ICCJ. Decizia nr. 6944/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6944/2006
Dosar nr. 7311/2/2006
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 18 august 2005, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor după cum urmează:
- pentru inculpatul P.I., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care l-a condamnat la 3 ani închisoare.
S-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 605 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Olteniţa.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 5 mai 2005, la zi;
- pentru inculpatul M.A., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru care l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada prevenţiei de la 10 mai 2005, la zi.
S-a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă C.G. şi i-a obligat, în solidar, pe inculpaţi, la 4.000.000 lei către această parte civilă, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a două leviere, a foarfecii tip „gură de lup" şi a patentului, ce se află depuse la Inspectoratul de Poliţie Călăraşi.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în noaptea de 11 aprilie 2005, inculpaţii P.I. şi M.A., în urma unei înţelegeri prealabile, au luat hotărârea să spargă un magazin, din comuna Şoldanu.
În realizarea hotărârii infracţionale, cei doi inculpaţi au luat cu ei o geantă în care au pus diferite scule pentru efracţie, respectiv o foarfecă „gură de lup", două leviere, un petent şi o rolă de scotch.
Inculpaţii au pătruns, prin efracţie în magazinul situat la poarta unei locuinţe, tăind grilajul cu ajutorul sculelor. În timp ce se aflau în magazin, au fost surprinşi de partea vătămată C.G., recunoscut fiind de acesta inculpatul P.I., care a aruncat cu o piatră în direcţia sa. Ulterior, partea vătămată l-a recunoscut şi pe inculpatul M.A., care se deplasa agitat prin magazin şi, care încercând să iasă şi, deci pentru a-şi asigura scăparea şi păstrarea bunului sustras 4.000.000 lei, s-a aruncat asupra părţii vătămate, căzând peste acesta.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 780 din 14 octombrie 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în fond a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă C.G.
S-au menţinut celelalte dispoziţii şi s-a computat din pedeapsă durata prevenţiei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticându-le pentru nelegalitate vizând: greşita încadrare juridică dată faptelor şi greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, în sensul că inculpatul P.I. nu a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum şi omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa, cu privire la cererea procurorului de aplicare a dispoziţiilor art. 61 C. pen., în sensul revocării restului de 605 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Olteniţa, faţă de inculpatul P.I.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 723 din 3 februarie 2006, a admis recursul parchetului, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti, menţinând starea de arest a inculpaţilor, cu motivarea că omisiunea deliberării asupra cererii procurorului, vizând aplicarea art. 61 C. pen., echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.
În fond, după desfiinţare, prin Decizia penală nr. 207 din 14 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Călăraşi, fără, însă, a intra pe fondul cauzei, apreciind, în raport de îndrumările deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi fără a se ajunge la a prejudicia pe inculpaţi de o cale de atac, s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în vederea examinării prevederilor art. 61 C. pen.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 110 din 31 mai 2006, prin rejudecarea în fond a cauzei a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:
- pentru inculpatul P.I. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- pentru inculpatul M.A. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a menţinut liberarea condiţionată a restului de 605 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Olteniţa.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa pronunţată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 mai 2005, la zi.
În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.A. la 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 mai 2005, la zi.
Luând act de acordul inculpaţilor, s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.G. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 500 lei RON (5.000.000 lei ROL), cu acest titlu.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpaţi a următoarelor bunuri: două leviere, o foarfecă şi un patent.
În baza art. 191 C. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei ultime sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate, urmare a greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptelor celor doi inculpaţi.
Parchetul, în susţinerea apelului, a arătat că, în mod nejustificat, instanţa a înlăturat declaraţiile părţii vătămate şi martorei oculare, dând crezare exclusivă declaraţiilor inculpaţilor şi reţinând în plus că, în realitate, partea vătămată nu a fost lovită intenţionat de inculpatul P.I., care doar a căzut peste partea vătămată.
Un alt motiv de apel al parchetului vizează netemeinicia hotărârii, în sensul că, în raport de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, de atitudinea acestora pe parcursul procesului penal, pedepsele aplicate sunt blânde şi, în consecinţă ineficiente pentru îndreptarea făptuitorilor şi insuficiente pentru asigurarea prevenţiei speciale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 654/ A din 12 septembrie 2006, a admis apelul parchetului, a desfiinţat hotărârea atacată şi în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I. zis „G." la 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 605 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Olteniţa şi, în baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe inculpatul M.A. zis „B." la 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., s-a computat prevenţia inculpatului P.I. de la 5 mai 2005 la 12 septembrie 2006 şi a inculpatului M.A. de la 10 mai 2005 la 12 septembrie 2006 şi, menţine pentru ambii inculpaţi starea de arest preventiv.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, de câte 100 lei pentru fiecare inculpat intimat se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii M.A. şi P.I., solicitând casarea hotărârii atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) şi art. 21 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi menţinerea beneficiului liberării condiţionate pentru inculpat, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţa de apel a reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate cărora le-a dat o corectă interpretare şi a dat o încadrare corespunzătoare faptelor comise de inculpaţi.
În ce priveşte însă pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, se constată că acestea sunt exagerate.
Astfel, la aplicarea şi stabilirea pedepselor era necesar să se ţină seama de modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, atitudinea sinceră a acestora şi prejudiciul modic creat şi cu care au fost de acord să-l acopere.
Dacă ar fi avut în vedere şi aceste împrejurări pe lângă pericolul social al faptei, instanţa ar fi ajuns la concluzia că scopul pedepselor se poate realiza prin aplicarea unor pedepse orientate la limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator fără ca împrejurările enumerate să fie reţinute drept circumstanţe atenuante.
Pentru considerentele enumerate, urmează a se casa Decizia atacată, numai cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor şi prin reaprecierea criteriilor de individualizare a pedepselor, să se dispună reducerea pedepselor principale, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.A. şi P.I. împotriva deciziei penale nr. 654/ A din 12 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor recurenţi.
Înlătură aplicarea art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului P.I. în pedeapsa de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi respectiv, restul de 605 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Olteniţa.
Modifică pedeapsa privativă de libertate aplicată numitului inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că o reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine dispoziţia de revocare a liberării condiţionate privind restul de 605 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 88/2004 a Judecătoriei Olteniţa, rest pe care în baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., îl contopeşte în pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul P.I. urmând să execute, în final pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Modifică pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului M.A., în sensul că o reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 mai 2005 la 28 noiembrie 2006 pentru P.I. şi de la 10 mai 2005 la 28 noiembrie 2006 pentru M.A.
Onorariul de avocat, în sumă de 100 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 6803/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 7186/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
---|