Art. 1321 Noul cod civil Cauzele de încetare Încetarea contractului Contractul

JURISPRUDENŢĂ

1. Renunţarea la beneficiul contractului de închiriere este admisibilă, ea nefiind interzisă prin vreo dispoziţie din Codul civil. Manifestarea de voinţă a locatarului în sensul renunţării la dreptul său locativ trebuie să rezulte însă din fapte şi împrejurări neechivoce. De aceea, de exemplu, instalarea locatarului într-o altă locuinţă ca urmare a certurilor dintre el şi proprietar şi, respectiv, alungarea sa din locuinţă nu constituie fapte şi împrejurări concludente, care să demonstreze că ar fi avut loc o renunţare la drept (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 10/1977, în
1. G.

Citește mai mult

Mihuţâ, Repertoriu 1975-1980, p. 107).

2. Stingerea unui raport juridic civil - prin ajungerea la termen, prin acordul părţilor, prin confuziune etc. - nu poate fi urmată decât de un nou raport juridic încheiat prin acordul părţilor, care pot conveni să confere continuitate drepturilor şi obligaţiilor avute în baza raportului juridic stins ori să le atribuie elemente noi. Astfel, nu se poate susţine că, în cazul constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, raportul juridic creat de contractul de închiriere - stins prin efectul vânzării - este reactivat (C.A. Constanţa, $. civ., min. şi fam., mun. şi asig. soc., dec. nr. 131/C/2010, în D. Anghel, L. Harabagiu, op. cit., p. 250).

3. Darea în plată reprezintă un mod de stingere a obligaţiei şi constă în executarea de către debitor a unei alte prestaţii decât aceea la care s-a obligat prin contract. Pentru a-şi produce efectele, este necesar ca debitorul să fie proprietarul lucrului prin intermediul căruia se face plata, iar creditorul să consimtă stingerea obligaţiei în acest mod, întrucât creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datoreşte, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare (C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 483/R/2003, în C.P.J.C. 2003-2004, p. 134).

4. Contractul de închiriere încetează, potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 114/1996, republicată, în termen de 30 de zile de la data părăsirii domiciliului de către titularul contractului. Dacă legea nu prevede expres cine este titularul unei cereri în justiţie pentru a se constata o atare încetare a contractului de închiriere, rezultă că acţiunea poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 29/2000, în L.C. Stoica, Locoţiunea, p. 199). Notă. Art. 27 din Legea nr. 114/1996 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011.

5. Raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar a stabilit că imobilul închiriat este într-o stare de degradare avansată, existând pericolul iminent al unei prăbuşiri de natură a pune în pericol integritatea fizică a locatarilor. în consecinţă, nu intervine rezilierea, întrucât nu s-ar putea reţine neexecutarea culpabilă a unei obligaţii convenţionale, ci desfiinţarea contractului, în temeiul prevederilor art. 1439 C. civ. 1864 (C.A. Cluj, s. civ., mun., osig. soc., min. şi fam., dec. nr. 2113/2004, Idem, p. 208).

6. Clauza dintr-un contract de comodat prin care părţile prevăd încetarea în mod automat a acestuia, în momentul încetării unui contract de livrare, nu reprezintă o condiţie pur potestativă (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 873/2007, în V. Terzea, op. cit., voi. II, 2009, p. 642).