Art. 1023 Noul cod civil Cazuri Revocarea donaţiei Donaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Donaţia
SECŢIUNEA a 3-a
Revocarea donaţiei
Donaţia
SECŢIUNEA a 3-a
Revocarea donaţiei
Art. 1023
Cazuri
Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.
| ← Art. 1022 Noul cod civil Revocarea promisiunii de donaţie... | Art. 1024 Noul cod civil Cererea de revocare Revocarea donaţiei... → |
|---|
1. Chemarea în judecată în calitate de inculpat a donatarului, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunilor de insultă şi calomnie într-o plângere prealabilă, nu intră în conţinutul noţiunii de „injurii grave" şi nu determină revocarea donaţiei, având în vedere că faptele pretinse nu au fost dovedite şi s-a dispus achitarea inculpatului (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1409/2002, în P.J.C. 2001-2002, p. 106).
2. Simpla afirmaţie că reclamantul a devenit „hrăpăreţ, egoist, dominat de lăcomie" nu constituie o injurie gravă la adresa donatorului, ci doar una
Citește mai mult
moderată. De asemenea, nici promovarea de către donatar a unei acţiuni în sistarea stării de indiviziune nu prezintă o asemenea injurie, deoarece pârâta şi-a valorificat un drept conferit de lege (Trib. Sibiu, dec. civ. nr. 108/2011, portal.just.ro).3. Simpla stare conflictuală existentă între părţi nu poate determina revocarea liberalităţii (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 542/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 17 şi în L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic civil, voi. II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 211-212).
4. în condiţiile în care reclamantei, prin contractul de donaţie, i s-a recunoscut abitaţia viageră asupra unei camere, aceasta are dreptul de a folosi şi dependinţele aferente, dar nu poate invoca nerespectarea obligaţiilor contractuale ca urmare a demolării bucătăriei, în condiţiile în care în clădire mai exista o încăpere cu aceeaşi destinaţie, la care avea acces. Pentru a se reţine ingratitudinea donatarului se impune ca faptele acestuia să prezinte o anumită gravitate, întrucât nu orice încălcare a moralei sau atitudine ireverenţioasă poate atrage revocarea donaţiei (Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 846/1995, în C.P.J.T.B. 1993-1997, p. 22 şi în L.C. Stoica, Ineficacitatea, voi. II, p. 212-213).
5. Pentru a se putea reţine cauza de revocare a donaţiei pentru refuzul de alimente, trebuie întrunite anumite condiţii: donatorul să se afle în nevoie, să fi cerut alimente de la donatar, care, având posibilitatea, a refuzat să dea alimentele cerute. Fapta pârâtului donatar, pretinsă de reclamanţi, de a-i împiedica să-şi lucreze terenul şi să culeagă recoltele de pe teren nu se circumscrie ipotezei refuzului de alimente, prevăzută de art. 831 pct. 3 C. civ. 1964 [art. 1023 NCC, n.n.) şi nu justifică revocarea donaţiei, existând alte posibilităţi legale pentru ca reclamanţii să obţină accesul la teren (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 3536/2005, în B.J.C.P.J.C.A. Craiova 2005, p. 101 şi în L.C. Stoica, Ineficacitatea, voi. I, p. 214).
6. Pentru ca ingratitudinea donatarului sub forma refuzului de alimente să poată constitui cauză de revocare, este necesar ca donatorul să fi avut nevoie şi să fi cerut alimente de la donatar, care, având posibilitatea, a refuzat să i le dea, condiţii ce trebuie fie îndeplinite cumulativ. Or, în fapt, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu reiese îndeplinirea acestor condiţii, reclamantul având obligaţia de a face dovada îndeplinirii celor patru condiţii prevăzute de art. 831 C. civ. 1864 [art. 1023 NCC, n.n.J, conform art. 1169 C. civ. 1864, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească (Trib. Sibiu, dec. civ. nr. 1060/2011, portal.just.ro). Notă. Articolele 1169-1174 şi 1176-1206 C. civ. 1864 vor fi abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
7. Starea de nevoie a donatorului trebuie analizată şi prin perspectiva nevoii de asigurare a unei locuinţe, faţă de faptul că prin contractele de donaţie nu şi-a rezervat uzufructul imobilelor donate, iar pârâţii au debranşat ambele imobile de la utilităţile publice, astfel că imobilele au devenit improprii locuirii chiar în ipoteza tolerării sale în imobilul din comuna E. (C.A. Craiova, dec. civ. nr. 1418/2009, în Jurindex).
