Art. 191 Noul Cod Penal Determinarea sau înlesnirea sinuciderii Infracţiuni contra vieţii
| Comentarii |
|
Infracţiuni contra vieţii
Art. 191
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârşit faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau faţă de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârşită faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1)-(3) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
| ← Art. 190 Noul Cod Penal Uciderea la cererea victimei... | Art. 192 Noul Cod Penal Uciderea din culpă Infracţiuni contra... → |
|---|
Atât în cazul determinării, cât şi în cazul înlesnirii sinuciderii, activitatea de suprimare a vieţii trebuie să fie în exclusivitate opera sinucigaşului. Dacă făptuitorul săvârşeşte acte de cooperare directă cu victima la realizarea acţiunii acesteia, fapta va constitui infracţiunea de omor.
Vârsta şi starea victimei. Forma agravată din alin. (2) al textului analizat are în vedere starea victimei, aceea de minor cu vârsta
Citește mai mult
cuprinsă între 13 şi 18 ani sau o persoană cu discernământ diminuat, în timp ce incriminarea din Codul penal din1969 avea în vedere faptul că victima infracţiunii era un minor sau o persoană care nu era în stare să îşi dea seama de faptă ori nu putea fi stăpână pe actele sale.
Forma agravată din alin. (3) există atunci când fapta este săvârşită faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să îşi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc. Pentru această formă agravată, sancţiunea este mai severă, constând în închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Urmarea imediată constă numai în sinuciderea victimei, în timp ce în Codul penal din 1969 incriminarea prevedea, alternativ, atât sinuciderea, cât şi încercarea de sinucidere.
Cauza speciala de reducere a pedepsei. Potrivit prevederilor alin. (4) al art. 191 NCP, încercarea de sinucidere constituie o cauză de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru faptele din alin. (l)-(3), în timp ce, potrivit Codului penal din 1969, încercarea de sinucidere era prevăzută alternativ cu sinuciderea victimei, iar, pe cale de consecinţă, era sancţionată între aceleaşi limite de pedeapsă.
Legea penală mai favorabilă. Reglementarea din noul Cod penal este mai favorabilă atunci când fapta are ca urmare încercarea de sinucidere, deoarece limitele de pedeapsă se reduc la jumătate. în situaţia în care victima infracţiunii este un minor, rămâne mai favorabilă incriminarea din Codul penal din 1969.