Comisie rogatorie
| Comentarii |
|
comisie rogatorie, procedură utilizată pentru administrarea unor dovezi de o altă instanţă decât aceea care judecă fondul litigiului. Procedura c.r. constituie o excepţie de la principiul nemijlocirii, reglementată de codul de procedură civilă pentru administrarea probei cu martori şi a expertizei; ea poate fi utilizată însă şi pentru administrarea altor dovezi. Efectuarea c.r. se justifică doar în acele situaţii în care proba nu poate fi administrată la sediul instanţei sesizate cu cererea principală (de exemplu, martorul se află în imposibilitate de a se deplasa şi locuieşte într-o localitate îndepărtată faţă de aceea în care se află sediul instanţei). Administrarea unei probe prin c.r. se dispune de către instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată; aceasta poate delega o instanţă de acelaşi grad; dacă în localitatea respectivă nu se află o asemenea instanţă, delegarea va putea fi dată şi unei instanţe de grad inferior. Proba poate fi administrată prin c.r. chiar şi fără citarea părţilor, dacă ele sunt de acord cu aceasta si dacă natura dovezii o permite. Instanţa delegată este obligată să îndeplinească sarcina ce i-a fost încredinţată; ea nu va putea depăşi limitele delegaţiei primite, fiind obligată să administreze doar proba precizată de organul care a dispus delegarea. Procedura c.r. poate fi utilizată şi în raporturile dintre organele judiciare aparţinând unor state diferite (c.r. internaţională); posibilitatea efectuării c.r. internaţionale rezultă din convenţiile sau tratatele încheiate de state şi din principiul reciprocităţii. Instanţele române pot refuza efectuarea c.r. dacă aceasta ar contraveni principiilor fundamentale ale legislaţiei noastre. C.r. internaţională se realizează cu respectarea procedurii prevăzute de legea locului unde se efectuează.
comisie rogatorie - procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală, care nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit un act procedural, deoarece persoana care urmează să fie audiată sau locul unde trebuie efectuat actul se află în altă localitate decât aceea unde îşi are sediul organul judiciar competent. Prin comisie rogatorie organul judiciar care nu are posibilitatea să efectueze el însuşi actul procedural necesar se adresează organului de urmărire penală, sau, după caz, instanţei de judecată, de acelaşi grad, din altă localitate, care are posibilitatea să îl efectueze (art. 132 C. proc. pen.). Comisia rogatorie se dispune prin rezoluţie sau încheiere şi trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta şi întrebările ce urmează să i se pună. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării. Nu pot forma obiectul comisiei rogatorie punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale (art. 132-134 C. proc. pen.). Comisia rogatorie poate fi adresată şi unui organ de urmărire penală ori unei instanţe de judecată din străinătate şi atunci constituie o formă de asistenţă juridică internaţională în materie penală; tot astfel, organele de urmărire penală sau instanţele de judecată din ţară pot efectua comisii rogatorii cerute de organele judiciare din străinătate (comisia rogatorie internaţională). Comisia rogatorie în străinătate se înaintează, după caz, procurorului general sau ministrului justiţiei care intervin la Ministerul Afacerilor Externe pentru transmiterea ei. Comisia rogatorie din străinătate se primeşte de către Ministerul Afacerilor Externe, care o trimite, după caz, procurorului general sau ministrului justiţiei, iar aceştia sesizează organul de urmărire penală sau instanţa de judecată competentă (art. 514-518 C. proc. pen.).
comisie rogatorie, procedeu de probaţiune auxiliar care se foloseşte atunci cînd un organ de urmărire penală sau o instanţă de judecată nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit un act procedural (de ex., ascultarea unui martor, efectuarea unei cercetări la faţa locului, ridicarea de obiecte sau înscrisuri etc.), deoarece locul unde trebuie efectuat actul procedural se află în altă localitate decit aceea unde îşi are sediul organul judiciar competent. în acest caz, organul judiciar se adresează organului de urmărire penală, sau, după caz, instanţei de judecată, de acelaşi grad, din localitatea unde urmează a fi efectuat actul procedural. Nu pot forma obiectul c. r. punerea in mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale (art. 132, C.p.p.). Rezoluţia sau incheierca prin care s-a dispus c. r. trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul cînd urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează c. r. poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării (art. 133, C.p.p.). Cînd c. r. s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula in faţa acesteia întrebări, care vor fi transmise instanţei ce urmează a efectua c. r. Totodată, oricare dintre părţi poate cere să fie citată la efectuarea c. r. Cînd inculpatul este arestat, instanţa care urmează a efectua c. r. dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta (art. 134, C.p.p.).
comisia rogatorie, posibilitate acordată unui organ de urmărire penală sau unei instanţe judecătoreşti în procese penale sau civile, de a adresa altui organ de urmărire penală şi, respectiv, unei alte instanţe penale sau civile dintr-o altă localitate, pentru ascultarea unui martor, administrarea altor dovezi ori efectuarea unor acte procedurale. Comisia rogatorie îşi are motivarea în necesitatea economisirii de timp şi de cheltuieli în desfăşurarea proceselor, evitându-se deplasarea organelor judiciare, a părţilor, martorilor şi altor persoane dintr-o localitate în alta. In procesele civile, comisia rogatorie se îndeplineşte de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad; în procesele penale, comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanţe egale în grad. Legea penală cuprinde şi unele dispoziţii restrictive, prevăzând că punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte aete personale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii. In relaţiile dintre state comisia rogatorie constituie unul din mijloacele de asistenţă judiciară internaţională.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Comisie rogatorie