8. Acuzaţia de atentat la viaţa donatorului este gravă şi o astfel de situaţie trebuia să rezulte fără echivoc din probele dosarului, ceea ce reclamanţii nu au reuşit să facă. Certurile dintre reclamantă şi pârât şi înjurăturile donatarei la adresa nurorii, precum şi faptul că-i vorbea de rău pe nepoţi din cauza atitudinii lor negative faţă de viaţă nu reprezintă un caz de ingratitudine. Afirmaţiile menţionate nu se încadrează în categoria delictelor, cruzimilor sau injuriilor grave, care să fi fost săvârşite cu intenţie de către donatar (C.A. Alba lulia, dec. civ. nr. 496/2009)
Citește mai mult
că donatarul, care a dobândit bunul dăruit numai în virtutea voinţei şi liberalităţii donatorului, este mai culpabil decât moştenitorul, care îşi exercită un drept legal. De asemenea, revocarea donaţiei pentru ingratitudine se poate realiza mult mai uşor decât excluderea de la moştenire, deoarece aceasta reprezintă o derogare de la regulile succesiunii legale. în schimb, revocarea donaţiei reprezintă o revenire la regulile succesiunii legale, deoarece bunul donat reintră în patrimoniul donatorului defunct, făcând parte din masa succesorală (D. Alexandresco, Explicaţiunea, tom III, p. 419).2. Faptele care atrag revocarea donaţiei pentru ingratitudine sunt determinate în mod limitativ, fiind de strictă interpretare şi aplicare. Noua reglementare este asemănătoare cu cea veche, însă s-a realizat o îmbunătăţire şi o detaliere a cazurilor, avându-se în vedere evoluţia practicii judiciare. Astfel, sunt considerate fapte de ingratitudine: a) atentatul la viaţa donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia, respectiv neîncunoştinţarea donatorului despre împrejurarea că alte persoane atentează la viaţa acestuia; b) săvârşirea de către donatar de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator şi c) refuzul nejustificat de a asigura donatorului alimente, în limita valorii actuale a bunului donat.
3. Primul caz de ingratitudine, respectiv atentatul la viaţa donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia sau neîncunoştinţarea donatorului despre faptul că alte persoane atentează la viaţa sa, reprezintă o încălcare a obligaţiei morale de recunoştinţă pe care donatarul trebuie să o manifeste faţă de persoana care l-a gratificat. Atentatul la viaţa donatorului sau a unei persoane apropiate presupune intenţia de a ucide manifestată de către donatar. Se constată că legiuitorul foloseşte noţiunea de „atentat" pentru a sublinia că se sancţionează intenţia criminală a celui gratificat. Nu este necesar să existe o condamnare a donatarului, fiind suficient ca acesta să fi manifestat în mod neîndoielnic voinţa de a cauza moartea donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia, chiar dacă nu s-a produs decesul acestora. Pe cale de consecinţă, revocarea pentru ingratitudine se va dispune chiar daca condamnarea penală a donatarului ar fi imposibilă, ca efect al prescrierii răspunderii penale, al amnistiei sau al decesului dispunătorului.
4. Intenţia criminală, animus occidendi, poate viza nu numai viaţa donatorului, dar şi viaţa unei persoane apropiate. Legiuitorul a extins, astfel, sfera de aplicabilitatea a acestui caz de ingratitudine, considerându-se că obligaţia de recunoştinţă a celui gratificat trebuie să vizeze nu numai persoana dispunătorului, dar şi persoanele apropiate acestuia. Intenţia criminală a celui gratificat este sancţionată, chiar dacă nu s-a produs decesul donatorului sau a persoanei în cauză. Astfel, simpla tentativă de asasinat este suficientă pentru a determina revocarea donaţiei. Mai mult, pentru a opera acest caz de ingratitudine este necesar să fie dovedită intenţia criminală a donatarului, precum şi împrejurarea că acesta o cunoscut relaţia de apropiere dintre donator şi cel faţă de care o săvârşit sau a avut intenţia de a comite un atentat.
5. Spre deosebire de vechea reglementare, prin care se sancţiona numai acţiunea comisă de către cel gratificat faţă de donator, în prezent se poate revoca donaţia şi în cazul pasivităţii manifestate de către donatar, care, având cunoştinţă de intenţia altor persoane de a atenta la viaţa donatorului, nu îl încunoştinţează pe acesta. Legiuitorul a înţeles să sancţioneze pasivitatea celui gratificat care acceptă posibilitatea comiterii unui atentat faţă de donator, deşi, în virtutea obligaţiei sale de recunoştinţă, trebuie să aibă o conduită morală care implică onestitate şi sinceritate.
