Art. 50 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii

I. Obligaţia de publicitate a societăţilor comerciale. Consecinţe ale nerespectării acestei obligaţii

1. Potrivit Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, atât în cursul procedurii de constituire cât şi pe parcursul existenţei sale, societatea comercială are obligaţia de a efectua o serie de acte de publicitate, cum ar fi publicarea în Monitorul Oficial a încheierii judecătorului delegat de autorizare a constituirii şi înmatriculării societăţii comerciale, a actelor modificatoare şi a hotărârilor asociaţilor sau a hotărârilor organelor statutare ale societăţii sau înscrierea în

Citește mai mult

registrul comerţului a menţiunilor a căror înscriere este cerută de lege (art. 21 din Legea nr. 26/1991).

Scopul acestor măsuri de publicitate, aliniate exigenţelor Primei Directive a Consiliului Comunităţilor Europene (nr. 68/151/EEC din 9 martie 1968), este acela de a permite terţilor să ia cunoştinţă de constituirea societăţii comerciale, de elementele esenţiale ale actului constitutiv, de numele persoanelor care sunt autorizate să reprezinte societatea sau de modificările care survin în viaţa societăţii şi care ar putea să le afecteze interesele legitime. Nerespectarea acestor cerinţe de publicitate produce o serie de efecte în raporturile dintre societate şi terţi, care sunt reglementate în art. 50-52 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, de o manieră eclectică şi, în consecinţă, într-o sistematizare aproximativă a textului, ceea ridică şi dificultăţi de interpretare.

Mai este de menţionat că, deşi aceste reglementări sunt plasate în capitolul dedicat efectelor încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii, ele sunt de aplicabilitate generală, pentru toate actele şi faptele destinate publicităţii, în cursul existenţei societăţii.

2. Astfel, actele sau faptele pentru care nu s-a făcut publicitatea prevăzută de lege nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea este în măsură să dovedească, prin orice mijloc de probă admis de legea comercială, că aceştia cunoşteau aceste acte sau fapte. O asemenea cunoaştere nu poate fi deci prezumată, societatea urmând a dovedi fie că a comunicat aceste acte sau fapte terţilor, fie că aceştia au luat cunoştinţă despre ele în alte împrejurări.

De asemenea, orice operaţiuni efectuate de societate într-un interval de 16 zile, începând cu data publicării, în Monitorul Oficial, a încheierii judecătorului delegat, nu vor putea fi opuse terţilor dacă aceştia dovedesc că au fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă de ele.

3. Acest ansamblu de prevederi conturează următorul regim juridic al actelor, faptelor şi operaţiunilor societăţii comerciale, pentru care legea prevede obligaţia de publicitate:

(a) actele şi faptele pentru care nu s-a făcut publicitatea legală nu pot fi opuse de societate terţilor, decât dacă societatea face dovada că terţii le cunoşteau;

(b) actele şi faptele (operaţiunile) pentru care s-a făcut publicitatea legală, realizate în termen de 16 zile de la data publicării încheierii judecătorului delegat în Monitorul

Oficial, nu pot fi opuse terţilor, clacă terţii fac dovada că se aflau în imposibilitate de a le cunoaşte;,0)

(c) actele şi faptele (operaţiunile) realizate după împlinirea unui termen de 16 zile de la data efectuării publicităţii legale menţionate mai sus sunt pe deplin opozabile terţilor.

Terţii vor putea însă să invoce asemenea acte sau fapte, în afară de situaţia în care omisiunea publicităţii le lipseşte de efecte. Este evident că, aici, legiuitorul reglementează ipoteza în care terţii au luat cunoştinţă de asemenea fapte sau acte după producerea situaţiei în legătură cu care invocă aceste acte sau fapte.

4. De la aceste reguli, art. 54 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale face o derogare importantă, arătând că actele societăţii prin care se limitează puterile legale ale organelor societăţii nu pot fi opuse terţilor, chiar dacă s-au îndeplinit obligaţiile de publicitate legală.

II. Răspunderea pentru neconcordanţele ce pot să apară între textul publicat în Monitorul Oficial şi/sau în presă şi textul depus de societate, spre publicare, la oficiul registrului comerţului

5. în ceea ce priveşte neconcordanţele ce pot să apară între textul publicat în Monitorul Oficial şi/sau în presă şi textul depus de societate, spre publicare, la oficiul registrului comerţului, societatea va trebui să ia măsuri pentru eliminarea acestora, verificând cu atenţie identitatea celor două texte; pentru protecţia terţilor, într-o asemenea situaţie, societatea nu va putea opune acestora textul publicat; pentru aceleaşi considerente, terţii vor putea opune societăţii comerciale textul publicat, cu excepţia cazului când societatea face dovada că terţii cunoşteau textul depus la oficiul registrului comerţului.

Această inegalitate de tratament juridic, care caracterizează regimul publicităţii legale a actelor societăţii comerciale, porneşte de la premisa corectă că societatea este un comerciant care trebuie să dea dovadă de o diligenţă sporită în îndeplinirea obligaţiilor sale care ţin de statutul profesional şi, în înfruntarea cu terţii, răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă (culpa levissima), inclusiv pentru omisiunea verificării identităţii conţinutului actelor publicate cu cel al actelor efectiv adoptate de societate şi depuse spre publicare.

Atunci când se dovedeşte că neconcordanţele constatate între textul publicat în Monitorul Oficial şi/sau în presă şi textul depus de societate, spre publicare, la oficiul registrului comerţului, au fost provocate de motive care nu sunt imputabile societăţii, oficiul registrului comerţului sau, după caz, Regia Autonomă „Monitorul Oficial", la cererea societăţii, va corecta menţiunea din registru, respectiv va republica textul, pe cheltuiala sa. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează deci o minimă măsură reparatorie, în beneficiul societăţii, urmărind restabilirea concordanţei între voinţa asociaţilor - exprimată prin actul constitutiv şi forma în care ea a ajuns la cunoştinţa terţilor.

Noţiunea de „operaţiuni efectuate de societate" este destul de imprecisă; folosind „indiciul" legal că validitatea acestor operaţiuni se raportează la data publicării încheierii judecătorului delegat, putem deduce că aceste operaţiuni sunt acte şi fapte supuse controlului judiciar al judecătorului delegat, care le autorizează prin încheiere (de exemplu, autorizarea constituirii societăţii sau a modificării unor elemente ale actului constitutiv).

atunci când societatea dovedeşte că apariţia neconcordanţelor se datorează culpei oficiului registrului comerţului sau celei a Regiei Autonome „Monitorul Oficial", ea este îndreptăţită să solicite şi repararea prejudiciului pe care l-a încercat ca urmare a publicării unui text eronat. Şi, bineînţeles, acestea din urmă sunt îndreptăţite să se regreseze asupra persoanei fizice căreia îi este imputabilă neconcordanţa respectivă.