Art. 322 Noul Cod Penal Falsul în înscrisuri sub semnătură privată Falsuri în înscrisuri

Subsemnatul Dobrai Zoltán din Ungarie402 Decretin str Cívis Nr.14/9/77. Au trait parintii cand sa furat casa si gradina. Sa facut act particular . Toate cu falsuri. Nu este un act care nu a fost falsificat. Sa clarificat la tribunalul Zalau si sa pronuntat nulitatea absuluta a contractului. Au semnat in locul parintiei mei, car este constatat falsul de dacre expertii din Cluj si Bucuresti, Ei au cerut inprumut de la Banka OTP din Cluj 76 miii Franciii Elvetian, au pus ipoteca pe imobilul parintie mei, Ei nu stiau nimic! Tata sufera de boala ca nu ma cunostea pe mine, nu putea vorbii. Mama la

Citește mai mult

fel era si ea. 2004.Justitia din Zalua a trecut pe numele hotii lor in CF. Chiar ca cumparatoriii ( Hotii) nu au semnat actul de vanzare -cumparare. Au mituit pe judacatoarea. Pe cei de la CF, Banka OT din Cluj. Acuma nu pot sterge ipoteca ca de la un proces la altul se schimba motivul. Cer ajutor ce si cum se radiez ipoteca. Eu amplecat din romania de 47 ani , am 74 ani. Martora a fost mama sotului hotii, a jurat ca " nu are nici o legatura de rudenie cu cumparatorii". Va multumesc anticipat ajutorul cu mult respect! Dobrai Zoltán
P.s. Va rog sa ma instintati prin email dobraisz@gmailhu

Art. 322 NCP (falsul în înscrisuri sub semnătură privată) are corespondent în incriminarea din art. 290 CP 1969.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, în noul Cod penal se arată că înscrisul sub semnătură privată este falsificat fie prin modurile prevăzute la art. 320 NCP referitoare Ia falsul material în înscrisuri oficiale (prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice), fie prin modurile prevăzute la art. 321 NCP referitoare la falsul intelectual (cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte

Citește mai mult

sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări). Anterior, infracţiunea avea ca premisă existenţa unui înscris sub semnătură privată, care putea fi falsificat doar prin modalităţile prevăzute pentru falsul material în înscrisuri oficiale, aspect ce rezulta din împrejurarea că art. 290 CP 1969 făcea trimitere numai la art. 288 din acelaşi cod, nu şi la art. 289 referitor la falsul intelectual. în cazul falsificării înscrisului prin contrafacere, esenţială este contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată constă tocmai în semnătura aflată pe el.

Infracţiunea există numai dacă, după falsificarea înscrisului sub semnătură privată, făptuitorul îl foloseşte ori îl încredinţează altei persoane spre folosire. Prin urmare, simpla falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu constituie infracţiune. în situaţia folosirii înscrisului falsificat de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Dacă înscrisul falsificat a ajuns în posesia altei persoane altfel decât prin încredinţarea de către autorul falsului, dar nu pentru a-l folosi, cerinţa legii nu este îndeplinită şi fapta nu constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Codul penal nu defineşte noţiunea de înscris sub semnătură privată. în literatura de specialitate s-a arătat că printr-un astfel de înscris trebuie să înţelegem orice înscris care emană de la o persoană particulară, care conţine o manifestare de voinţă ori constatarea unui act, a unui fapt sau a unei împrejurări cu semnificaţie juridică şi care este susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept ori a unei obligaţii. Pentru a constitui obiectul material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, un înscris trebuie să îndeplinească două condiţii:

- să emane de la o persoană particulară, condiţie care este îndeplinită dacă înscrisul întocmit de o persoană particulară este semnat şi datat de aceasta;

- să fie producător de consecinţe juridice, condiţie care este îndeplinită dacă înscrisul, având un conţinut cu relevanţă juridică, poate servi ca dovadă a conţinutului său, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop(î|.

Dată fiind identitatea de conţinut cu incriminarea anterioară, considerăm că dezvoltările teoretice şi jurisprudenţiale îşi vor menţine valabilitatea în interpretarea şi aplicarea incriminării din noul Cod penal.

Sub aspectul regimului sancţionator, se observă că amenda rămâne pedeapsă alternativă cu închisoarea şi în condiţiile noii reglementări. Limitele pedepsei închisorii sunt însă sporite pentru incriminarea din noul Cod penal. Astfel, pentru falsul în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 CP 1969 prevedea închisoarea de la 3 luni la 2 ani, în timp ce în art. 322 NCP limitele sunt cuprinse între 6 luni şi 3 ani.

Ca element de continuitate între noua şi vechea reglementare, tentativa la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepseşte.

Legea penală mai favorabilă. Sub aspectul regimului sancţionator, rămâne mai favorabilă incriminarea din Codul penal din 1969.