6. Revocarea pentru ingratitudine nu poate interveni dacă donatarul ar fi cauzat moartea donatorului sau a persoanei apropiate din imprudenţă, nebunie sau aflându-se în stare de legitimă apărare.
7. Al doilea caz de ingratitudine se referă la revocarea donaţiei dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator. Se constată că legiuitorul nu mai foloseşte noţiunea de „delicte", ci de „fapte penale", aducându-se o îmbunătăţire vechii reglementări. Utilizarea noţiunii de „fapte penale" ilustrează faptul că s-a dorit sancţionarea donatarului atunci când se comite o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu trebuie să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, revocarea donaţiei pentru comiterea unei fapte penale se poate dispune de către instanţa de judecată, indiferent dacă fapta comisă constituie sau nu infracţiune, conform art. 17 C. pen., şi independent de existenţa unei hotărâri de condamnare. Ceea ce este esenţial pentru aplicabilitatea acestui caz de ingratitudine este comiterea unor acte contra proprietăţii sau onoarei dispunătorului, care îl vatămă pe acesta. Faptele penale pot afecta nu numai persoana donatorului, dar şi bunurile sale; de asemenea, aceste fapte penale trebuie să aibă o anumită gravitate pentru a determina revocarea donaţiei. Astfel, chiar dacă legiuitorul a prevăzut în mod expres că numai injuriile trebuie să fie de o anumită gravitate, totuşi revocarea donaţiei nu se poate dispune decât dacă faptele penale sau cruzimile au o anumită gravitate morală, care ilustrează încălcarea obligaţiei de recunoştinţă morală. în practica judiciară s-a statuat că fapta donatarului de a fi cooperat, în timpul vieţii donatorului, la falsificarea unui testament cu intenţia de a determina transferul bunurilor din patrimoniul familiei dispunătorului în patrimoniul celui gratificat constituie un act de ingratitudine de natură a determina revocarea donaţiei (D. Alexandresco, Explicaţiunea, tom III, p. 445-446).
8. Prin cruzimi urmează a se înţelege actele de lovire sau răniri, precum şi orice alte excese din punct de vedere corporal. Aceste acte nu trebuie să fie fapte penale, ci doar fapte de o anumită gravitate.
9. Injuriile cuprind insultele, ofensele, precum şi orice alt act injurios la adresa dăruito-rului. Injuriile pot consta în cuvinte, scripte sau fapte ofensatoare prin care se atentează la onoarea şi demnitatea donatorului, fără a avea importanţă dacă au fost proferate în public sau în secret. Singura condiţie constă în gravitatea injuriei. Caracterul de gravitate al injuriei se va stabili de către instanţa de judecată, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, respectiv condiţia socială şi educaţia părţilor, sexul şi vârsta acestora, condiţiile concrete în care a fost comisă injuria şi consecinţele produse asupra persoanei donatorului. Instanţa de judecată va trebui să ţină cont de circumstanţele personale ale părţilor, respectiv gradul redus de educaţie, maniera de a trăi sau de a vorbi, pentru a aprecia dacă donatarul este vinovat de comiterea unor injurii grave (J.L. Baudouin, Renaud, op. cit., tome II, p. 2644).
10. Faptele penale, cruzimile şi injuriile grave pot fi comise de către donatar sau o altă persoană în numele acestuia şi trebuie să fie săvârşite numai faţă de donator, nu şi faţă de o persoană apropiată acestuia. Astfel, spre deosebire de primul caz de ingratitudine, care sancţiona atentatul nu numai la viaţa donatorului, dar şi a unei persoane apropiate, cel de-al doilea caz de ingratitudine are în vedere numai persoana donatorului. De asemenea, pentru a opera revocarea pentru ingratitudine este necesar ca donatorul să nu fi provocat el însuşi conduita donatarului (J.L. Baudouin, Renaud, op. cit., tome II, p. 2644).
