Art. 279 Noul Cod Penal Ultrajul judiciar Infracţiuni privind frontiera de stat
| Comentarii |
|
Infracţiuni privind frontiera de stat
Art. 279
Ultrajul judiciar
(1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.
| ← Art. 278 Noul Cod Penal Încălcarea solemnităţii şedinţei... | Art. 280 Noul Cod Penal Cercetarea abuzivă Infracţiuni privind... → |
|---|
Citește mai mult
de serviciu are corespondent în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută la art. 176 lit. f) CP 1969, în timp ce faptele comise împotriva unui membru de familie al judecătorului sau procurorului au drept corespondent în legea veche art. 2391 CP 1969.Referitor la protecţia penală oferită avocatului prin incriminarea prevăzută la alin. (4), se reţine că o ocrotire a acestuia a existat şi anterior noului Cod penal. Astfel, art. 39 alin. (2), (3) şi (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, incrimina faptele de ameninţare şi de loviri sau alte acte de violenţă comise asupra unui avocat în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta ori împotriva soţului sau a unei rude apropiate, în scop de intimidare ori de răzbunare. Se poate susţine astfel că art. 39 alin. (2), (3) şi
(5) din Legea nr. 51/1995 parţial este corespondent al infracţiunii de ultraj judiciar.
Dacă în vechea reglementare manifestările de violenţă psihică sau fizică comise asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat erau incriminate într-un singur articol, respectiv în art. 239 CP 1969, în noul Cod penal sunt prevăzute două infracţiuni de ultraj, ultrajul simplu (art. 257) şi ultrajul judiciar, deosebirea fiind dată de subiectul pasiv secundar. Astfel, în cazul ultrajului simplu, subiect pasiv secundar poate fi un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, în timp ce ultrajul judiciar se comite asupra unui judecător, procuror sau avocat. Raţiunea care a stat la baza incriminării distincte a ultrajului judiciar constă în aceea că, dată fiind importanţa atribuţiilor judiciare pe care le are judecătorul, procurorul sau avocatul, se impune asigurarea unei protecţii sporite împotriva oricărei forme de violenţă exercitată asupra lor.
Datorită calităţii speciale a subiectului pasiv secundar, ultrajul judiciar a fost introdus în categoria infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei.
Cele două infracţiuni - ultrajul şi ultrajul judiciar - se aseamănă sub mai multe aspecte, astfel că se menţin comentariile aduse art. 257 NCP.
Cât priveşte deosebirile existente între cele două infracţiuni de ultraj, în afara celei referitoare Ia subiectul pasiv secundar, acestea se mai diferenţiază şi din punctul de vedere al obiectului juridic (format, în cazul infracţiunii aici analizate, din relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, care reclamă preţuire, respect faţă de judecătorul sau procurorul aflat în exercitarea funcţiei şi faţă de avocatul care îşi aduce aportul la înfăptuirea actului de justiţie), precum şi al elementului material, în sensul că, în cazul ultrajului judiciar, ameninţarea poate fi comisă prin orice mijloace de transmitere (nu doar nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă), iar în cazul formei tip fapta trebuie comisă numai în timp ce funcţionarul ultragiat se află în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Legea penală mai favorabilă. în cazul în care fapta concretă constă în ameninţarea, lovirea sau alte violenţe ori vătămarea corporală a unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, comparaţia se va face cu art. 239 alin. (1), (2), (3) şi (5) CP 1969, iar atunci când fapta constă în omor ori loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, comparaţia se va face cu art. 183, respectiv art. 176 lit. f) CP 1969, mai favorabilă fiind în unele situaţii legea veche, iar în altele legea nouă.
► art. 239: „Ultrajul. (1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
Citește mai mult
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (3) Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. (4) Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani. (5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(4) sunt săvârşite împotriva unui judecător sau procuror (...), limitele pedepsei se majorează cu jumătate”;► art. 239^1: „Cazuri speciale de pedepsire. în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 180-183, art. 189 şi art. 193, săvârşite împotriva soţului sau a unei rude apropiate a uneia dintre persoanele prevăzute în art. 239 alin. (5), în scop de intimidare sau de răzbunare în legătură cu exercitarea de către aceste persoane a atribuţiilor de serviciu, limitele pedepsei se majorează cu jumătate”;
► art. 272^1 alin. (2): „Sfidarea organelor judiciare. (...) (2) Cu aceeaşi pedeapsă (3 luni la un an sau cu amendă - n.r.) se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror (...), pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei”.
Legea nr. 51/1995: art. 39 alin. (2), (3) şi (5): „(2) Ameninţarea săvârşită împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite împotriva avocatului în condiţiile alin. (2) se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (...) (5) în cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (2) şi (3), săvârşite împotriva soţului sau a unei rude apropiate a avocatului în scop de intimidare ori de răzbunare în legătură cu exercitarea de către avocat a profesiei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege se majorează cu jumătate”.