Acţiune în constatare. Sentința nr. 3454/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3454/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 2561/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 193
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător M. A. C.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr.3454/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. G. M. și PFA- D. G. M., având ca obiect acțiune în constatare .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte din prezenta sentință, când tribunalul, pentru a depune concluzii scrise de către ambele părți, a amânat pronunțarea cauzei la 19.03.2014,26.03.2014 și pentru această dată..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 25.04.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul B. M., având CNP_, domiciliat în municipiul Călărași, .. 11, ., ., jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta D. G. M., domiciliată în municipiul Călărași, ., județul Călărași, proprietara site-ului de știri www.realincalarasi.ro, în solidar cu partea responsabila civilmente PFA - D. G. M., având număr la Registrul Comerțului F_, având Cod Unic de înregistrare_, . / 19. l 1.2012, cu aceeași adresa pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate si viață privată ca urmare a unei campanii denigratoare si batjocoritoare desfășurată de pârâta la adresa reclamantului;
2. să fie obligată pârâta la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, provocate prin faptele ei intenționate, pentru suferințele aduse prin lezarea dreptului la demnitate, la propria imagine și a reputației, el fiind persoană publică;
3. sa obligați pârâta la înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor și pozelor conținute pe site-ul www.realincalarasi.ro sau pe oricare alt site aparținând pârâtei, care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului;
4. să fie obligată pârâta la înlăturarea pe cheltuiala sa, din cadrul tuturor
site-urilor web, a afirmațiilor, comentariilor sau a altor materiale denigratoare, care produc în continuu o gravă atingere drepturilor nepatrimoniale aparținând reclamantului, precum și să fie obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe parata D. G. M. a cunoscut-o în urma cu 3 ani de zile, prin intermediul unei colege de presă, pârâta desfășurându-și, la acel moment dat tot o activitate de presa, în municipiul Călărași, prin intermediul portalului de stiri wwwrealincalarasiro.
A mai adăugat că la recomandarea sa, aceasta a devenit colaboratoarea publicatiei "Pământul", condusa de gazetarul Gh. Frangulea. Tot acolo, aceasta l-a cunoscut și pe fiul său, B. R. A., cu care a avut o legătură, probabil de natură profesională. A mai precizat că cei doi, într-un timp, s-au ocupat si de site-ul numitei D. G. M., în sensul că amândoi făceau documentări pe teren, iar fiul său era cel care administra, din punct de vedere tehnic, site-ul respectiv. A mai adăugat că, între cei doi, în cursul anului 2011, a intervenit un diferend, soluționat pe cale judecătorească.
Din acel moment, D. M. G., pe site-ul www.realincalarasi.ro, editat de PFA D. G. M., a început să emită texte calomnioase, jignitoare la adresa sa, a familiei sale, a colaboratorilor sau apropiaților lui, amici sau prieteni, cu scopul de a-i știrbi reputația si de a-i leza demnitatea.
Aceasta a început o campanie de presă furibundă, încă din anul 2011,
scriind zeci de materiale la adresa sa sau a colaboratorilor săi, aducându- i
acuze dintre cele mai diverse, făcând referire la starea lui de sănătate psihică, scriind ca are simptomele "psihozei paranoide" sau ca este "o scursură umană".
A mai învederat că pârâta scrie fără echivoc ca este vorba de "M. B., în vârstă de 43 de ani". Totodata, îi numește publicația pe care o editează, "Gazeta de Călărași": "hartie de garsonieră", având în vedere ca până în acel an a avut sediul acesteia într-o garsonieră din mun. Calarasi, pe .="PlainText"> Speranței, el editând publicația respectivă, printre altele, "prin prestări de
servicii neortodoxe la stăncuțe ajunse la climacteriu". A mai menționat că, sub pretextul că informează opinia publică, scrie despre orice activitate de-a sa sau care îl privește în mod direct. Vrând să arate ca ar fi un infractor de drept comun, aceasta emite texte conform cărora, el ar fi cel mai "cercetat gazetar".
A mai arătat reclamantul vă pârâta D. G. M., a formulat împotriva sa zeci de plângeri penale sau sesizări, la Inspectoratul Județean de Poliție Călărași acuzându-mă de amenințare, de faptul ca i-aș supraveghea domiciliul sau că o urmăresc pe stradă.
Astfel, din 2011 și până în prezent, sub diferite pretexte, l-a reclamat la Directia Generala Anticorupție, pe motiv ca le-aș fi adus lucrătorilor de aici "acuzatii grave", la Serviciul R. de Informatii, după cum chiar ea scrie pe site, la Consiliul N. al Audiovizualului, fără a cunoaște din ce calitate, la D.I.I.C.O.T., conform tot celor scrise de pârâtă, pe motiv ca i-ar fi accesat neautorizat căsuța de e-mail, la Directia N. Anticoruptie, sub pretextul ca ar fi șantajat un magistrat călărășean pentru ca acesta să dea o anumita soluție într-un dosar, motiv pentru care și Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din cadrul M.A.I. ar fi strâns date în acest sens, acuzație absolut fantezistă, ce a fost soluționată cu neînceperea urmăririi penale, de carte D.N.A.- Bucuresti, Sectia de Combaterea Coruptiei, în dosarul nr. 343/P/20l2.
A mai precizat că pârâta scrie, anterior, ca i-a încălcat drepturile, numindu-l "cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj", afirmație absolut gratuită câtă vreme acuzația este făcută de ea si neconfirmată de procurori.
A mai învederat că acuzațiile făcute de D. G. M., la adresa sa, de-a lungul timpului, sunt dintre cele mai diverse si fanteziste: astfel, ar fi accesat el adresa de e-mail, în mod ilegal, după care ar fi stocat datele astfel
obținute în mod fraudulos; că încalcă drepturile de autor; că ar vinde materiale
presei centrale după ce preia, ilegal, materiale emise pe plan local, fapte pentru care urmează să fie arestat, după cum scrie aceasta, în mesaje emise atât în spațiul public, cât și în mediul privat, pe adresa de e-mail personală sau a colegilor săi. Mai mult, arată că pârâta scrie, întrebându-se daca "și justiția răspunde la șantaj", făcând afirmația că el este un jurnalist "căutat de serviciile secrete pentru șantaj media".
Astfel, pentru exemplificare, reclamantul a reprodus câteva dintre articolele publicate de pârâtă pe site-ul www.realiincalarasi.ro:
I. La data de O9.noiembrie 2012 :" Familia unui "gazetar": vrem să
se facă dreptate, ajutați-ne! - O scursură umană (cu referire la B. M.) încearcă să intre cu bocancii în viata altor persoane, pentru care el ar trebui să se spele pe mâini înainte să le tasteze numele. (...), M. B., în vârstă de 43 ani( ..). Tot în același articol, fără nici o jena pârâta interceptează sau procură si face publică o discuție pe un mediu de comunicare privat, între „grupex_2007 srl” și `luccciano_olivos`, fără a avea acordul ambilor proprietari de e-mail pentru a discredita și calomnia în continuare pe numitul B. M., discuție strict legată de familia acestuia, care sub nici o formă nu trebuia publicată pe internet, decât bineînțeles, dacă s-ar fi urmărit în continuare același `ideal in viață`.
2.La data de 08 aprilie 20l3, în continuarea `idealului`, aceeași pârâtă redactează un articol asemănător: (...) ` pentru așa ceva, singurul `antidot` este cămașa de forță. Nu se merita efortul de a da atenție unui obsedat` (...) `Pamfletarul` (nu cred ca merita osteneala sa-i scriu numele din buletin aici ( ).`
3.Tot cu aceeași `lipsă de osteneală pentru a-i pronunța numele Pamfletarului, la data de 28 martie 2013, pârâta, în urma unor alte `investigații întemeiate` sau `din `informațiile verificate" personal de aceasta, nu încetează să calomnieze pe site-ul său, pe numitul M. B., numai pentru a-i aduce iarăși atingere imaginii acestuia.
4.. și publicat pe data de l2 februarie 2013, pârâta face iarăși referiri la M. B.: "jurnalistul " M. B. (...) manipulator, agresiv, inclusiv fizic, speculant, frustrat, anxios, depresiv, cu tendințe de obsesie". Tot în același articol, îi implica și pe E. M., pe atunci prefect al
Județului Călărași, și fără să aștepte o anchetă în curs de desfășurare face afirmații destul de grave la adresa numitului M. B.: informațiile merg în mod neoficial, comportamentul neadecvat în instanță este oarecum explicabil. Se pare ca M. B. ar deține fotografii compromițătoare cu judecătorul P. și, s-ar folosi de lucrul acesta". Că în nici un caz nu este acceptabil ca să i "se pară" numitei D. G. ca B. M. ar avea de a face cu Judecătorul P. pentru a-l calomnia și agasa în mod public pe B. M.. Tot cu același scop, de denigrare publică repetat, pârâta explica pe larg anumite hotărâri judecătorești, le critică ca și cum ar ști să facă o interpretare juridică, intervine într-o anchetă în curs de desfășurare a D.N.A., tot cu același scop, de denigrare publică.
5. Tot în același site de știri apar documentare, despre reclamantul M. B., la data de 08 februarie 2013: "material preluat ilegal de B. M.". Tot "din datele noastre" (ale paratei), la data de 04. noiembrie 2012 apare pe același site o vasta anchetă în desfășurare inițiată de pârâta D. G.
