ICCJ. Decizia nr. 89/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.89/2006
Dosar nr. 21801/1/2005
(Nr. vechi 6522/2005)
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 28 iunie 2006, Tribunalul Buzău, secţia penală, a condamnat pe inculpatul Z.C., la:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 8 decembrie 2004, la zi.
S-a luat act că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 17 cu referire la art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească minorelor Z.M. şi P.R. câte 1.000.000 lei cu titlu de prestaţie lunară la întreţinerea fiecăreia, începând cu data de 19 aprilie 2004, până la majoratul acestora, precum şi câte 100.000.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act de neconstituire ca parte civilă a C.J.A.S. Buzău.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 15.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, următoarele:
La data de 18 aprilie 2004, inculpatul Z.C. a plecat de acasă, în jurul orelor 17,00, şi întâlnindu-se cu prietenul său B.M. au mers la un bar unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 5,00. Aflaţi în stare avansată de ebrietate cei doi au mers la domiciliul inculpatului cu intenţia de a mânca.
Inculpatul şi prietenul său au intrat în camera unde dormea soţia celui dintâi, prilej cu care aceasta i-a reproşat lipsa de acasă.
Pe fondul acestei discuţii, inculpatul şi-a lovit soţia cu pumnii şi picioarele atât în cameră cât şi în holul de la intrare.
La ţipetele victimei, au trezit cele două fiice, Z.M. şi P.R., care au găsit-o pe mama lor căzută jos, în holul casei.
Împreună cu mama inculpatului şi cele două fiice victima a fost transportată în cameră şi schimbată de haine, după care a fost anunţată ambulanţa.
Victima a fost transportată la Spitalul municipal Râmnicu Sărat, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, decedând în timpul operaţiei.
Raportul medico – legal de necropsie întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei Z.F. a fost violentă s-a datorat insuficienţei cardio – respiratorie acute de cauză centrală, consecinţa unui traumatism cranio – cerebral acut închis, cu contuzii şi edem de trunchi cerebral, cum şi faptul că leziunile de violenţă constatate s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur pentru leziunile epicraniene posibil prin lovire de corpuri sau planuri dure pentru placardele escoriate, de pe trunchi şi membre şi au legătură de cauzalitate directă condiţionată cu decesul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.C. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la greşita sa condamnare solicitând achitarea, întrucât lovitura pe care a aplicat-o soţiei sale nu putea fi de natură a produce moartea acesteia, iar leziunile constatate în actele medico – legale s-au datorat faptului că aceasta a căzut în bucătărie, lovindu-se de pereţi, şi încercând să o scoată afară, a căzut din nou, iar, în subsidiar cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră exagerat de severă întrucât la individualizarea acesteia nu s-a ţinut seama de circumstanţele personale, în sensul că are doi copii rămaşi fără nici un sprijin, el fiind singurul întreţinător al acestora.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 395 din 5 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.C. pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata arestării preventive, la zi.
În motivarea acestei decizii, curtea de apel a arătat că „situaţia de fapt, modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea precum şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de instanţa de fond, fiind în concordanţă în întregul material probator administrat în cauză, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că, pe fondul consumului de alcool, în domiciliul conjugal, în dimineaţa zilei de 19 aprilie 2004, în jurul orelor 5,00, inculpatul a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe soţia sa, Z.F., în cameră şi în holul de la intrare, cauzându-i multiple leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia" acest lucru fiind confirmat fără nici un dubiu de către raportul medico – legal de necropsie care a stabilit că între decesul victimei şi leziunile suferite există raport direct de cauzalitate.
În sensul vinovăţiei inculpatului, a arătat instanţa de apel, sunt şi declaraţiile minorelor Z.M. şi Z.P.R. care au arătat că au fost trezite din somn de ţipetele mamei lor pe care au găsit-o căzută la pământ, în holul casei rezemată de uşă, gemând de suferinţă, şi că pe uşă se aflau urme de sânge precum şi ale martorilor U.T.C. şi M.N., asistente medicale, care au precizat că victima a fost adusă pe braţe în ambulanţă la camera de gardă a spitalului Râmnicu Sărat, fiind internată şi dusă în sala de operaţie pe targă, în stare gravă.
Acestor probe li se adaugă, arată instanţa de apel, şi constatările de la locul faptei unde au fost identificate urme de sânge pe partea interioară a uşii de acces în hol, precum şi dislocarea recentă a peliculei de vopsea de pe uşă şi cioburi de sticlă de la geamul spart al aceleiaşi uşi, care demonstrează fără dubiu că agresiunea a avut loc în acest spaţiu strâmt, victima fiind lovită şi proiectată în uşa holului, neavând măcar posibilitatea de a se apăra prin fugă de agresiunea exercitată de inculpat, aspect care dovedeşte vinovăţia acestuia şi care înlătură susţinerea sa: potrivit căreia ar fi aplicat soţiei, în zona feţei, o singură palmă.
S-a concluzionat că faţă de probele la care s-a făcut referire, urmează a se constata că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa nu poate fi primită.
Referitor la cea de a doua critică, formulată în subsidiar, şi anume greşita individualizare a pedepsei, instanţa de apel a arătat că, de asemenea, nu poate fi primită întrucât în cauză au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că s-a ţinut seama de pericolul social concret al faptei săvârşite de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum şi de persoana inculpatului, care este recidivist, anterior fiind condamnat de mai multe ori, ceea ce demonstrează periculozitatea acestuia pentru societatea civilă, precum şi atitudinea sa oscilantă adoptată în cursul procesului penal, care a negat iniţial conflictul avut cu soţia sa, şi a afirmat că nu a lovit-o, pentru ca ulterior să arate că i-a aplicat o singură palmă peste faţă, încercând prin aceasta să minimalizeze agresiunea exercitată, în scopul sustragerii de la răspunderea penală, motiv pentru care pedeapsa aplicată este justă şi educativă, aptă să asigure nu numai resocializarea acestuia dar şi protecţia membrilor societăţii.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul Z.C. pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume:
- în principal, achitarea, întrucât nu se consideră vinovat de moartea victimei, probele de la dosar nefiind în măsură să dovedească acest lucru;
- în subsidiar, greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, în cauză impunându-se reducerea acesteia prin reaprecierea datelor ce caracterizează persoana sa, în principal faptul că are 2 copii minori, fiind singurul întreţinător al acestora.
Recursul declarat de inculpatul Z.C. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri care nu pot fi supuse nici unei critici, întrucât au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând fapta în textul de lege corespunzător, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 şi 52 C. pen.
În ce privesc criticile formulate de inculpatul Z.C. prin care susţine că nu se face vinovat de săvârşirea faptei ori că, pedeapsa aplicată este prea severă, care au format obiect de discuţie şi la judecata în apel şi cărora instanţa de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, pe larg expusă în prezenta decizie, motive pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte pe deplin, şi a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu se identifică existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 395 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 8 decembrie 2004 la 10 ianuarie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2006. Penal. Prelungirea duratei arestării... | ICCJ. Decizia nr. 90/2006. Penal → |
|---|
