ICCJ. Decizia nr. 6832/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6832/2006
Dosar nr. 7989/54/2006
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 2 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj a fost condamnat inculpatul M.I., la pedeapsa de 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului deducându-se reţinerea şi arestul preventiv de la 1 octombrie 2005 la zi.
în cauză s-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o armă de vânătoare calibrul 12 Cugir, seria K 25019.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă P.A., la 2.800 RON rentă globală pentru minorii M.O. şi S.Ş. calculată pe perioada 30 septembrie 2005 - 2 mai 2006 şi în continuare la o rentă lunară de câte 200 RON pentru fiecare minor până la împlinirea vârstei de 25 ani a acestora, la plata sumei de 50.000 RON daune morale către aceeaşi parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în după amiaza zilei de 30 septembrie 2005, în jurul orei 17,00, inculpatul s-a deplasat într-o livadă de pomi, având asupra sa o armă cu alice pentru care poseda permis, cu intenţia să împuşte un uliu, terenul fiind delimitat de o suprafaţă ce aparţinea victimei P.Ş. de pârâul Câlnic.
La un moment dat, inculpatul a observat victima la numai 15 m distanţă, care se întorcea acasă, având asupra sa un topor şi un sac cu lucerna.
Relaţiile dintre părţi fiind degradate urmare a unor neînţelegeri, victima, potrivit spuselor inculpatului i-a adresat injurii şi l-a ameninţat cu toporul, circumstanţe în care inculpatul a împuşcat mortal victima.
Potrivit raportului medico-legal, moartea victimei P.Ş. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecinţa rupturilor organelor interne, urmare a unei plăgi produse prin împuşcare cu o armă cu alice.
În vederea stabilirii armei cu care s-a tras precum şi a distanţei existente între victimă şi inculpat în momentul săvârşirii infracţiunii, în cauză s-a efectuat o expertiză balistică care a concluzionat că distanţa de la care s-a tras cu arma a fost de circa 3,5 - 4,5 m, poziţia trăgătorului fiind probabil cu arma la brâu. în cursul cercetării judecătoreşti a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară pentru a stabili topografia locului unde a fost găsită victima, raport care a concluzionat că între proprietatea inculpatului şi acest loc sunt amplasate mai multe parcele de teren aflate în posesia altor consăteni, precum şi varianta potrivit căreia inculpatul avea în posesie şi parcela de teren aflată în albia majoră a pârâului Câlnic, locul unde a fost găsită victima, situaţie desprinsă din declaraţiile martorilor l.L. şi G.I.
Interpretând materialul probator administrat în cauză, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor G.C., C.N., B.V. şi C.M., conţinutul expertizelor tehnice, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat în forma prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. e) C. pen., în afara oricărei stări de provocare.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., infracţiune pentru care a solicitat achitarea întrucât a fost depăşită legitima apărare.
Într-o altă teză s-a apreciat că infracţiunea a fost comisă în condiţiile scuzei provocării, justificată de atitudinea agresivă a victimei care a ameninţat inculpatul cu toporul, împrejurare în care acesta din urmă a tras cu arma avută asupra sa.
Prin Decizia penală nr. 240 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 195 din 2 mai 2006 a Tribunalului Gorj şi s-a desfiinţat sentinţa, în sensul că în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen., cu art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., text în baza căruia a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 71 C. pen., s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestul preventiv executat de la 1 octombrie 2005 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata unei prestaţii periodice lunare în sumă de câte 200 RON pentru minorii P.M.O. şi P.S.Ş., începând cu 2 mai 2006 până la majoratul acestora sau la intervenirea unei cauze de modificare ori stingere a obligaţiei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că potrivit conţinutului expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză cu privire la zona litigiului, fapta nu s-a săvârşit în public în sensul prevăzut de art. 152 C. pen.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei a reţinut că infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen., este o formă agravantă care există atunci când inculpatul a ales ca modalitate de săvârşire a omorului, un mijloc a cărui folosire este de natură să pună în pericol viaţa mai multor persoane.
Sub aspectul laturi subiective, inculpatul acţionează cu intenţia directă faţă de persoana vizată ca victimă şi cu intenţie indirectă în raport de persoanele a căror vieţi pot fi puse în pericol de focul de armă tras.
Faţă de cele menţionate, s-a reţinut că împrejurarea agravantă descrisă nu îşi găseşte suport în speţă, câtă vreme s-a demonstrat, fără dubiu, că în afara inculpatului şi a victimei în zona unde s-a consumat infracţiunea nu se mai aflau alte persoane ale căror vieţi ar fi putut fi puse în pericol de focul de armă tras.
S-a reţinut că activitatea materială infracţională desfăşurată de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., iar în ce priveşte circumstanţa atenuantă a scuzei provocării sau depăşirea legitimei apărări, nu-şi găsesc suport probator datorită distanţei existente între părţi la momentul săvârşirii faptei şi a stării de conflict existente între inculpat şi victimă.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, cu o bună conduită anterioară şi lipsa antecedentelor penale, dar şi consecinţele faptei, decesul victimei, un tânăr cu copii minori în întreţinere, toate acestea pe fondul unor relaţii degradate între părţi, demonstrate de litigiile dintre acestea.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de apel Craiova, partea civilă P.A. şi inculpatul M.I.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului a reţinerii preventive de 24 ore cu începere de la 30 septembrie 2005, măsură luată de procuror prin ordonanţa de la fila 17, precum şi cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o consideră neîndestulătoare faţă de gravitatea deosebită a faptei comise şi a consecinţelor acesteia.
Parchetul a invocat în susţinerea recursului, prevederile art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
În recursul formulat, partea civilă P.A. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră nejustificat de mică faţă de gravitatea faptei şi de consecinţele acesteia, solicitând majorarea pedepsei.
Recurentul inculpat M.I. a criticat atât hotărârea instanţei de fond cât şi hotărârea instanţei de apel prin aceea că în mod nejustificat s-au înlăturat circumstanţele legitimei apărări sau ale scuzei provocării.
S-a susţinut că faţă de circumstanţele reale în care s-a comis fapta s-a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare, caz prevăzut de art. 44 alin. (2) C. pen. şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sau cel puţin într-o stare de puternică tulburare, ceea ce a condus la reacţia necontrolată de declanşare a focului de armă.
A mai criticat hotărârile pronunţate în cauză cu privire la greşita soluţionare a laturei civile în sensul că despăgubirile civile în sumă de 10.000 RON acordate părţii civile au fost supraevaluate nefiind în întregime dovedite şi în mod greşit a fost obligat inculpatul la prestaţia periodică de câte 200 RON pentru fiecare copil al victimei după împlinirea vârstei de 18 ani.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate, Curtea constată următoarele:
I. În ce priveşte recursul inculpatului, faţă de probele administrate în cauză, se constată că instanţa de apel a stabilit corect atât situaţia de fapt cât şi încadrarea juridică dată faptei, aceea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Examinând împrejurările concrete în care a avut loc săvârşirea infracţiunii, nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele legale prevăzute de art. 73 lit. a) sau art. 73 lit. b) C. pen., întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, iar pe de altă parte, din probele ştiinţifice existente la dosar rezultă că victima a fost împuşcată de la o distanţă de 3,5 - 4,5 m. Distanţa existentă între părţi în momentul comiterii infracţiunii, exclude posibilitatea unui atac material direct şi injust faţă de inculpat, astfel încât să poată fi justificată depăşirea legitimei apărări, iar atitudinea insultătoare şi ameninţătoare din partea victimei, pretinsă de inculpat nu a fost dovedită şi nu justifică circumstanţa atenuantă a scuzei provocării.
Recursul inculpatului este nefondat şi în ce priveşte latura civilă a cauzei întrucât instanţa de apel a apreciat în mod corect atât cuantumul despăgubirilor civile cât şi prestaţia periodică pentru cei doi minori.
II. În ce priveşte recursurile declarate de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă P.A., Curtea constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Inculpatul M.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. e) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că în după amiaza zilei de 30 septembrie 2005, în urma unor injurii şi ameninţări adresate de victima P.Ş. a împuşcat-o mortal pe aceasta, cu arma de vânătoare pe care o avea asupra sa.
Reţinând că inculpatul a comis infracţiunea în afara oricărei stări de provocare a condamnat pe acesta la 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Dând o altă interpretare probelor de la dosar, instanţa de apel a apreciat că infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., împrejurarea agravantă prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen., nefiind dovedită în cauză, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. şi a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
La stabilirea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale şi buna conduită anterioară, fără să se reţină pericolul social deosebit al infracţiunii şi consecinţele acesteia, faptul că a folosit în mod nejustificat arma împotriva victimei care avea în întreţinere doi copii minori, dar şi atitudinea inculpatului care a încercat să scape de răspundere penală susţinând că a fost atacat de victimă.
Având în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, la consecinţele deosebite ale acesteia, precum şi la limitele pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de numai 10 ani închisoare nu este de natură să conducă la reeducarea acestuia, motiv pentru care recursurile declarate de parchet şi partea civilă P.A. cu privire la individualizarea pedepsei principale vor fi admise, iar pedeapsa inculpatului va fi majorată.
Recursul parchetului este fondat şi cu privire la deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a reţinerii preventive de 24 ore, măsură luată de procuror prin ordonanţa de la dosar.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă P.A., va casa în parte Decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale pe care o va majora şi va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2005 la zi, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului M.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Va mai fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul de avocat, către partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă P.A., împotriva deciziei penale nr. 240 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează în parte Decizia numai cu privire la individualizarea pedepsei principale şi rejudecând:
Majorează de la 10 ani la 14 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2005 la 22 noiembrie 2006.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum şi la 500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6808/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6835/2006. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