11. Al treilea caz de ingratitudine constă în refuzul nemotivat al donatarului de a asigura mijloacele de existenţa, respectiv alimentele de care are nevoie donatorul ajuns în stare de nevoie. Pentru ca acest caz de ingratitudine să opereze, este necesar ca donatorul să fi ajuns în stare de nevoie, adică să nu mai dispună de resursele materiale necesare asigurării traiului, iar donatarul să refuze fără nicio justificare să îi acorde ajutorul alimentar, impus de obligaţia de recunoştinţă. Obligaţia donatarului de a acorda alimente nu poate fi decât subsidiară, astfel încât, dacă donatorul avea rude sau alte persoane obligate şi care aveau mijloace de a-l ajuta pe donator, acesta nu poate pretinde alimente de la cel gratificat (Fr. Deak, Contracte speciale, 1998, p. 151). Donatorul nu are posibilitatea de a promova o acţiune prin care să îl oblige pe donatar să îi asigure alimentele necesare, deoarece această obligaţie este naturală şi decurge din datoria de recunoştinţă. Dispunătorul poate promova numai acţiunea în revocarea donaţiei pentru refuzul donatarului de a-i asigura alimente, însă nu poate solicita executarea acestei obligaţii.
12. Ca element de noutate, s-a stipulat că valoarea alimentelor acordate nu trebuie sa depăşească valoarea bunului donat, ţinându-se seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei. Astfel, dacă valoarea alimentelor depăşeşte valoarea bunului donat sau dacă bunul a pierit fortuit, donatarul poate refuza acordarea alimentelor, iar acest refuz nu va fi considerat nejustificat pentru a determina revocarea donaţiei. Caracterul justificat al refuzului de alimente se va aprecia de către instanţa de judecată, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, respectiv starea materială a donatarului şi a donatorului, valoarea bunului donat, vârsta şi sexul părţilor, condiţiile în care a fost încheiat contractul de donaţie şi relaţiile dintre părţi.
13. Ca regulă generală, toate donaţiile sunt revocabile pentru ingratitudine, respectiv darurile manuale, donaţiile remuneratorii, oneroase, mutuale, directe sau indirecte, chiar şi cele deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros. însă, donaţiile făcute de terţi sau rude viitorilor soţi sau unuia dintre aceştia, sub condiţia încheierii căsătoriei, nu pot fi revocate pentru ingratitudine. în această situaţie, nu poate opera revocarea pentru ingratitudine, deoarece aceasta are un caracter punitiv şi nu trebuie să fie sancţionată decât persoana culpabilă, nu şi celălalt soţ sau, eventual, copiii care au rezultat din căsătorie (D. Alexandresco, Principiile, voi. II, p. 354). Donaţiile pe care viitori soţi şi le fac între ei nu pot fi revocabile pentru ingratitudine, deoarece donaţiile dintre soţi sunt revocabile ca regulă generală, astfel încât nu îşi găseşte aplicabilitatea excepţia de la principiul irevocabilităţii donaţiei consacrate de art. 1023 NCC. Donaţiile făcute în favoarea căsătoriei pot fi însă revocate pentru celelalte cauze de revocare.
14. Pentru ca revocarea donaţiei pentru ingratitudine să poată opera, instanţa de judecată va trebui să ţină cont de relaţiile dintre părţi atât înainte, cât şi în timpul şi după apariţia stării conflictuale, de motivaţia acţiunii donatarului, de efectele prejudiciale ale acestor acte, de aşteptările reciproce ale părţilor şi de buna-credinţă. Această analiză trebuie realizată într-o manieră obiectivă, avându-se în vedere comportamentul unei persoane rezonabile puse în aceleaşi circumstanţe (J.L. Baudouin, Renaud, op. cit., tome II, p. 2644).
Dacă a fost fără sarcini, se mai poate revoca doar pentru ingratitudine faţă de donator, în următoarele situaţii prevăzute de prezentul articol.
Citește mai mult
mama se află în imposibilitatea de a se deplasa, hrăni, gândi și chiar îngriji, nepotul a părăsit domiciliul în care se află mama mea sub pretextul că nu poate avea grijă de ea 24/24 și că va trebui sa se reîntoarcă în Italia sub pretextul că nu mai poate obține concediu de odihnă de la întreprinderea unde este angajat. Menționez că mama se află într-o fază terminală a cancerului, iar în toate aceste intervale de timp în care persoana desemnată cu îngrijirea mamei mele a lipsit, mama a fost îngrijită de către vecini, prieteni, rude. Imposibilitatea satisfacerii nevoilor fiziologice, auto-hrănirea, lipsa administrării medicației, supravegherea, etc... m-a determinat să îmi opresc orice activitate în tara unde sunt rezidentă, și mă întorc în țara natală pentru a avea grijă de mama.Întrebare: ce demersuri trebuiesc făcute pentru înlăturarea, anularea actelor de donație, având ca motiv neîndeplinirea contractului de uzufruct viager? Toate aceste aspecte menționate, se consideră acte de cruzime? Dacă da, pot avea caracter penal?
Mulțumesc,
Georgia Theocari, mamă singură cu doi copii