Art. 2257 Noul cod civil Întinderea obligaţiei de întreţinere Contractul de întreţinere
| Comentarii |
|
Contractul de întreţinere
Art. 2257
Întinderea obligaţiei de întreţinere
(1) Debitorul întreţinerii datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil ţinându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului.
(2) Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală.
(3) În cazul în care întreţinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligaţia să îl înmormânteze.
(4) Întreţinerea continuă a fi datorată în aceeaşi măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă.
(5) Clauza prin care creditorul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă.
| ← Art. 2256 Noul cod civil Aplicarea regulilor de la renta... | Art. 2258 Noul cod civil Caracterul incesibil şi insesizabil al... → |
|---|
1. Sub aspect material, obligaţia de întreţinere presupune o serie de prestaţii ca: procurarea şi prepararea hranei, cumpărarea de îmbrăcăminte, încălţăminte, lenjerie de pat şi de corp, medicamente, îngrijiri medicale, efectuarea curăţeniei locuinţei şi curţii, plata consumului de electricitate, apă, canal, combustibil (Trib. jud. Braşov, dec. civ. nr. 948/1984, în R.R.D. nr. 5/1985, p. 69; C.A. laşi, dec. civ. nr. 693/2000, în M. Gaiţă, M.M. Pivniceru, Jurisprudenţă 2000, p. 115; C.S.J., s. civ., dec. nr. 2462/1992, în B.J. 1990-2003, de la Curtea Supremă de Justiţie la înalta
Citește mai mult
Curte de Casaţie şi Justiţie, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2004, p. 290).2. în cazul unui contract de întreţinere, noţiunea de întreţinere trebuie să primească un înţeles cât mai cuprinzător, debitorul obligaţiei urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, sa-i asigure îngrijiri medicale etc. şi, dacă este cazul, chiar sa-i prepare hrana şi sa-l ajute la diferitele treburi gospodăreşti, neavând nicio relevanţă împrejurarea că beneficiarul întreţinerii are suficiente mijloace materiale pentru întreţinere (C.S.J., dec. civ. nr. 2462/1992, în op. cit., p. 310).
3.în ipoteza în care părţile nu au determinat prin convenţie componentele prestaţiei deîntreţinere la care s-a obligat debitorul, prestaţia de întreţinere, sub aspectul obiectului material, trebuie apreciată în contextul noţiunii de gen a întreţinerii. Astfel, noţiunea de întreţinere presupune o obligaţie complexă care priveşte, pe de o parte, asigurarea mijloacelor necesare traiului şi include alimente, îmbrăcăminte, locuinţa, cele necesare îngrijirii sănătăţii etc., iar pe de altă parte, asigurarea mijloacelor necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului, în care se includ nevoile culturale, artistice, de informare etc. Aceasta înseamnă că necesitatea efectuării complete a obligaţiei de întreţinere nu va fi condiţionată de starea şi posibilităţile materiale ale debitorului ori de eventualele fluctuaţii defavorabile în patrimoniul său. Pârâţii, care se întreţin cu mare greutate pe ei înşişi, deoarece se aflau într-o stare materială precară - au în întreţinere doi copii minori şi doar unul dintre pârâţi realizează venituri modeste - întâmpină dificultăţi financiare insurmontabile - nu şi-au plătit cheltuielile de întreţinere ale apartamentului de peste 3 ani - sunt în imposibilitate materială de a-şi executa prestaţia de întreţinere la care s-au obligat şi nu pot fi consideraţi a-şi fi executat prestaţia de întreţinere faţă de reclamantă prin vizite sporadice la domiciliul acesteia ori prin efectuarea de mici servicii contra plată, deoarece aceste fapte nu pot fi asimilate actelor sau faptelor ce se includ, ca executare, în conţinutul complex al prestaţiei de întreţinere (C.A. laşi, s. civ., dec. nr. 1618/1999, în Jurisprudenţa Curţii de Apel laşi în materie civilă pe anul 1999, Bucureşti, 2000, p. 70).
2. Primul alineat stipulează cu valoare de principiu general stabilirea prestaţiei creditorului în mod echitabil, urmând a se ţine seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială a creditorului.
3. în legătură cu acest
Citește mai mult
aspect, s-a arătat că determinarea conţinutului precis al obligaţiei de întreţinere se poate face şi în funcţie de nivelul de trai al întreţinutului la data contractării, prezumându-se, însă nu absolut, că „nimeni nu încheie un act cu titlu oneros pentru a-şi face situaţia mai grea" (C. Macovei, op. cit., p. 310).4. Prin urmare, compararea nivelului de trai conferit de executarea prestaţiei deîntreţinere de către debitor cu cel obişnuit avut anterior încheierii contractului de către creditor poate furniza judecătorului, raportat la primul criteriu, indicii dacă există un decalaj semnificativ de natură a pune în discuţie menţinerea contractului. Procedând în acest mod, judecătorul poate decela gradul de executare a prestaţiei de întreţinere cu excluderea prestaţiilor pretinse de întreţinut, dar neintegrate organic în structura obligaţiei de întreţinere, cum ar fi cheltuielile de excedent voluptuarii, şi fără ca natura convenţională a obligaţiei de întreţinere rezultată din contract să fie afectată de starea şi posibilităţile materiale ale întreţinătorului ori ale persoanei întreţinute (C.A. laşi, dec. civ. nr. 938/2001, în M. Gaiţă, M.M. Pivniceru, Jurisprudenţă 2001, p. 349).
5. Dacă părţile pot exclude expres elemente ale prestaţiei de întreţinere de la executare, tot astfel nu pot stabili exhaustiv conţinutul acestei prestaţii, datorită exigenţei imprevizibile a stării şi nevoilor cotidiene de întreţinere ale creditorului şi, în consecinţă, contractul trebuie interpretat în sensul producerii tuturor efectelor care ţin de însăşi natura contractului, pe lângă cele arătate expres de părţi (M.M. Pivniceru, op. cit., p. 342).
6. încheierea contractului de întreţinere are ca efect transferul dreptului de proprietate a bunului care a constituit capitalul de la creditorul întreţinerii către debitor. Odată cu transferul dreptului de proprietate, se transferă şi riscul suportării pierii fortuite a acestuia. Ca atare, chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă, debitorul va fi ţinut de obligaţiile asumate prin contract, fiind obligat a continua prestarea întreţinerii până la termenul convenit de părţi.
În alin. (2) se enumeră nelimitativ componentele principale ale întreţinerii. Pieirea bunului ori micşorarea valorii lui din cauze neimputabile creditorului nu stinge şi nici nu poate diminua contraprestaţia datorată de
Citește mai mult
debitor. Actul notarial de constituire a întreţinerii este esenţial în privinţa determinării drepturilor creditorului şi obligaţiilor debitorului.