ICCJ. Decizia nr. 6534/2006. Penal. Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6534/2006
Dosar nr. 10332/1/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 10 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Arad, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, modificat şi republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 3 din 5 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 358 din 7 iunie 2005 în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnată inculpata P.G., la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, modificat şi republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care urmează să o execute şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul Ţ.S.P., la 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, modificat şi republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 105/2001, modificat şi republicat, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii: C.L., C.N., C.T., C.U., E.E., G.S., G.T., G.L., M.I., G.A., M.E., M.E., M.D., P.V., P.M., R.E., S.R., Ş.V., S.G., U.M., cetăţeni moldoveni la câte 6 luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpaţilor D.C. şi P.G. şi a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la zi.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor cetăţeni moldoveni şi în baza art. 82 C. pen., a fixat acestora un termen de încercare de 2 ani plus durata pedepsei aplicate pentru fiecare inculpat. A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A confiscat suma de 8500 euro ridicată de investigatorul sub acoperire l.G. şi depusă la S.I.B. SA Arad de către organele de poliţie.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 3300 Ron fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în perioada august - septembrie 2005, inculpaţii, cetăţeni moldoveni, au intrat în România ilegal prin vămile din estul ţării şi au fost dirijaţi spre zona de vest de numiţii V., M. şi inculpatul Ţ.S.P.
În municipiul Timişoara, cei 20 cetăţeni moldoveni au fost luaţi de inculpaţii D.C. şi P.G. şi cazaţi într-un apartament închiriat de 3 camere.
La data de 12 septembrie 2005 între inculpatul D.C. şi colaboratorul acoperit G.V. s-a purtat o discuţie telefonică ce a fost înregistrată, în care este stabilită data transportului de emigranţi, mijlocul aferent (un camion tir), numărul persoanelor ce urmează a fi trecute fraudulos în Ungaria, precum şi sumele de bani ce-i reveneau şoferului pentru transport (1100 euro/pers.).
Alte detalii au fost stabilite la întâlnirile avute la două terase din Timişoara în zilele de 12 şi 13 septembrie 2005, la care au participat inculpaţii D.C., P.G., Ţ.S.V., colaboratorul acoperit G.V. şi investigatorul acoperit I.G.
În noaptea de 13 septembrie 2005, cei 20 cetăţeni moldoveni au fost îmbarcaţi în două microbuze şi însoţiţi de inculpata P.G. până la intrarea în Arad, unde au fost aşteptaţi de colaboratorul G.V. şi conduşi până în zona hipodromului din Arad. La locul respectiv a venit investigatorul acoperit I.G., care împreună cu inculpata P.G. şi cu colaboratorul G.V. i-au urmat pe cetăţenii moldoveni în camion, iar după îmbarcare, şoferul I.G. a primit de la inculpata P.G. suma de b7500 euro.
În timpul transportului până la vama Năddlac, între inculpaţii Ţ.S.V., D.C., P.G. şi colaboratorul acoperit G.V. s-au purtat discuţii telefonice.
La punctul de control trecere frontieră Nădlac, cu ocazia controlului efectuat, cei 20 inculpaţi de origine moldoveana au fost prinşi în timp ce încercau să treacă ilegal frontiera în Ungaria, ascunşi în partea din spate a camionului.
Concomitent cu prinderea în flagrant a emigranţilor, au fost organizate descinderi la 2 imobile din str. Timiş şi str. Circumvalaţiunii, la primul fiind identificaţi doi cetăţeni chinezi care o cunoşteau pe inculpata P.G., iar în a doua locaţie, unde de fapt au fost găzduiţi cetăţenii moldoveni, fiind prinţi inculpatul D.C., fiica acestuia şi inculpata P.G.
Inculpatul D.C. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, audiat în faţa instanţei, după acordarea dreptului de a studia dosarul a revenit asupra declaraţiilor anterioare.
Inculpata P.G. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în faţa instanţei, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a refuzat să dea declaraţie.
Inculpatul Ţ.S.V. nu a fost audiat, fiind dispărut s-a dispus arestarea preventivă a acestuia iar în faţa instanţei a fost citat în condiţiile prevăzute de art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
Apărătorii inculpatului D.C. cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., referitor la autorizarea procurorului privind utilizarea investigatorului sub acoperire I.G. instanţa de fond a constatat că potrivit dispoziţiilor art. X din Legea nr. 281/2003 în privind investigatorilor sub acoperire, dispoziţiile codului de procedură penală se completează cu cele din legile speciale.
Astfel, autorizaţiile nr. 117 şi 118 din 12 septembrie 2005 eliberate de procurorul şef de secţie din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost date în baza ordonanţei motivate nr. 00128/2005 în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004, art. 17 – art. 23 din Legea nr. 39/2003 şi art. 2241, 2244 C. proc. pen.
În ce priveşte susţinerile apărătorului inculpatului cu privire la raportul investigatorului sub acoperire în sensul că acesta nu este certificat de procuror, instanţa de fond a reţinut că atâta vreme cât legea nu prevede în mod expres necesitatea unei astfel de certificări, acesta are valoare probatorie în condiţiile în care se coroborează cu alte probe existente la dosar.
În ce priveşte colaboratorul sub acoperire G.V., autorizarea folosirii acestuia s-a dat în baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004, cu referire la dispoziţiilor art. 2241 – 2244 C. proc. pen.
În condiţiile art. 861 alin. (7) şi ART. 872 C. proc. pen., în şedinţă publică, instanţa a procedat la audierea sub prestare de jurământ în calitate de martori a investigatorului sub acoperite şi a colaboratorului sub acoperire, prin intermediul instalaţiei de sonorizare - audio cu care este dotată instanţa.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, precum şi inculpaţii P.G. şi D.C.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor considerând că se impune a fi majorate şi cu privire la anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 4/2006 emis de Judecătoria Constanţa în privinţa inculpatului D.C.
Inculpata P.G. a criticat hotărârea cu privire la probele administrate şi cu privire la stabilirea gradului de vinovăţia în raport de care pedeapsa aplicată nu este just individualizată, iar inculpatul D.C. a solicitat rejudecarea cauzei pentru audierea cetăţenilor moldoveni, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 197/ A din 29 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii D.C. şi P.G., împotriva sentinţei penale nr. 74 din 10 februarie2006 pronunţată de Tribunalul Arad, s-a menţinut măsurat arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dedus arestul preventiv de la 10 februarie 2006 la zi şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în baza probelor administrate, situaţia de fapt, încadrarea juridică dată faptelor şi vinovăţia acestora au corect stabilite de instanţa de fond.
În ce priveşte individualizarea pedepselor s-a constatat că prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, starea de recidivă a inculpatului D.C., condiţiile şi urmările faptelor.
Faptul că prima instanţă nu a anulat în mod expres mandatul de executare a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului D.C. prin sentinţa penală nr. 3/2005 a Judecătoriei Constanţa a fost apreciat că nu se impune desfiinţarea sentinţei cu privire la acest aspect, atâta vreme cât, în urma contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi aplicarea unui spor de 1 an închisoare s-a dispus executarea pedepsei de 7 ani închisoare. Chiar şi în ipoteza în care mandatul de executare a pedepsei de 7 luni închisoare s-ar pune în executare, inculpatul are posibilitatea formulării unei contestaţii la executare în condiţiile art. 461 C. proc. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi inculpaţii D.C. şi P.G.
În recursul său, parchetul a criticat hotărârea atacată cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat D.C. a criticat hotărârea instanţei de apel prin aceea că probele administrare în cauză nu au stabilit cu certitudine vinovăţia sa, singura faptă carte poate fi reţinută în sarcina sa fiind aceea de tentativă la înşelăciune în dauna cetăţenilor moldoveni, solicitând admiterea recursului şi schimbarea încadrării juridice în art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., temeiul de casare invocat fiind art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
A mai susţinut că cetăţenii moldoveni nu au fost legal citaţi, solicitând admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecate pe acest aspect, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 3859 cot. 14 C. proc. pen.
Recurenta inculpată P.G. a criticat hotărârea atacată cu privire la greşita stabilire a vinovăţiei acesteia întrucât din probele administrate nu rezultă săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată, ea se afla în relaţii de concubinaj cu unul din inculpaţi şi nu a avut reprezentarea că săvârşeşte vreo infracţiune, pedeapsa aplicată este exagerată, iar cetăţenii moldoveni nu au fost legal citaţi.
Examinând Decizia atacată în raport cu motivele invocate, înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii D.C. şi P.G. nu sunt fondate.
În ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările în care s-au produs faptele, gravitatea şi pericolul social deosebit al acestora, starea de recidivă a inculpaţilor D.C. şi Ţ.S.V., dar şi lipsa antecedentelor penale pentru inculpata P.G., astfel că pedepsele aplicate sunt just individualizate şi nu se impune majorarea acestora.
În ce priveşte recursul inculpatului D.C. se constată că motivele invocate sunt nefondate, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică, atât cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, a încadrării juridice cât şi a pedepselor aplicate.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor I.G. şi G.V., înregistrarea convorbirilor telefonice, procesele verbale de constatare a infracţiunii flagrante, autorizaţiile de folosire a investigatorului acoperit şi a colaboratorului acoperit, coroborate cu declaraţiile inculpatului rezultă fără dubiu săvârşirea infracţiunilor, astfel cum au fost reţinute în sarcina acestuia.
Susţinerea inculpatului D.C. în sensul că fapta sa constituie infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), nu pot fi primite întrucât declaraţiile sale referitoare la intenţia de înşelare a cetăţenilor moldoveni nu se coroborează cu niciuna din probele administrate în cauză, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Acţiunea de trecere frauduloasă a frontierei a cetăţenilor moldoveni nu s-a realizat datorită activităţii investigatorului acoperit şi a colaboratorului acoperit, finalizată cu prinderea în flagrant, astfel că nu se poate reţine infracţiunea de tentativă la înşelăciune.
În ce priveşte motivul de casare privind citarea nelegală a cetăţenilor moldoveni, acesta poate fi invocat doar de persoana care a suferit o vătămate în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
În raport de faptele săvârşite şi de persoana inculpatului aflat în stare de recidivă, instanţa de apel a apreciat în mod corect că pedeapsa de 7 ani închisoare se încadrează în criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recurenta inculpată P.G. a criticat hotărârea instanţei de apel prin aceea că în mod greşit a fost stabilită vinovăţia acesteia, că fiind în relaţii de concubinaj cu inculpatul D.C. nu a avut reprezentarea comiterii unei fapte penale, că cetăţenii moldoveni nu au fost legal citaţi, iar pedeapsa aplicată este exagerată în raport cu contribuţia sa la săvârşirea infracţiunilor şi de circumstanţele personale.
Pentru considerentele avute în vedere cu ocazia examinării recursului inculpatului D.C., dar şi al parchetului, recursul inculpatei P.G. apare ca nefondat şi urmează a fi respins.
Astfel, cum s-a menţionat, pentru stabilirea situaţiei de fapt, a fost avut în vedere întregul material probator administrat în cauză din care rezultă activitatea infracţională a inculpatei.
Din declaraţiile martorilor şi din înregistrarea convorbirilor telefonice rezultă că inculpata P.G. a preluat şi a cazat într-un apartament cu trei camere din Municipiul Timişoara un număr de 20 cetăţeni moldoveni şi i-a însoţit pe aceştia până la Arad unde au fost urcaţi în camionul care i-a transportat la vama Nădlac, ocazie cu care i-a înmânat investigatorului sub acoperire I.G. suma de 7500 euro, reprezentând contravaloarea transportului.
De asemenea, cu ocazia descinderilor organizate la două imobile din Timişoara, la unul din acestea au fost identificaţi doi cetăţeni chinezi care o cunoşteau pe inculpata P.G., iar la a doua locaţie, unde au fost găzduiţi cetăţenii moldoveni a fost prinşi inculpaţii D.C. şi P.G.
Faţă de pericolul social al infracţiunii şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, pedeapsa aplicată este just individualizată şi nu se impune a fi redusă.
Constatând că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara precum şi de inculpaţii D.C. şi P.G. sunt nefondate, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse.
Se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii P.G. şi D.C., împotriva deciziei penale nr. 197/ A din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive de la 14 septembrie 2005 la 8 noiembrie 2006.
Obligă recurenta inculpată P.G. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerulu.
Obligă pe recurentul inculpat D.C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiţiei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Ţ.S.V., cheltuieli judiciare care rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6397/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6537/2006. Penal → |
|---|
