Uzurparea de calităţi oficiale. Art. 240 C.p.. Decizia nr. 64/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 64/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 13055/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.64/P

Ședința publică de la 24 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. C.

Judecător - D. I. N.

Cu participarea: Grefier G. P.

Ministerului Public prin procuror – I. D.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:

- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.;

- intimatul inculpat și recurent D. C. A. – domiciliat în C., ., ., .> împotriva sentinței penale nr.822 din data de 01 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.211 alin.(2) lit.b), c) și alin.(2¹) lit.a) Cod penal, art.240 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 17 februarie 2014 și a amânat-o la 24 februarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.

- CURTEA –

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.822/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2¹ lit.a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968, art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.c din Codul penal 1968, a fost condamnat inculpatul T. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.240 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968, art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.e din Codul penal 1968, a fost condamnat inculpatul T. A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

În baza art.33 lit.a, cu aplicarea art.34 alin.1 lit.b din Codul penal 1968, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 și 2 din Codul penal 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal 1968, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art.86¹ alin.1,2 și art.86² alin.1 din Codul penal 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani, compus din pedeapsa închisorii aplicate și o perioadă de 3 ani.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ însărcinat cu supravegherea acestuia;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.359 alin.1 din Codul de procedură penală 1968, s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal 1968, cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei.

În temeiul art.359 alin.2 din Codul procedură penală 1968, s-a dispus emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i s-a atras atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.88 din Codul penal 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 04.05.2013 la zi.

În baza art.350 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală 1968, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.127/05.05.2013 emis de Judecătoria C., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, dispoziția fiind este executorie, potrivit art.350 alin.4 din Codul de procedură penală 1968.

Măsura dispusă a fost adusă la cunoștința locului de deținere.

II. În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2¹ lit.a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968, art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.c din Codul penal 1968, a fost condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.240 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968, art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.e din Codul penal 1968, a fost condamnat inculpatul C. A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

În baza art.33 lit.a, cu aplicarea art.34 alin.1 lit.b din Codul penal 1968, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ însărcinat cu supravegherea acestuia;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.88 din Codul penal 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 04.05.2013 la zi.

În baza art.350 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală 1968, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.128/05.05.2013 emis de Judecătoria C., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, dispoziția fiind este executorie, potrivit art.350 alin.4 din Codul de procedură penală 1968.

Măsura dispusă a fost adusă la cunoștința locului de deținere.

III. În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2¹ lit.a din Codul penal 1968, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968, art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 alin.1 lit.c din Codul penal 1968, a fost condamnat inculpatul D. L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.240 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968, art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.e din Codul penal 1968, a fost condamnat inculpatul D. L. la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

În baza art.33 lit.a, cu aplicarea art.34 alin.1 lit.b din Codul penal 1968, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ însărcinat cu supravegherea acestuia;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.88 din Codul penal 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de13.05.2013 până la 15.05.2013.

S-a constatat că partea vătămată P. V. I. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art.118 alin.1 lit.b din Codul penal 1968, s-a dispus confiscarea de la inculpatul T. A. a unei perechi de cătușe, depusă la camera de corpuri delicte a IPJ C. conform dovezii . nr._/09.05.2013.

În baza art.191 alin.1,2 din Codul de procedură penală 1968, au fost obligați inculpații T. A. și D. C. A. la plata a câte 1.500 de lei fiecare, iar inculpatul D. L. la plata sumei de 1.550 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În seara de 03/04.05.2013, inculpatul D. C. A. a mers împreună cu mai mulți prieteni, printre care și inculpatul T. A., zis „F.”, și inculpatul D. L., la clubul „KUDOS” din stațiunea Mamaia, pentru a-și sărbători ziua de naștere.

Aici, prin intermediul martorului I. C., inculpații au cunoscut-o pe partea vătămată P. V. I.. Inculpatul T. A. a precizat, prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, dar și prin denunțurile formulate, că partea vătămată i-a creat impresia că vinde pastile cu substanțe halucinogene. Inculpatul D. C. A. a venit să întărească această impresie a inculpatului T. A., prin aceea că ar fi cumpărat de la partea vătămată o pastilă care părea a fi ecstasy.

