Art. 288 Noul Cod Penal Neexecutarea sancţiunilor penale Infracţiuni privind frontiera de stat

CAPITOLUL II
Infracţiuni privind frontiera de stat

Art. 288

Neexecutarea sancţiunilor penale

(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepseşte cu amendă.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 288 Noul Cod Penal Neexecutarea sancţiunilor penale Infracţiuni privind frontiera de stat




Ricarda Adam 27.07.2016
Infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, prevăzută la art. 288 NCP, are corespondent în reglementarea anterioară doar parţial, norma corespondentă fiind art. 271 alin. (4) şi (5) CP 1969.

Aşa după cum rezultă din chiar denumirea marginală a infracţiunii, prin incriminarea examinată sunt sancţionate acele conduite care presupun nerespecta-rea întocmai a pedepselor complementare, a pedepselor accesorii, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative privative de libertate aplicate prin hotărâri judecătoreşti executorii. O observaţie care se impune a fi făcută este aceea că măsurile
Citește mai mult de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal, şi nu sancţiuni penale, astfel că apare o discordanţă între denumirea marginală a textului de incriminare şi conţinutul acestuia.

Incriminarea analizată este prevăzută într-o formă tip şi două forme atenuate.

Cu unele modificări şi adăugiri, forma tip a infracţiunii examinate preia varianta infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută la art. 271 alin. (4) CP 1969. Dacă în reglementarea anterioară elementul material al laturii obiective se rezuma la acţiunea de sustragere, în noua lege a fost adăugată o a doua modalitate alternativă de realizare a elementului material, ce constă în „neexecutarea conform legii". Schimbări au intervenit şi în privinţa obiectului sustragerii, respectiv al neexecutării, în sensul că au fost adăugate pedepsele complementare şi cele accesorii, iar în privinţa măsurilor de siguranţă a fost păstrată interzicea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, a fost introdusă internarea medicală şi au fost eliminate interzicerea de a se afla în anumite localităţi şi interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă deter-

minată. Această eliminare este consecinţa firească a faptului că interzicerea de a se afla în anumite localităţi şi interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată nu mai constituie măsuri de siguranţă potrivit noului Cod penal. însă, în condiţiile în care interzicerea exercitării dreptului de a se afla în anumite localităţi, conform dispoziţiilor art. 66 alin. (1) lit. I) NCP, poate fi aplicată ca pedeapsă complementară, eliminarea la care ne-am referit este doar aparentă, întrucât sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a pedepsei complementare menţionate poate forma conţinutul constitutiv al infracţiunii examinate.

în forma tip, infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale are caracter subsidiar, ceea ce înseamnă ca sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi c) se încadrează în art. 288 alin. (1) NCP numai dacă fapta concretă nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni mai grave.

Subiect activ în cazul formei tip a infracţiunii nu poate fi decât persoana fizică faţă de care a fost aplicată o pedeapsă complementară sau accesorie ori una dintre măsurile de siguranţă expres prevăzute în norma de incriminare.

Prima formă atenuată [art. 288 alin. (2) NCP], fără corespondent în reglementarea anterioara, presupune acţiunea de sustragere de la executarea unei măsuri educative privative de libertate, care trebuie realizată prin unul dintre următoarele două moduri: părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie sau neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate. Fapta de la alin. (2) al textului de incriminare apare ca un echivalent al infracţiunii de evadare, cu aplicare în privinţa persoanei fizice aflate în executarea unei măsuri educative privative de libertate. în Expunerea de motive la Proiectul noului Cod penal s-a arătat că prin incriminarea acestei fapte se doreşte stabilirea unui regim sancţionator mai blând decât cel pentru infracţiunea de evadare. Şi în cazul acestei forme a infracţiunii, subiectul activ este calificat, fiind reprezentat de minorul faţă de care a fost luată măsura educativă a internării într-un centru educativ sau a internării într-un centru de detenţie.

A două formă atenuată [art. 288 alin. (3) NCP, cu corespondent în art. 271 alin. (5) CP 1969] constă în neexecutarea pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 141 NCP. Persoanelor juridice arătate la art. 141 NCP (instituţiile publice, partidele politice, sindicatele, patronatele şi organizaţiile religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii, persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei) nu le pot fi aplicate pedepsele complementare constând în dizolvare, suspendarea activităţii sau plasare sub supraveghere judiciară, astfel că singurele pedepse de acest gen care le pot fi aplicate sunt închiderea unor puncte de lucru (cu excepţia persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei), interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice şi afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. în ipoteza în care unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 141 NCP îi este aplicată vreuna dintre aceste pedepse complementare, în caz de neexecutare, procedura de drept comun (care constă în suspendarea

activităţii sau dizolvarea persoanei juridice) nu poate interveni, însă va putea interveni răspunderea penală ca urmare a incriminării faptei ce formează obiectul examinării de faţă. Legiuitorul nu a dorit să lase nesancţionată conduita constând în neexecutarea pedepsei complementare aplicate, astfel că a optat pentru incriminarea faptei de la alin. (3) al art. 288 NCP.

în cazul acestei forme a infracţiunii, subiect activ poate fi doar mandatarul sau administratorul persoanei juridice. Prin urmare, şi la această variantă normativă, subiectul activ al infracţiunii este calificat.

Legea penală mai favorabilă. Problema legii penale mai favorabile se va pune doar în cazul formelor care au corespondent în legea veche [cele prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 288 NCP). Pentru faptele încadrabile în forma tip a infracţiunii [art. 288 alin. (1)], legea veche este mai favorabilă, în timp ce pentru faptele încadrabile în forma de la alin. (3) al textului de incriminare, legea nouă este mai favorabilă.
Răspunde
defara 4.02.2014
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 271 alin. (4) şi (5): „Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. (...) (4) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c), d) şi g), se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. (5) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, prevăzute în art. 714 şi art. 715 alin. (2), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
Răspunde