ICCJ. Decizia nr. 4831/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4831/2004

Dosar nr. 5079/2003

Şedinţa publică din 28 septembrie 2004

Asupra recursului penal de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 234 din 11 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 1306/2003, în baza art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat componente sistem irigaţii.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 referitor la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat componente sistem irigaţii.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003 a fost constatată graţiată în întregime pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului.

În baza art. 120 alin. (2) C. pen., s-a redus termenul de încercare la 2 ani închisoare.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.I.F. Giurgiu.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii P.V. şi P.D. la plata sumei de 17.255.000 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă S.N.I.F. Giurgiu.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 22 februarie 2000, cei doi inculpaţi, având asupra lor saci, un bomfaier şi un ciocan, s-au deplasat la marginea comunei Vedea, jud. Giurgiu, la S.P.P. 6 Vedea, aparţinând S.N.I.F. SA, sucursala Giurgiu, de unde au tăiat cu bomfaierul cablul de alimentare de la tabloul electric la electromotoare şi, după ce au spart 15 izolatori electrici, au sustras componentele din cupru ale acestora.

Activitatea infracţională a inculpaţilor a început pe timp de zi, dar a continuat şi după lăsarea nopţii, fiind surprinşi de organele de poliţie după părăsirea locului faptei, având asupra lor doi saci, în care se aflau cablurile şi componentele din cupru sustrase, ciocanul şi bomfaierul de care se folosiseră la săvârşirea faptei.

Inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele comise.

S.N.I.F. S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 16.805.000 lei, reprezentând prejudiciul material, 11.500.000 lei şi cheltuielile efectuate cu repunerea în funcţiune a instalaţiilor, 5.305.000 lei.

Faptele comise de cei doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, întrucât şi-au însuşit pe nedrept, bunuri aflate în posesia părţii vătămate S.N.I.F. Giurgiu, şi, de asemenea, ale infracţiunii de distrugere, întrucât prin tăierea cablurilor din aluminiu, inculpaţii au adus în stare de neutilizare sistemul de irigaţii al Staţiei de pompare nr. 6 Vedea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul P.V., care a solicitat reindividualizarea pedepselor şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile.

Prin Decizia penală nr. 615 din 21 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3084/2003, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.V.

A fost obligat apelantul la plata sumei de 900.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului P.V. au fost corect individualizate, asigurând reeducarea acestuia, în raport de faptul că este recidivist, iar despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat inculpatul au fost temeinic stabilite.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, pct. 21 şi pct. 14 teza I C. proc. pen., respectiv faptul că, judecata în apel s-a făcut cu lipsa de procedură în ceea ce îl priveşte, că se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar reindividualizarea pedepselor pe care le-a considerat disproporţionat de mari faţă de faptele deduse judecăţii.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit dovezilor, inculpatul a fost citat pentru data de 21 octombrie 2003, când s-a judecat cauza, la adresele indicate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii la prima instanţă, deoarece inculpatul nu a arătat că, în intervalul de timp scurs între judecarea celor două dosare, ar fi intervenit vreo schimbare de domiciliu în ceea ce îl priveşte.

În aceste condiţii, neprimirea citaţiei de către inculpat nu se datorează culpei organelor judiciare, ci exclusiv acestuia care avea obligaţia să încunoştinţeze instanţa, cu privire la noua sa adresă de domiciliu, potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. pen.

Conform dispoziţiei legale mai sus menţionate: „în caz de schimbare a adresei, învinuitul sau inculpatul este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită".

De altfel, apelantul inculpat P.V. a avut asigurată asistenţa juridică din oficiu, prezenţa sa nefiind obligatorie, câtă vreme se afla în stare de libertate şi procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cu privire la cererea inculpatului de restituire a cauzei la parchet, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei se poate dispune numai atunci când se constată deficienţe în actele de urmărire penală, ce nu ar putea fi îndreptate ori completate cu celeritate în cursul cercetării judecătoreşti ori că urmărirea penală nu este completă.

Din actele administrate până la prezentarea materialului de urmărire penală, rezultă că inculpatul nu a considerat că i-au fost încălcate drepturile sau i s-ar fi refuzat administrarea vreunei probe în apărare ori vreo cerere de suplimentare a cercetărilor, recunoscând integral faptele, poziţie pe care şi-a menţinut-o inclusiv la audierea în faţa primei instanţe din 9 iunie 2003.

Cum nici în faţa instanţei de recurs, inculpatul nu a precizat ce anume ar trebui refăcut din actele de urmărire penală ori ce probe noi s-ar mai impune a fi administrate, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat este nefondat.

Cu privire la cererea inculpatului de reindividualizare a pedepselor, Înalta Curte constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au aplicat judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind sancţiuni la limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, păstrând o justă proporţie între gravitatea actelor infracţionale, consecinţele acestora şi durata de timp necesară procesului educaţional de resocializare.

Trebuie avut în vedere că o multitudine de fapte similare au condus treptat la distrugerea sistemelor de irigaţii, situaţie ce poate genera grave consecinţe privind securitatea alimentară a naţiunii.

Chiar dacă răspunderea fiecărui făptuitor este individuală, instanţele nu pot să nu ţină cont de existenţa unui fenomen infracţional de masă şi să nu reflecte în pedepsele aplicate necesitatea stăvilirii fenomenului.

Pe de altă parte, inculpatul P.V. a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de o condamnare anterioară de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 104 din 29 ianuarie 1996 a Judecătoriei Giurgiu pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, fapt ce demonstrează imposibilitatea reeducării eficiente a acestuia, prin aplicarea unei sancţiuni reduse.

Din oficiu, Înalta Curte constată că recursul trebuie admis pentru un alt motiv şi anume, pentru greşita soluţionare a laturii civile a cauzei de către instanţele de fond şi apel.

În cauză, partea civilă S.N.I.F. S.A., sucursala Giurgiu a precizat, cu adresa nr. 616 din 25 februarie 2003, că prejudiciul total ce i-a fost produs este de 17.255.000 lei, compus din: 11.500.000 lei, daune materiale şi 5.305.000 lei, cheltuieli efectuate cu repunerea în funcţiune a instalaţiilor.

Totodată, partea civilă a menţionat că a recuperat în cursul cercetărilor bunuri refolosibile în valoare de 450.000 lei, astfel că s-a constituit parte civilă în cauză doar cu suma de 16.805.000 lei.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a omis să deducă această sumă (de 450.000 lei) din prejudiciul total cauzat de inculpaţi şi să-i oblige pe aceştia numai la plata diferenţei de 16.805.000 lei, împrejurare ce conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile şi la crearea unei obligaţii nelegale pentru inculpaţi.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., combinat cu art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 615 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 234 din 11 iulie 2003 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la soluţionarea laturii civile.

Conform dispoziţiilor art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., va extinde efectele acestui recurs şi cu privire la inculpatul P.D.

Va modifica cuantumul despăgubirilor civile la care inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, către partea civilă S.N.I.F. S.A., sucursala Giurgiu, în sensul că le va reduce de la 17.255.000 lei, la 16.805.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 615 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 234 din 11 iulie 2003 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la soluţionarea laturii civile.

Conform dispoziţiilor art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., extinde efectele acestui recurs şi cu privire la inculpatul P.D.

Modifică cuantumul despăgubirilor civile la care inculpaţii au fost obligaţi în solidar către partea civilă S.N.I.F. S.A., sucursala Giurgiu, în sensul că le reduce de la 17.255.000 lei la 16.805.000 lei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4831/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs