CSJ. Decizia nr. 2194/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2194/2003
Dosar nr. 2827/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 220 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. serg. major A.M.I., la:
- 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de falsificare de bilete de transport prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 862 C. pen.
2. sergent major (rez.) S.C.I. şi
3. sergent major (rez.) G.V., la:
- câte 6 luni închisoare fiecare pentru complicitate la infracţiunea de falsificare de bilete de transport, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 283 C. pen.;
- câte 3 ani închisoare fiecare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpaţilor li s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pe perioada indicată în art. 71 C. pen., li s-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
4. –civilul M.G.G. la:
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de bilete de transport, prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pe perioada indicată în art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedepsele aplicate durata detenţiei de la 18 decembrie 1997, la 14 februarie 1998 pentru inculpatul M.G.G. şi de la 18 decembrie 1997, la 15 februarie 1998, pentru inculpaţii S.C.I. şi G.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpaţii serg. maj.(rez.) A.M.I., G.V. şi S.C.I. au absolvit şcoala de subofiţeri de poliţie Câmpina în anul 1997 şi au fost repartizaţi la I.P.J. Transporturi Timişoara, unde şi-au început activitatea din data de 6 octombrie 1997.
Inculpaţii A.M.I. şi G.V. au fost repartizaţi la Serviciul Patrulări, având funcţia de subofiţeri operativi II, iar inculpatul S.C.I. la Serviciul Transporturi Timiş, unde avea funcţia de subofiţer operativ II.
Inculpatul serg. maj.(rez.) A.M.I., fiind în practică la Poliţia T.F. din Gara de Nord Bucureşti, în vara anului 1997, a cunoscut un grup de infractori care falsificau bilete de călătorie tip Bianco, printre aceştia fiind şi inculpatul civil B.V. zis „B.” şi inculpatul civil M.G.G.
În luna octombrie, inculpatul civil M.G.G. a venit în Timişoara împreună cu alţi doi falsificatori de bilete, unde l-au întâlnit pe inculpatul serg. maj. A.M.I.
Acesta i-a acceptat pe falsificatori în camera din căminul C.F.R., unde locuia, deşi ştia cu ce se ocupă aceştia.
La început, inculpatul serg. maj. G.V. şi serg. maj. S.C.I. nu au cunoscut cu ce se ocupă infractorii civili, însă i-au surprins falsificând bilete.
Însă, aceştia nu au raportat ce se întâmplă, au acceptat situaţia şi, treptat, falsificatorii, văzând că nu sunt denunţaţi, au falsificat biletele în prezenţa inculpaţilor poliţişti.
Acest aspect a rezultat din declaraţia inculpaţilor civili M.G.G. şi B.V., precum şi a martorului A.T.R.
Inculpatul civil M.G.G. a arătat, în declaraţia dată, că cei trei poliţişti veneau cu ei chiar în staţia C.F.R. Timişoara Nord, când vindeau biletele falsificate.
Ulterior, inculpaţii M.G.G. şi B.V. s-au mutat la Arad, unde au continuat activitatea infracţională, locuind la numitul T.O.
În Arad acţiona o altă echipă de falsificatori, respectiv inculpatul civil L.I. şi inculpata V.M. Aceştia locuiau la Hotelul Mureşul.
În data de 16 decembrie 1997, poliţiştii din staţia C.F.R. Arad l-au prins în flagrant pe inculpatul civil L.I., în timp ce încerca să vândă bilete falsificate tip Bianco, iar asupra sa s-au găsit şi alte bilete de acelaşi fel, falsificate.
Tot în staţia C.F.R. Arad a fost prins, în acelaşi timp şi inculpatul civil B.V., asupra acestuia fiind găsite două tichete de călătorie.
Pe baza declaraţiei acestuia a fost depistat şi inculpatul M.G.G., unde s-au găsit bilete de călătorie tip Bianco falsificate, ca şi unele încă nefalsificate.
Inculpata V.M. nu a putut fi depistată, fiind dată în „urmărire generală”.
Inculpaţii au recunoscut activitatea lor infracţională, stabilindu-se că au vândut bilete falsificate, cauzând prejudiciu Regionalei C.F.R. Timişoara, astfel:
- grupul L.I. şi V.M., 3.120.000 lei;
- grupul B.V. şi M.G.G., 4.409.500 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.G.G., A.M.I., S.C.I. şi G.V.
Inculpaţii A.M.I. şi G.V. au arătat că înţeleg să îşi retragă apelurile la data de 19 februarie 2002 şi respectiv 16 aprilie 2002.
Inculpatul M.G.G. a criticat hotărârea atacată pentru greşita individualizare a pedepselor stabilite, susţinând că acestea sunt prea severe în raport de persoana sa şi de pericolul social al faptelor săvârşite.
Inculpatul S.C.I. a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 40 din 16 aprilie 2002, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.G.G. şi S.C.I., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
A luat act că inculpaţii A.M.I. şi G.V. şi-au retras apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.C.I. şi M.G.G.
Apărătorul inculpatului S.C.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Apărătorul inculpatului M.G.G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt admisibile pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, coroborat cu art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 18/2003, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Conform art. 4 din legea sus-menţionată, prevederile, printre altele, ale art. 1 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Aşadar, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi, în consecinţă, urmează să se constate că pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate inculpaţilor S.C.I. (pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 283 C. pen.) şi M.G.G. (pentru infracţiunea prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) sunt graţiate integral şi condiţionat.
Cât priveşte solicitarea inculpatului S.C.I. în sensul achitării, aceasta nu poate fi primită, întrucât susţinerea acestuia că nu a avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpaţilor civili este contrazisă de probatoriul administrat în cauză (declaraţiile celorlalţi inculpaţi, declaraţiile sale date în cursul urmăririi penale).
De asemenea, nici motivul de recurs formulat de ambii inculpaţi şi care vizează reducerea pedepselor, nu va fi primit, întrucât la stabilirea pedepselor aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Totuşi, instanţa supremă apreciază că faţă de inculpatul S.C.I. se impune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei, în raport de activitatea infracţională concretă desfăşurată de inculpat, cât şi de lipsa antecedentelor penale, aspecte care duc la convingerea că scopurile pedepsei pot fi atinse şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie admise recursurile inculpaţilor, a se casa hotărârile atacate cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 543/2000 (pentru ambii inculpaţi) şi prevederile art. 81 C. pen. (pentru inculpatul S.C.I.), conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.C.I. şi M.G.G. împotriva deciziei penale nr. 40 din 16 aprilie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 220 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului S.C.I. şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002, faţă de ambii inculpaţi.
Cu privire la inculpatul S.C.I.:
Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 283 C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.
Conform art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, graţiază pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 283 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Face aplicarea prevederilor art. 359 C. proc. pen.
Constată că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 18 decembrie 1997, până la 15 februarie 1998.
Înlătură prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Cu privire la inculpatul M.G.G.:
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, graţiază pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 18 decembrie 1997, până la 14 februarie 1998.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.G.G., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2193/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2195/2003. Penal → |
|---|