împotriva reprezentantului publicației `Gazeta Linia Fierbinte, unde se publica date dintr-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Călărași, tot cu același scop mai sus menționat. La data de 06 decembrie 2012, sub pretextul ca B. M. ar fi publicat înaintea pârâtei un material de presă, aceasta publică: "un cercetat penal pentru infracțiuni informatice, lăsat în libertate de Judecătoria Călărași, ne-a furat aceste date, accesându-ne mailul oficial. Cu alte cuvinte a recidivat". Chiar dacă, în același site pârâta publică, reproducând Decizia C.A.B., că B. R.- A. " a fost achitat", bineînțeles, se face că nu știe ce înseamnă termenul de achitare și își menține poziția de denigrare publică a demnității reclamantului.
6. La data de 15 februarie 2013 publica pe același site un material prin
care aduce la cunoștința "publicului larg" că "Gazeta de Călărași" va fi acționată în instanță, tot pentru a-l denigra pe reclamant.
7. Cel mai "fierbinte comunicat de presă " se publică pe data de 10
februarie 2012, pe același site cu titlul " Și justiția răspunde la Santaj?! De ce tac mereu serviciile secrete?!". Acum pârâta înțelege facă anumite afirmații: “nu are rost să descriu cum te poți simți în fata unei astfel de mizerii sau inconștiențe.”; " Autorul cunoscut" este "achitat" de către unul din președinții de ședință, din cadrul Judecătoriei Călărași, P. Neluț.
Aceste date, s-au dovedit a fi total false și discreditatoare la adresa celor mai sus menționați, conform Rezoluției din 12 februarie 2013, emisa în dosarul 343/P/20l3 de către D.N.A. București- Secția de combatere a Corupției, prin care se dispune "neînceperea urmăririi penale față de B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, întrucât fapta nu există."
Mai arată reclamantul că, așa cum reiese din probele administrate în cauză, exista fotografii cu el pe site-ul pârâtei, fără ca el să-i permită postarea acestora, așa cum prevede în mod expres art. 88 din Legea nr. 8/1996, la Capitolul XI – protecția portretului, a destinatarului corespondentei și a secretului sursei de informare" (l) Utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret."
Tot pârâta publică la adresa numitului B. M., publica pe site-uri de socializare precum Facebook` sau `WordPress` anumite anunțuri, sau afirmații gratuite cum ar fi: " Real Calarasi: Cum să nu se poată! Se poate șantaja și un judecător cu fotografii compromițătoare! Si, dacă știe prefectul sau șeful DGIPI la ce bun? ( 15 .oct.2012 la ora 17:19 - Sura Facebook), " obsedat din Călărași,
maniacului de pe ., Facebook).
Mai precizează reclamantul că și în mediul privat, prin mijloacele specifice, respectiv Yahoo Messenger sau e-mail, este amenințat cu începerea urmăririi penale pentru fapte și închipuiri ale pârâtei, fiind jignit în mod constant de către aceasta, prin texte precum: " te vei duce unde trebuie, la PUSCARIE", "îți jur, îți dau foc la casă", "nici pământul nu te mai înghite, stârvule", "restul, chiftele în arest", "ești caraghios băi măscăriciule! Nu ți-am zis că te săltăm din nou, ce poliție delirezi tu, tocmai tu, penalule! Du-te dracu!" .
Aceeași activitate de denigrare era desfășurată de pârâtă și prin intermediul telefonului mobil, primind nenumărate mesaje, pe care le va anexa ca probe, extrase de pe numărul de telefon personal, cu conotații extrem de jignitoare, pe care însa nu le poate reproduce.
Protecția reputației unei persoane este prevăzuta în art. 10 paragraful 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, imaginea persoanei tine de sfera vieții private, iar statele semnatare, în baza obligațiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane, chiar dacă aceasta este sau nu persoană publică, "o speranță legitimă în ceea ce privește protecția și respectarea vieții sale private" împotriva presei libere.
Precizează că protejarea reputației și drepturilor altora este menită să restrângă mai mult decât de obicei libertatea presei, în cazul în care aceasta din urma nu își propune să contribuie la o dezbatere de interes general, ci să satisfacă, în scop personal, o anumită obsesie de natură subiectivă a celui ce publică anumite articole, față de detalii din viața privată a unei persoane.
Astfel, arată că art. 12 al Declaratiei universale a drepturilor omului a adăugat elemente noi la cele clasice ( domiciliul, corespondenta, onoare, reputație). Completând lista acestora și cu viața privată; că Adunarea consultativa a Consiliului Europei a adoptat la 23 ianuarie 1970, Rezoluția nr. 428, care, în paragraful C, numerele 2 si 3, prevede: "In liniile sale esențiale, dreptul la respectul vieții private constă în posibilitatea persoanei de a-și duce viața așa cum dorește, cu minim de ingerințe. Acest drept se refera la viața privată, la viața familială și la aceea a căminului, la integritatea fizică și morală, la onoare și reputație... " .
Mai mult decât atât arată că, imaginea persoanei, demnitatea acesteia si viața sa proprie reprezintă o valoare fundamentală prevăzută și garantată și de Constituția României la art. 26, unde este consacrat dreptul fundamental la viața intimă, familială și privată, și se arată că autoritățile publice respectă și protejează aceste valori. Apărarea vieții private făcând parte din protecția drepturilor personalității, și aparținând patrimoniului moral al fiecărei persoane fizice, constituie dreptul la propria imagine, prelungirea personalității acesteia.
Arată reclamantul ca această stare de fapt, care durează de circa 3 ani, îi dă o stare de stres permanent, pârâta D. G. M. șicanându-i și colegii și apropiații, fie prin aceeași formulă, făcându-le denunțuri, fie emițând texte, la adresa lor, atât în spațiul public, cât și în sistem privat, emițându-le texte injurioase pe adresa acestora de e-mail sau pe telefon, prin SMS-uri.
Mai precizează că și lui i-a trimis pârâta zeci de astfel de texte, sub forma de mesaje scrise pe telefonul mobil, fie amenințătoare, fie injurioase, defăimătoare. Arată totodată, că a fost nevoit să dea zeci de declarații, la diferite organe de cercetare penală, ca urmare a denunțurilor făcute de D.
G. M., nici una dintre acestea nesoluționându-se măcar cu un avertisment, tocmai datorită absurdității de care a dat dovadă numita D. G. M. în fața autorităților competente, iar pe de altă parte datorită "campaniei constante de denigrare a sa", lucru cunoscut de organele de cercetare penală.
În dovedirea cererii sale reclamantul a înțeles să se folosească de probele cu, interogatoriu, martori și înscrisuri depunând la dosar, în copii, CI și o . înscrisuri extrase de pe site-ul „realincalarasi.ro” și de pe yahoo/facebook (f.15-54, 63- 85) citația primită în dosarul 343/P/2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, adresa cu același nr. din data de 15.02.2013 emisă de P. de pe lângă ICCJ, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale cu același număr.
La data de 26.04.2013 a mai depus la dosar fișa de calcul privind taxa judiciară de timbru și lista cu martorii propuși a fi audiați.
La data de 04.06.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare (f. 205-216) și a atașat un set de înscrisuri (f. 217-304) respectiv publicațiile Gazeta de Călărași, Gazeta Linia Fierbinte, o . copii din acest publicații și de articole publicate, fotocopii ale mesajelor primite pe telefonul mobil, adresa C. nr._ (1132/2012) din data de 04.02.2013, decizia penală nr. 1095/R/29.05.2012, pronunțată de CA București, adresele nr._ din 06.12.2012 și nr. R52/1/_/2011 din data de 18.05.2011 emise de IPJ Călărași- Serviciul de Investigații Criminale, etc.
Prin întâmpinarea pârâta a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant ca nefondatã, având în vedere excepția de procedură, privind cauza mai sus, având în vedere că reclamantul nu a certificat "conform cu originalul", fiecare înscris anexat cererii de chemare în judecată, conform art.150 alin2. Cod procedura civilă, lucru care afectează în mod grav autenticitatea probelor puse la dispoziția instanței, învederând că înscrisurile ce sunt numite ca fiind extrase de pe portalul de știri pe care îl deține, mailuri sau alte convorbiri electronice, sunt modificate favorabil reclamantului, iar în fapt reprezintă fragmente și chiar articole care nu există pe acest site de știri.
În urma unei anchete penale desfășurată de DIICOT BT Călărași, s-a constatat că din computerul reclamantului s-au produs modificări grave asupra
conținutului portalului său de știri, cu scopul de a o denigra( fila nr 4 din sentința Curții de Apel București).
Mai arată că, în fapt, reclamantul B. M. invocã "încălcarea dreptului la imagine, onoare, reputație și viață privată", încercând să inducă in eroare, în mod conștient, instanța, prin omisiune și că numitul B. M. a generat și întreținut permanent un conflict cu pârâta, de aproximativ trei ani și de peste 20 de ani cu ceilalți colegi din media locală ori persoane publice, lucru cunoscut în mediile din administrație, Poliție, P. locale, chiar Baroul Calarasi, având peste 10 procese civile pierdute.
Prin intermediari, colaboratorii ziarului său, Z. G., A. A. și prin responsabila redacției "Pământul", T. D. Ș., a început să o denigreze și să mă acuze de niște fapte care, dacă ar fi fost adevărate, aș fi fost supusă oprobiului public atribuindu-i expresii și cuvinte jignitoare de genul cioară", "prostituată", " curvă", "panaramă".
Inițial, nu a dat curs acestor denigrări venite din partea reclamantului, ci a încercat să închei orice discuție, lucru care l-a "motivat" și mai mult să o
împroaște cu noroi, spre surprinderea sa. Denigrarea sa și a activității sale a culminat cu modificarea portalului de știri pe care îl deține, cu fișiere pornografice, ajutat in fapt de fiul său, prin cunoștințele lT care le deține.
De asemenea, după ce s-a întors de la DNA, in luna februarie 2013, reclamantul a postat o fotografie a pârâtei pe site-ul sau,wwwmarinbadeacom, pe care nu știe prin ce metode a obținut-o câtă vreme nu a specificat sursa. . Titlul articolului era"D. G. M.: denunț halucinant la DNA". Apreciază pârâta că în mod tendențios, în mod direct sau prin intermediari, reclamantul face afirmații care îi afectează în mod grav credibilitatea, onoarea, încălcând dreptul la respectarea demnității și a imaginii, garantate de art.72 și 73
din Codul Civil în vigoare și art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În răspunsul la întâmpinare reclamantul arată că daca parata nu recunoaste inscrisurile depuse la instanta de judecata, sau doreste sa insinueze faptul ca nu au fost extrase de pe site-ul sau, nu are decat sa se inscrie in fals pe aceste inscrisuri menționând că nu avea cum sa certifice conform cu originalul acele
înscrisuri, de moment ce pentru verificarea acestora ar fi nevoie de o vizualizare a site-ului, al carui continut poate fi schimbat in orice moment numai de catre parata și că a dorit sa probeze numai conținutul reportajelor înscrise pe site-ul paratei, de moment ce, pe fiecare inscris apare sursa de provenienta și nu a vrut sa cadă in cealaltă extremă, sa certifice inscrisurile, apoi acestea sa fîe sterse de pe site și să nu-și mai poată dovedi actiunea.
Tot cu privire la acele materiale depuse ca probe in instanta, face mentiunea că au fost extrase prin procedura Copy-Print-Screen, în întregime, nu au fost modificate sau segmentate ori înlocuite texte de pe portalul de "stiri" al paratei.
Prezenta procedura de extragere a datelor de pe un mediu informatic este cea mai utila si cea mai des intalnita, de moment ce nu produce modificari pe mediul de stocare (hartie format A4), iar utilitatea reiese tocmai din mentiunea in subsolul paginii a sursei de provenienta.
Cu privire la sentința Curtii de Apel Bucuresti, face precizarea că în prezentul proces nu se judecă ce a făcut sau nu reclamantul M. B. in trecut, iar soluția data de Curtea de Apel a fost una de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative pentru inculpatul B. R. A., dar nu are nici o legatura cu prezenta cauza. Tot la fel, nu intereseaza instanța de judecata ca numitul B. M. intreține in mod permanent un conflict cu parata D. G., de moment ce Judecatoria Calarasi a fost investita cu solutionarea unei cauze civile avand ca obiect "pretentii daune morale", prin incalcarea dreptului la imagine, onoare, reputatie si viata privata, si conflictul despre care se face vorbire este generat de acel incident petrecut in anul 2011, si de a carei solutionare parata nu este multumita. De asemenea, nu vede de ce ar interesa-o pe parata sa faca discutii de genul ca "B. M. este in conflict cu diversi colegi din media locala ori persoane publice, lucru cunoscut in mediile din administratie, Politie, P. locale, chiar Baroul Calarasi` `, de moment
ce a urmat calea legala de a actiona-o in instanta si de a cere daune morale
pentru faptele sale culpabile delictuale, iar acele persoane cu care reclamantul ar fi in conflict nu decurg la demersurile legale.
De asemenea, din probele depuse de el la instanță, reiese cu certitudine
faptul ca numitul B. M. nu avea, mai ales in ultima perioada, un
comportament verbal tocmai adecvat cu numita D. G., de moment ce aceasta facea sesizari peste sesizari pe la Politia Calarasi, pe la instante, pe la D.N.A., etc.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și testimonială, și pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtei, în cauză fiind audiați doar martorii reclamantului, unul din martorii pârâtei încuviințat de instanță deși legal citat nu s-a prezentat, iar celălalt nefiind indicat de aceasta ca urmare a dispoziției de a fi înlocuit, fiind rudă în grad prohibit de lege.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.3454/02.12.2013, Judecătoria Călărași a respins acțiunea reclamantului.
În motivarea acestei soluții, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul solicită instanței să constate că prin acțiunile ilicite ale pârâtelor D. G. M. și PFA D. G. M. i s-a încălcat dreptul la imagine, onoare, demnitate și viață privată, urmând ca pe cale de consecință să fie obligate la repararea daunelor morale și la înlăturarea articolelor, comentariilor și pozelor pe site-urile ce îi aparțin care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului precum și la înlăturarea pe cheltuiala sa, din cadrul tuturor site-urilor web a afirmațiilor, comentariilor sau a altor materiale denigratoare care produc în continuare o gravă atingere drepturilor nepatrimoniale aparținând reclamantului.
Articolul publicat de pârâtă pe site-ul www.realincalarasi.ro pe care îl consideră că ar fi constituit cel mai nuanțat fapt ilicit cauzator de prejudicii, este „Familia unui „gazetar”: „Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la 09.11.2012, urmat apoi de „Mulțumiri”, „M. B., cel mai cercetat „gazetar” – De ce?! Aflați, aici!”, „M. N. cere daune de milioane de euro”, „ Afaceri politice cu cartofi” – material preluat ilegal de B. M., vândut ilegal la RTV„D.G.A. a luat la cunoștință acuzele grave aduse de „ziariști”, „Gazeta de Călărași”, acționată în instanță – 15.02.2013, „Acolo unde justiția e oarbă, iar injustiția mută, probabil și cerul este surd” – 21.02.2013, „Justiția răspunde la șantaj?! – De ce tac mereu serviciile secrete?!”, „Culise: Primarului D. i s-a dorit o înscenare?!”, „Mister – Nu s-a putut stabili cum „presa a ajuns la unele percheziții” – 10.01.2013,
În speță sunt incidente următoarele prevederi legale: art. 71, art. 72, art. 75, art. 1357 și urm. din C. civil, art. 30-31 din Constituția României, precum și art. 8 și art. 10 din CEDO.
În plus reclamantul își întemeiază cererea în drept și raportat la art. 12 din CEDO.
În temeiul prevederilor legale mai sus menționate, instanța constată că orice persoană are dreptul la respectarea vieții private, la apărarea onoarei, demnității și reputației sale lezate prin atingeri aduse fără consimțământul acesteia și cu nerespectarea limitelor impuse de lege, prin răspândirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie sau denigrare publică.
Trebuie făcută deci distincția între viața publică, viața privată personală și viața privată socială. Astfel, în principiu, distincția dintre viața publică și cea privată vizează doar viața privată socială. Pe de altă parte, dreptul la viață privată poate suferi limitări, cu condiția ca acestea să fie proporționale cu scopul vizat prin acea limitare.
La stadiul actual al jurisprudenței CEDO (art. 8 ), dreptul la viață privată include protecția anonimatului unor aspecte din viața unei persoane, însă nu include protejarea reputației profesionale sau sociale a acesteia.
Prin extrapolarea celor de la mai sus instanța are în vedere că onoarea reprezintă aprecierea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în conștiința socială, demnitatea reprezintă autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societății, reputația profesională reprezintă reflectarea calităților profesionale dar și personale ale persoanei în conștiința socială, însoțită de aprecierea pozitivă a societății si a celor apropiați. Deosebirea dintre "onoare" și "demnitate" constă în faptul că onoarea este o trăsătură socială obiectivă, iar la demnitate se studiază momentul subiectiv, autoaprecierea.
Cu privire la libertatea de exprimare instanța diferențiază 3 tipuri de lezare a onoarei, demnității sau reputației profesionale: răspândirea relatărilor false cu privire la fapte; răspândirea judecăților de valoare fără substrat factologic suficient și injuria. În acest sens instanța de judecată ține cont de specificul noțiunii de "judecată de valoare", care prezumă că persoana nu poartă răspundere pentru părerea expusă în privința unor evenimente, circumstanțe etc., veridicitatea cărora este imposibil de a se demonstra, respectiv va face o distincție clară între fapte și judecăți de valoare. Totodată, chiar și atunci cînd o declarație constituie o judecată de valoare, proporționalitatea unei imixtiuni poate depinde de faptul dacă există o bază faptică suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar și o judecată de valoare, cu o bază faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă (Hotărârea CEDO din 01.07.1997 pronunțată în cazul Obershlik c. Austriei).
Analizând conținutul articolelor ce constituie temeiul acțiunii, instanța constată că în articolul „Familia unui „gazetar”: „Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la 09.11.2012, este scris într-adevăr expres numele reclamantului. În același timp relatarea conținutului unor convorbiri între acesta și rudele apropiate sau cu referire la ele este făcută, în mod prezumat, cu acceptul acestora, așa cum de altfel susține și pârâta și reiese și din conținutul articolului.
Reclamantul nu a înlăturat prezumția de mai sus, iar denigrarea sa publică s-a datorat nu acțiunii ilicite a pârâtei ci a celor ce au furnizat conținutul acelei convorbiri private.
Cu privire la celelalte articole mai sus menționate, instanța constată că acestea conțin judecăți de valoare cu referire la aspecte ale vieții politice locale, „Culise: Primarului D. i s-a dorit o înscenare?!”),, păreri și aprecieri proprii ale autoarei articolelor fără nominalizări ale reclamantului în cuprinsul acestora asupra unor evenimente literare, aprecieri cu privire la activitatea organelor de poliție sau de urmărire penală fără referire directă la persoana reclamantului, dar și referiri la acuzele penale aduse reclamantului, cu exemplificări ale dosarelor penale al căror obiect îl constituie plângeri făcute de pârâtă.
În toate aceste articole, cu excepția primului în care, așa cum s-a arătat, nu se adresează reclamantului injurii, nu se face dovada răspândirii unor relatări false cu privire la fapte și nici a răspândirii unor judecăți de valoare fără substrat factologic suficient.
Instanța observă că pârâta folosește un ton echilibrat al informației difuzate și un limbaj moderat, formându-și convingerea că informațiile au fost difuzate cu bună-credință și în concordanță cu principiile jurnalismului ce implică responsabilități .
Mai mult decât atât, se face dovada de către pârâtă că reclamantul nu are tocmai o comportare deontologică în exercitarea profesiei sale, publicând numeroase articole în care folosește un limbaj urât și injurios la modul general.
În acest sens, comportamentul profesional al acestuia a fost sancționat și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile (conf. înscrisurilor aflate la dosarul cauzei –fișa dosar nr._ , nr._ ,_ ).
Acest aspect este important în aprecierea atingerii aduse reputației reclamantului și vieții sale private sociale.
În privința atingerii vieții private sociale și personale, instanța constată că reclamantul nu a exemplificat care ar fi în concret atingerile aduse, iar din lecturarea articolelor enumerate nu reies astfel de elemente.
În analiza informațiilor publicate, instanța are în vedere faptul că un caracter defăimător al informației nu se prezumă. Acest fapt trebuie de dovedit de reclamant conform prevederilor art.1357 și urm. C.civil. De regulă, defăimătoare sunt considerate acele informații care relatează despre încălcarea legilor și a normelor de conviețuire (normele morale), și astfel fac ca persoana să fie condamnată moral de opinia publică sau de unii indivizi în particular. La determinarea caracterului defăimător al informației, instanța a ținut cont că, unele informații pot fi calificate atât ca defăimătoare, cât și lipsite de acest caracter, în funcție de modul de percepere, de aprecierea subiectivă, de situația concretă, de context, de persoanele în rândul cărora este răspândită informația.
Ori, în lipsa unor elemente concrete care să confirme rezonanța negativă avută în rândul persoanelor cu care reclamantul vine în contact sau opiniei publice (declarațiile martorilor nefiind edificatoare în acest sens, aceștia arătând că au luat la cunoștință de conținutul articolelor de pe internet – lucrând de altfel în branșă, că reclamantul a fost afectat de publicarea acelor articole, și că pârâta este o persoană retrasă, nefiind prea cunoscută printre gazetari),stabilirea încălcării drepturilor invocate de reclamant necesită o examinare minuțioasă, analiza riguroasă a argumentelor părților, instanța constatând că nu există dubii rezonabile cu privire la caracterul defăimător al informațiilor publicate astfel că nu se poate da o interpretare a faptelor pârâtei împotriva restricționării libertății de exprimare . Cu privire la faptele penale pentru care pârâta face referire că ar fi cercetat reclamantul acesta nu a făcut dovada contrară ci dimpotrivă, depune citația în care este chemat la P. de pe lângă ICCJ și recunoaște că este cercetat penal urmare a plângerilor făcute de pârâtă, urmând a acționa în consecință față de un denunț calomnios, în măsura în care soluțiile date de instanțele penale îi vor fi favorabile .
Este adevărat că nu același lucru se regăsește și în conținutul e-mailurilor adresate acestuia de pârâtă sau în mesajele private transmise telefonic, unde sunt aduse în mod direct injurii reclamantului, aspecte confirmate și de martorii audiați în cauză, însă instanța nu a fost investită de acesta și în privința constatării încălcării dreptului la propria imagine conf. art. 73 C. civil, care ar fi determinat tragerea la răspundere sub acest aspect a pârâtei.
Cu privire la solicitarea apărătorului reclamantei de a se considera lipsa pârâtei față de citarea sa pentru a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire în favoarea reclamantului, instanța apreciază că nu este incidentă în cauză, față de ansamblul probatoriului administrat, de conținutul declarațiilor martorilor și înscrisurile depuse de ambele părți.
Față de considerentele mai sus arătate, nu se poate antrena răspunderea juridică a pârâtelor, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv existența faptului ilicit privit ca eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiții concrete de loc și timp și a cărui veridicitate poate fi dovedită, nici a existenței unei judecăți de valoare fără substrat factologic suficient (judecată de valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este denaturată până la falsitate) transmise în spațiul public de acestea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând anularea sentinței și urmare a rejudecării fondului, admiterea acțiunii.
În motivare a reiterat considerentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii introductive, expunând totodată o analiză proprie a probatoriului administrat și a susținerilor părții adverse din întâmpinare.
Apelantul critică sentința judecătoriei din perspectiva incidenței în cauză a hotărârii CEDO din 01.07.1997 pronunțată în cazul Obershlik contra Austriei, arătând că această hotărâre vorbește despre art. 11 C.E.D.O: Libertatea de întrunire și de asociere.
Mai arată apelantul că, având în vedere soluțiile pronunțate în cauzele C.E.D.O (B. v. M., Rekvenyi v. Hungary, O.-Preminger-Institut v. Austria), cea mai importantă sarcină a instanței naționale era de a determina dacă a fost afectată reputația unei persoane și dacă sunt necesare măsuri de sancționare, folosind următoarele criterii: dacă informația difuzată constituie fapte sau judecăți de valoare; dacă există suport probant; dacă persoana sau informația vizată constituie un subiect de interes public; dacă persoana care a difuzat informația este jurnalist și dacă da, în ce măsura aceasta și-a exercitat obligațiile cu bună credință și profesionalism, în funcție de criteriile de mai sus; dacă este necesară și justificată aplicarea unei sancțiuni și dacă sancțiunea este adecvată și proporțională.
In ceea ce priveste faptele si judecățile de valoare, in practica sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului face distincție între fapte si judecați de valoare. Existenta faptelor poate fi demonstrata, pe cand veridicitatea judecaților de valoare nu poate fi demonstrată. Exigenta de a demonstra veridicitatea unei judecăți de valoare este imposibil de intrunit si reprezintă in sine o ingerința in libertatea de opinie, care e o parte esențiala a dreptului garantat de Articolul 10 C.E.D.O.
Aceleași principii sunt reconfirmate de Plenul Curții Supreme de Justitie in Hotararea sa explicativa nr. 8 din 9 octombrie 2006. In acest fel, faptele defaimatoare relatate, daca sunt lipsite de probatoriu, pot justifica aplicarea unor sancțiuni.
Instantele romanești de judecata, prin hotararile C.E.D.O. invocate mai sus, si a prevederilor exprese stipulate in Convenție, sunt incurajate sa analizeze cauzele de defaimare conform punctelor de referința de mai sus, pentru a decide daca urmeaza a fi protejat dreptul la reputatie, onoare sau demnitate a persoanei. Indiferent de soluția la care a ajuns instanta, hotararile acesteia trebuie sa fie motivate, iar procedura judiciara trebuie sa fie in conformitate cu exigentele unui proces echitabil. Lipsa unei aprecieri date unor probe aduse de reclamant, poate constitui atat incalcari ale garanției unui proces echitabil, cat si ale dreptului la viata privata, onoare, sau demnitate a persoanei reclamantului.
Dreptul la viata privata este prevăzut expres in Articolul 8 al C.E.D.O. In acest fel, atunci cand apare conflictul dintre doua drepturi prin publicarea unor informații privind viata privata a unei persoane, si dreptul la libera exprimare, asa cum in mod indirect a motivat instanta de fond hotararea civila atacată, totuși aceasta trebuia sa gaseasca un echilibrul adecvat dintre aceste doua drepturi. Tot in concepția Curții se retine ca reputatia unei persoane nu este direct protejata prin art. 8 alin. (1), ci acest articol trebuie coroborat cu art. 10 alin. (2)- libertatea de exprimare a unei persoane poate fi limitata atunci cand aduce atingere reputatiei altuia. Tinand cont de mediul de afaceri, de funcția ocupata de astfel de persoane, respectiv dovezile aduse in fata instantei cu referire la reclamantul B. M., consideră ca imaginea publica a unei persoane, in societatea actuala, este unul dintre aspectele definitorii ale fiintei umane, astfel este firesc ca orice persoana sa aibă dreptul de a solicita protejarea si stoparea oricăror acțiuni care duc la afectarea imaginii si increderii profesionale.
Mai arată apelantul că dreptul la propria imagine este un drept fundamental, complementar al dreptului la viata intima, familiala si privata, astfel cum este reglementat in articolul 26 din Constitutia României. Potrivit art. 30 alin.(6) din Constitutie, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
In vederea garantării acestui drept, Adunarea Parlamentara a CE a adoptat in anul 1993 Rezoluția nr. 1003 cu privire la etica ziaristica. Potrivit art. 3, principiul de baza al oricărei evaluari etice a ziaristicii este ca trebuie facuta o distinctie clara intre știri si păreri, evitandu-se orice confuzie intre acestea. Știrile sunt informații, adica fapte si date, in timp ce opiniile exprima gânduri, idei, convingeri sau judecați de valoare ale mijloacelor de informare in masa, editorilor sau ziariștilor.
Susține apelantul ca o instanța de judecata nu poate sa faca o grava confuzie intre o știre, informație, ce reprezintă o fapta, si o opinie ce reprezintă o judecata de valoare a mijloacelor de informare in masa.
Pornind de la rolul esențial pe care il joaca presa ., Curtea de la Strasbourg a reamintit ca presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, privind in special protectia reputatiei si a drepturilor altora, cu toate ca acesteia ii revine sarcina de a comunica, cu respectarea obligațiilor si responsabilităților sale, informații si idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se refera la funcționarea puterii judecătorești, cum este si in cazul de față acea presupusă șantajare a unui judecător.
Acțiunea instantelor, care sunt garante ale justitiei si care au o misiune fundamentala . drept, are nevoie de încrederea publicului. Astfel, este necesara protejarea acesteia împotriva atacurilor lipsite de temei, mai ales atunci cand obligația de reținere impusa prin Legea 304/2004, interzice magistraților sa acționeze (Hotararea din 29.03.2011 pronuntata in cauza C. P. împotriva României, publicata in M. Of. .nr. 13 din 6 ian. 2012).
Apreciază că modul tendentios de prezentare a ideilor, precum si aprecierile personale si judecățile de valoare ale paratei D. G. M.- jurnalista in cauza, unele chiar fara susținere in dosarul soluționat la P. de pe langa I.C.C.J, prin neinceperea urmăririi penale, au afectat imaginea publica a numitului B. M., dar si a d-lui judecător P. Nelut.
Mai arată apelantul că desi instanta fondului retine toate cele șapte fapte pentru care s-a cerut admiterea acțiunii, intelege sa se limiteze la un singur articol publicat de parate, anume la "Familia unui gazetar".
Precizează că nu avea cum sa inlature prezumția de acord expres asupra publicării unei convorbiri personale. Apelantul a cerut daune morale pentru acea fapta, printr-o cerere de chemare in judecata, iar parata nu a făcut opoziție legala la aceasta proba prin întampinare, din moment ce intra in sarcina paratei sa-si faca aparari, si sa probeze vreun acord, sau sa rastoarne aceasta proba. Totodată, acordul trebuie sa fie de la ambele persoane ce poarta o convorbire privata si familiala, pentru a putea fi publicat și nu trebuie făcută confuzie intre aceasta situatie si situatia in care chiar unul dintre cei ce poarta conversația o publica.
Susține apelantul că tot in mod lapidar instanta de fond trece si peste celelalte înscrisuri depuse ca probe si le califica a fi "judecați de valoare cu referire la aspecte ale vieții politice locale". Faptul ca B. M. este anxios, depresiv, sau in alt articol cercetat penal, in altul ca santajeaza un judecător, sunt judecați de valoare în opinia instanței de fond, judecați de valoare ce au fost făcute de parata.
În ceea ce privește motivarea instanței în sensul că "nu se face dovada raspandirii unor relatari false cu privire la fapte si nici a raspandirii unor judecați de valoare fara substrat factologic suficient", menționează că relatarile au fost false, dovada fiind Rezoluția de neincepere a urmăririi penale impotriva numitului B. M. a Parchetului I.C.C.J. Faptele in materialitatea lor, asa cum au fost expuse pe site-ul www.realincalarasi.ro au fost false, nu denaturate, iar despre acele "judecați de valoare" apreciază că nu exista nici o "judecata" cand se publica un asemenea articol despre magistrati santajati sau corupți (pe Facebook), si se aduc jigniri precum "anxios, depresiv etc."
În referire la fisele dosarelor nr._ ,_, si_, apelantul apreciază că instanta fondului a depășit in mod flagrant principiul rolului activ al judecătorului si a procurat probe in defavoarea reclamantului, tocmai pentru a-si motiva respingerea acțiunii dedusa judecații, cand probele depuse de reclamant la dosar nici macar nu au fost luate in considerare, sau macar coroborate cu declarațiile martorilor. Era imperativ necesar sa se ia in considerare si declarația martorului N., sau sa se respingă aceasta afirmație, din moment ce acesta precizeaza ca parata a avut conflicte de aceiași natura cu A.-M. G..
În ceea ce privește motivarea instanței în sensul că " defaimatoare sunt considerate acele informații care relateaza despre incalcarea legilor si a normelor de conviețuire (norme morale), si astfel fac ca persoana sa fie condamnata de opinia publica sau de unii indivizi in particular", apelantul consideră că o informație care relateaza despre un șantaj la adresa unui judecător reprezintă o incalcare a legilor si a normelor de conviețuire. Din moment ce paratele scriu pe www.realincalarasi.ro, ca B. M. a șantajat un judecător pe care îl nominalizează si se dispune neinceperea urmăririi penale fata de reclamantul din acesta cauza, există clar o relatare despre o fapta de incalcare a legilor si normelor de conviețuire.
Condamnarea la opinia publica sau de unii indivizi in particular a fost dovedita prin proba testimoniala, susține apelantul. Mai mult, informația a fost raspandita prin intermediul internetului, pe un site cu peste 500.000 vizitatori, lucru dovedit clar, iar nu calificat de către instanta. Acest lucru nu poate fi cenzurat de instanta de judecata, in contra unui înscris. 500.000 de vizitatori confirma rezonanta negativa la adresa reclamantului, nu este important daca toti aceștia il cunoșteau pe B. M., ci important este faptul ca au luat la cunostinta de pe acel site.
Subliniază faptul că B. M. nu "Este cercetat penal urmare a plângerilor
făcute de parata", ci a fost cercetat penal, din moment ce s-a dat rezoluție de neincepere a urmăririi penale, iar o plângere pentru denunț calomnios nu l-a interesat.
Mai arată că prin capatul 1 al cererii de chemare in judecata a solicitat sa se constate incalcarea dreptului Ia imagine, astfel că instanta de fond nu se poate prevala de neinvocarea art. 73 cod civil in petitul principal, de moment ce a fost investita cu un capat de cerere si cu un articol din Constitutia României si art. 8,10,11 C.E.D.O. In concluzie, instanta fondului nu s-a pronunțat pe o incalcare a drepturilor reclamantului, garantate de Constitutie, desi constata "injurii" ce ar fi determinat tragerea la răspundere sub acest aspect.
Apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat interogatoriul neconcludent, reținând totodată ca nu se coroboreaza cu declarațiile martorilor, deoarece se poate observa in intrebarile formulate de către avocatul reclamantului adresate martorilor, ca acestea trateaza toate punctele atinse in interogatoriu.
În drept a invocat art. 466-482 Cod procedura civila.
Prin cererea de apel nu au fost solicitate probe noi.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
În motivare au arătat că apelantul încearcă să inducă în eroare instanța de apel prin aceea că a depus la dosar mai multe înscrisuri care ar reprezenta pretinse articole presupus redactate de intimata D. G. M., înscrisuri pe care le susține și în apel dar care înscrisuri nu reflectă adevărul în sensul că intimata nu a redactat și nici postat vreodată pe site-ul „Real în Călărași,, asemenea articole și crede că apelantul a făcut o mare greșeală atunci când și-a asumat răspunderea semnând, numai la solicitarea instanței și la ultimul termen de judecată, înscrisurile respective pentru conformitate cu originalul.
Precizează intimatele că, cercetând site-ul respectiv nu se pot identifica majoritatea presupuselor articole invocate de reclamant care ar fi conținute în înscrisurile depuse de acesta.
Apelantul a născocit, plăsmuit articole false iar pe unele le-a modificat și le-a atribuit apartenența redactării la persoana intimatei, însă ea nu a redactat și nici scris mențiunile pe care apelantul și-a întemeiat acțiunea. Astfel, pretinsul articol invocat de reclamant purtând data 09.11.2012, „ Familia unui gazetar,,, intimata nu a redactat și nici postat vreodată asemenea articol. Cercetând cu atenție înscrisul depus de apelant, se observă că acesta nu putea fi extras și printat de pe site-ul, „Real în Călărași,, întrucât extragerea și printarea de pe site apare într-un cu totul alt format.
Reclamantul nu a dovedit că intimata ar fi interceptat sau procurat și ar fi publicat o discuție privată a reclamantului.
La fel, nu a redactat, publicat și nici postat pretinsele articole din datele de 09.11.2012, 10.02.2013, 15.02.2013, înscrisurile de la paginile 65, 84 dosar fond, îi sunt necunoscute iar continutul acestora îi este străin.
Mai arată intimatele că în articolul publicat și postat pe site la data de 08.04.2013 intitulat „Și umorul e știrbit,, nu a făcut sub nici un mod referire la apelant, iar numele acestuia nu l-a menționat în nici o propoziție a articolului.
La fel, articolele postate pe site la datele de 06.12.2012, 10.01.2013, 26.11.2011 nu fac referire la reclamant și nu îl menționează pe acesta astfel încât susținerile apelantului cu referire la aceste articole sunt vădit nefondate și au numai rolul de a încerca, fără șansă, să justifice pretențiile aberante ale reclamantului.
În ceea ce privește articolul postat la data de 28.03.2013, menționează că sursa informațiilor a fost chiar denuntătoarea T. D. care a comunicat către mass media o scrisoare deschisă cu referire la aspectele legate de fapta penală de corupție comisă de consilierul local D. V.. In același articol nu face nici o referire la apelantul B. M. și nu îi aduce nici un fel de atingere presupusei onoare și demnități, astfel încât susținerile acestuia privitoare la acest articol sunt neîntemeiate și vor să ducă în eroare instanța. Mai arată că a publicat această scrisoare deschisă după ce apelantul a scris și postat un articol în care a afirmat că ar fi existat o înțelegere între intimată și denunțătoare.
Mai arată intimata că în articolul din 13.12.2012 este prezentat dreptul său la replică după ce apelantul a publicat în ziarul Gazeta de Călărași un articol denigrator la adresa ei și nu a jignit și ofensat cu nimic pe apelant.
Postarea din data de 04.11.2012 referitoare la un proces civil pornit de doamna N. M., reprezintă un articol redactat și postat prima dată de jurnalistul M. T. pe site-ul mediacalarasi.ro. Intimata a preluat articolul de la M. T. și a menționat pe site sursa informației. Aspectele prezentate în acel articol reprezintă acuzele aduse de reclamanta N. M. în acel proces civil. Jurnaliștii nu au făcut altceva decât să prezinte aceste susțineri ale doamnei N. M..
În privința articolului din data de 12.02.2013 „M. B., cel mai cercetat gazetar - De ce?! Aflați aici! „, intimatele menționează că acesta reprezintă un drept la replică la mai multe articole publicate de apelant în care a pozat într-o victimă, cu referire la cauza penală în care dumnealui și fiului lui au fost cercetați penal pentru infracțiuni informatice, iar fiul lui chiar găsit vinovat pentru asemenea infracțiune.
Menționează că referirile din articol la caracterizarea apelantului reprezintă numai felul în care 1-a perceput intimata de când îl cunoaște și până în acel moment. Judecata sa de valoare este bazată pe fapte care au avut loc și au fost comise de apelant și care au constat în atitudinea apelantului în breasla jurnaliștilor, în articolele scrise și publicate de acesta în care folosește cuvinte urâte și injurioase și aduce grave acuzații unor persoane publice.
Apreciază că nu a adus nici un fel de atingere onoarei și demnității apelantului în condițiile în care acesta a ofensat-o întâia dată în articolele sale cu intenția de a pune presiune pentru a reveni asupra acuzațiilor pe care i le adusese în fața DIICOT Călărași.
Apoi, în articol a menționat că M. B. este cercetat sub aspectul infracțiunii de șantaj, fapt care a fost real întrucât a existat o cauză penală instrumentată de Direcția Națională Anticorupție având ca obiect un presupus șantaj al apelantului la adresa domnului judecător P. Neluț care soluționa cauza penală în care fiul apelantului fusese trimis în judecată pentru acces ilegal la un sistem informatic iar intimata eram parte vătămată. Mai arată în esență că prin relatările din articol nu a făcut altceva decât să-l citeze pe fostul prefect E. M., respectiv să relateze despre conduita apelantului la termenul de judecată din 14.12.2011 în fața sălii de judecată unde urma să aibă loc procesul, făcând apoi referiri la cauza penală în care era judecat fiul apelantului, context în care a descris ceea ce a reținut instanța de recurs a Curții de Apel București în hotărârea din recurs.
Mai arată intimata că alăturarea la articol a unei fotografii în care este ilustrat chiar apelantul, nu este făcută cu rea credință. Apreciază că în condițiile în care apelantul este atât de cunoscut după nume, după cum susține și când și-a postat pe facebook fotografia pentru a deveni „mai cunoscut” nu are de ce să fie nemulțumit că a mai adăugat și ea o fotografie cu acesta și nu avea cum această fotografie să îi aducă prejudicii morale. Consideră că oricum nu a dovedit deloc aceste presupuse prejudicii de ordin moral.
Apreciază intimata că nu a afectat presupusa demnitate a apelantului când această noțiune reprezintă aprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societății, iar apelantul nu a probat sub nici un mod această apreciere a societății.
Referitor la declarațiile martorilor A. A. și N. C., învederează faptul că prima se află într-o relație de subordonare profesională cu reclamantul-apelant B. M., așa cum reiese din conținutul ziarului său, iar ultimul este subiectiv, fiind cunoscut drept singurul amic din media locală.
Mai arată intimata că nu a răspândit relatări false cu privire la presupuse fapte ale apelantului, nu a răspândit judecăți de valoare fără substrat factologic suficient și nici nu a injuriat pe apelant, motive pentru care susținerile apelantului că ar fi fost afectată onoarea si demnitatea, sunt nefondate. Nu a relatat cu privire la persoana lui M. B. nici o informație despre vreo încălcare de către acesta a legilor și a normelor de conviețuire socială astfel încât apelantul să fie supus oprobiului public și să fie condamnat de persoane, în particular.
Referitor la pretinse afirmații de genul „obsedat din Călărași, maniacul de pe . nu a scris niciodată asemenea mențiuni, nu îi sunt cunoscute sub nici un mod și reprezintă doar rodul imaginației apelantului, cum de altfel nereal este și faptul că ar fi comunicat cu el prin Yahoo Messenger întrucât nu arată nici o eventuală comunicare în acest sens.
În sfârșit, intimata descrie cu lux de amănunte unele considerente de fapt sintetizate în ideea că în realitate apelantul este cel care încearcă să o discrediteze, în sensul că prin articolele publicate o pune într-o situație nefavorabilă, îi scade credibilitatea, îi afectează reputația profesională, folosind expresii vulgare, limbaj obscen și insultător.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept și nici nu au fost propuse probe noi în condițiile art.470, 478 al.2 C.pr.civ.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri ce redau texte listate de pe internet și atestă apartenența la site-ul www.realincalarasi.ro, însă nu poate certifica niciodată că acel text se va mai regăsi pe site-ul menționat. Menționează că toate datele extrase au fost imprimate în aceeași modalitate, în sensul că toate provin de pe site-ul menționat, sunt datate și prezintă caracteristicile aceluiași portal. Apreciază că intimata ar putea solicita o expertiză informatică în acest sens.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri noi, la termenul din 12.03.2014 fiind încuviințată această probă pentru intimată, în condițiile art.254 al.2 pct.4 C.pr.civ.
Analizând actele dosarului, în raport de motivele de apel invocate și în virtutea caracterului devolutiv al apelului, instanța reține următoarele:
În fapt, apelantul invocă încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate și viață privată ca urmare a articolelor publicate de intimate pe portalul de știri al căror deținătoare sunt.
Din această perspectivă, se impune a analiza conținutul articolelor invocate prin raportare la dispozițiile legale și convenționale incidente, respectiv art.70 și urm. din Codul civil, art.30 din Constituție, art.8 și 10 CEDO, precum și Legea nr.8/1996, temeiuri invocate parțial și prin cererea introductivă. Subsecvent, capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale va fi analizat prin raportare la prevederile art.1357 C.civ.
Tribunalul constată că o primă chestiune asupra căreia părțile au poziții contradictorii și pe care instanța de fond nu a analizat-o vizează problema dacă articolele invocate în motivarea cererii introductive aparțin intimatei D. G. M., în calitate de autor al acestora, respectiv PFA D. G. M., în calitate de proprietar al portalului de știri „Real în Călărași”. Sub acest aspect, se constată că atât prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, cât și prin cea depusă în apel, intimatele invocă faptul că extrasele de pe portal depuse la dosar de către apelantul reclamant au fost modificate favorabil acestuia, în realitate fiind fragmente și chiar articole care nu există pe acest site. În susținerea acestei apărări, intimatele invocă decizia Curții de Apel București prin care s-a constatat că din computerul reclamantului s-au produs modificări grave asupra conținutului portalului de știri.
Instanța nu va putea reține însă apărările intimatelor, având în vedere faptul că din simpla lectură a considerentelor Curții de Apel București din decizia nr.1095/R/29.05.2012 (fila 249 dosar fond) rezultă pe de o parte că ștergerea datelor informatice de pe site-ul intimatelor a fost imputată fiului reclamantului, iar nu reclamantului, iar pe de altă parte faptul că această acțiune a avut loc în data de 12.04.2011, așadar cu mult înainte de data publicării celui dintâi articol invocat în prezenta cauză, respectiv articolul intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la data de 09.11.2012.
Mai mult decât atât, apelantul reclamant a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse, conform art.150 C.pr.civ., fiind astfel îndeplinite exigențele procedurale în materia probei cu înscrisuri. Totodată, instanța are în vedere și faptul că articolele imprimate pe suport de hârtie constituie o transpunere a conținutului disponibil pe rețeaua internet, însă proba este admisibilă ca înscris, dat fiind că art.265 C.pr.civ. admite înscrisul ca fiind orice scriere sau consemnare, indiferent de modalitatea de stocare. Se impune a observa însă că în raport de proveniența conținutului înscrisurilor în discuție, intimatele pârâte nu au avut deschisă calea contestării acestor acte prin procedurile reglementate de art.301 și urm. din C.pr.civ., însă date fiind motivele invocate, ele aveau posibilitatea de a solicita o expertiză informatică pentru a proba realitatea susținerilor, probă ce nu a fost solicitată însă în termen legal nici la fond, nici în apel.
În sfârșit, nici citația depusă în apel (filele 72,74) nu este de natură să probeze apărarea invocată, aceasta atestând exclusiv faptul că intimata D. G. M. este citată în calitate de persoană vătămată în dosarul nr.14D/P/2013 la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Călărași, în cauza privind accesul neautorizat la un sistem informatic. Nu se probează astfel că acest dosar ar avea legătură cu apelantul reclamant și cu atât mai puțin nu se face dovada constatării de către organele judiciare a faptului că apelantul reclamant ar fi efectuat modificări în sistemul informatic asupra portalului de știri în referire concretă la articolele invocate în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, urmează a aprecia că articolele invocate în motivarea cererii introductive au existat pe portalul de știri „Real în Călărași” întocmai în forma redată în înscrisurile depuse de apelantul reclamant.
Desigur, nu trebuie omis faptul că în măsura în care apărarea intimatelor va fi confirmată prin declararea acestor înscrisuri ca false, intimata are deschisă calea revizuirii întemeiată pe art.509 al.1 pct.3 C.pr.civ., respectiv ipoteza în care hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals.
În raport de aceste concluzii, tribunalul urmează să analizeze dacă articolele în discuție încalcă drepturile nepatrimoniale invocate de reclamant. Sub acest aspect, situația de fapt se impune a fi raportată la jurisprudența CEDO în materia drepturilor protejate prin art.8 și 10 din Convenția EDO, problema de drept constând în a stabili dacă articolele publicate pe portalul de știri, ca expresie a libertății de exprimare, aduc sau nu atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului.
Analiza conflictului dintre dreptul la libera exprimare și dreptul la viața privată, imagine, onoare și demnitate, așa cum corect a reținut și instanța de fond, trebuie să pornească de la distincția între afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare, distincție ce corespunde într-o anumită măsură celei realizate în chiar textul art.10, unde se face referire la informații sau idei. În cauza Lingens c. Austriei, Curtea EDO a arătat că existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. Totodată, hotărârile Curții de la Strasbourg indică principiul potrivit căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu de luat în considerare în situația în care se analizează o acuzație de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții vătămate. În consecință, este necesară analiza atitudinii subiective a autorului articolului în raport cu adevărul afirmațiilor sale (în sensul de a verifica dacă a cunoscut sau nu caracterul neveridic al faptelor afirmate și dacă a depus diligențele necesare pentru verificarea autenticității), dar și cu scopul demersului jurnalistic, în sensul de verifica dacă a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-și astfel datoria de a răspândi informații și idei asupra unor subiecte de interes general, chiar dacă aceasta implică uneori în mod inerent afectarea reputației persoanei vizate, sau a avut numai intenția de a afecta în mod gratuit reputația acesteia. Astfel înțeleasă, buna credință a ziaristului îi atrage protecția articolului 10 al Convenției.
În alte cauze relevante, printre care C. și M. c. României, Curtea a subliniat faptul că atunci când afirmațiile unui ziarist au caracterul unor judecăți de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat, reprezentând opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art.10 cu condiția ca ele să se bazeze pe niște fapte adevărate sau să fie susținute de o argumentare logică a autorului lor; chiar și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este totalmente lipsită de o bază factuală.
Raportând conținutul articolelor invocate la dispozițiile legale anterior citate și la jurisprudența europeană, prima instanță a apreciat că nu se poate antrena răspunderea pârâtelor, nefiind îndeplinită condiția referitoare la fapta ilicită. Tribunalul reține că aprecierea instanței de fond este întemeiată, argumentele acesteia fiind corecte, cu excepția articolului intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat la data de 09.11.2012, iar criticile apelantului nu sunt de natură să atragă o altă soluție decât în privința atingerilor aduse prin acest articol.
Mai exact, din conținutul articolului menționat rezultă referirea expresă la numele B. M., care este numit în chiar primul paragraf „scursură umană”, expresie pe care apelantul o apreciază defăimătoare. În raport cu definiția din dicționarul explicativ al limbii române, tribunalul constată că această expresie este echivalentă cu „om de nimic, decăzut, lepădătură”. Or, această modalitate de exprimare este pur insultătoare, nu este justificată de dezbaterea unui subiect de interes public, ci privește exclusiv persoana apelantului în contextul relațiilor cu membrii familiei sale, și nici nu se încadrează în limitele dozei de exagerare și provocare permise de art.10 CEDO și jurisprudența Curții EDO.
Se impune a observa că între părți există o situație conflictuală ce trenează de mai mulți ani, la dosar fiind depuse numeroase înscrisuri care atestă acest fapt, inclusiv articole publicate în ziarul Gazeta de Călărași, unde se fac referiri la activitatea intimatei D. G. M.. De asemenea, în cauză a fost făcută dovada existenței unor schimburi de replici insultătoare și amenințătoare între părți, prin modalități de comunicare private, precum poșta electronică, sau mesaje scrise pe telefonul mobil. În acest context, chiar dacă s-ar putea reține existența unei provocări din partea apelantului, esențial rămâne faptul că, așa cum a arătat și instanța de fond, insulta nu este acceptată și nu poate beneficia de protecție legală sub imperiul dreptului la liberă exprimare, cu atât mai mult cu cât aceasta este adresată în cuprinsul unui articol destinat publicului. În concluzie, prin folosirea expresiei „scursură umană” autorul articolului a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică, aducând atingere demnității persoanei.
Instanța apreciază rezonabilă prezumția că orice persoană, publică sau nu, atunci când identifică un articol de presă în care apare numele său alături de alte elemente certe de identificare, precum vârsta sau profesia, cum este cazul în speță, având asociat atributul „scursură umană”, se va simți jignită. În consecință, urmează a concluziona că folosirea expresiei menționate este de natură să aducă atingere dreptului la demnitate al apelantului, astfel cum este instituit prin dispozițiile art.72 din Codul civil.
Tot în referire la acest articol, apelantul invocă încălcarea dreptului la viața privată și de familie, prin faptul publicării convorbirii reproduse în cuprinsul articolului menționat, fără a exista acordul său. Sub acest aspect, instanța reține că sunt incidente prevederile art.71 alin.3 din Codul civil, text de lege care interzice utilizarea, în orice mod, printre altele, a corespondenței și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75, precum și dispozițiile art.76 referitoare la prezumția de consimțământ. Față de aceste dispoziții legale, dar și de conținutul dreptului la viață privată și de familie, astfel cum este interpretat în jurisprudența CEDO, instanța reține că publicarea conversației nu este de natură să aducă atingere drepturilor menționate în ceea ce-l privește pe apelant. În acest sens, pe lângă motivul avut în vedere de instanța de fond, anume acela că publicarea s-a realizat cu acceptul prezumat al rudelor apelantului, după cum reiese din conținutul articolului, tribunalul reține și faptul că această conversație nu este susceptibilă, prin conținutul său, să afecteze viața privată a apelantului, în sensul de a dezvălui aspecte intime de natură să-i afecteze onoarea, demnitatea și imaginea publică. Așa cum s-a reținut în jurisprudența CEDO, noțiunea de viață privată cuprinde în primul rând integritatea fizică și morală a persoanei, sfera intimă a individului, la care se adaugă dreptul individului de a stabili și dezvolta relații cu semenii săi, precum și viața socială, fără a exclude activitatea comercială și profesională. Or, conținutul conversației publicate nu este de natură să afecteze nici una dintre aceste componente ale dreptului protejat de art.8 CEDO, cu consecința că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub acest aspect. Mai mult, conținutul articolului, coroborat cu cel al conversațiilor, relevă existența unei baze factuale a afirmațiilor intimatei D. G., constând în formularea unei plângeri adresate organelor de poliție de către sora apelantului, concomitent cu predarea unor astfel de convorbiri organelor judiciare.
În ceea ce privește celelalte articole invocate în cuprinsul cererii apelantului, tribunalul apreciază întemeiate argumentele instanței de fond în sensul că acestea conțin judecăți de valoare cu referire la aspecte ale vieții politice locale și ale activității organelor judiciare, inclusiv în ceea ce privește cauzele penale ce au făcut obiectul plângerilor intimatei.
Mai exact, analizând conținutul articolelor invocate, instanța constată că articolul intitulat „M. N. cere daune morale în valoare de un milion de euro”, publicat la data de 04.11.2012, cuprinde nu numai judecăți de valoare ale intimatei autoare a articolului în referire la persoana nominalizată în titlu, ci chiar afirmarea unor fapte concrete. Mai precis, articolul face referire la plângerea penală formulată de susnumită, precum și la existența pe rolul Tribunalului Călărași a unui dosar civil identificat prin număr, având ca obiect acoperirea unui prejudiciu moral. Este adevărat că în articol este precizat numele apelantului B. M., însă acesta apare în cuprinsul relatării susținerilor numitei M. N., prin urmare nefiind o afirmație proprie a jurnalistului de natură să încalce drepturile apelantului.
Nici informarea publicată la data de 06.12.2012 nu poate fi considerată vătămătoare pentru apelant, din moment ce cuprinsul textului nu face referire concretă, clară, individualizată, la persoana lui. Cu alte cuvinte, un observator extern, obiectiv, care ar fi parcurs acest text, nu ar fi putut asocia cu certitudine referirile din cuprinsul acestuia cu persoana lui B. M., chiar în condițiile în care ar fi cunoscut acuzele intimatelor la adresa apelantului cu privire la infracțiunile informatice. O situație similară se impune a fi reținută și în referire la articolul intitulat „Gazeta de Călărași acționată în instanță”, publicat la 15.02.2013, pentru aceleași argumente, ca de altfel și articolul „Umorul e știrbit – Opinii”, publicat la 08.04.2013.
În ceea ce privește articolul intitulat „Afaceri politice cu cartofi – material preluat ilegal de B. M., vândut la RTV”, publicat la data de 08.02.2013, instanța constată că acesta cuprinde numele apelantului, care este acuzat în esență de preluarea în mod ilegal a unui material de presă pentru care intimatele ar fi deținut drepturi de autor. Deși acuzația este gravă, susceptibilă de a afecta onoarea și reputația persoanei în cauză, afirmațiile din articol se încadrează în limitele libertății de exprimare, incluzând aici doza de exagerare și provocare admisă, dat fiind că ele se constituie în judecăți de valoare, mai precis opinii, aprecieri personale ale autorului cu referire la o situație de fapt concretă, și care nu sunt totalmente lipsite de o bază factuală. Sunt relevante în acest sens referirile concrete la alte subiecte de presă, dar mai ales adresa transmisă de intimată către România TV prin fax la data de 08.02.2013 (fila 304 dosar fond), care vine în sprijinul confirmării bazei factuale a afirmațiilor din articol.
Aceleași considerente sunt valabile și în legătură cu articolul intitulat „Și justiția răspunde la șantaj?! – De ce tac mereu serviciile secrete?!” publicat la data de 10.02.2012, în sensul că acesta cuprinde judecăți de valoare și referiri la fapte concrete în legătură cu un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Călărași. Totodată, la dosarul cauzei a fost depusă rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 12.02.2013 (filele 57-62) emisă în cauza ce a format obiectul dosarului nr.343/P/2013 aflat în instrumentarea DNA, dosar ce a avut ca obiect denunțul formulat de intimata D. G. M. cu privire la pretinsa infracțiune de șantaj săvârșită de B. M., faptă la care se face referire în cuprinsul articolului. Prin urmare, afirmațiile din articol au avut corespondent faptic în realitate, au o bază factuală solidă, iar din această perspectivă limitele acceptabile ale libertății de exprimare nu au fost depășite. Referiri similare se regăsesc și în cuprinsul articolului „M. B., cel mai cercetat gazetar – De ce?! Aflați aici!”, publicat la 12.02.2013. Pentru aceleași considerente, afirmațiile referitoare la cauzele penale menționate în acest ultim articol se înscriu în limitele libertății de exprimare.
De asemenea, în ceea ce privește articolul intitulat „DGA a luat la cunoștință acuzele grave aduse de ziariști”, publicat la 28.03.2013, instanța constată că acesta relatează despre o altă cauză penală privind pe numitul D.V., în cuprinsul articolului făcându-se două referiri la apelantul B. M.. Nici una dintre ele nu are însă caracter insultător, defăimător, și mai mult decât atât, cea de-a doua reprezintă expunerea unei relatări a unor apropiați ai inculpatului din respectiva cauză, iar nu o afirmație proprie a autorului articolului.
Revenind la conținutul articolului „M. B., cel mai cercetat gazetar – De ce?! Aflați aici!”, apelantul insistă asupra caracterizării ce îi este atribuită de autorul articolului, respectiv „manipulator, agresiv, inclusiv fizic, speculant, frustrat, anxios, depresiv, cu tendințe de obsesie”, apreciind că instanța de fond a omis aceste elemente. Pentru a aprecia dacă această formulare este de natură să aducă atingere drepturilor apelantului, instanța va avea în vedere argumentația Curții EDO din cauza Oberschlick c. Austriei din 1 iulie 1997, unde se punea problema folosirii cuvântului „idiot”. Astfel, Curtea a arătat că folosirea acestui cuvânt în cuprinsul unui articol nu poate fi interpretată drept un atac personal gratuit la adresa persoanei vizate atâta timp cât autorul a furnizat în același articol o explicație obiectiv acceptabilă, derivând din discursul persoanei la care făcea referire articolul, care era el însuși provocator. Acest principiu a fost reafirmat în cauza De Haes și Gijsels c. Belgiei, unde s-a reținut că deși comentariile reclamanților conțineau critici foarte severe, acestea sunt pe măsura emoțiilor și a indignării cauzate de faptele invocate în respectivele articole.
Raportând reperele jurisprudențiale anterior expuse la situația din prezenta cauză, instanța constată că în funcție de înțelesul cuvintelor folosite, nu poate fi vorba de un atac la persoană, iar caracterizarea, deși în mod evident nu servește scopului informării publicului, este justificabilă din perspectiva situației conflictuale existente între părți, materializată prin publicarea de articole prin care se fac aprecieri reciproce asupra activității profesionale a fiecăruia, ceea ce trebuie asimilat unei provocări.
Pentru o analiză cât mai exactă a acestor formulări trebuie pornit însă de la înțelesul termenilor din dicționarul explicativ al limbii române. Astfel, a manipula înseamnă a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor, a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode. O astfel de capacitate presupune în mod evident abilități intelectuale peste medie, astfel că nu poate fi privită ca o insultă.
De asemenea, în ceea ce privește caracterizarea apelantului ca agresiv, intimata prezintă o bază factuală, chiar în finalul articolului fiind indicat un alt articol, depus în cadrul probei cu înscrisuri în apel, publicat în ziarul Adevărul, din cuprinsul căruia rezultă că apelantul ar fi agresat fizic un reporter al acestei publicații.
Revenind la explicațiile termenilor folosiți, noțiunea de speculant semnifică persoană care trage foloase dintr-o anumită situație, anxios înseamnă neliniștit, îngrijorat, încordat, iar depresiv înclinat spre tristețe, descurajare. În consecință, urmează a aprecia că expresiile menționate nu pot fi considerate ca având caracter insultător, defăimător, care să aducă atingere demnității și imaginii publice a apelantului.
Apelantul a invocat și afectarea dreptului său la imagine, în privința căruia sunt incidente prevederile art.73, 75, 76 C.civ. Instanța reține că în cuprinsul articolului „M. B., cel mai cercetat gazetar – De ce?! Aflați aici!” a fost publicată o fotografie cu reclamantul, autorul articolului menționând sursa acesteia, respectiv Facebook.. articolul intitulat „Și justiția răspunde la șantaj?! – De ce tac mereu serviciile secrete?!” a fost publicată o altă fotografie cu reclamantul, autorul articolului menționând și de această dată sursa acesteia, respectiv Adevărul. Având în vedere sursele de unde au fost preluate cele două fotografii, tribunalul apreciază că ele au fost preluate din spațiul public, în practica judiciară rețeaua de socializare Facebook.., chiar dacă noțiunea de public este relativ restrânsă la un grup. Prin urmare, fotografiile nu au fost preluate ilegal, instanța având în vedere și faptul că ipostazele în care apelantul a fost surprins în cele două fotografii nu îi prejudiciază imaginea. Față de aceste considerente, văzând și prevederile art.76 Cod civil, instanța apreciază că nu a fost încălcat dreptul apelantului la imagine.
Față de aceste considerente, în baza art.480 C.pr.civ. se va dispune admiterea apelului declarat de apelantul B. M. împotriva sentinței civile nr.3454/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care tribunalul o va schimba în tot și rejudecând va admite în parte cererea de chemare în judecată, va constata că prin articolul intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat pe site-ul www.realincalarasi.ro la data de 09.11.2012, a fost încălcat dreptul la demnitate al reclamantului B. M.. În consecință, vor fi obligate pârâtele să înlăture de pe site-ul www.realincalarasi.ro articolul anterior menționat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la despăgubiri cu titlu de daune morale, tribunalul reține că deși admisibile în principiu, pentru acordarea daunelor morale este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia a universului psihic al fiecărei persoane.
Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora.
În speță, după cum a reținut și prima instanță, probele administrate în cauză nu sunt edificatoare, în sensul de a face dovada certă a prejudiciului moral produs apelantului urmare a acțiunilor intimatelor. Martorii propuși de reclamant afirmă că acesta a fost afectat urmare a articolelor publicate de intimate, însă nu arată în concret în ce anume a constat prejudiciul moral. Din probele administrate nu a rezultat că onoarea, demnitatea, reputația și imaginea apelantului ar fi fost afectate prin consecințe faptice, cum ar fi spre exemplu scăderea interesului publicului față de articolele sau operele sale literare sau prin schimbarea atitudinii persoanelor din cercul său profesional în raport cu persoana lui. În consecință, tribunalul va reține că simpla constatare a încălcării dreptului său la demnitate prin prezenta decizie constituie o reparație echitabilă și suficientă a prejudiciului produs, nefiind justificată acordarea de despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
În baza art.453 C.pr.civ. urmează a dispune obligarea intimatelor la plata către apelant a sumei de 2327 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat, cheltuieli dovedite cu înscrisuri în condițiile art.452 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul B. M. împotriva sentinței civile nr.3454/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care o schimbă în tot și rejudecând:
Admite în parte cererea.
Constată că prin articolul intitulat „Familia unui „gazetar”: Vrem să se facă dreptate, ajutați-ne!” publicat pe site-ul www.realincalarasi.ro la data de 09.11.2012, a fost încălcat dreptul la demnitate al reclamantului B. M..
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la despăgubiri cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtele să înlăture de pe site-ul www.realincalarasi.ro articolul anterior menționat.
Obligă intimatele la plata către apelant a sumei de 2327 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
Președinte, N. C. C. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, G. O. |
Red. CNC
Dact.OG
Ex.5/25.04.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 282/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 189/2014.... → |
|---|
