitatea uzării de ultima cale de atac ordinară având un deplin interes pentru aceștia.

Situația specială în care se află recurenții trebuie privită din perspectiva necesității conformării instanțelor naționale la exigențele impuse de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, vizând dreptul la un proces echitabil în astfel de conjuncturi.

Rezumativ, o procedură penală este inechitabilă dacă în urma sa a fost condamnată o persoană în cadrul controlului judiciar exercitat împotriva unei hotărâri unde fusese pronunțată o soluție de achitare a respectivei persoane, fără o apreciere directă, nemijlocită în acel grad avansat de jurisdicție a probelor esențiale, mărturiilor prezentate personal de inculpat dar și de martorii cu depoziții considerate semnificative pentru aflarea adevărului în cauză.

Reamintind doar cauzele în acest sens împotriva României, adică Mircea, Spînu și Dănilă, sau cel mai recent - Manolachi (cererea nr. 36605/2004), Curtea Europeană a drepturilor omului a stabilit că au fost încălcate dispozițiile art. 6 întrucât instanța de recurs a condamnat inculpatul în astfel de situații speciale, fără a readministra probatoriul în respectiva cale de atac.

Transpunând preceptul la speța de față, sunt de făcut următoarele remarci juridice:

Curtea de Apel Cluj a fost investită cu soluționarea unei cauze penale în cadrul căreia se putea pronunța atât asupra aspectelor de fapt cât și a celor de drept, putând a analiza plenar în ansamblul său problema vinovăției sau nevinovăției unor astfel de persoane.

Aceeași instanță, în virtutea prevederilor legale în vigoare, art. 378 C. proc. pen., putea da o nouă apreciere a probelor din dosarul cauzei, ceea ce s-a și înfăptuit.

Pentru a confirma sau nu hotărârea emisă anterior, preponderent de achitare, în contextul în care instanța de control judiciar tocmai că a inițiat o nouă interpretare a probelor, adică a mărturiilor unor persoane care cunosc date despre faptă și ale inculpaților, pentru a duce această sarcină în condiții echitabile la bun sfârșit, era obligată să audieze respectivele persoane precum și să ia eventual măsuri pozitive în acest scop.

Or, Curtea de Apel Cluj s-a conformat doar exigențelor interne prevăzute pentru astfel de situații – art. 385¹⁴ alin. (2) C. proc. pen., respectiv audierea inculpaților, fără alte demersuri absolut necesare.

Concret, la data de 2 mai 2012 în fața instanței s-a prezentat apelantul B.T.A. care a dat declarație, extrem de succintă, nesincronizată cu alte depoziții, prin care în esență arată că: „nu cunosc pe niciunul dintre inculpați, nu am fost în satul Policioiu".

Pe de altă parte, inculpatul H.M. deși s-a prezentat inițial în instanță, prin apărător ales a solicitat amânarea cauzei la termenul din 2 mai 2012 pentru a se putea prezenta și a fi audiat, întrucât ar fi suferit o intervenție chirurgicală. Instanța de apel însă a pășit la termenul următor la judecarea cauzei, fără audierea sa și fără consemnarea vreunor detalii raportat la aceste chestiuni ce țin de lipsa sa de la judecată.

De menționat că inculpatul H.M. s-a prezentat în instanță inclusiv în recurs.

O situație deosebită este cea a stării de fapt incidență pentru aceștia. Fără a mai relua susținerile ample, pe larg expuse anterior în acest sens, ne vom canaliza în spicuirea acelor concluzii reținute de către instanțele ierarhic inferioare, cu păreri însă diametral opuse (cele aflate evident în relația achitare în primă instanță/condamnare-încetare proces penal în apel):

Instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpaților care în fapt au fost beneficiarii activității grupării infracționale constituite inițial din inculpații C.B. și V.M.L. (și la care ulterior au aderat doar inculpații T.C. și D.C., gruparea fiind ajutată și de inculpata C.A.), săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen.

Se explicitează că, deși este adevărat că inculpații B. (căs. C.) Ș., B.T.A., V.I. au apelat la serviciile inculpaților C.B. și V.M.L., în sarcina acestora reținându-se complicitatea la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (prin aceea că au solicitat eliberarea de cărți de identitate false prin substituire de persoană, depunând cererea tip și actele anexă, cerere procesată și soldată cu eliberarea documentelor solicitate), totuși această formă de participație penală nu este suficientă pentru a se putea reține aderarea sau ajutorul dat grupării infracționale.

Instanța de fond a reținut expres, privitor strict la situația inculpaților B.T.A. și H.M., în mod similar, ca fiind concludent sub aspectul infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, aspectul că probele dosarului nu confirmă cu caracter de certitudine prezența acestor inculpați în satul Policiori comuna Scorțoasa, jud. Buzău în mai multe ocazii decât aceea în care s-au dus cu scopul de a-și procura pentru uzul propriu câte un buletin de identitate de tip vechi (însoțite de certificat de naștere și act de spațiu), care să fie ulterior folosite pentru obținerea de cărți de identitate false prin substituire de persoane. În aceste condiții, în persoana inc. B.T.A. și H.M. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Ca detalii, s-a reținut ca fiind concludent cauzei faptul că în lunile de Ia sfârșitul anului 2003 - începutul anului 2004, inculpatul T.C. a intermediat legătura inculpaților B.T.A., H.M., cu inculpatul C.B., apelând Ia acesta și pentru procurarea de documente de identitate pe numele B.F., G.Z. și M.C. A. din satul Policiori comuna Scorțoasa, jud. Buzău. Inculpatul T. s-a deplasat în repetate rânduri în comuna Scorțoasa pentru a participa nemijlocit Ia cumpărarea de acte de identitate. Prezența inculpatului T. în satul Policiori, com. Scorțoasa, jud. Buzău rezultă cu precădere din declarațiile inculpatului C.B., care se coroborează cu declarațiile date de inculpatul D.C. și de martorii S.N., M.C. A., C.I. și G.Z., care atestă în esență că aflat la volanul autoturismului marca Volkswagen de culoare închisă, folosit pentru deplasările în Policiori, inculpatul T. a apelat Ia ajutorul inculpaților C.B. - care cunoștea locația în vederea cumpărării de acte de identitate și D.C. - care intervenea pe lângă consăteni și intermedia cumpărarea de astfel de acte, însoțindu-i pe cei care își traficau identitatea și Ia Primărie, în vederea obținerii adeverințelor de spațiu - pentru a achiziționa acte pentru 2 bărbați (respectiv B.T.A.- pentru care au fost cumpărate actele Iui D.P.; H.M. - pentru care s-au cumpărat actele Iui C.I.) și 2 femei.

Pe de altă parte, aceeași instanță consemnează că, întrucât Ia dosar nu există dovezi că folosindu-se de respectiva carte de identitate falsă, inculpatul H.M. ar fi obținut un pașaport pe numele Iui C.I. cu care să fi trecut ilegal frontiera de stat a României și a altor state, în baza art. 13 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

În schimb, instanța de apel, condamnând inculpații respectivi, reține că, în privința inculpaților H.M., B.T.A., B.A., B. Ș., din ansamblul probator al dosarului și acțiunile concrete ale fiecăruia dintre ei (fără nicio detaliere în acest sens), cu inculpatul C.B. și implicit inculpata V.M.L., a rezultat legătura infracțională cu grupul constituit de C.B., fiecare dintre inculpați profitând într-un mod sau în altul de serviciile acestuia, acționând chiar împreună în vederea cumpărării unor acte de identitate sau deplasându-se la BEIP Buzău la indicația lui C.B., existând situații în care se aflau chiar în același timp pe holul biroului de evidență, fiind lipsit de relevanță că nu s-au stabilit legături directe între toți membrii grupului fiind suficientă pentru existența infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 împrejurarea că fiecare a sprijinit grupul format din inculpații B. și V. prin procurarea de mijloace, instrumente necesare săvârșirii de infracțiuni, ajutorul dat în concret pentru obținerea de acte de identitate folosite pentru substituirea de persoane, toți cunoscând faptul că inculpatul C.B., prin intermediul relației pe care o avea la BEIP Buzău se ocupă cu activitatea de obținere a unor documente false pentru persoanele ce aveau interdicție de intrare în unele state europene. în consecință se impune a fi reținută față de aceștia infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care se va dispune condamnarea. Chiar dacă inculpatul H.M. a obținut și utilizat acte în vederea eliberării unei cărți de identitate false la alt serviciu de evidență decât cel unde își desfășura activitatea V.M.L., acesta a aderat la grupul constituit de C.B., ajutând la procurarea actelor pentru ceilalți inculpați prin prezența sa la negocieri și cumpărare de acte de la cetățenii satului Policiori com. Scorțoasa jud. Buzău, de unde a obținut și cartea de identitate a numitului C.I.

Pe de altă parte, soluția de achitare a inculpatului H.M. privind infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, art. l alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu argumentul că pe numele C.I. nu s-a emis niciodată un pașaport și nu au existat dovezi de ieșire din țară a inculpatului H.M., este nelegală, întrucât din probele existente la dosar și anume adresele oficiale emise de MAI SEIP Buzău Compartimentul Pașapoarte (f.78 voi.III dosar u.p.), MAI IPJ Buzău Serviciul de Investigații Criminale (f.102,145 voi.III dosar u.p.), adrese Interpol Wiesbaden (f.179 voi.III u.p.), fișa de cazier judiciar (f.102-103 voi.IV dosar Tribunalul Cluj) și declarațiile martorilor C.M. și R.V., (f.268-270 voi.III dosar u.p. și f.270 voi.II dosar u.p.) rezultă că inculpatul a părăsit în mod fraudulos teritoriul României și a intrat ilicit în spațiul mai multor tari străine (Germania, Franța, etc.) utilizând în mod repetat identități și documente false, atât înainte, cât și în perioada infracțională, în timp ce pe numele său era emis un mandat de executare al pedepsei, fiind dat în urmărire generală. în consecință, s-au reținut ca fiind dovedite aceste fapte, inculpatul prezentându-se sub mai multe identități și acte de legitimare false și părăsind teritoriul României, precum și intrând în spațiul mai multor țări din Europa, respectiv Germania, Franța, în condițiile în care fusese returnat din aceste țări, cu interdicție de a mai intra, a comis infracțiunile mai sus menționate pentru care a intervenit prescripția specială.

Pentru aceste considerente, s-a admis apelul Parchetului și s-a pronunțat soluția, în baza art. ll pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 291 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Or, instanța de recurs reține că astfel de contexte diferite trebuiau a fi certificate printr-o reluare a probatoriului aferent.

Ca prim aspect, era necesară audierea, cu detaliile ce se impuneau, a celor doi inculpați vizați, cu luarea eventuală a unor măsuri pozitive în acest scop (mai ales privit prin prisma faptului că nu existau elemente de sustragere de la judecată a acestora).

Apoi, instanța de prim control judiciar se impunea a face deliberativ trimiterile concrete, explicite la ansamblul probator al dosarului și la acțiunile concrete ale fiecăruia, ce ar fi reclamat o soluție aflată într-un plan opus cu cea pronunțată la fond. În funcție de asta, pentru a putea da o nouă interpretare probelor respective, trebuiau a fi în continuare apreciate direct, nemijlocit. Sub acest aspect, pentru explicitare, instanța de recurs reia doar aserțiunea Curții de Apel Cluj, în sensul că, soluția de achitare a inculpatului H.M. privind infracțiunea prev. de art. 70 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. este nelegală, întrucât din probele existente la dosar, respectiv adresele oficiale emise, ce evident că reprezintă înscrisuri administrate și aflate deja la dosar, dar și din declarațiile martorilor C.M. și R.V., (f.268-270 voi. III dosar u.p. și f.270 voi. II dosar u.p.) rezultă că inculpatul a părăsit în mod fraudulos teritoriul României și a intrat ilicit în spațiul mai multor tari străine (Germania, Franța, etc. utilizând în mod repetat identități și documente false, atât înainte, cât și în perioada infracțională, în timp ce pe numele său era emis un mandat de executare al pedepsei, fiind dat în urmărire generală. Or, martorilor respectivi nu l-i s-a luat declarație în apel, asta în condițiile în care instanța respectivă își motivează soluția pe depozițiile lor, iar instanța de fond tocmai că a apreciat nemijlocit în cauză, a pășit la audierea martorului C.M., pe calea unei comisii rogatorii, și a constatat imposibilitatea obiectivă de audiere a martorului cu identitate protejată R.V.

Reluând judecata, va fi de atributul instanței de apel a aprecia asupra utilității audierii și a martorilor M.C. A. și C.I., audiați la fond (în contextul în care la marea majoritate a altor martori s-a renunțat) precum și a unor coinculpați, T.C. și C.B., raportat la reținerea sau nu față de acești inculpați recurenți a infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Față de aceste argumente, se poate lesne desprinde soluția procedurală a instanței de recurs în cauză, respectiv ca pentru asigurarea unui proces deplin echitabil să se dispună casarea deciziei în recursurile acestor inculpați, numai în ceea ce privește situația lor, H.M. și B.T.A., cu consecința rejudecării apelului Parchetului cu privire tocmai la aceste aspecte.

În rejudecare instanța de apel se va preocupa de îndreptarea acestor neajunsuri, într-o analiză adecvată a cauzei de către un alt complet, în contextul în care cel anterior și-a exprimat poziția pe fondul pricinii, se va decela deplin și complet asupra învinuirilor aduse acestora, cu o apreciere nemijlocită a mărturiilor considerate esențiale, în funcție inclusiv de redactările propuse de către instanța de recurs, în acord cu exigențele interne în materie dar și a celor de convenționalitate. Ultimele acte procedurale rămase valabile sunt cele imediat anterioare pronunțării deciziei atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații H.M. și B.T.A. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, Secția Penală și de Minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai cu privire la inculpații H.M. și B.T.A. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Cluj.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.I., C.B., V.M.L., T.C. și M.N. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenții inculpați V.I., C.B., T.C. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați V.M.L. și M.N., la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.M. și B.T.A., în sume de câte 50 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțat în ședință publică, azi 15 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP...		ICCJ. Decizia nr. 311/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 906/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs