ICCJ. Decizia nr. 2098/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2098/2004
Dosar nr. 4789/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Sibiu, inculpatul M.P.M. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 12 noiembrie 1999 – Austria).
În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 66/1996 a Judecătoriei Sibiu (definitivă la 3 februarie 1996) pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi contopirea acesteia cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă penală, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (furtul autovehiculului, septembrie 1997 – Germania);
- 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (furtul tăbliţelor de înmatriculare - septembrie 1997);
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
S-a dispus descontopirea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 266 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Alba în pedepsele componente, plus cea de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 66/1996 a Judecătoriei Sibiu şi înlăturarea sporului de 6 luni.
În baza art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 4 ani închisoare, 3 ani şi 3 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 66/1996 a Judecătoriei Sibiu pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi cu cele trei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2), raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) – art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare cu a doua pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, sporită la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la 19 decembrie 1997 la 14 aprilie 2000 şi de la 3 august 2000 la 23 ianuarie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.P.M., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen. (fapta din 23 septembrie 1997 – Germania).
S-a luat act că părţile vătămate R. Austria şi A.M. Germania nu s-au constituit părţi civile întrucât, în primul caz, prejudiciul a fost recuperat prin plata sumei de către o societate de asigurare, iar în al doilea caz, prin restituirea bunului sustras.
Cererile de introducere în cauză în calitate de părţi civile a societăţilor de asigurare şi a părţii vătămate A.E., precum şi cererea de disjungere a soluţionării laturii civile au fost respinse.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor folosite pentru săvârşirea infracţiunii (o geantă, un pistol pneumatic, o mască şi îmbrăcămintea aflate la Tribunalul Wells Austria).
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 585.300 silingi austrieci, respectiv a echivalentului în lei al acesteia la data executării, în măsura în care suma nu va servi la despăgubirea asiguratului.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 10.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 12 noiembrie 1995, inculpatul M.P.M., mascat şi înarmat cu un pistol, i-a ameninţat pe funcţionarii Băncii R. din localitatea Aistershein – Austria şi a sustras suma de 585.300 silingi.
În luna septembrie 1997, în timp ce se afla în Germania, inculpatul a sustras dintr-un târg de maşini un autoturism marca BMW, spărgând cutia de siguranţă şi folosind, astfel, cheia originală a maşinii. Totodată, a sustras tăbliţele de înmatriculare ale unui autoturism pe care le-a montat la maşina furată pe care a condus-o pe drumurile publice cu număr fals de înmatriculare.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile părţilor vătămate, procese-verbale de cercetare a locului faptelor şi de ridicare a urmelor matriale constatate, rapoarte tehnico-ştiinţifice de identificare a urmelor dactiloscopice, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului care, cu excepţia infracţiunii de tâlhărie comisă la bancă, a recunoscut săvârşirea celorlalte fapte reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 339/ A din 7 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, deducând prevenţia şi dispunând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul M.P.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, şi reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de furt calificat şi conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu nr. fals de înmatriculare.
Totodată, recurentul inculpat a învederat nelegalitatea măsurii confiscării sumei de 585.300 silingi dispusă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen. şi a contopirii pedepselor concurente operată în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171, 18, 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit în mod just vinovăţia inculpatului M.P.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Martorii prezenţi în bancă în momentul comiterii faptei au reţinut amănunte ale înfăţişării şi vestimentaţiei inculpatului şi au indicat semnalmentele autovehiculului cu care acesta a plecat de la locul faptei.
Pe o sticlă din plastic abandonată lângă hainele purtate de inculpat şi pe plăcuţele de înmatriculare ale autoturismului au fost descoperite amprentele digitale ale inculpatului.
Toate aceste probe au fost corect interpretate şi coroborate de instanţa de fond, vinovăţia inculpatului fiind indubitabilă.
Pentru aceste considerente, critica formulată prin motivele de recurs privind greşita condamnare a inculpatului M.P.M., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nu este fondată şi nu poate fi primită.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta s-a făcut cu deplina respectare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţele de judecată au reţinut în mod just pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările şi consecinţele acestora.
Inculpatul M.P.M. a dovedit o periculozitate socială sporită, acţionând înarmat, săvârşind în mod repetat fapte antisociale soldate cu prejudicii considerabile.
Curtea apreciază că pedepsele aplicate recurentului inculpat sunt în măsură să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi resocializarea inculpatului, astfel că nu se impune modificarea acestora.
Curtea constată că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopind toate pedepsele aplicate condamnatului pentru fapte concurente cu cele deduse judecăţii aplicând un spor de pedeapsă de 2 ani la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Nici critica formulată privind greşita confiscare de la inculpat a sumei de 585.300 silingi austrieci nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Cum în cauză partea vătămată, banca, a fost despăgubită cu suma sustrasă de o societate de asigurare, iar cererea de introducere a asiguratorului în cauză a fost formulată tardiv la data de 11 iunie 2003, după citirea actului de sesizare a instanţei de judecată şi audierea inculpatului care în au avut loc la 26 iunie 2002, în mod temeinic şi legal a procedat instanţa de fond dispunând confiscarea sumei de bani de 585.300 şilingi austrieci de la inculpat.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului M.P.M.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 19 decembrie 1997 la 17 mai 2000 şi de la 3 august 2000 la 23 ianuarie 2001.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.M. împotriva deciziei penale nr. 339 din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 19 decembrie 1997 la 17 mai 2000 şi de la 3 august 2000 la 23 ianuarie 2001.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2088/2004. Penal. Art. 174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2103/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
