ICCJ. Decizia nr. 6422/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6422/2005
Dosar nr. 5058/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 822 din 17 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpatul I.M.K. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 16 din aceeaşi lege.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1346 din 1 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la 14 noiembrie 2002 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 83 C. pen., s-a dedus detenţia de la 20 august 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pe data de 20 august 2004, inculpatul i-a vândut denunţătoarei I.F. 4 doze de heroină în amestec cu cofeină, pentru suma de 1.000.000 lei, iar la percheziţie s-au mai găsit asupra sa 11 doze din acelaşi drog.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul I.M.K., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare în raport cu fapta comisă.
Prin Decizia penală nr. 602 din 3 august 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 20 august 2004 la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Reiterând motivele, în termen legal inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, trafic de droguri de mare risc, este unanim apreciată ca fiind deosebit de gravă, condiţii în care nu se pot avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi de apel.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.K. împotriva deciziei penale nr. 602 din 3 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 august 2004 la 14 noiembrie 2005 şi timpul reţinerii de 24 ore din data de 27 iunie 2002.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6417/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6450/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs → |
|---|
