Art. 639 Noul Cod de Procedură Civilă Înscrisurile autentice notariale Titlul executoriu
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Titlul executoriu
Titlul executoriu
Art. 639
Înscrisurile autentice notariale
(1) Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constituie titlu executoriu. În lipsa originalului, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
(2) În cazul anulării de către instanţa de judecată a înscrisului autentificat de notarul public, răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată numai pentru încălcarea de către acesta cu vinovăţie a obligaţiilor sale profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.
| ← Art. 638 Noul Cod de Procedură Civilă Alte titluri executorii... | Art. 640 Noul Cod de Procedură Civilă Titlurile de credit... → |
|---|
Potrivit art. 101 din legea menţionată, „înscrisul
Citește mai mult
autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. în lipsa înscrisului original, poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public".înscrisurile autentificate de notarii publici sunt multiple, dar nu în cazul tuturor se pune problema caracterului de titlu executoriu. înscrisurile autentice notariale sunt titluri executorii doar dacă constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Creanţa este certa când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu [art. 662 alin. (2) NCPC].
Creanţa este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui [art. 662 alin. (3) NCPC].
Creanţa este exigibila dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată [art. 662 alin. (4) NCPC].
Nu sunt titluri executorii înscrisurile autentice care constată, nasc, modifică, transmit sau sting drepturi reale. De exemplu, un contract de schimb, fără sultă, nu este titlu executoriu pentru predarea bunurilor la care se referă, chiar dacă este autentificat la notariat. în schimb, dacă, pentru egalizarea valorică a bunurilor, acelaşi contract de schimb prevede obligaţia unei părţi de plată a sultei şi stabileşte necondiţionat data până la care trebuie plătită, va fi titlu executoriu în privinţa sultei de la data exigibilităţii acesteia.
înscrisurile autentice întocmite de personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare nu au putere de titlu executoriu la data exigibilităţii, chiar dacă constată o creanţă certă şi lichidă.
2. Răspunderea civilă a notarului public pentru anularea de către instanţă a actului autentificat. Potrivit art. 73 din Legea nr. 36/1995, republicată, „răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă" (s.n.).
Articolul 1258 Noul Cod Civil, al cărui titlu marginal este „repararea prejudiciului în cazul nulităţii contractului încheiat în formă autentică", prevede următoarele: „în cazul anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie".
Conform dispoziţiilor alin. (2) al art. 639 NCPC, pentru a se angaja răspunderea civilă a notarului public, este necesar ca prin hotărâre judecătorească definitivă să se stabilească îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:
a) înscrisul autentificat de notarul public a fost anulat de către instanţa de judecată civilă sau penală;
b) la momentul autentificării înscrisului, notarul nu a respectat obligaţiile profesionale;
c) nerespectarea obligaţiilor profesionale s-a făcut cu vinovăţie, în oricare dintre formele reglementate de art. 16 Noul Cod Civil;
d) fapta notarului (comisivă sau omisivă) a cauzat un prejudiciu.
Deşi ar părea că textele regăsite în Legea nr. 36/1995, republicată, în Codul civil şi în Codul de procedură civilă reglementează aceleaşi aspecte, în realitate domeniul de aplicare al acestora este diferit. Astfel, art. 73 din Legea nr. 36/1995, republicată, instituie principiul răspunderii civile a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea obligaţiilor profesionale în orice domeniu de activitate notarială. Codul civil face o aplicare a principiului enunţat în materia contractelor încheiate în formă autentică, indiferent de obiectul contractului. Codul de procedură civilă face, la rândul său, o aplicare a aceluiaşi principiu în materia înscrisurilor autentificate de notarul public, care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi care au fost puse în executare silită.
Prin urmare, vinovâţia cerută pentru răspunderea notarului în condiţiile alin. (2) al art. 639 nu este aceeaşi cu vinovăţia cerută pentru răspunderea notarului în condiţiile art. 73 din Legea nr. 36/1995, republicată (în primul caz legiuitorul vorbeşte de vinovăţie, fără distincţii, pe când în al doilea caz legiuitorul vorbeşte de vinovăţie sub forma relei-credinţe). în privinţa răspunderii notarului public, Codul de procedură civilă este lege specială faţă de Legea nr. 36/1995. Din acest motiv, nu se poate susţine că Legea nr. 77/2012, care a modificat expres Legea nr. 36/1995 şi, totodată, este ulterioară Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare şi de modificare a Codului de procedură civilă, ar fi modificat implicit alin. (2) al art. 639 NCPC. Dacă legiuitorul va dori ca răspunderea notarului în condiţiile art. 639 alin. (2) NCPC să fie antrenată doar pentru vinovăţia sub forma intenţiei (din păcate, termenul de vinovăţie sub forma relei-credinţe, introdus prin Legea nr. 77/2012, este corelat doar cu vechiul Cod civil), va trebui să modifice Codul de procedură civilă.
Domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 639 alin. (2) este limitat la cazurile de anulare a înscrisurilor autentice notariale care constituie titluri executorii şi în legătură cu care s-a început executarea silita ori chiar s-a finalizat. Dacă anularea înscrisului autentic s-a dispus de către instanţa judecătorească anterior începerii executării silite, nu sunt incidente dispoziţiile art. 639, iar eventuala răspundere a notarului va putea fi antrenată doar în condiţiile art. 73 din Legea nr. 36/1995, republicată, sau art. 1258 Noul Cod Civil.
Răspunderea civilă a notarului nu intervine când motivele de anulare sau de nulitate nu au legătură cu respectarea sau nerespectarea îndatoririlor profesionale ale notarului public. Nu poate fi antrenată răspunderea civilă a notarului atunci când motivul de nulitate a fost cauzat, exclusiv, de către o parte sau un terţ.
în fine, răspunderea civilă a notarului nu poate fi angajată dacă înscrisul autentificat, care constituia titlu executoriu, a fost lipsit de efecte juridice în alt mod decât în urma unei acţiuni în anulare.