ICCJ. Decizia nr. 6704/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6704/2006
Dosar nr. 11949/1/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 23 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Vaslui au fost condamnaţi inculpaţii G.V., la câte 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpatul G.V. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să achite părţii civile S.I. suma de 284.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, C.J.A.S. Vaslui suma de 4.137.000 lei şi C.A.S. Iaşi suma de 5.714.730 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale.
A fost obligat fiecare inculpat să achite statului câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care câte 400 lei onorariul apărător oficiu vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii G.V. şi G.D., fraţi au participat în noaptea de 25 aprilie 2004 la nunta organizată în sat de familia S. La această nuntă a participat şi partea vătămată S.I. împreună cu fratele lui S.M., iar la un moment dat, între fraţii G. şi fraţii S. s-a iscat un conflict în timpul căruia partea vătămată a fost lovită de către inculpaţi.
Spre dimineaţă, între fraţii G. şi partea vătămată S.I. s-a iscat un nou conflict legat de melodia pe care muzicanţii trebuiau să o cânte la momentul închinării darului pentru miri, inculpaţii susţinând că partea vătămată a împiedicat muzicanţii să cânte melodia comandată de ei conform obiceiului.
După acest ceremonial, partea vătămată pe de o parte şi fraţii G. pe de altă parte au plecat spre locuinţele lor în direcţii diferite.
După ce a ajuns la domiciliul său, partea vătămată s-a hotărât să plece să-şi cumpere ţigări.
La rândul lor, inculpaţii G.G.D. şi G.V. s-au deplasat spre locuinţele lor, la un moment dat despărţindu-se de fratele lor G.A., care participase şi el la nuntă, acesta din urmă continuându-şi drumul spre casa sa.
Când partea vătămată S.I. a ajuns în dreptul casei lui G.A., între cei doi a izbucnit un conflict în cadrul căruia G.A. a fost lovit de partea vătămată S.I.
Văzând conflictul dintre partea vătămată S.I. şi fratele lor A., inculpaţii s-au înarmat cu câte o scândură şi au pornit în fugă la locul scandal. Aici, inculpatul G.V. a lovit victima cu pumnul după care inculpatul G.D. a lovit-o cu scândura, după care cei doi inculpaţi au continuat să lovească partea vătămată în special în zona capului, deşi aceasta era căzută la pământ.
Alertate de zgomotul scandalului, martorele D.A. şi D.G. au ajuns la locul faptei în momentul în care inculpaţii loveau victima cu bucăţile de lemn, după care au luat pe aceasta din drum şi au rezemat-o de gardul lui D.G.
La scurt timp, la faţa locului au sosit S.Z., mama părţii vătămate, care a fost lovită la rândul său de G.D., S.V. tatăl părţii vătămate şi S.A. soţia părţii vătămate care au ajutat-o pe aceasta să se deplaseze la domiciliul. Pe drum, victima a fost luată de martorul Ş.V. care a dus-o la Spitalul Negreşti. De la Spitalul Negreşti, victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Vaslui, apoi la Spitalul clinic de Urgenţă „Sfânta Treime" din Iaşi.
Conform raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată S.I. a prezentat traumatism cranio-cerebral cu fractură fronto-coronară stângă, fractură occipitală stângă, hematom subdural bilateral tempo-occipital, pneumoencefal, otolicvoree, precum şi echimoze la nivelul toracelui şi fesei stângi. Leziunile au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale.
În cauză, partea vătămată S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea spitalizării, medicamente, haine rupte şi imposibilitatea de a lucra în timpul verii, C.J.A.S. Vaslui s-a constituit parte civilă cu suma de 4.137.000 lei şi C.A.S. Iaşi cu suma de 5.714.730 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
La stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond a avut în vedere procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză medico-legală, avizul I.M.L. Iaşi, declaraţiile martorilor oculari D.G. şi D.A., precum şi ale martorilor S.Z., S.V., G.M., V.M., S.A., procesele verbale de confruntare, coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel inculpaţii G.V. şi G.D., criticând-o cu privire la încadrarea juridică, considerând că fapta comisă este aceea prevăzută de art. 182 C. pen., cu privire la aplicabilitatea în cauză a legitimei apărări sau a stării de provocare precum şi cu privire la pedepsele aplicate, apreciate ca fiind exagerate.
Prin Decizia penală nr. 183 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. l 15 din 23 martie 2005, cu obligarea acestora la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât legitima apărare improprie prevăzută de acest text de lege presupune existenţa unui atac la care inculpaţii să riposteze disproporţionat ca urmare a tulburării şi temerii provocate de atac.
Or, în cauză, din probele dosarului rezultă incontestabil faptul că în noaptea în care a avut loc conflictul, între fraţii G.V., G.D. şi G.A. pe de o parte şi fraţii S.I. şi S.M. au apărut discuţii contradictorii, certuri, îmbrânceli generate de faptul că primii ar fi interzis fraţilor S. ca muzica să le cânte lor conform obiceiului.
Spre dimineaţă, aceştia au plecat în direcţii diferite spre casele lor, iar partea vătămată S.I. a trecut prin faţa casei lui G.S., moment în care conflictul a reînceput.
Din declaraţia martorului G.A. rezultă că în momentul în care a ajuns acasă i-a găsit pe fraţii S. la el în curte, certându-se cu mama sa G.M., iar inculpaţii au auzit gălăgie şi au intrat în curte din poarta din spate.
Nu rezultă faptul că în curte, martorul G.A. ar fi fost lovit de fraţii S.
Ulterior acestui moment, partea vătămată şi fratele său au ieşit în stradă, situaţie care rezultă şi din declaraţia martorului M.I. care a relatat că până la venirea inculpaţilor, martorul G.A. nu a intrat în conflict cu fraţii S.
S-a mai reţinut că în acest context, pretinsa apărare a inculpaţilor nu a fost impusă de existenţa unui atac iminent al victimei, iar simpla prezenţă a acesteia şi a fratelui său S.M. la poarta martorului G.A., în condiţiile în care se deplasau pentru a-şi cumpăra ţigări nu constituie nici circumstanţele personale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
În legătură cu acest aspect, instanţa de apel a reţinut că de la momentul conflictului dintre fraţii G. şi fraţii S., declanşat la nuntă datorită melodiei pe care muzicanţii trebuiau să o cânte şi până la agresiunea exercitată asupra părţii vătămate S.I. a trecut un anumit interval de timp, situaţie în care nu se poate reţine că inculpaţii au acţionat în stare de tulburare determinată de actul provocator.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei s-a reţinut că faţă de regiunea vitală lezată, de obiectele cu care s-au aplicat loviturile, apte să producă moartea şi intensitatea acestora, încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 C. pen.
Faţă de pericolul social al faptei şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor s-a apreciat că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii G.V. şi G.D., criticând-o, conform motivelor de recurs aflate în scris la dosar, cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei, că hotărârea a fost dată cu greşita aplicare a legii şi instanţa s-a aflat într-o gravă eroare de fapt. Au fost invocate prevederile art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.
În ce priveşte încadrarea juridică dată faptei, inculpaţii au solicitat schimbarea acesteia din tentativă la infracţiunea de omor în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât nu au urmărit moartea victimei şi nu au avut intenţia de a suprima viaţa acesteia.
Au arătat că singurul element care deosebeşte cele două infracţiuni, tentativa de omor şi vătămarea corporală gravă, este intenţia de a ucide, intenţie care nu este dovedită şi nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor.
Hotărârea instanţei de apel a fost criticată şi cu privire la greşita înlăturare a declaraţiilor martorilor G.M. şi G.D. ca nesincere pe motiv de rudenie cu inculpaţii, încălcându-se prevederile art. 3 şi art. 80 C. proc. pen. şi în mod greşit nu a fost reţinută atitudinea provocatoare a victimei şi a fratelui acesteia.
S-a arătat că din probele administrate în cauză, fraţii S. au plecat de la nuntă, au mers acasă unde s-au înarmat cu bâte şi au plecat spre locuinţa lui G.A. Ajunşi în faţa casei acestuia au început să înjure şi să ameninţe familia G. cu moartea, iar la venirea acasă a lui G.A., unul din fraţii S. i-a aplicat o lovitură, fapt ce a declanşat conflictul prin venirea inculpaţilor care au sărit în ajutorul fratelui lor şi al mamei acestora.
Considerând că din probele administrate rezultă fără dubiu că fraţii S. se fac vinovaţi de generarea şi escaladarea evenimentelor au solicitat să se aibă în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 44 C. pen., iar în subsidiar aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul inculpaţilor este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpaţii G.V. şi G.D., împreună cu fratele acestora G.A., precum şi partea vătămată S.I. şi fratele acesteia S.M., în noaptea de 25 aprilie 2004 au participat la nunta organizată de familia S.
La un moment dat, între fraţii G. şi fraţii S. s-a iscat un incident legat de melodia care ar fi trebuit să fie interpretată de muzicanţi, incident care, potrivit declaraţiei martorului M.C. s-a încheiat cu împăcarea acestora.
După încheierea ceremonialului, atât fraţii G. cât şi fraţii S. au plecat spre casă, din declaraţia martorei S.Z., mama părţii vătămate rezultând că aceasta a ajuns acasă de la nuntă în jurul orei 5,00, iar la scurt timp a plecat să-şi cumpere ţigări, urmat de fratele său S.M.
Potrivit declaraţiilor martorilor M.I. şi M.E., după ce au ajuns acasă de la nuntă, S.I. şi S.M., înarmaţi cu bâte s-au deplasat la locuinţa martorului G.A., unde se afla doar mama acestuia, proferând injurii şi ameninţări. Ajuns acasă, G.A. a strigat la fraţii săi să-i vină în ajutor întrucât nu putea intra în casă din cauza fraţilor S.
Văzând conflictul dintre fratele lor G.A. şi fraţii S., cei doi inculpaţi au plecat în fugă la locul incidentului. La sosirea inculpaţilor, S.M. a fugit, astfel încât aceştia au lovit partea vătămată S.I. cu bucăţile de lemn, provocându-i leziunile prezentate în raportul medico-legal.
Faţă de starea de fapt reţinută, Curtea constată că în mod greşit nu a fost reţinută în favoarea inculpaţilor circumstanţa legală a scuzei provocării întrucât infracţiunea a fost săvârşită pe fondul unei puternice stări de tulburare în condiţiile în care partea vătămată în mod nejustificat s-a deplasat împreună cu fratele său S.M. la locuinţa martorului G.A., proferând injurii şi ameninţări la adresa acestuia şi a fraţilor lui, G.V. şi G.D.
În ce priveşte celelalte critici formulate de inculpaţi împotriva hotărârii instanţei de apel, acestea sunt nefondate.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (3) C. pen., privind legitima apărare, instanţa de apel reţinând în mod corect că pretinsa apărare a inculpaţilor nu a fost impusă de existenţa unui atac iminent al victimei.
Faţă de probele administrate în cauză rezultă că şi încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Nu poate fi reţinută critica potrivit căreia fapta săvârşită de inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen., pe motiv că aceştia nu au avut intenţia de a suprima viaţa victimei.
Faţă de gravitatea leziunilor prezentate de partea vătămată care au pus în primejdie viaţa acesteia, de organele vitale lezate şi de intensitatea loviturilor, nu se poate susţine că inculpaţii nu au prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care l-au acceptat, chiar dacă el nu s-a produs.
Pentru considerentele menţionate, recursul declarat de inculpaţi urmează a fi admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa atât Decizia instanţei de apel, cât şi sentinţa instanţei de fond.
Se va face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă se vor reduce atât pedepsele principale, cât şi pedepsele complimentare.
Se va modifica pedeapsa accesorie în sensul înlăturării pentru ambii inculpaţi a dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) C. pen. şi se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Admite recursul inculpaţilor G.V. şi G.D. împotriva deciziei penale nr. 183 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, casează Decizia şi sentinţa penală nr. l 15 din 23 martie 2005 a Tribunalului Vaslui şi rejudecând:
Face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă, reduce pedepsele aplicate inculpaţilor, de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru inculpatul G.V. şi, de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru inculpatul G. Dumitru.
Reduce pentru ambii inculpaţi durata pedepsei complementare de la 4 ani la 2 ani.
Modifică pedeapsa accesorie în sensul înlăturării pentru ambii inculpaţi a dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat de câte 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6681/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6807/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