La un moment dat, inculpații s-au hotărât să se dea drept polițiști și să o scoată pe partea vătămată afară din club. În acest sens, cei trei i-au spus părții vătămate că sunt polițiști și, pentru a fi mai convingători, după ce au ieșit cu partea vătămată din club, i-au pus la mâini o pereche de cătușe, pe care T. A. o adusese din autoturismul cu care venise la club. În autoturismul marca „Mercedes” CLK 200, cu care inculpatul T. A. se deplasase la club, au fost găsite și ridicate de către organele de cercetare penală cătușele folosite de către inculpați, la încătușarea părții vătămate. Împrejurarea că inculpații i-au pus părții vătămate cătușele la mâini este susținută și prin concluziile raportului de constatare medico-legală nr.155/13.05.2013, potrivit cărora partea vătămată a suferit leziuni, prin zgâriere, la nivelul membrelor superioare, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Afară, la aproximativ 15-20 de metri de clubul „KUDOS”, pe plajă, inculpatul T. A. i-a pus cătușele la mâini părții vătămate, deposedând-o pe aceasta de suma de 2.500 de lei, bani, pe care, la inițiativa inculpatului D. L., i-au împărțit în mod egal. Ulterior, cei trei inculpați s-au întors în club pentru a-și continua distracția.

De față de la momentul inițial al aducerii la cunoștință părții vătămate că inculpații sunt polițiști și până la momentul final al activității infracționale, când s-au împărțit banii, au fost toți cei trei inculpați, T. A., D. C. A. și D. L..

Fiind audiat, inculpatul T. A. a susținut în declarația sa olografă că, având senzația că P. V. I. este dealer de droguri, a hotărât ca împreună cu D. C. A. să îl scoată din club și, pentru a fi mai convingători, cei doi s-au dat drept polițiști. Susține inculpatul, în declarația sa olografă, că l-a dus pe P. V. I., în afara clubului, pe plajă, la aproximativ 15-20 de metri, i-a pus cătușele la mâini și l-a controlat în buzunar, de unde i-a sustras suma de 2.500 lei. Ulterior, inculpatul a completat declarația olografă, susținând că, de față, participând activ, a fost inclusiv D. L., acesta fiind și cel care, la un moment dat, a spus ca banii sustrași de la P. V. I. să fie ținuți de inculpați și împărțiți în mod egal între aceștia.

Declarațiile inculpatului T. A. se coroborează cu declarațiile inculpatului D. C. A., inclusiv cu privire la participația activă a inculpatului D. L. la desfășurarea faptelor reținute în sarcină și anume pe de-o parte, atribuirea, pe nedrept, a calității de polițiști, pe de altă parte sustragerea sumei de bani de la P. V. I., și împărțirea acesteia, chiar la inițiativa lui D. L..

Declarațiile date de T. A. și D. C. A. au fost de recunoaștere graduală, astfel încât cu fiecare declarație dată (în fața organelor de cercetare penală, la procuror și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă), aceștia au recunoscut treptat săvârșirea faptelor ce li se rețin în sarcină.

Prima instanță observă că, deși inițial inculpații T. A. și D. C. A. nu au făcut referire și la implicarea inculpatului D. L., pentru a nu-i îngreuna situația juridică, ulterior au colaborat cu organele de anchetă și au ajutat și la identificarea celui de-al treilea participant, în persoana inculpatului D. L., care până la acel moment procesual avusese calitatea de martor.

Instanța constată că declarațiile inculpaților T. A. și D. C. A. se coroborează cu declarațiile părții vătămate, care a susținut că au fost trei persoane care s-au dat drept polițiști și l-au deposedat de bani.

De altfel, partea vătămată P. V. I. i-a recunoscut din grup pe inculpați, inițial pe T. A. și D. C. A., iar ulterior și pe D. L..

Inculpatul D. L. a negat implicarea sa în săvârșirea faptei, menționând că în momentul în care inculpații T. și D. stăteau de vorbă cu partea vătămată, acesta vorbea la telefon și nu a fost atent la situația creată.

În condițiile în care inculpatul D. L. a contestat numai participația sa la săvârșirea infracțiunii, nu și prezența la fața locului, instanța constată că aspectele legate de comiterea faptei cu implicarea inculpatului D. sunt confirmate prin declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile și recunoașterea părții vătămate și declarațiile martorului I. C. Ș., care susține că după momentul săvârșirii faptei și eliberarea părții vătămate, aceasta i-a spus că a fost scos din club de trei persoane, sub pretext că sunt de la D.I.I.C.O.T. și i-au luat suma de 2500 lei.

