Art. 327 Noul Cod Penal Falsul privind identitatea Falsuri în înscrisuri
| Comentarii |
|
Falsuri în înscrisuri
Art. 327
Falsul privind identitatea
(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
| ← Art. 326 Noul Cod Penal Falsul în declaraţii Falsuri în... | Art. 328 Noul Cod Penal Infracţiuni de fals comise în... → |
|---|
Citește mai mult
privire la identitatea persoanelor se săvârşeşte, de regulă, cu ajutorul înscrisurilor care servesc la dovedirea stării civile, la legitimare sau identificare.în forma din alin. (3), infracţiunea are şi un obiect material, constând într-un act care serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile.
în forma de bază din alin. (1), infracţiunea se săvârşeşte prin prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.
Ca deosebiri, se observă că, în condiţiile Codului penal din 1969, fapta se săvârşea pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat ori o altă unitate dintre cele la care se referea art. 145, iar în condiţiile noului Cod penal, fapta incriminată este făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.
în condiţiile noului Cod penal, fapta constând în încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept constituie forma atenuată din alin. (3) al art. 327, spre deosebire de incriminarea anterioară, când aceeaşi faptă constituia o modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii în forma de bază.
Forma agravată din alin. (2), constând în întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, nu are corespondent \n incriminarea anterioară. Agravanta se justifică prin aceea că, în afară de obiectul juridic special, sunt încălcate şi interesele legitime ale persoanei a cărei identitate este atribuită pe nedrept, persoană care, spre exemplu, poate fi amendată în locul făptuitorului. Consecinţa juridică avută în vedere, alta decât aceea care ar corespunde realităţii, poate fi urmărită pentru sine sau pentru altul, fiind indiferent dacă este obţinută sau nu.
Legea penală mai favorabilă. Pentru forma de bază din alin. (1), sub aspectul regimului sancţionator, rămâne mai favorabilă reglementarea anterioară, deoarece în noul Cod penal sancţiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani, pe când în anterior pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 3 ani.
Pentru forma agravată din alin. (2), sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, deoarece constituie o incriminare nouă, nu se va pune problema legii penale mai favorabile.
în cazul în care fapta incriminată se realizează prin încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept [alin. (3)], sancţiunea constă în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Sub acest aspect, este mai favorabilă incriminarea din noul Cod penal, spre deosebire de cea anterioară [art. 293 alin. (2)], care prevedea pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.