Instanța mai reține că, deși există confuzie între calitatea de polițiști, așa cum susține partea vătămată că a fost invocată (ulterior chiar inculpații T. A. și D. C. A. au recunoscu invocarea acestei calități) și cea de lucrători D.I.I.C.O.T., astfel cum susține martorul I. C. Ș., distincția este nesemnificativă, la nivelul societății civile (fără cunoștințe de specialitate) nefiind clarificate competențele, atribuțiile, diferențele între aceste structuri, ce concură împreună la descoperire infracțiunilor și tragerea la răspundere penală a infractorilor. Opinia instanței este în sensul că inculpații au avut reprezentarea faptului că, dacă vor invoca astfel de calități, ca cele de mai sus, vor dezarma partea vătămată, îi va scădea vigilența și astfel își vor duce la bun sfârșit activitatea infracțională, cu atât mai mult cu cât inculpatul D. C. A. avea cunoștință, cel puțin tangențial, despre comportamentul unui polițist care acționează pe linia antidrog, susținând că are un cunoscut la structura antidrog a poliției. Faptul că inculpații au menționat în fața părții vătămate că își sună superiorii pentru a li se spune ce să facă cu partea vătămată – după cum au susținut atât inculpații cât și partea vătămată – a întărit convingerea părții vătămate că aceștia sunt polițiști și astfel trebuie să respecte cerințele acestora.

Astfel, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de către inculpații T. A., D. C. A. și D. L..

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul cuantumului, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

De asemenea, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D. C. A., solicitând reducerea pedepsei, cu menținerea aceleiași modalități de executare, precum și aplicarea în favoarea sa a legii penale mai favorabile.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 13.02.2014, căile de atac exercitate în cauză au fost calificate ca apeluri, în baza dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, privind Codul de procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea reține următoarele:

În mod corect prima instanță, în urma analizării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, însușite și necontestate în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției prevăzut de art.320¹ din Codul de procedură penală 1068, a reținut că inculpații T. A., D. C. A. și D. L. se fac vinovați atât de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, câ și de aceea de uzurpare de calități oficiale, deoarece, în noaptea de 03/04.05.2013, împreună, prin folosirea fără drept a calității de polițiști, au scos-o pe partea vătămată P. V. I. din incinta clubului „Kudos” din stațiunea Mamaia, pe care au dus-o în aproprierea acestei locații, unde i-au pus o pereche de cătușe la mâini și i-au sustras suma de 2.500 de lei.

Din perspectiva modului de soluționare a acțiunii penale, Curtea constată că, odată cu . noului Cod penal, adoptat prin Legea nr.286/2009, în cauză devin aplicabile dispozițiile art.5, potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Deși legea penală nouă este mai favorabilă inculpaților, Curtea observă că infracțiunea de tâlhărie calificată, incriminată în prezent prin noile dispoziții art.234 Cod penal, nu absoarbe în conținutul său infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, agravanta prevăzută la litera b constând doar în „simularea de calități oficiale”, noțiune care nu se suprapune în totalitate infracțiunii prevăzute de art 258 din noul Codul penal.

Deosebit de faptul că cele două infracțiunii diferă sub aspectul obiectului juridic ocrotit, uzurparea de calităti oficiale nu presupune folosire oricărei calități oficiale, ci folosirea unei calități care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate.

De asemenea, în vreme ce simularea unei calități oficiale presupune inducerea în eroare a unei persoane, prin atribuirea în mod nereal de către făptuitor a unei astfel de calități, folosirea fără drept a unei calități oficiale poate avea loc și în afara unei activități de simulare, în cazul în care o persoană își depășește atributele specifice funcției obișnuite, atribuindu-și, fără drept, o calitate pe care nu o exercită în mod obișnuit, îndeplinind și acte care implică exercițiul autorității de stat.

În cazul de față, inculpații, nu doar că s-au prevalat de o calitate oficială ce implică exercițiul autorității de stat, dar mai mult decât atat, au procedat și la îndeplinirea unor acte specifice calității de lucrător de poliție, prin aceea că au scos-o pe partea vătămată din incinta clubului, au încătușat-o și au percheziționat-o, deposedând-o de o sumă de bani, aceste activități reprezentând mijloacele de comitere ale infracțiunii de tâlhărie, dar care păstrându-și perfecta autonomie, nu pot fi absorbite în conținutul acestei din urmă infracțiuni, potrivit art.38 alin.1 teza a doua Cod penal.

Mai mult, în vreme de infracțiunea de tâlhărie s-a consumat în momentul deposedării, infracțiunea de uzurpare de calități oficiale s-a consumat odată cu efectuarea actelor îndeplinite în exercițiul calităților oficiale, aceasta neputând fi absorbită într-o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului, care încă nu se consumase.

Față de îmmprejurarea că prima instanță a constatat incidența față de cei trei inculpați a elementului circumstanțial agravant prevăzut de art.211 alin.2 lit.b din Codul penal 1968, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile noile dispoziții ale art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d din Codul penal, elementul agravant, constând în comiterea faptei „în public”, fiind eliminat din actuala reglemenare a tâlhăriei calificate, iar elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.211 alin.2¹ lit.a din Codul penal 1968 regăsindu-se ca circumstanță agravantă în dispozițiile art.77 lit.a din noul Cod penal.

În lumina celor mai sus arătate, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și apelantul inculpat D. C. A. împotriva sentinței penale nr.822/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților T. A., D. C. A. și D. L. din infracțiunile prevăzute de art.211 alin.1,2 lit.b,c și alin.2¹ lit.a și art.240 din Codul penal 1968, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal 1968, în infracțiunile prevăzute de art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.258 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 și art.5 Cod penal.

Cu ocazia reindividualizării judiciare a pedepselor, Curtea urmează a avea în vedere că reținerea de către prima instanță a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a,b și c și alin.2 Cod penal nu se justifică în prezenta cauză, întrucât datele ce caracterizează persoana inculpaților descriu starea de normalitate caracteristică oricărui cetățean, iar eforturile depuse în vederea reparării pagubei nu sunt decât consecința descoperirii inculpaților ca autori ai faptelor, grație intervenției operative a organelor de poliție. Tot astfel, nici circumstanța atenunată prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal nu poate fi reținută în favoarea inculpaților, întrucât aceștia nu s-au prezentat de bună în fața autorităților imediat după săvârșirea infracțiunii, comportarea lor sinceră în cursul judecății fiind valorificată potrivit art.320¹ din Codul de procedură 1968 penală, neputând primi o dublă valență juridică.

Pe de altă parte însă, în justa individualizare a pedepselor și modalității lor de executare, Curtea nu poate primi solicitarea Ministerului Public, în sensul aplicării unor pedepse mai aspre decât cele stabilite în primă instanță, cu executare în regim de deținere, întrucât perioada petrecută în arest preventiv a fost suficientă pentru a-i conștientiza pe inculpați de gravitatea faptelor comise, aceștia manifestând o atitudine reală de regret pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de apel, în fața căreia s-au prezentat la fiecare termen.

În justa individualizare a pedepselor și modalității lor de executare, Curtea nu poate face abstracție nici de scopul urmărit de inculpați, care, pe fondul temerității specifice vârstei, excesului de zel și stării de euforie sau nervozitate, a fost deturnat de la finalitatea inițială, acțiunea de deposedare neavând caracter premeditat, ci fiind rezultatul unui impuls de moment, cauzat de tentația obținerii facile a unei sume de bani.

Totodată, instanța observă și conduita procesuală a inculpaților, care, așa cum s-a mai arătat, s-au prezentat în fața organelor judiciare, manifestând un real interes pentru situația lor juridică, toți trei fiind persoane tinere, necunoscute cu antecedente penale, integrate social, având un loc de muncă, bucurându-se de stabilitate locativă și familială, caracterizările persoanelor din anturajul lor (angajatori, profesori, preoți) demonstrând conștientizarea de către aceștia a consecințelor faptelor lor și a disponibilității exprese de a nu se mai repeta în astfel de conduite îndreptate împotriva normelor de conviețuire socială.

Toate aceste elemente, reliefate prin înscrisurile depuse în circumstanțiere și referatele de evaluare efetuate în faza apelului, determină convingerea instanței de control judiciar că reeducarea inculpaților poate avea loc și fără privarea lor de libertate, mai cu seamă că comise se circumscriu unui eveniment izolat, inculpații nefiind persoane cunoscute cu un potențial comportament agresiv și antisocial, care să impună îndepărtarea lor din comunitate pentru o anumită perioadă de timp.

Din perspectiva regimului sancționator al concursului de infracțiuni, Curtea reține că reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpaților, deoarece, potrivit art.10 din Legea nr.187/2012, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi doar atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiunni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

În mod excepțional, aceste dispoziții speciale consacrate prin Legea nr.187/2012 pot suferi o atenuare numai în cazul în care, raportat la situația concretă de fapt, noile dispoziții din materia pluralității de infracțiuni consacrate în legea nouă ar fi mai favorabile inculpatului, situație în care ele ar deveni aplicabile, în virtutea principiului general consacrat de art.5 din Codul penal.

În cauza de față însă, este evident că datorită comiterii faptelor ce intră în alcătuirea concursului sub imperiul legii vechi, tratamentul sancționator mai favorabil este cel prevăzut de legea veche, potrivit art.5 din Codul penal, sistemul actual, prin dispozițiile art.39 alin.1 lit.b consacrând obligativitatea aplicării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, pe când sporul prevăzut de legea veche având caracter facultativ, este lăsat la aprecierea judecătorului, inclusiv sub aspectul determinării cuantumului, cu condiția de a nu depăși limită maximă de 5 ani.

Din perspectiva pedepselor accesorii și complementare, Curtea constată că în lumina dispozițiilor art.12 din Legea nr.187/2012, acestea urmează a fi aplicate potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, față de ambele fapte și noile limite de pedeapsă aceasta fiind legea nouă, sancțiunile secundare aplicate inculpaților completând pedepsele principale stabilite pentru infracțiunea de tâlhărie.

În lumina considerentelor de mai sus, Curtea, în baza art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.396 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ din Codul de procedură penală 1968) și art.5 Cod penal, va condamna pe inculpații T. A., D. C. A. și D. L. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, va interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, va interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.258 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ din Codul de procedură penală din 1968) și art.5 Cod penal, va condamna pe cei trei inculpați la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.10 din Legea nr.187/2012, va aplica fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.45 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, va aplica fiecărui inculpat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.45 alin.2,5 Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, va aplica inculpaților din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.72 Cod penal, va deduce din durata pedepselor închisorii aplicate inculpaților T. A. și D. C. A. perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 04.05.2013 la 01.07.2013 inclusiv.

În baza art.72 Cod penal, va deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului D. L. perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 13.05.2013 la 15.05.2013 inclusiv.

În stabilirea modalității de executare a pedepselor, Curtea va da eficiență legii penale mai vechi, aceasta fiind mai favorabilă din perspectiva obligațiilor impuse condamnaților, dispozițiile art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 stipulând în mod expres că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Prin urmare, Curtea, în baza art.86¹ și art.86² alin.1 din Codul penal 1968, cu referire la art.5 Cod penal și art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru fiecare inculpat, compus din durata pedepsei închisorii rezultante de 2 ani și o perioadă de 2 ani.

În baza art.86³ alin.1 din Codul penal 1968, pe durata termenului de încercare ca dispune ca inculpații să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ însărcinat cu supravegherea acestora; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal 1968, cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal 1968, va constata suspendată executarea pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaților pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor închisorii.

Va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind reținerea în favoarea inculpaților a dispozițiilor art.74-76 din Codul penal 1968 și va menține celelalte dispoziții, în măsura în care acestea nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor fi lăsate în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțiale de avocat oficiu T. B. C., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de:

- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.;

- intimatul inculpat și recurent D. C. A. – domiciliat în C., ., ., .> împotriva sentinței penale nr.822 din data de 01 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:

În baza art.386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților T. A., D. C. A. și D. L. din infracțiunile prevăzute de 211 alin.1,2 lit.b,c și alin.2¹ lit.a și art.240 din Codul penal 1968, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal 1968, în infracțiunile prevăzute de art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.258 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 și art.5 Cod penal.

În baza art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.396 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ din Codul de procedură penală 1968) și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpații T. A., D. C. A. și D. L. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.258 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ din Codul de procedură penală din 1968) și art.5 Cod penal, condamnă pe aceeași inculpați la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.10 din Legea nr.187/2012, aplică fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.45 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, aplică fiecărui inculpat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.45 alin.2,5 Cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, aplică inculpaților din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.72 Cod penal, deduce din durata pedepselor închisorii aplicate inculpaților T. A. și D. C. A. perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 04.05.2013 la 01.07.2013 inclusiv.

În baza art.72 Cod penal, deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului D. L. perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 13.05.2013 la 15.05.2013 inclusiv.

În baza art.86¹ și art.86² alin.1 din Codul penal 1968, cu referire la art.5 Cod penal și art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru fiecare inculpat, compus din durata pedepsei închisorii rezultante de 2 ani și o perioadă de 2 ani.

În baza art.86³ alin.1 din Codul penal 1968, pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ însărcinat cu supravegherea acestora; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal 1968, cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal 1968, constată suspendată executarea pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaților pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor închisorii.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind reținerea în favoarea inculpaților a dispozițiilor art.74-76 din Codul penal 1968 și menține celelalte dispoziții, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțiale de avocat oficiu T. B. C., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2014.

Președinte, Judecător,

C. C. D. I. N.

Grefier,

G. P.

Jud. fond: D.M.

Tenhored.dec.jud.: C.C.

3 ex./3.03.2014

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 383/2014....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 892/2014.... →

Uzurparea de calităţi oficiale. Art. 240 C.p.. Decizia nr. 64/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzurparea de calităţi oficiale. Art. 240 C.p.. Decizia nr. 64/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA