ICCJ. Decizia nr. 3087/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3087/2008

Dosar nr. 3337.4/110/2008

Şedinţa publică din 2 octombrie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 405 din 16 august 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3337/110/2006 s-a dispus, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept, condamnarea inculpaţilor B.D., şi Z.L., la pedeapsa de câte 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) C. pen. pentru fiecare.

În temeiul art. 279 alin. (1) şi 3 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor s-a dispus condamnarea inculpaţilor B.D. şi Z.L. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare pentru fiecare.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului Z.L. prin sentinţa penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău şi s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de fiecare pedeapsă aplicată pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze, de la punctele 1 şi 2.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului B.D., de la punctele 1 şi 2, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B.D. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) în cuantum de 4 ani, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 de la pct. 1 alături de pedeapsa rezultantă a închisorii.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru inculpatul B.D.: 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani şi 6 luni închisoare stabilite pentru inculpatul Z.L. de la pct. 3, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului Z.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) în cuantum de 4 ani, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 de la pct. 1 alături de pedeapsa rezultantă a închisorii.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru inculpatul Z.L.: 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 25 mai 2006 orele 23 şi până la zi pentru inculpatul Z.L. şi de la 26 mai 2006 la zi pentru inculpatul B.D.

În temeiul art. 118 lit. f) s-a dispus confiscarea unui pistol fără serie, marca Makarov, a două cartuşe cu seriile 38-86 şi 9-181 TCW, a unui cilindru metalic cu diametrul de 40 mm, a unei grenade militare FD 85, a unei grenade cilindrice FG-M 252 şi a unui tub cilindric de culoare galbenă ce constituie arme şi muniţie deţinute de inculpaţi.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 şi a art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 916,7 grame cannabis deţinută de inculpat.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de avocaţi aleşi.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 800 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere ca situaţie de fapt, că inculpatul B.D. s-a aflat în relaţii foarte bune cu martorii J.G. şi J.I. Inculpatul a avut relaţii apropiate bazate pe încredere o perioadă de timp îndelungată cu martorul J.G., care a comercializat până la data de 20 aprilie 2006 droguri de risc.

Activitatea de comercializare droguri desfăşurată de martorul J.G. era cunoscută de inculpatul B.D. care deţinea la rândul său produse similare pe care urma să le trimită spre comercializare către intermediari tot de prietenul şi persoana în care avea deplină încredere datorită implicării în acelaşi gen de activitate, respectiv în J.G. În activitatea sa inculpatul B.D. a manifestat întotdeauna prudenţă şi pentru a nu fi bănuit de implicare a căutat să nu se expună pe sine. În acest scop inculpatul a căutat să depoziteze drogurile în loc sigur, într-o modalitate în care propria sa persoană să nu poată fi bănuită de asemenea relaţii, de unde putea să ridice astfel de produse şi J.G., care trebuia să-l ajute pentru valorificare.

Astfel, întrucât martorul J.I. fratele lui J.G. a locuit o perioadă de timp separat de soţie, într-o garsonieră închiriată şi cum ulterior acesta s-a împăcat cu soţia sa şi s-a mutat la domiciliu, locuinţa închiriată a rămas nelocuită, acesta păstrând totuşi şi cheile acesteia.

Aflând că această garsonieră este liberă, inculpatul B.D. a convenit cu martorul J.I., să contribuie şi el cu bani la plata chiriei şi să primească în schimb chei pentru a putea avea acces în acest spaţiu.

Astfel, de la începutul anului 2006 inculpatul B.D. a avut acces la garsonieră şi a pătruns în incintă cu precauţie pentru a nu fi remarcat de vecini şi pentru a nu se afla că foloseşte acest spaţiu. Profitând de faptul că în garsonieră nu mai locuia nicio persoană, inculpatul B. a depozitat în acest spaţiu diferite bunuri în cutii, între altele în acestea fiind puse şi droguri de risc, respectiv canabis destinat comercializării.

Din această locaţie, inculpatul trebuia să furnizeze drogurile celor care le desfăceau pe piaţa clandestină, prin intermediul lui J.G. care era intermediar de încredere în sensul că avea încuviinţarea deţinătorului principal, respectiv a lui B.D. de a lua cannabis spre comercializare cu condiţia să-i dea lui B. banii obţinuţi.

La data de 20 aprilie 2006, J.G. a fost prins pe stradă având asupra sa cannabis şi a fost arestat. Aflând despre arestarea persoanei în care avea încredere, inculpatul B.D. a căutat să fie în continuare şi mai discret în ceea ce priveşte destinaţia pe care o avea pentru el garsoniera închiriată de la J.I. întrucât în garsonieră inculpatul avea depozitate cantităţi importante de cannabis, după arestarea lui J.G., a rămas o perioadă în aşteptare, căutând o posibilitate prielnică de a muta produsele depozitate în garsonieră într-o altă locaţie.

Inculpatul a aşteptat până la data de 25 mai 2006 şi constatând că până la această dată anchetatorii care îl cercetau pe colaboratorul său nu au depistat locul depozitării, s-a hotărât să scoată produsele care îi aparţineau, fără a se expune pe sine. în acest scop, inculpatul B.D. a recurs la serviciile inculpatului Z.L., persoană pe care o cunoştea bine şi despre care ştia că are o stare materială precară, nu avea loc de muncă, îşi câştiga existenţa prestând muncă necalificată şi care nu era implicat în traficul de droguri, neavând nicio legătură anterioară cu acest domeniu, motiv pentru care nu putea să trezească niciun fel de bănuieli.

Contactându-I pe inculpatul Z.L., B.D. a discutat cu acesta în maşina sa şi i-a spus personal, fără a fi de faţă alte persoane, că trebuie să aducă urgent din garsoniera de pe str. R., nişte bunuri de valoare mare, pe care trebuie să le depună în altă parte.

Iniţial inculpatul B.D. i-a spus inculpatul Z.L. să le ducă la părinţii săi, în judeţul Bacău, dar întrucât a fost refuzat de inculpatul Z.L., inculpatul B.D. i-a spus apoi că le va duce el personal la cineva în judeţul Bacău.

După cum a rezultat din declaraţia dată de inculpatul Z.L. la urmărirea penală, B.D. i-a descris acestuia cu lux de amănunte locul şi zona unde se afla garsoniera, i-a spus că are nevoie de 2 chei, una de la intrare şi alta de la un dulap, i-a spus să intre în prima cameră, să nu aprindă lumina pentru că pot să se sesizeze vecinii, apoi să deschidă dulapul cu cheia mai mică, pe care să o răsucească de două ori. Inculpatul Z.L. a mai primit indicaţia cu privire la obiectele ce le va lua, în sensul de a le răsturna din pungi şi cutii, într-o geantă pe care o va avea asupra sa.

După ce inculpatul Z.L. a coborât din maşină, inculpatul B.D. s-a întâlnit cu martorul S.V. (ambii locuiesc în acelaşi bloc şi aceeaşi scară) şi i-a spus acestuia din urmă că are mai târziu, seara, de rezolvat „o treabă" cu B.D., fără a da alte explicaţii. Tot cu aceeaşi ocazie, inculpatul Z.L. i-a mai spus lui S.V. că va veni mai târziu pe la el la apartament.

În jurul orelor 22,00-22,30, inculpatul Z.L. a venit la S.V., iar între timp a apărut şi inculpatul B.D., care a discutat cu inculpatul Z.L., în timp ce S.V. era în bucătărie cu o fetiţă mică de 3 ani, având grijă de ea. În locuinţă la S.V., inculpatul B.D. i-a spus inculpatului Z.L. să facă rost de o geantă şi apoi i-a făcut o schiţă pe un carton de hârtie în legătură cu locul unde se află garsoniera şi interiorul acesteia, după care i-a spus inculpatului Z.L. că el pleacă în oraş să facă 2 ture cu maşina. Înainte de plecare, inculpatul B.D. i-a spus lui Z.L. că îi va trimite cele două chei prin taximetristul V.N.C. (tot cunoştinţă de-a inculpatului B.D.), cumătrul lui S.V.

După ce inculpatul B.D. a plecat la circa o jumătate de oră, a venit V.C., a claxonat din stradă, iar Z.L. şi S.V. au coborât. în faţa blocului a apărut şi soţia lui S.V. care venea de la Bucureşti, având asupra sa două geamantane mari. La propunerea soţului său, V.S. a acceptat să meargă cu ei cu taxiul, la nişte fini, în zona Narcisa pentru a lăsa geamantanele cu mărfuri cumpărate din Bucureşti. După ce au urcat cu toţii în taxi, S.V. în faţă şi ceilalţi doi în spate, V.N.C. i-a dat lui S.V. cele două chei spunând că i Ie-a dat B.D. pentru a i le da lui Z.L., care ştie ce are de făcut cu ele. V.N.C. a motivat că e mai bine să-i dea cheile lui Z.L. numitului S.V., deoarece se cunosc mai bine şi locuiesc în acelaşi bloc.

Într-adevăr, S.V. i-a dat cheile lui Z.L., iar în dreptul blocului turn din spatele celui denumit „Potcoava" din cartierul „Narcisa", inculpatul Z.L. a coborât cu geanta luată cu împrumut de la S.V. şi a intrat în scara blocului.

Martorii S.V. şi V.N.C., precum şi V.S. au plecat spre zona unde stăteau finii soţilor S. Aici, V.S. a coborât cu geamantanele, spunându-le că rămâne la finii ei. De aici, cei doi au mers în staţia „S.", ca să cumpere ceva de băut, parcând maşina în apropiere.

În declaraţia dată la urmărirea penală, inculpatul Z.L. a susţinut că după ce a pătruns în garsonieră, a procedat întocmai cum i-a spus inculpatul B.D., că în baia garsonierei era lumina aprinsă şi că a descuiat dulapul unde a găsit nişte cutii şi o pungă, al căror conţinut I-a răsturnat în geantă, mai întâi cutiile şi apoi punga „care era mai grea" şi când a pipăit-o şi-a dat seama că în interior se află un pistol. După ce a luat toate acele bunuri şi Ie-a pus în geantă, inculpatul a încuiat dulapul la loc, aşa cum i-a spus inculpatul B.D., apoi a coborât cu liftul, iar în imediata apropiere a fost prins de organul de urmărire penală (fil. 37 dosar).

La data de 25 mai 2006, în jurul orelor 23,00, organul de urmărire penală având indicii temeinice cu privire la detenţia drogurilor şi a armamentului s-a deplasat pe str. R. din Bacău, unde, în apropierea adresei menţionate mai sus, într-un pasaj de trecere dintre magazinul „S." şi un bloc de locuinţe, a fost depistat şi imobilizat un tânăr ce avea asupra sa o geantă de voiaj de culoare închisă.

Procedând la identificarea acestuia, s-a constatat că se numeşte Z.L. A mai rezultat că acesta mai are o reşedinţă, tot fără forme legale, în Bacău, la familia C. (vezi fil. 8-20 dosar).

Când a fost întrebat de organele de urmărire penală ce caută în acea zonă a oraşului şi ce are în geanta care se afla asupra sa, acesta a declarat verbal că a fost trimis de B.D. să ia din garsonieră bunurile din geantă şi anume un pistol şi nişte grenade, precum şi droguri, pe care urma să le transporte şi să i le dea lui B.D., care este un vechi prieten, aceleaşi aspecte rezultând şi din declaraţiile martorului P.R.

Verificându-se conţinutul genţii pe care o transporta inculpatul Z.L., s-au găsit următoarele bunuri: un pistol fără serie, de culoare închisă, marca Makarov, care se observa că a fost folosit; un sector în care s-au găsit 2 cartuşe cu seriile 38-96 şi 9181 TCW şi acesta fără serie; un cilindru metalic cu diametrul de 40 mm, cu un orificiu la un capăt de 11 mm, iar la celălalt capăt cu o prelungire cilindrică de 14 mm, iar pe interior prezentând un filet, lungimea acestuia fiind de 15,2 cm; 133 bucăţi ţiple din celofan ce conţin substanţe de culoare verde-oliv; 3 bidoane de suc, de plastic, de 1,51 pline cu o substanţă vegetală mărunţită, de culoare verde-oliv; o cutie de carton cu mai multe culori - goală; 1 grenadă ofensivă militară pe care se alfa scrisă cifra 5 pe partea de cauciuc, iar pe pârghia sistemului de declanşare existând inscripţia FD 85, iar pe partea de jos, pe o bucată de carton se afla inscripţionat şirul numeric 12-97571, cu corp confecţionat din cauciuc cu proeminenţe de circa 2 mm; 1 grenadă cilindrică pe a cărei pârghie se afla inscripţionate menţiunile FG-M 252 care conţine încărcătură pirotehnică fumigenă, are corpul acoperit cu o hârtie albă pe care sunt scrise instrucţiuni de folosire LOT NUMĂRUL 1, nu se observa anul, fiind ruptă hârtia. Lungimea acestei grenade este de 15 cm, iar lăţimea de 58 mm tub cilindric metalic de culoare galbenă prevăzut în partea inferioară cu o capsă de iniţiere cu inscripţia 921143. Zona capsei este vopsită cu culoarea verde, iar în partea superioară prezintă o culoare roşie; 1 punga din plastic cuprinzând mai multe pachete de ţigări goale, marca „Pall Mall", 3 ţiple plastic alb pentru pachete de ţigări.

Asupra persoanei imobilizate s-a găsit o legătură de chei formată dintr-o cheie mai mare de uşă şi una mai mică de lacăt, tip dulap. Cu aceste chei inculpatul Z.L. a deschis uşa de la intrarea în garsoniera, apoi lacătul de la dulapul unde erau depozitate bunurile ce au fost găsite în geantă.

Toate bunurile menţionate mai sus, precum şi geanta în care acestea au fost găsite au fost fixate prin imagini cu camera de filmat digitală marca SONY, în condiţii de lumina artificială, la fel ca şi locul unde a fost imobilizat inculpatul Z.L. De asemenea, cu aceeaşi cameră a fost filmat şi momentul prinderii în flagrant şi al imobilizării inculpatului Z.L. şi apoi transpus pe CD-ul depus şi la instanţă.

De pe CD-ul menţionat a rezultat cu certitudine că inculpatul Z.L. a menţionat, în momentul în care a fost întrebat ce caută în acea zonă şi ce are în aceasta, că are un pistol, cartuşe, grenade militare şi droguri, care sunt ale unei cunoştinţe, pe nume B.D., că acesta din urmă l-a rugat să i le aducă din garsoniera, pentru că acele bunuri trebuie să dispară urgent din acel loc.

Inculpatul Z.L. a recunoscut, de asemenea că s-a deplasat la adresa de pe strada R. cu un taxi, autoturism marca VW Golf, de culoare galbenă, cu nr. de înmatriculare, condus de V.N.C. şi că în aceeaşi maşină s-a aflat şi S.V. (fost P.).

Aflaţi în staţia S. în apropierea locului unde a fost prins inculpatul Z.L., martorii V.N.C. şi S.V., au văzut că inculpatul Z.L. a fost prins şi reţinut de organele de poliţie. Cei doi s-au speriat şi atunci S.V. i-a dat telefon inculpatului B.D., spunându-i că inculpatul Z.L. a fot prins de poliţie. După aceasta, S.V. s-a deplasat la domiciliu său, iar V.N.C. şi-a continuat curs, fiind de serviciu în acea noapte. Din ancheta efectuată în cauză, a rezultat că după primirea telefonului, inculpatul B.D. a plecat cu autoturismul proprietate personală Ford Focus, din zona Fabricii de Confecţii, A. Bacău, de la un bar „Formula 1", către locuinţa părinţilor săi, din Bacău, fiind însă urmărit de organele de poliţie.

Sesizând că este urmărit de cineva, acesta a abandonat în mare grabă autoturismul în apropierea blocului susmenţionat, l-a lăsat cu farurile aprinse şi cu cheile în contact, a intrat în bloc şi nu a mai răspuns la niciun apel, până a doua zi, 26 mai 2006, orele 10,00, când a fost condus la sediul organului de anchetă, reţinut şi mai apoi arestat de instanţă.

În cauză au fost efectuate două percheziţii domiciliare una la adresa din strada C. unde a locuit B.D. împreună cu F.R. şi alta la locul unde depozitase obiectele ridicate de Z.L., respectiv la adresa din strada R. La adresa din strada C. s-au găsit folii din plastic denumite „ţiple", de tipul celor care se folosesc la învelirea pachetelor de ţigări şi pe care în declaraţia dată în instanţă B.D. a arătat că le colecţiona cu scopul de a le da lui J.G. ori lui J.I., pentru a le utiliza la împachetarea drogurilor.

La garsoniera din str. R. judeţul Bacău, cu ocazia efectuării unei alte percheziţii domiciliare s-au găsit două pacheţele ce conţin o substanţă vegetală de culoare verde-oliv, sub forma de plante mărunţite, într-o cutie din carton pentru pantofi, în aceeaşi încăpere, într-un dulap, au mai fost găsite: o cutie din carton pentru pantofi de culoare albă cu capac mov, o cutie din carton pentru un prăjitor pâine, două pungi din plastic ( una cu sigla magazinului „P." şi alta de culoare neagră (fil. 25-26 dosar).

Coroborând cele de mai sus, respectiv declaraţiile inculpatului Z.L. date la urmărirea penală cu declaraţiile martorilor J.G. şi J.I., cu rezultatele percheziţiei efectuate la garsoniera din str. R. a rezultat în mod indubitabil că acele cutii şi pungi goale sunt acelea pe care inculpatul Z.L. Ie-a lăsat în dulap, după ce a răsturnat conţinutul lor în geanta adusă de el. Inculpatul Z.L. a răsturnat conţinutul acelor cutii, deoarece erau voluminoase şi nu încăpeau în geanta pe care o avea asupra sa.

După ridicarea cantităţilor de substanţe vegetale de culoare verde-oliv, s-a procedat la cântărirea lor, constatându-se că greutatea substanţei vegetale este de 1,193 kg conform procesului-verbal de cântărire filele 17 şi 18 dosar urmărire penală, iar cântărirea şi examinarea făcută la Laboratorul de expertiză laşi a rezultat că 922,7 grame de substanţă este cannabis şi deci prezintă importanţă pentru cauză (în acest sens sunt şi relaţiile comunicate instanţei prin adresa nr. 41/D/P din 10 aprilie 2007 aflate la fila 23 volumul 2 dosar instanţă ).

Aceste cantităţi de substanţe au fost trimise pentru examinare Laboratorului de Analize Droguri din cadrul BCCOA laşi, care, prin raportul nr. 3790911 din 31 mai 2006 a precizat că probele trimise pentru examinare conţin elemente chimice specifice droguri de tip „canabis" şi care face parte integrantă din categoria drogurilor cuprinse în Tabelul Anexa nr. III din Legea 143/2000 modificată (fil. 51-55 dosar urmărire penală ).

De asemenea, au fost examinate obiectele militare (pistol, grenade, cartuşe etc.), ridicate cu ocazia cercetărilor, de către specialişti din cadrul IPJ Bacău, stabilindu-se că ele se încadrează în categoria armelor de foc, fiind în stare de funcţionare (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică balistică a Serviciului Criminalistic IPJ Bacău - fil. 213-224 dosar).

În cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică cu obiectivul de a se stabili dacă obiectele în care s-au aflat ambalate armele, muniţia şi cannabisul, ridicate din garsoniera din strada R., prezintă urme papilare, dacă urmele identificate pe acestea prezintă suficiente elemente caracteristice individuale pentru a putea face obiectul examinărilor dactiloscopice comparative şi dacă există urme create de inculpaţii B.D. şi Z.L.

La efectuarea acestei lucrări au fost utilizate pungile de plastic cu inscripţia PLUS, o cutie de carton cu inscripţia „CLATRONIC", o cutie cu inscripţia „KD" şi o cutie cu inscripţia „BESTWALK".

Prin raportul de constatare nr. 173418 din 13 iunie 2006 au fost relevate de pe obiectele puse la dispoziţie un număr de 32 urme din care 14 au prezentat elemente caracteristice individuale de identificare pentru a putea face obiectul examinărilor dactiloscopice comparative. Din cele 14 urme, s-a stabilit că aparţin inculpatului B.D., urmele nr. 36 (deget inelar mâna dreaptă) ce a fost ridicată de pe cutia BEST WALK şi urma 38 ( deget mare mâna dreaptă ) ridicată de pe cutia CLATRONIC. Prin acelaşi raport constatare s-a stabilit că aparţin inculpatului Z.L. urmele nr. 31, 32, 46 şi 48 ridicate în ordine de pe cutiile BEST WALK şi de pe sacoşa de plastic de culoare galbenă.

În aceeaşi cauză a fost efectuat şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 173472 din 6 iunie 2006 cu obiectivul de a se stabili dacă obiectele ridicate de la Z.L. prezintă urme papilare apte de examinări comparative dactiloscopice. Pentru efectuarea lucrării au fost examinate pistolul MAKAROV, un încărcător de cartuşe, un cilindru metalic v 133, ţiple de plastic, 3 bidoane de plastic în care s-a aflat cannabis, o cutie de carton, 2 grenade, tub cilindric „k", pungă plastic ce conţinea pachete ţigări „PALL MALL" goale, trei ţiple pachete ţigări.

De pe aceste obiecte au fost relevate 15 urme papilare digitale, din care numai 6 sunt apte examinării dactiloscopice comparative. în aceeaşi cauză au fost efectuate şi două expertize biocriminalistice nr. 211032 din 18 septembrie 2006 şi nr. 211193 din 18 septembrie 2006 (filele 31-58 dosar instanţă) şi au avut de stabilit:

a) dacă pe probele puse la dispoziţie se pun în evidenţă urme sau microurme de natură biologică umană pretabile a fi supuse unei analize genetice şi în caz afirmativ să se stabilească profilul genetic al persoanei de la care provine;

b) profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltată de la B.D.;

c) dacă profilurile genetice obţinute la pct. b sunt identice sau se regăsesc la pct. A.

Pentru efectuarea lucrărilor au fost folosite pistolul MAKAROV, un încărcător şi două cartuşe seriile 38-86 şi 9181TCW, un cilindru metalic diametru 40 mm, grenadă defensivă militară, grenadă cilindrică tub cilindric şi bunuri personale folosite de B.D. recent în detenţie ridicate în baza ordonanţei din 31 iulie 2006, aparat de ras marca GILLETE MACH 3 TURBO (proba 1 din care a rezultat URMA U 1) şi o periuţă de dinţi de culoare roşie, cu mâner de plastic (proba 2 din care a rezultat URMA 2). Genotiparea urmelor şi microurmelor identificate pe aceste probe au pus în evidenţă amestec de profiluri genetice ce provin de la două persoane şi electroforegrame care conţin alele nereproductibile ce nu pot constitui un profil sau un amestec de profiluri genetice. Proba 1 (aparatul de ras GILLETE) - URMA 1 (microurme de celule epiteliale), a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin, notată P 1, ce se regăseşte în amestecul de profiluri genetice obţinut prin genotiparea Probei 1 - URMA 2 (microurme celule epiteliale prelevare din interiorul pistolului MAKAROV) ce a făcut obiectul examinării biocriminalistice în expertiza nr. 211032 din 18 septembrie 2006. în urma calculelor biostatistice rezultă că persoana P 1 are de 2,56 x 10 la puterea 8, ori mai multe şanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie.

Aceasta a demonstrat că o altă persoană care să substituie persoana P 1 ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 255.754.476 indivizi. Acest rezultat a stabilit ştiinţific că profilul genetic comun ce a rezultat din urmele ridicate de pe aparatul de ras folosit numai de inculpatul B.D. şi din urmele rezultate de la proba 1 -URMA 2 adică de pe pistolul MAKAROV aparţin numai lui B.D.

Astfel s-a făcut dovada în mod ştiinţific că inculpatul a deţinut arma şi muniţia aferentă pentru că dacă nu ar fi atins aceste obiecte, nu ar fi putu să apară profilul său genetic. De asemenea este relevant în cauză şi aspectul stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică că pe cutiile în care au fost ambalate droguri găsite în garsonieră sunt şi urmele papilare ale inculpatului B.D.

Aceste constatări au demonstrat că inculpatul B. a manipulat drogurile şi armele chiar în incinta garsonierei, loc pe care îl frecventa în mod discret şi unde îşi depozitase toate produsele şi obiectele găsite a căror deţinere, manipulare, comercializarea era interzisă de lege.

Situaţia de fapt reţinută mai sus a rezultat din următoarele probe:

- procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante - fil. 8-10 şi planşele foto - fil. 11-15;

- adresa nr. 103077 din 26 mai 2006 a Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice a IPJ Bacău - fil. 16;

- procesele-verbale de cântărire a substanţelor vegetale ridicate cu ocazia prinderii în flagrant şi a percheziţiilor efectuate - fil. 17-18;

- declaraţiile martorilor asistenţi: P.R. - fil. 19-20, Z.M.M. - fil. 29, 127-129;

- declaraţiile martorilor: J.I. - fil. 21-22, J.G. - fil. 23-24; F.R. fil. 80, V.S. - fil. 82-83, V.N.C. - fil. 85, 132-135, S.V. - fil. 107-108, fil. 136-137, declaraţiile martorului P.M.;

- procesele-verbal de confruntare dintre inculpatul B.D. şi V.N.C. - fil. 138-139, inculpatul B.D. şi Z.L., fil. 140-141, inculpatul B.D. şi S.V. - fil. 142-144 şi inculpatul Z.L. - S.V., fil. 145-146;

- procesele-verbale de percheziţie - fil. 25-27, 30;

- declaraţia inculpatului Z.L. dată la urmărirea penală

- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice chimice - fil. 51-55;

- actele şi rapoartele dactiloscopice - fil. 57-79;

- rapoartele de expertiză biocriminalistică.

În cursul cercetării judecătoreşti martorii S.V., G.G., V.N.C. şi Z.M. nu au putut fi audiaţi, deoarece după cum a rezultat din procesele-verbal întocmite de agenţii de executare a mandatelor emise de instanţă erau plecaţi în străinătate, situaţie în care constatând că ascultarea acestor martori nu mai este posibilă, instanţa a dispus citirea depoziţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale. În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor C.I., C.D., C.M., G.R., P.E.E. şi B.C., întrucât aceşti martori nu cunosc aspecte directe şi nemijlocite şi nici relevante pentru cauză, instanţa le va înlătura cu atât mai mult cu cât administrarea acestor a apărut ca inutilă faţă de probele ştiinţifice.

În cursul procesului penal inculpatul B.D. a avut o conduită nesinceră, susţinând că nu a deţinut nici arme şi nici droguri şi că nu a depozitat asemenea obiecte în garsoniera din strada R.

Susţinerile inculpatului au fost însă infirmate de probele ştiinţifice care au evidenţiat că inculpatul a deţinut aceste bunuri şi Ie-a manipulat, aspecte ce au fost reţinute detailat mai sus.

Aceste probe în acelaşi timp cu confirmat şi faptul că prin declaraţiile martorilor J.I. şi J.G. a fost dezvăluit adevărul în sensul că inculpatul B. a deţinut drogurile găsite în garsonieră în vederea comercializării şi că de asemenea a deţinut şi pistolul, grenadele şi muniţia.

Cu privire la inculpatul B.D., că pe tot parcursul procesului penal a negat faptele, sfidând constatările expertizelor ştiinţifice, fără a da explicaţii concrete, cu privire la această poziţie a sa. în mod constant, a refuzat să contribuia la aflarea adevărului, perturbând grav, prin manifestări necivilizate şi imorale fără precedent în raza instanţei, administrarea unor probe utile cauzei şi desfăşurarea şedinţelor de judecată.

De altfel, din actele dosarului a rezultat că şi pe parcursul urmăririi penale cu ocazia audierii sale sau a confruntărilor cu inculpatul Z.L. şi ceilalţi martori din lucrări (V.N.C., S.V.) a avut o atitudine de respingere faţă de susţinerile acestora, manifestând o poziţie de sfidare şi chiar de ameninţare la adresa acestor martori (vezi declaraţiile de la fil. 85, 132-135 dosar, 107-108, 138-144 dosar). Inculpatul a ascuns adevărul mizând pe faptul că drogurile şi armele au fost găsite la Z.L. pe care însă l-a manipulat în executarea operaţiunii permanent căutând să nu se expună pe sine, pentru ca în caz de eşec să nu poată fi depistat ci eventual bănuielile să planeze asupra altor persoane în mod nereal.

De altfel, la data de 25 mai 2006, inculpatul B.D., după ce a luat hotărârea de a lua drogurile şi armamentul din garsoniera de pe str. R., Bacău, dându-şi seama de riscul mare pe care-l presupunea această operaţiune, s-a gândit că nu este indicat să se deplaseze personal să-şi rezolve această problemă, existând posibilitatea de a fi prins. În aceste condiţii, şi-a „construit" un plan minuţios, bine pus la punct, cu scopul de a atrage alte persoane, cunoscuţi sau prieteni din cartier ori din anturajul său, cărora să le transmită „sarcini" minore dar precise.

Astfel, în cazul inculpatului Z.L., inculpatul B.D. i-a spus exact ce intenţionează, dându-i toate detaliile cu privire la ceea ce era de făcut, precizând că trebuie luate lucruri de valoare şi duse în altă parte pentru a nu fi găsite de organele în drept (droguri, armament) însă cu acea ocazie nu a asistat altcineva la discuţii.

Altora, cum este cazul lui S.V. şi V.N.C. nu Ie-a descris întreaga operaţiune ce trebuia executată, ci s-a limitat doar la faptul de a le dat cheile de la garsonieră, spunându-le să le dea de la unul la altul, până ajung la inculpatul Z.L., afirmând că acesta din urmă ştie ce are de făcut. în acest fel, inculpatul B.D. a încercat să creeze o stare de confuzie şi de „diluare" a propriilor acţiuni, eventual a răspunderii sale, în cazul în care ar fi fost prins.

Inculpatul B.D. şi-a dat seama că poate fi urmărit, fapt ce se explică prin repetatele curse („ture") făcute cu autoturismul sau prin oraş, centru, zona „Milcov", zona barului „Formula 1", „Narcisa", cartierul CFR, sat Luncani, comuna Mărgineni etc. (acest aspect rezultând chiar din declaraţia sa de la fil. 42-43 dosar, precum şi din declaraţia inculpatului Z.L. - fil. 33-36 dosar).

În acest circuit prin succesiunea măsurilor întreprinse, inculpatul B.D. a procedat de aşa manieră încât, despre adevărata activitate ce urma a fi realizată, să ştie numai inculpatul Z.L., iar celelalte persoane să fie antrenate în această acţiune fără să ştie despre ce este vorba, iar în caz de eventual eşec bănuielile să planeze asupra membrilor anturajului său din acea seară, exceptând persoana sa.

În schimb, simpla prezenţă a acestora din urmă i-a dat garanţia inculpatului B.D., că inculpatul Z.L. va merge până la capăt, că nu va renunţa pe traseu sau că nu va face ceva greşit, care ar fi putut să-i dejoace planurile.

Inculpatul B.D. a prevăzut că poate fi urmărit şi de aceea a coordonat acţiunea din umbră căutând însă o cale de a obţine şi informaţii pe parcurs cu privire la traseul lui Z.L. şi eventuale incidente produse pe traseu. Astfel după ce a primit telefonul de la S.V., care îl anunţa că inculpatul Z.L. a fost prins, a încercat să-şi facă pierdută urma, circulând cu viteză pe străzile din Bacău, pentru a dispărea.

Astfel, la data de 25 mai 2006, în jurul orelor 22,30, autoturismul Ford Focus cu nr. de înmatriculare condus de inculpatul B.D. a fost depistat pe str. A. din municipiul Bacău, circulând cu viteză. Când a fost somat de organele de poliţie rutieră să oprească, acesta a refuzat şi a accelerat, îndreptându-se cu viteză mare spre str. M., iar la blocul 108 a abandonat autoturismul cu luminile aprinse, lăsând portiera deschisă, intrând în casa scării blocului susmenţionat (procesul-verbal de la fil. 28 dosar).

Or, conduita adoptată de inculpat constând în pregătirea şi conducerea operaţiunii în mod discret şi fuga acestuia şi ascunderea în momentul în care a fost anunţat că Z.L. a fost prins constituie indicii temeinice ale implicării sale în activitatea ilicită de deţinere droguri de risc pentru comercializare şi deţinere de arme şi muniţie. Dacă inculpatul nu era deţinătorul acestor obiecte şi produse periculoase nu ar fi avut interesul să le schimbe locul de depozitare şi nu ar fi coordonat scoaterea deşi aşa cum au arătat martorii S.V. şi V.N.C. şi J.I. avea chei de la această locaţie, deoarece persoana care trebuia să asigure valorificarea drogurilor, respectiv martorul J.G. era arestat într-o altă cauză penală, temându-se să nu fie văzut de anchetatori.

În cursul cercetărilor inculpatul a spus că deţinătorul drogurilor şi armelor este martorul J.I., susţinând că acesta era adevăratul chiriaş al garsonierei. în acest fel, inculpatul B.D. a încercat să creeze imaginea falsă că nu el este autorul faptei. în realitate, aşa cum s-a arătat mai sus inculpatul B. a primit un rând de chei de la garsonieră de la J.I., după ce acesta din urmă nu a mai folosit-o ca locuinţă, mutându-se la locuinţa soţiei sale.

În anul 2006 inculpatul B.D. a avut cheile garsonierei, a folosit-o discret pentru a nu fi observat de vecini, a contribuit la plata chiriei şi a depozitat aici droguri şi arme. Inculpatul B.D. a susţinut că martorii J.G. care era arestat şi J.I. aveau chei şi deci puteau intra în garsonieră şi că după arestare, aceştia l-au acuzat pe el pe nedrept pentru a-şi diminua propria răspundere penală. Susţinerile inculpatului au fost considerate nefondate, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, este de observat că în cauză martorul J.G. a fost arestat cu o lună înainte de arestarea lui B.D., pentru alte fapte care nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cauzei, iar în aceeaşi cauză penală a fost reţinut o zi fratele acestuia martorul J.I. Or este evident că fiind arestat martorul J.G. nu a mai avut acces la garsonieră.

în realitate, aşa cum s-a arătat mai sus inculpatul B. a primit un rând de chei de la garsonieră de la J.I., după ce acesta din urmă nu a mai folosit-o ca locuinţă, mutându-se la locuinţa soţiei sale. În anul 2006, inculpatul B.D. a avut cheile garsonierei, a folosit-o discret pentru a nu fi observat de vecini, a contribuit la plata chiriei şi a depozitat aici droguri şi arme.

Inculpatul B.D. a susţinut că martorii J.G. care era arestat şi J.I. aveau chei şi deci puteau intra în garsonieră şi că după arestare, aceştia l-au acuzat pe el pe nedrept pentru a-şi diminua propria răspundere penală. Susţinerile inculpatului au fost apreciate ca nefondate, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel este de observat că în cauză martorul J.G. a fost arestat cu o lună înainte de arestarea lui B.D., pentru alte fapte care nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cauzei, iar în aceeaşi cauză penală a fost reţinut o zi fratele acestuia, martorul J.I.

Or, este evident că după reţinerea şi arestarea fratelui său şi până la data de 25 mai 2006, dacă fraţii J. ar fi fost implicaţi în deţinerea armelor şi drogurilor de la garsonieră, atunci aceştia ar fi căutat o cale de îndepărtare a acestora cu atât mai mult cu cât J.I. a fost liber în toată această perioadă, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate, tocmai din cauza faptului că proprietarul şi deponentul acestor produse era B.D.

Acest aspect a fost relevat prin concluziile şi constatările rapoartelor de expertiză care au stabilit că pe produsele şi obiectele luate din garsonieră de Z.L. şi pe celelalte asemenea obiecte găsite la percheziţie s-au găsit urme relevante ale manipulării lor, ce aparţin inculpatului B.D., urme care nu ar fi existat dacă însăşi acest inculpat nu le-ar fi creat prin contactul cu bunurile.

Sub acest aspect, aceste probe au făcut dovada deţinerii de către B.D. a obiectelor şi a faptului că el însuşi frecventa locaţia de depozitare, respectiv garsoniera, fiind irelevante sub acest aspect împrejurările că şi alte persoane aveau chei de la garsonieră ori că ar fi putut avea contact cu aceste bunuri, cercetând vreun pachet dintre cele depozitate, din curiozitate fără intenţia de a le deţine în sensul legii penale.

Contactul cu bunurile a fost dovedit, ca şi dovedită şi acţiunea de deţinere a bunurilor de către inculpat, astfel încât au fost inutile cererile făcute de inculpat pentru a dovedii cine este proprietarul garsonierei, cine a închiriat iniţial această locuinţă, cine figurează în evidenţe la taxe şi impozite, întrucât acestea nu au relevanţă în cauză şi nu pot înlătura urmele de contact lăsate de inculpat asupra obiectelor a căror deţinere este prohibită.

De altfel în declaraţiile date cei doi martori J. au arătat că produsele ilicit deţinute ce au fost depozitate în garsonieră au fost aduse de B.D. şi aparţineau acestuia. împrejurarea că martorul J.G. era prieten cu inculpatul B., existând posibilitatea că distribuirea să fie făcută de martori nu înlătură şi nici nu diminuează vinovăţia inculpatului.

De altfel, datorită arestării martorul nu a mai putut valorifica în folosul lui B.D. drogurile puse la dispoziţie de acesta.

De asemenea nu a putut fi reţinută nici susţinerea inculpatului că nu a deţinut pistolul, deoarece expertiza biocriminalistică a relevat aşa cum s-a arătat mai sus urmele contactului său cu cest obiect, astfel deţinerea ca acţiune incriminată de lege fiind dovedită, fapta constituie infracţiunea de nerespectare a armelor şi muniţiilor indiferent de durata deţinerii ori a contactului fizic cu bunul.

în cursul urmăririi penale inculpatul Z.L. a recunoscut faptele şi a dat declaraţii sincere ce au fost confirmate pe deplin de toate probele administrate în cauză. In cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a negat implicarea lui B.D., crezând că prin această modalitate va contribui la diminuarea sau înlăturarea răspunderii penale a acestuia. Inculpatul a susţinut că la urmărirea penală a fost supus la violenţe fizice din partea anchetatorilor şi din această cauză a declarat că a fost trimis de B.D. la garsonieră. Susţinerile acestuia făcute în instanţă în sensul că B.D. nu a deţinut droguri şi nu l-a trimis să le ridice din garsonieră au fost însă infirmate de declaraţiile martorilor V.C.N. şi S.V. date la urmărirea penală, cât şi de probele ştiinţifice.

Din actele dosarului a mai rezultat că la percheziţiile domiciliare şi la prinderea în flagrant a inculpatului Z.L. au fost prezenţi martori asistenţi, care au perceput toate activităţile întreprinse şi măsurile luate, dând şi declaraţii de martori în acest sens.

Astfel, la prinderea în flagrant a inculpatului Z.L. şi la verificarea conţinutului genţii găsite asupra acestuia, a asistat martorul P.R., în declaraţia dată şi ataşată la fila 19 dosar, acesta a precizat că în momentul când a fost prins şi imobilizat, la întrebarea pusă, cu privire la conţinutul genţii, a declarat că inculpatul Z.L. a precizat că are un pistol, nişte grenade militare, iar la sediul organului de anchetă a văzut că în geantă erau acele arme şi mai multe substanţe vegetale de culoare verde-oliv, bunuri pe care trebuia să le dea inculpatului B.D.

Acest martor a văzut că inculpatul nu a fost supus la violenţe, exceptând limita normală a imobilizării care a durat 15 secunde, fiind nesemnificativă. în tot cursul urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de avocat la toate audierile, astfel încât în aceste împrejurări susţinerea referitoare la tratamentul violent a fost considerată nefondată.

În cursul procesului penal, inculpatul B.D. a avut o conduită necorespunzătoare, ireverenţioasă ieşită din comun, motiv pentru care a fost sancţionat cu amendă.

În drept, faptele comise de inculpaţii B.D. şi Z.L. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată şi art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor pentru ambii inculpaţi instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Prima instanţă a avut în vedere limitele pedepsei închisorii prevăzute de norma de incriminare, dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi tratamentul juridic al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru inculpatul Z.L., dispoziţiile art. 64, art. 65, art. 53 alin. (2) lit. a) şi art. 71 C. pen., cât şi gradul de pericol social al faptei comise de inculpaţi, dedus din modul de comitere, împrejurările comiterii, conduita inculpaţilor, urmările produse, cât şi datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpaţilor.

Aşa cum de altfel s-a reţinut mai sus în cursul procesului penal inculpaţii au avut o conduită nesinceră, încercând să împiedice tragerea la răspundere penală pentru fapta comisă pe care în aceste circumstanţe nu au regretat-o. Inculpaţii sunt persoane de vârstă tânără cu o pregătire intelectuală şi educaţie limitate datorită lipsei de interes în această direcţie, neavând nici pregătire profesională şi nici ocupaţie stabilă. în ceea ce priveşte pericolul social al faptei, s-a reţinut că prin faptele comise au fost periclitate relaţii sociale deosebit de importante, în buna desfăşurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esenţiale pentru o convieţuire normală a membrilor acesteia.

Prin faptele comise de inculpaţi a fost lezată însăşi ordinea publică în înţelesul de caracteristică a societăţii în care trebuie să domine siguranţa, securitatea, respectul faţă de drepturile cetăţenilor. Ordinea publică este echivalentul păcii şi liniştii interne, permite cetăţenilor să trăiască normal în societate în orice loc din lume şi de aceea infracţiunile comise de inculpaţi au pus în pericol evident ordinea publică în toate elementele caracteristice arătate mai sus.

Astfel, prin deţinerea de droguri de risc în vederea comercializării în cantităţi foarte mari, în raport cu spaţiul local, cât şi de arme şi muniţie militară au fost lezate efectiv siguranţa, securitatea şi traiul normal al oamenilor, creându-se o stare de pericol grav pentru viaţa şi sănătatea acestora în condiţiile în care bunuri periculoase a căror deţinere este interzisă prin lege au fost depozitate în locuinţe civile fiind transportate şi pe stradă în locuri publice.

Nicio persoană nu se poate bucura de linişte, ştiind că viaţa sa sau a semenilor săi poate fi oricând pusă în pericol prin manipularea nelegală de persoane neautorizate a armelor, muniţiei militare şi drogurilor. În speţă starea de pericol pentru membrii societăţii a fost actuală, rezultând în plus din cele arătate şi din împrejurarea că faptele, au produs şi continuă să producă o afectare a echilibrului social firesc, stare de indignare şi dezaprobare publică, insecuritate socială şi sfidarea publică a autorităţilor. în speţă au fost afectate şi periclitate structuri de securitate şi siguranţă, cât şi viaţa normală.

Modul şi mijloacele de deţinere şi manipulare a bunurilor periculoase de risc, scopul josnic, perseverenţa infractorilor, au dovedit, de asemenea pericolul social sporit al faptelor şi al inculpaţilor care au acţionat în condiţiile arătate.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept expuse mai sus, prima instanţă a aplicat inculpaţilor pentru fiecare infracţiune, pedeapsa închisorii prin orientare spre maximul special şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) C. pen. pe o durată rezonabilă şi în limita legală.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat pentru inculpatul Z.L. suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău rămasă definitivă prin neapelare şi alăturarea acesteia la fiecare pedeapsă aplicată în cauză.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune pentru inculpatul B.D. şi pedepsele rezultante stabilite pentru inculpatul Z.L. în pedeapsa cea mai grea, care având în vedere structura concursului compusă din fapte deosebit de periculoase, cât şi periculozitatea socială concretă gravă a acestui concurs fiind sporită la rândul ei în limita legală. Pentru ambii inculpaţi, prima instanţă a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaţilor B.D. şi Z.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 şi lit. b) în cuantum de 4 ani stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 de la pct. 1 alături de pedeapsa rezultantă a închisorii.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 şi a art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 916,7 grame cannabis deţinută de inculpaţi.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.D. şi Z.L.

Inculpatul B.D. a criticat hotărârea apelată sub aspectul netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăţia sa faţă de faptele pentru care a fost judecat. Inculpatul a apreciat că prima instanţă nu a administrat toate probele necesare stabilirii unei situaţii de fapt reale, iar soluţia de condamnare adoptată în cauză este injustă, nefiind conformă adevărului judiciar.

Inculpatul B.D. a considerat, de asemenea, că soluţia de condamnare pronunţată în cauză s-a întemeiat pe evaluarea unor probe în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, care au fost obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În concluzie, inculpatul B.D. a solicitat administrarea în apel a unor noi probe în dovedirea acuzaţiilor aduse şi implicit pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apelantul inculpat Z.L. a criticat primei instanţe sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate care le apreciază ca fiind prea severe în raport cu gravitatea faptelor comise şi de circumstanţele personale a acestuia, solicitând astfel, reducerea acestora.

Prin Decizia penală nr. 96 de la 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3337.4/110/2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de apelanţii inculpaţi B.D. şi Z.L. împotriva sentinţei penale nr. 405/D din 16 august 2007 pronunţată în dosarul 337/110/2006 al Tribunalului Bacău, cu privire la cuantumurile pedepselor, sporurile acestora şi tehnica de contopire a pedepselor aplicate inculpatului Z.L.. A fost desfiinţată sentinţa apelată sub aceste aspecte. S-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

I.A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului B.D. în pedepsele componente şi s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicată.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată de la 4 ani la 3 ani.

A fost redus sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.D. de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele principale astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 6 luni, la care s-a adăugat pedeapsa complementară menţionată mai sus.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul B.D.: 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

II.S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Z.L. în pedepsele componente şi s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului Z.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) C. pen., de la 7 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Z.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de la 4 ani la 2 ani.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1), art. 83 C. pen. au fost contopite pedepsele principale astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi pedeapsa complementară menţionată mai sus.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul Z.L.: 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.D. şi Z.L.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor de la 16 august 2007 la zi.

S-a constatat că inculpatul B.D. a avut apărător ales.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţie a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului Z.L. în suma de 100 lei, către Baroul Bacău.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în urma analizei probelor administrate în cauză a stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi o încadrare juridică corectă a faptelor supuse judecăţii.

De asemenea, prima instanţă a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunţând legal şi temeinic soluţii de condamnare a celor doi inculpaţi pentru faptele ce au făcut obiectul acuzaţiilor în prezentul proces penal.

Starea de fapt reţinută de instanţa de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală. în mod judicios, Tribunalul Bacău a constatat că probele administrate în cursul procesului penal, relevând cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Susţinerile inculpatului B.D. referitoare la nevinovăţia acestuia au fost considerate ca lipsite de fundament real, nefiind susţinute de suport probator, în mod legal prima instanţă, evaluând temeinicia probelor în acuzare administrate în cele două faze procesuale şi a pronunţat o soluţie de condamnare a apelantului inculpat pentru faptele ce au constituit obiectul acuzaţiei în prezentul proces penal.

Criticile apelantului inculpat B.D., în sensul în care a încercat a atesta ideea că unele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, folosite în dovedirea acuzaţiilor aduse acestuia, au fost obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale, nu au putut fi reţinute de instanţa de control judiciar.

A fost invocată nelegalitatea emiterii autorizaţiei privind percheziţionarea garsonierei din strada R., municipiul Bacău, în care s-au găsit substanţe stupefiante şi armele deţinute ilegal, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că inculpatul B.D. este proprietarul sau chiriaşul acelui imobil.

Critica nu este întemeiată, percheziţia efectuată în cauză a fost utilă pentru aflarea adevărului, fiind de natură a asigura procurarea unor probe indispensabile pentru rezolvarea cauzei. Instanţa de apel a constatat că percheziţia efectuată în cursul urmăririi penale s-a autorizat de judecător în condiţiile legii procesual penale. Împrejurarea că percheziţia domiciliară a fost efectuată asupra unui imobil ce nu era proprietatea inculpatului sau nu era deţinut în fapt de către acesta, în baza unui contract de locaţiune, nu afectează cu nimic valabilitatea efectuării acestui mijloc de probă.

Inculpatul B.D. prin apărătorul ales, a criticat constant lipsa de legalitate şi temeinicie a probelor în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că au fost administrate de către organele de cercetare penală cu încălcarea dispoziţiilor procedurale, fiind lipsite astfel de valoare probantă.

Inculpatul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 68 C. proc. pen. cărora este interzis a se întrebuinţa violenţe, ameninţări, ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni ori îndemnuri în scopul de a obţine probe. Apelantul inculpat a susţinut că organul de urmărire penală a nesocotit dispoziţiile art. 68 C. proc. pen., determinând prin ameninţări şi intimidări, persoanele care cunosc fapte sau împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului în cauza pendinte, să dea declaraţii în sensul dorit de acesta, pentru a sprijini acuzaţiile aduse inculpatului.

În acest sens, s-a susţinut de către inculpatul B.D., că declaraţiile date de coinculpatul Z.L. în cursul urmăririi penale, prin care l-a incriminat direct pe acesta, au fost obţinute de către anchetatori prin constrângere.

Examinând modalitatea în care a fost ascultat inculpatul Z.L., în cursul urmăririi penale, instanţa de apel a constatat că acesta a fost audiat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, iar elementele de fapt ce au rezultat din conţinutul acestor declaraţii reprezintă expresia voinţei libere a acestuia, neexistând indicii cu privire la exercitarea vreunei forme de constrângere asupra sa de către procurorul anchetator.

Inculpatul B.D., prin apărătorul ales a contestat validitatea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, care a relevat momentul în care inculpatul Z.L. transporta drogurile şi armele ce erau deţinute de inculpatul B.D. în garsoniera din str. R., municipiul Bacău. În opinia inculpatului B.D., flagrantul menţionat este lovit de nulitate, întrucât Z.L. a fost constrâns prin violenţă fizică să declare neadevărat că cel care l-a trimis în garsoniera de unde a luat lucrurile găsite în geanta sa, a fost inculpatul B. De asemenea s-a invocat nelegalitatea flagrantului şi datorită faptului că martorul asistent P.R., care nu a perceput nimic direct şi personal, elementele de fapt descrise în conţinutul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. S-a susţinut de către inculpatul B.D., că martorul sus menţionat a fost condus la sediul Poliţiei, unde a confirmat situaţia faptică expusă de lucrătorii de poliţie, în pofida faptului că acesta nu a observat nimic personal.

Examinând procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (fila 8 dup), precum şi înregistrarea video efectuată cu aceeaşi ocazie s-a constatat că acţiunile de prindere în flagrant a inculpatului Z.L., au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, neconstatându-se existenţa unor mijloace de constrângere folosite de organul de urmărire penală împotriva inculpatului Z.L. în vederea obţinerii de probe neconforme adevărului. în ceea ce priveşte pe martorul asistent P.R., susţinerile inculpatului B.D., că acesta ar fi semnat procesul-verbal la cererea organului de urmărire penală, fără a observa personal cele descrise în conţinutul acestuia, sunt lipsite de fundament real.

În declaraţia de la fila 19 dup, dată în faţa procurorului la scurt timp după organizarea flagrantului, martorul asistent P.R., a menţionat că personal a observat toate activităţile întreprinse de anchetatori, inclusiv momentul în care inculpatul Z.L. a declarat verbal că în geanta de voiaj, găsită asupra sa avea mai multe bunuri, ce urmau să le ducă inculpatului B.D.

Instanţa de apel nu a putut primi criticile inculpatului care a considerat că probele în acuzare administrate în cursul procesului penal nu au forţa probantă de a răsturna prezumţia relativă de nevinovăţie ce operează în favoarea sa.

Susţinerile inculpatului B.D. care au apreciat că soluţia adoptată de prima instanţă s-a întemeiat pe un ansamblu probator incomplet, inapt de a releva o situaţie corespunzătoare adevărului, nu au putut fi primite de către instanţa de apel. Inculpatul a imputat primei instanţe că nu a procedat la administrarea nemijlocită a tuturor probelor utile justei soluţionări a cauzei, în sensul că nu a insistat în audierea unor martori din lucrări.

Criticile inculpatului referitoare la neaudierea nemijlocită a martorilor S.V. şi V.C. au fost apreciate ca nefondate. Având în vedere că datele din dosarul cauzei au relevat împrejurarea că martorii menţionaţi sunt plecaţi în străinătate pentru o durată nedeterminată, instanţa de fond s-a aflat în imposibilitatea de a-i audia nemijlocit, ţinând cont la judecarea cauzei de declaraţiile date de aceştia în faza de urmărire penală.

Instanţa de apel a observat că instanţa de fond a administrat toate probele utile şi concludente justei soluţionări a cauzei, care coroborate cu cele administrate în cursul urmăririi penale au condus la pronunţarea soluţiei atacate. De asemenea, prima instanţă a înlăturat motivat, atât probele administrate la cererea inculpaţilor cu care s-a încercat a se combate probele în acuzare administrate în cauză, cât şi probele administrate din oficiu care nu reflectă adevărul, indicând corelativ care sunt probele pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare adoptată în cauză.

Prima instanţă în mod corect nu a acceptat apărările inculpatului B.D. care a încercat să plaseze răspunderea penală în sarcina martorului J.I. Vinovăţia inculpatului B.D. a fost dovedită indubitabil de elementele de fapt ce au rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză, în special de declaraţiile inculpatului Z.L. date în cursul urmăririi penale care au confirmat acuzaţiile aduse inculpatului B.D., coroborate cu declaraţiile martorilor J.G. şi J.I. date în ambele faze procesuale, care l-au incriminat direct.

Hotărârea apelată a fost considerată deficitară sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor aplicate inculpatului Z.L.

Având în vedere că ambele infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză au fost săvârşite în termenul de încercare stabilit în urma condamnării acestuia la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia prin sentinţa penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău, prima instanţă trebuia să adauge această pedeapsă la pedeapsa rezultantă obţinută prin contopirea celor două pedepse corespunzătoare faptelor deduse judecăţii comise în concurs real, iar nu la fiecare dintre acestea, cum greşit s-a procedat.

Sentinţa apelantă este criticabilă şi în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi. Având în vedere că rolul principal în activităţile infracţionale, a revenit inculpatului B.D., care a condus şi coordonat acţiunile coinculpatului Z.L. (acesta fiind un simplu transportator), în mod injust instanţa de fond a dispus condamnarea celor doi inculpaţi la pedepse egale.

În ceea ce priveşte cuantumurile pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat că, atât pedepsele principale, cât şi cele complementare aplicate acestora de către instanţa de fond sunt prea severe.

În vederea realizării funcţiilor sale, pedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, cu luarea în considerate a gravităţii infracţiunii săvârşite. Dacă se aplică unui infractor o pedeapsă prea severă faţă de nevoile de îndreptare, acesta va reacţiona în sens negativ.

Infracţiunile pentru care sunt acuzaţi inculpaţii, sunt infracţiuni formale, de pericol, a căror comitere produc naşterea unui stări de pericol pentru societate, iar nu vătămarea drepturilor şi libertăţilor vreunei persoane, raţiuni pentru care şi limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor sunt moderate.

În considerarea acestor argumente, instanţa de apel a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei şi restabilirea ordinii de drept, pot fi obţinute şi prin stabilirea unor pedepse mai blânde aplicate inculpaţilor.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.L., nu se mai justifică sporirea pedepsei rezultante obţinute ca urmare a contopirii pedepselor stabilite în cauză, dat fiind faptul că aceasta urmează a fi majorată prin adiţionarea unei pedepse aplicată anterior acestuia printr-o hotărâre definitivă, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate în temeiul art. 83 C. pen.

În considerarea celor expuse, instanţa de apel a admis apelul inculpaţilor sub aspectele analizate mai sus şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată.

Rejudecând cauza, a redus pedepsele aplicate inculpaţilor corespunzător, proporţional cu contribuţia infracţională a fiecăruia dintre ei, de asemenea a redus şi sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.D., pe care l-a considerat a fi excesiv.

Faptele supuse judecăţii fiind concurente, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv art. 83 C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.L.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Având în vedere că subzistă în continuare temeiuri care justifică detenţia preventivă a inculpaţilor, instanţa de apel, în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a acestora.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi la zi.

S-a constatat că inculpatul B.D. a avut apărător ales.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului Z.L., către Baroul Bacău. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău şi intimaţii inculpaţi B.D. şi Z.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele ce se vor arătat în continuare pentru fiecare.

Astfel, parchetul în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că faptele comise, natura acestora, consecinţele lor, impactul mediatic produs, poziţia subiectivă, total sfidătoare la adresa înfăptuirii actului de justiţie şi chiar faţă de organele judiciare chemate să realizeze aflarea adevărului, activităţile repetate de influenţare, intimidare şi chiar ameninţare ale inculpatului B.D. faţă de martorii şi coinculpaţii din lucrări, atitudinea violentă şi lipsă de respect faţă de organele judiciare şi chiar ameninţările făcute la adresa acestora, repetatele reclamaţii făcute împotriva celor chemaţi să cerceteze şi să judece faptele comise, mediatizarea exagerată şi cu rea-credinţă a unor încălcări de lege, abuzuri, neîntemeiate, puse pe nedrept în sarcina organelor judiciare l-au îndreptăţit să exercite recurs cu privire la cuantumurile pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, de către instanţa de apel.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.D. s-a menţionat că nu există niciun element de fapt sau de circumstanţiere, care să justifice reducerea pedepsei şi a sporului aplicat de prima instanţă. Aceasta pentru că faptele comise sunt de o gravitate sporită, au fost repetate şi premeditate, comise după un plan bine construit, ceea ce demonstrează deosebita abilitate, tenacitate şi perseverenţă a inculpatului B.D. în conceperea şi punerea în executare a faptelor comise.

Cantităţile de droguri descoperite şi ridicate, varietatea şi periculozitatea armamentului găsit la percheziţiile efectuate, provenienţa acestuia, faptul că acesta era în stare de funcţionare „mutarea" acestor produse ale infracţiunilor comise dintr-un loc în altul (de la o locaţie la alta) pentru a li se pierde urma, constituie alte elemente care nu justifică cu nimic reducerea pedepselor şi a sporurilor aplicate de instanţa de fond.

Toate activităţile infracţionale de pregătire, de punere în executare şi de realizare a scopurilor propuse de B.D., specifice infracţiunilor comise au scos în evidenţă un modus operandi deosebit de bine pregătit, mai rar întâlnit în activitatea instanţelor de judecată şi a organelor de urmărire penală, cu implicarea unui număr însemnat de participanţi la comiterea acestor infracţiuni (fără vinovăţie) manipulate cu abilitate de inculpatul B.D., influenţate, şantajate sau ameninţate de acesta.

Cu privire la pericolul social al făptuitorului-inculpatul B.D., din probele administrate la urmărirea penală şi în faţa instanţelor de judecată, a rezultat că acesta a manifestat constant o atitudine necooperantă, de sfidare totală şi lipsă de respect faţă de solemnitatea actului de justiţie (a manifestat comportări indecente, verbale şi fizice, un vocabular vulgar şi lipsit de respect, faţă de toate organele judiciare) împiedicând prin orice mijloace (uneori de neconceput asemenea manifestări nefundamentate, necontrolate şi periculoase, aflarea adevărului.

La cele de mai sus s-a mai adăugat repetate reclamaţii neîntemeiate făcute prin apărători şi personal, menţinerea unor stări tensionate, încordate pe tot parcursul procesului penal, fără motive neîntemeiate, sumarea unei poziţii de „victimă" din partea inculpatului B.D., invocarea unor abuzuri procesuale neîntemeiate şi nejustificate, atitudinea repetate şi continuă de influenţare a persoanelor chemate în instanţă şi chiar de ameninţare la adresa acestora sau a organelor judiciare.

Referitor la inculpatul Z.L. reducerea pedepselor şi a sporurilor nu se justifică, în primul rând datorită pericolului ridicat al faptelor comise, descrise şi în cele comentate mai sus.

La cele de mai sus s-a adăugat şi faptul că Z.L. este principalul autor al faptelor comise, fiind un executant fidel, disciplinat şi deosebit de receptiv la toate „indicaţiile" primite de la inculpatul B.D., încă din faza conceperii faptelor comise şi până la condamnările primite de la instanţa de apel.

Atitudinea oscilatorie, schimbarea declaraţiilor de la urmărirea penală, negarea adevărului în faţa instanţelor de judecată, „favorizarea" inculpatului B.D. prin noile precizări făcute în faza judecăţii, constituie alte argumente ale reducerii neîntemeiate a pedepselor şi sporurilor aplicate de către instanţa de apel.

Antecedentele penale ale inculpatului Z.L. constituie un alt argument al faptului că în mod nejustificat s-au redus pedepsele aplicate şi sporurile date de instanţa de fond.

Faţă de cele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 9 şi 14 C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în sensul motivelor arătate şi în final condamnarea inculpaţilor B.D. şi Z.L. la pedepse orientate către maximul penal prevăzut de textele de lege incriminatoare din Legea nr. 678/2001, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 279 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.

Motivelor de recurs ale parchetului, i-a fost ataşată fotocopia rezoluţiei din 7 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. 1169/P/2006 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 288 alin. (1), (3) şi art. 291 C. pen. faţă de procurorul S.V. din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău.

La dosarul cauzei a fost depusă de către recurentul inculpat B.D. o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, la care s-a anexat şi fotocopia ordonanţei nr. 21 din 26 mai 2006 privind reţinerea învinuitului B.D. pe 24 de ore, de la 26 mai 2006 ora 9,00 până la 27 mai 2006, ora 9,00, aflate la filele 59-61 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 27 august 2008, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, conform art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., verificarea legalităţii arestării preventive a inculpaţilor B.D. şi Z.L., fiind consemnate concluziile părţilor, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată.

La termenul mai sus arătat, Înalta Curte, conform art. 300² şi art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat ca fiind legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor B.D. şi Z.L., măsură pe care a menţinut-o. Suma de câte 40 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele încheierii, Înalta Curte a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor au impus în continuare privarea de libertate.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat B.D. a depus la dosar motivele de recurs formulate în scris pentru recurent.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, invocând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa de apel, care nu a ţinut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, periculozitatea sporită a faptelor comise referitoare la o cantitate importantă de droguri, arme şi muniţie militară, precum şi împrejurările săvârşirii faptelor, conform unui plan infracţional bine întocmit de inculpatul B. şi fidel executat de inculpatul Z.

Apărătorul recurentului intimat inculpat B.D. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 14 şi 18 C. proc. pen., susţinând oral motivele scrise de recurs, solicitând admiterea recursului declarat şi casarea hotărârilor atacate.

În susţinerea ultimului temei de casare a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), iar în subsidiar, lit. d) C. proc. pen., arătând că probele sunt lovite de nulitate absolută şi nu susţin condamnarea inculpatului, a mai menţionat că CD-ul original pe care s-a înregistrat flagrantul nu mai există, fapt confirmat de adresa parchetului.

În susţinerea celorlalte două temeiuri de casare a arătat că hotărârea instanţei este nemotivată, iar pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel a fost greşit individualizată, în raport cu lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră. în ce priveşte recursul parchetului a pus concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.

Apărătorul recurentului intimat inculpat Z.L. a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului declarat de parchet, apreciind că hotărârea din apel este legală şi temeinică, iar în recursul inculpatului, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 385⁹ pct. 18, 14 C. proc. pen. şi achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.. în acest sens a susţinut că nu a existat înţelegere prealabilă între inculpaţi, că recurentul Z.L. a transportat geanta fără a cunoaşte conţinutul acesteia, contribuţia sa la săvârşirea faptei fiind redusă, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în cuantumul pedepsei executate până în prezent, prin acordarea unei mai mari eficiente atitudinii procesuale a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursurile declarate de inculpaţi, a pus concluzii de respingere acestora, ca nefondate, susţinând că situaţia de fapt a fost stabilită de instanţe pe baza unui probatoriu neechivoc. în acest sens, a arătat că simpla susţinere a inculpatului Z. că ar fi fost ameninţat la urmărirea penală, nu poate fi primită, întrucât nu este susţinută de niciun indiciu că ar putea fi credibilă. Referitor la procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a susţinut că a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor procedurale pentru valabilitatea acestuia. Pe parcursul procesului penal au fost audiaţi şi martorii asistenţi pentru a verifica veridicitatea celor constatate în procesul-verbal. Privitor la probele ştiinţifice a arătat că instanţele au reţinut corect că obiectele găsite în garsonieră îi aparţineau inculpatului B., întrucât au fost identificate mai multe urme papilare de pe cutiile cu arme şi droguri. Referitor la solicitarea apărării de achitare a inculpatului Z.L. a susţinut că acesta a recunoscut că avea cunoştinţă de natura bunurilor transportate, astfel că se impune respingerea recursului şi sub acest aspect. în ce priveşte pedepsele aplicate a solicitat respingerea recursurilor inculpaţilor pentru motivele invocate în recursul parchetului.

Poziţiile avute de către recurenţii intimaţi inculpaţi, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele de recurs formulate în scris, de către recurentul intimat inculpat B.D., prin apărătorul său şi aflate la filele 71-77 dosarul Înaltei Curţi a fost criticată hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitându-se în principal achitarea recurentului inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) motivat de faptul că nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa, invocându-se art. 385⁹ pct. 3, în sensul că a existat un caz de incompatibilitate la instanţa de fond, magistratul P.E. care a pronunţat sentinţa penală de 10 ani nu era în măsura să pronunţe această soluţie atâta vreme cât a pronunţat sentinţa penală privind pe fraţii J.I. şi G., aceştia din urmă fiind martori în dosarul în care apare ca inculpat B.D. S-a menţionat acest lucru al incompatibilităţii magistratului, au fost formulate două cereri de recuzare, dar în zadar pentru că magistratul s-a pronunţat pe fond, în condiţiile în care acesta a emis şi actul procedural al autorizaţiei de percheziţie.

Au mai fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului: art. 385⁹ pct. 14 că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); art. 385⁹ pct. 18 că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

S-a mai menţionat că deşi instanţa de apel a micşorat semnificativ pedeapsa, de la 10 ani la 6 ani şi 6 luni, nu a ţinut cont de solicitarea apărării privind achitarea inculpatului B.D., aspect care trebuia raportat în mod direct la situaţia faptică corectă şi nu cea reţinută de organul de anchetă şi copiată ad literem de instanţa de fond. Pornind într-o urmărire penală cu totală rea-credinţă, procurorul a creionat o situaţie faptică departe de realitate care a dus la numeroase abuzuri şi administrări de probe lovite din pct. de vedere al apărării de nulitate absolută, conform art. 197 C. proc. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului B.D. deţinere droguri de risc fără drept şi infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, motivat de faptul că în data de 25 mai 2006 în urma unei sesizări Brigada de Crimă Organizată a reţinut în flagrant pe numitul Z.L., coinculpat în prezenta cauză care ar fi afirmat că geanta găsită asupra sa, în care de altfel se găseau drogurile şi armele urma să fie dusă inculpatului B.D. Deşi a încercat să demonstreze şi chiar a reuşit până la evidenţă să arate că garsoniera de unde a luat inculpatul Z.L. geanta, cea de pe strada R. din municipiul Bacău nu este proprietatea lui B.D., nu a locuit în această garsonieră, nu a avut posesia şi folosinţa ei şi nici nu a fost în vizită în acest imobil, s-a insistat şi la un moment dat acelaşi magistrat P.E. a emis autorizaţie de percheziţie pe numele lui B.D. pentru garsoniera de pe strada R. De menţionat că la această percheziţie nu a participat cum era firesc inculpatul, pretinzându-se că fiind imobilul său, ci au participat proprietarii C.M. şi C.D. şi chiriaşul J.I., aceşti trei participanţi fiind şi martori în prezenta cauză.

Recurentul intimat inculpat prin apărător a precizat că nu a locuit în acel imobil sub nicio formă legal, nu a avut cheile de la această garsonieră, nu a avut niciodată vreun raport juridice cu proprietarii imobilului, aceştia din urmă declarând în faţa instanţei de fond şi în apel că nu-l cunosc, că nu l-au văzut niciodată, nu au încasat nici un moment bani de la acesta cu titlu de chirie.

Se apreciază că inculpatul Z.L. a fost manipulat de reprezentanţii organului de anchetă, într-o primă declaraţie afirmând că B.D. l-a trimis după această geantă, ca la fond să revină şi să spună că de fapt l-a trimis numitul S.

Pornind de la pct. 3 ca motiv de recurs a arătat faptul că doamna magistrat P.E. nu era în măsură să pronunţe o hotărâre la fond atâta vreme cât acelaşi magistrat a pronunţat o hotărâre împotriva fraţilor J., martori cheie în dosarul privind pe inculpatul B.D., tot domnia sa dând şi autorizaţie privind percheziţia domiciliară. A fost o soluţie dată cu totală rea-credinţă, motivată probabil şi de conduita ireverenţioasă avută de inculpat care nu s-a dat în lături a-şi striga nevinovăţia, lucru care a fost interpretat greşit de magistrat şi probabil a supărat. De asemenea, apărarea a mai menţionat că motivarea a fost pătimaşă şi înlăturarea depoziţiilor martorilor au adevărat relevante în dosar şi păstrarea depoziţiilor fraţilor J.I. şi J.G.

S-a mai arătat că s-a învederat instanţei de apel că însăşi ordonanţa de reţinere este lovită de nulitate absolută în lumina art. 197 C. proc.pen., fiind redactată de R.D. procuror şi semnată de alt procuror V.S. Se consideră că alt act procedura nul este mandatul de percheziţie dat pentru un imobil de pe strada R. faţă de care magistratul P.E. afirma că este garsoniera lui B.D., argument neînsoţit de nicio probă elocventă, concludentă. Faţă de acest aspect împotriva magistratului s-a formulat şi o plângere penală a cărei soluţie este cunoscută; declaraţia inculpatului Z.L. dată în două rânduri la nivelul urmăririi penale, în situaţia în care nu ştie să scrie şi să citească apare totuşi ca relevantă în soluţia instanţei. în faţa instanţei de fond Z.L. a afirmat că a fost ameninţat, că s-a exercitat presiuni asupra lui la nivelul urmăririi penale şi că a fost obligat de procuror să declare, declaraţie pe care nu a scris-o el, nu a semnat-o şi pe care nu şi-o însuşeşte. Probele de care instanţa trebuie să ţină cont sunt cele luate în condiţii de legalitate, aspect covârşitor în interpretarea per a contrario a declaraţiei dată de Z.L. la urmărirea penală. Instanţa nu a motivat această schimbare, care practic profită inculpatului B.D., dimpotrivă a înţeles să-l gratifice pe inculpatul Z. şi i-a micşorat pedeapsa la 4 ani, deşi a fost surprins în flagrant.

În realitate singura declaraţie luată în condiţii de legalitate lui Z.L. este cea dată în faţa instanţei de fond în care motivează declaraţia dată la urmărire penală şi afirmă că cel care l-a trimis după geantă şi a cărui geantă era a fost martorul S.V., cel care l-a şi dus cu maşina în apropierea blocului unde se afla garsoniera.

Recurentul intimat inculpat prin apărător consideră că un alt act nul desfăşurat la nivelul urmăririi penale este înregistrarea audio-video a CD-ului privind flagrantul lui Z.L. Deşi a solicitat şi la fond şi în apel o expertiză audio-video ea nu s-a putut efectua datorită inexistenţei casetei originale. Conform adresei trimisă de Parchet şi la fond şi în apel această casetă nu a fost păstrată, deşi art. 91³ pct. 3 C. proc. pen. prevede ca suportul original să se păstreze la sediul parchetului în locuri speciale, în plic sigilat şi va fi pus la dispoziţia instanţei de judecată la solicitarea acesteia. Nici instanţa de fond, nici cea de apel nu au purtat discuţii în motivarea hotărârilor pe acest aspect. în situaţia în care inculpatul B.D. contrazice contextul efectuării flagrantului şi chiar neagă faptul că iniţial Z.L. ar fi afirmat că B.D. l-ar fi trimis era bine venită o expertiză audio-video cu obiectivele arătate la instanţa de apel, expertiză care nu s-a putut efectua din cauza organului de anchetă penală.

Se apreciază că alte acte lovite de nulitate absolută sunt declaraţiile fraţilor J.I. şi J.G., ambii beneficiind de cauze de micşorare a pedepsei, în atare situaţie, nefiind martori obiectivi, neputând fi luate depoziţiile lor ca fiind legale şi reale, cu atât mai mult cu cât ambii au fost judecaţi într-un dosar personal de acelaşi magistrat P.E. pentru infracţiuni de deţinere şi trafic de droguri. La instanţa de fond depoziţiile celor doi au fost avute în vedere, celelalte depoziţii de martori cu adevărat edificatoare au fost înlăturate. Pe data de 20 aprilie 2006 cei doi fraţi J. au fost surprinşi în flagrant, acţiunea lor infracţională a făcut obiectul dosarului 26/D/P/2006, considerându-se că aceşti doi martori nu pot fi credibili, când în propriul dosar au avut atitudini şi declaraţii oscilante. Instanţa trebuie să pronunţe o soluţie de condamnare dacă probele conving dincolo de orice evidenţă, neputându-se aduce doi condamnaţi pentru infracţiunea de trafic de droguri să probeze activitatea infracţională a inculpatului B.D.

Un alt aspect extrem de important este lipsa de tratament egal în faţa instanţei în pronunţarea soluţiei în apel, având în vedere contribuţia ambilor inculpaţi dar cu precădere a inculpatului Z.L. care surprins în flagrant, dând declaraţii contradictorii a primit în apel o pedeapsă de 4 ani de zile, iar inculpatul B.D. luat de la domiciliul părinţilor a primit o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni, fiind făcută o aplicare disproporţionată a pedepselor.

Motivarea instanţei că o parte din cutii aveau urmele papilare ale inculpatului B.D. se apreciază că nu are relevanţă din perspectiva principiului prezumţiei de nevinovăţie. Nu s-a negat niciodată că B.D. îi cunoştea pe fraţii J., chiar a afirmat că mergeau în vizite, că la un moment dat a aflat cu ce se ocupau şi este absolut normal că fi atins anumite obiecte aparţinând fraţilor J., lucru care nu-l incriminează şi-l transformă imediat în infractor. Nu s-a ţinut cont prea mult nici de atitudinea inculpatului B.D. şi străduinţa lui de a clarifica multe aspecte lăsate nerezolvate în faza de urmărire penală, respectiv că s-a insistat foarte mult în aducerea martorilor S. şi V., că s-a solicitat de la Jandarmeria Alba-lulia relaţii cu privire la armele şi muniţia găsită în posesia lui Z.L., că martorul C.I. a venit în faţa instanţei şi a declarat răspicat că J.I. i-a promis bani şi i-a făcut cinste dacă declaraţia lui va fi întrutotul dorinţei lui.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, în rechizitoriu se face trimitere la latura obiectivă a deţinerii de droguri, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că garsoniera de pe strada R. este sub o formă sau alta a inculpatului B.D. şi că personal a deţinut droguri la această locuinţă. Privind astfel lucrurile se observă că nici cea de-a doua infracţiune nu poate fi reţinută, respectiv aceea privind regimul armelor şi muniţiei, motivat de faptul că aceste arme s-au găsit tot asupra coinculpatului Z.L., nu asupra inculpatului B.D., aşa încât se impune achitarea pe litera d a art. 10, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în rechizitoriu.

La individualizarea judiciară a pedepsei, în speţă, în lumina dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nu s-a ţinut cont de persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că a avut un comportament bun şi foarte bun în societate, că nu a mai avut niciodată probele cu legea penală şi atitudinea lui a fost una de cooperare cu instanţa şi cu organul de cercetare penală în ideea lămuririi faptelor sub toate aspectele concrete ale faptei, ceea ce ar fi îndreptăţi instanţa să reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., solicitând admiterea recursului şi pe fond achitarea inculpatului.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T, Serviciul Teritorial Bacău, şi de recurenţii intimaţi inculpaţi B.D. şi Z.L., împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în ceea ce priveşte recursul parchetului, art. 385⁹ pct. 3, 10, 18, 14 din acelaşi cod, privind recursul intimatului inculpat B.D. şi art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., referitor la recursul intimatului inculpat Z.L., Înalta Curte constată că recursurile parchetului şi intimaţilor inculpaţi sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T, Serviciul Teritorial Bacău:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel nu numai că şi-a însuşit argumentele primei instanţe, dar la rândul său, a efectuat un riguros examen asupra cauzei, faţă şi de motivele de apel formulate şi în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit că a fost dovedită vinovăţia inculpaţilor B.D. şi Z.L. în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, în raport cu situaţia de fapt corect stabilită de prima instanţă.

Înalta Curte consideră că instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind, în esenţă că fapta inculpatului B.D. de a deţine în vederea valorificării a cantităţii de circa 922,7 grame cannabis, droguri de risc, un pistol marca Makarov şi muniţie, cartuşe, mai multe grenade militare, precum şi fapta inculpatului Z.L., care la data de 25 mai 2006, orele 23,00 de a transporta într-o geană bunurile mai sus arătate, ce urmau a fi predate inculpatului B.D., prinderea inculpatului Z.L., având loc în flagrant, întrunesc pentru fiecare inculpat, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată şi art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Vinovăţia inculpaţilor B.D. şi Z.L. în comiterea faptelor a fost dovedită în baza procesului de apreciere a mijloacelor de probă ce au fost administrate în desfăşurarea procesului penal, respectiv, atât în cursul urmăririi penale, cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, cât şi în apel, hotărârile pronunţate în cauză, atât în primă instanţă, cât şi în apel, reflectând în considerente ample şi punctuale modul concret în care au fost analizate, aşa cum s-a arătat în detaliu mai sus, aşa încât inculpaţii au beneficiat de un proces echitabil, potrivit prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,

De asemenea sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate ambilor inculpaţi, în ceea ce priveşte cuantumurile acestora, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în contextul cauzei, în sensul că a dat relevanţă şi felului infracţiunilor comise, respectiv infracţiuni de pericol, în raport cu scopurile preventiv şi educativ ale pedepsei, motivând consecinţele negative ce la poate avea aplicarea unor pedepse prea severe.

Înalta Curte consideră că instanţa de apel, prin cuantumurile pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, aşa cum au fost reduse, în mod diferenţiat, a făcut o examinare plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ţinând cont de contribuţia fiecărui inculpat în săvârşirea infracţiunilor şi anume modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat, pornind de la conceperea şi punerea în executare a activităţii infracţionale de către inculpatul B.D., care, deşi a încercat a-şi diminua acţiunea concretă, pe care acesta a avut-o anterior arestării martorului J.G., de furnizor de droguri, acesta a acţionat în baza unei pregătiri minuţioase, prin implicarea unor persoane cunoscute cărora Ie-a furnizat detalii cu privire la ceea ce aveau de făcut, efectuarea unor deplasări repetate cu autoturismul său prin oraş pentru a nu fi urmărit, în raport cu modul în care a acţionat inculpatul Z.L., acesta având rolul de a transporta bunurile arătate şi a fi remise inculpatului B.D., conduita ulterioară a inculpatului B.D. atunci când a fost anunţat că inculpatul Z.L. a fost prins, celelalte circumstanţe reale, dar şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, chiar dacă inculpatul B.D. a negat comiterea faptelor, iar inculpatul Z.L. a avut o poziţie oscilantă cu privire la săvârşirea acestora, împrejurarea că acesta din urmă a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1100 de la 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău rămasă definitivă prin neapelare.

Astfel, în mod corect au fost reduse pedepsele principale aplicate celor doi inculpaţi pentru ambele infracţiuni, în mod justificat, fiind stabilite cuantumuri mai mari de pedeapsă pentru inculpatul B.D., în raport cu cele pentru ambele fapte comise inculpatului Z.L., în funcţie de contribuţiile avute, dar şi de celelalte circumstanţe, aşa cum s-a arătat, după care pedepsele principale au fost contopite, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

De asemenea, instanţa de apel în mod corect a constatat că a fost excesivă sporirea pedepsei rezultante cu 2 ani închisoare pentru inculpatul B.D., apreciind că sporirea doar cu 6 luni a pedepsei rezultante, îşi va putea atinge într-un mod mai eficient finalitatea, iar în ceea ce priveşte sporirea pedepsei rezultante pentru inculpatul Z.L., aceasta nu se mai justifică, având în vedere adiţionarea pedepsei aplicată anterior acestuia, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

Aşadar, în modalitatea în care a individualizat pedepsele principale, instanţa de apel a dat eficienţă în mod corect şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi persoana inculpaţilor.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod justificat au fost reduse şi cuantumurile pedepselor complementare aplicate celor doi inculpaţi, ţinându-se cont şi de finalitatea acestora, dispunându-se corect aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În raport cu cele menţionate referitor la modul în care instanţa de apel a individualizat pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, Înalta Curte, în baza propriului examen efectuat asupra procesului concret de individualizare al pedepselor aplicate inculpaţi, prin verificarea legalităţii şi temeiniciei criteriilor specifice acestuia, constată că a fost făcută o apreciere obiectivă şi corectă, iar pedepsele aplicate, în condiţiile arătate au aptitudinea de a-şi atinge scopurile de exemplaritate, dar şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea viitoare pozitivă a celor doi inculpaţi.

În consecinţă, Înalta Curte nu poate avea în vedere motivele invocate de către procuror cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, prin reducerea cuantumurilor pedepselor principale şi complementare, deoarece, în condiţiile arătate, instanţa de apel a făcut o justă reindividualizare a acestora, printr-o evaluare efectivă la condiţiile concrete ale cauzei a tuturor criteriilor, atât cele referitoare la fapte cât şi la profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, în mod legal, fără o preeminenţă a unora în raport cu altele, stabilind pedepse proporţionale, aşa încât nu se impune majorarea lor, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de recurentul intimat inculpat B.D.:

Înalta Curte examinând ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi în aceea a judecăţii, în primă instanţă, cât şi în apel constată că motivele de recurs invocate de către recurentul intimat inculpat, atât în scris, cât şi cele susţinute oral nu sunt fondate.

Astfel, din verificarea cauzei faţă de critica invocată privind incompatibilitatea judecătorului E.P., care a pronunţat sentinţa în primă instanţă, deoarece a pronunţat sentinţa penală privind pe fraţii J.I. şi J.G., aceştia având calitatea de martori în prezenta cauză, precum şi faptul că acelaşi magistrat a emis şi actul procedural al autorizaţiei de percheziţie, Înalta Curte constată că aceasta critică nu se susţine.

Din examinarea cauzei rezultă că în primă instanţă, prin încheierile de şedinţă de cameră de consiliu de la 24 ianuarie 2007 şi 21 februarie 2007 ale Tribunalului Bacău, secţia penală, au fost respinse cererile de recuzare ale doamnei judecător P.E. (filele 208 şi 226 în dosarul nr. 4850/2006, vol. I al Tribunalului Bacău, secţia penală).

Aşadar, prin încheierea de şedinţă de cameră de consiliu de la 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 4850/2006, vol. I, în baza art. 52 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de recuzare a doamnei judecător P.E., formulată de inculpatul B.D., în dosarul penal nr. 4850/2006.

În considerentele încheierii s-a stabilit că prin cererea formulată oral, în instanţă, la termenul de judecată din 14 decembrie 2006, inculpatul B.D. a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată, respectiv a doamnei judecător P.E. Inculpatul nu a precizat nici oral şi nici în scris cazul de incompatibilitate şi temeiurile de fapt, aşa cum prevede art. 51 alin. (2) C. proc. pen. În această situaţie, nefiind respectate condiţiile prevăzute de textul de lege mai sus menţionat s-a constatat că cererea de recuzare este inadmisibilă.

Prin încheierea de şedinţă de cameră de consiliu de la 21 februarie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 4850/2006, vol. I, în baza art. 52 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată cererea de recuzare a doamnei judecător P.E., formulată de inculpatul B.D. în dosarul penal nr. 4850/2006.

În considerentele încheierii s-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2007, inculpatul B.D. a recuzat completul de judecată investit cu soluţionarea dosarului penal nr. 4850/2006, considerând că magistratul este incompatibil, neputând continua procesul penal ce formează obiectul dosarului menţionat. în susţinerea cererii, inculpatul a invocat faptul că judecătorul recuzat a autorizat efectuarea unei percheziţii în cursul urmăririi penale la un imobil al cărui proprietar pretinde că nu este, în cursul cercetării judecătoreşti nu dă eficienţă principiului prezumţiei de nevinovăţie, respingând în mod nejustificat probele solicitate.

Deşi inculpatul nu a precizat în mod expres cazurile de incompatibilitate în care s-ar afla judecătorul ce formează completul de judecată, examinând actele şi lucrările din dosar, s-a constatat că nu există motive care să conducă la concluzia că sunt incidente dispoziţiile legale privind această materie, ce se regăsesc în cuprinsul art. 46-48 C. proc. pen.

Respingerea cererii privind administrarea unor probe sau emiterea unei autorizaţii de percheziţii nu pot constitui motive de recuzare a unui complet de judecată atât timp cât competenţa de a se pronunţa asupra concludentei sau utilităţii probelor în cursul judecăţii revine numai acestuia.

Or, obligaţia magistraţilor în cursul judecăţii nu este numai aceea de a admite orice cerere formulată de părţi, existând şi posibilitatea respingerii probelor, desigur, în condiţiile motivării soluţiei adoptate.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 51-52 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată cererea de recuzare formulată de inculpatul B.D.

Din examinarea rechizitoriului emis la 30 august 2006 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. 41D/P/2006 rezultă că prin acest act de sesizare a fost dispusă numai o singură soluţie şi anume, în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor B.D. şi Z.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată şi art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (filele 1-20 dosarul parchetului).

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 26 mai 2006 în prezenta cauză, în calitate de martor J.I. (fila 21 verso dosarul parchetului) a arătat în mod expres că " în data de 20 aprilie 2006 în jurul orei 2 dimineaţa am fost prins în flagrant în timp ce deţineam şi comercializam fără drept împreună cu fratele meu J.G. droguri de tip cannabis. La sediul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău în prezenţa apărătorului ales, C.C. am declarat că drogurile care au fost găsite asupra mea de către lucrătorii de poliţie provin de la numitul B.D. din mun. Bacău care se ocupa cu traficul de droguri de tip cannabis...".

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 26 mai 2006, în prezenta cauză, în calitate de martor J.G. (fila 23 verso dosarul parchetului) a menţionat că „Sunt cercetat într-un alt dosar de organele de urmărire penală pentru o faptă de trafic de droguri de risc (cannabis) comisă la data de 18 aprilie 2006, care a fost constată în flagrant, noaptea în jurul orelor 2,00 în faţa magazinului PLUS de lângă Vama din Bacău. Arăt că eu şi fratele meu venisem din cursă, amândoi fiind şoferi şi ne întorceam de la garajul UMTF şi mergeam spre casă. Mai arăt că aveam asupra mea circa 9-10 ţiple de cannabis învelite într-un celofan, de culoare verde oliv, pe care le-am luat de la B.D. cu vreo 4-5 zile în urmă, pe care i-am dat 1.2008000 lei bucata. Aceste produse le-am primit în dreptul fabricii P. pe unde stătea şi el, de faţă fiind doar eu. Deşi l-am întrebat de unde le are nu mi-a spus niciodată şi eu nu am mai insistat. Când am fost prinşi de organele de poliţie la data şi ora menţionată, în faţa magazinului PLUS, am recunoscut faptele comise, am fost sinceri şi m-am angajat să spun adevărul şi să ajut organele de anchetă în descoperirea şi prinderea celorlalţi autori...".

La dosarul parchetului în prezenta cauză se află depusă o copie de pe rechizitoriul emis la 25 mai 2006 de Ministerul Public, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. 26/D/2006, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul J.I. pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, trimiterea în judecată a inculpaţilor J.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul J.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (1) ambele din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul C.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor C.S.M. pentru art. 2 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 pentru actul material din 20 aprilie 2006, a inculpatului V.S.I. şi a inculpatului A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 şi neînceperea urmăririi penale faţă de B.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, copie aflată la filele 147-157 dosarul parchetului în prezenta cauză ).

În raport cu cele menţionate rezultă, pe de-o parte, că în primă instanţă au fost soluţionate cererile de recuzare formulate de inculpatul B.D., constatându-se că doamna judecător P.E. nu este incompatibilă, iar pe de altă parte, acelaşi magistrat nu se găseşte în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 47 (judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs sau nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părea cu privire la soluţia care ar pute fi dată în acea cauză) şi art. 48 alin. (1) lit. d) (există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată) C. proc. pen., deoarece chiar şi în ipoteza că acelaşi magistrat ar fi judecat cauza privind pe martorii J.I. şi J.G., în calitate de inculpaţi, situaţie ce nu a fost dovedită prin depunerea hotărârii judecătoreşti, acesta nu era incompatibil, având în vedere că aceea era o cauză distinctă cu inculpaţi diferiţi a căror vinovăţie se stabilea în raport cu materialul probator administrat pentru contribuţiile fiecăruia în raport cu faptele pretins a fi comise, iar formarea acelei cauze nu era consecinţa vreunei soluţii de disjungere din prezenta cauză, prin rechizitoriul mai sus menţionat dispunându-se aşa cum s-a arătat numai soluţia de trimitere în judecată a inculpaţilor B.D. şi Z.L.

Mai mult nu s-ar putea susţine nici existenţa vreunui interes al magistratului, deoarece pe de-o parte, interesul la care se referă cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. trebuie să privească modul în care urmează să fie soluţionată cauza, aducând avantaje materiale sau morale judecătorului, soţului sau rudelor apropiate, iar pe de altă parte, trebuie dovedite împrejurările din care apare interesul soluţionării cauzei într-un anume mod, ceea ce în contextul actualei cauze nu a fost probat prin niciun mijloc de probă sub aspectul celor două condiţii arătate.

De altfel, nu s-ar putea susţine lipsa de imparţialitate a judecătorului care s-a pronunţat în primă instanţă în contextul actualei cauze nici prin accepţiunea conferită de art. 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece noţiunea de imparţialitate, atât subiectivă, cât şi obiectivă conferită instanţei, ca o componentă importantă a unui proces echitabil, aşa cum a fost stabilită prin jurisprudenţa instanţei de contencios european, a fost respectată.

Astfel, pe de-o parte prin modul în care au fost soluţionate cererile de recuzare formulate de inculpatul B.D., s-a realizat un prim control asupra cauzelor de incompatibilitate invocate, cât şi ulterior în prezentul recurs, prin examinarea criticii reiterate şi completate, Înalta Curte, constatând că nu există vreun caz care să afecteze imparţialitatea obiectivă a magistratului şi anume din cele analizate, respectiv art. 47 şi art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi nici împrejurarea că magistratul s-a pronunţat cu privire la o cerere de percheziţie, aceasta fiind un procedeu în vederea descoperirii şi ridicării de obiecte şi înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă, măsură care nu poate atrage vreo stare de incompatibilitate, de altfel, nefiind prevăzută de niciunul din cazurile stipulate la art. 48 din acelaşi cod.

De altfel, conduita magistratului concretizată în soluţia pe care a pronunţat-o în primă instanţă în prezenta cauză şi aceea în ipoteza în care ar fi soluţionat şi cauza privind pe inculpaţii J.I. şi J.G. nu ar putea avea semnificaţia nici a unei aparenţe de lipsă de imparţialitate, cauzele fiind distincte.

Astfel, faţă de cele mai sus arătate, critica invocată de recurentul intimat inculpat cu privire la existenţa incompatibilităţii judecătorului P.E. care a pronunţat sentinţă, în prima instanţă este nefondată, ceea ce conduce la inaplicabilitatea cazului de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că nu este fondată nici cea de-a doua critică invocată de recurentul intimat inculpat B.D. şi anume aceea că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Astfel, aşa cum rezultă, atât din încheierile de şedinţă din dosarele primei instanţe, Tribunalul Bacău, secţia penală, cât şi instanţei de apel, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, pe de-o parte, procesul penal privind pe inculpaţii B.D. şi Z.L. s-a desfăşurat cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii, aşa cum sunt stipulate de art. 289 şi art. 290 alin. (1) C. proc. pen. şi cu respectarea principiului egalităţii armelor stipulat de art. 6 din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului, în sensul că cererile formulate de părţi, probele solicitate au fost puse în discuţia părţilor, instanţele de judecată motivând soluţiile dispuse cu privire la acestea, iar pe de altă parte, ambele instanţe s-au pronunţat temeinic motivat şi în mod expres, în procesul de apreciere a probelor asupra mijloacelor de probă administrate, prin folosirea raţionamentelor de interpretare ce caracterizează un proces de evaluare, aşa încât şi sub aspectul motivării hotărârilor pronunţate acestea susţin pe deplin soluţiile dispuse de prima instanţă şi instanţa de apel cu privire la vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

În cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la termenul de judecată de la 16 noiembrie 2006, s-a dat citire actului de sesizare al instanţei după care a s-a pus în discuţie audierea separată a inculpaţilor. Apărătorii inculpaţilor şi procurorul, având pe rând cuvântul au arătat că sunt de acord cu audierea separată a inculpaţilor. Instanţa a adus la cunoştinţă inculpaţilor prevederilor art. 70 C. proc. pen. aceştia precizând că înţeleg să dea declaraţia în prezenta cauză. S-au audiat separat inculpaţii Z.L. şi B.D., declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar (filele 59-63 dosarul nr. 4850/2006 al Tribunalului Bacău, secţia penală, vol. I).

La acelaşi termen de judecată mai sus arătat apărătorul inculpatului B.D. a solicitat proba cu acte şi martori în circumstanţiere, respectiv audierea martorilor B.M. şi D.C., însă după audierea martorilor din lucrări. De asemenea a solicitat efectuarea unei adrese la Jandarmeria Alba-lulia pentru a comunica dacă a lipsit armament în perioada 2004-2005. Apărătorul inculpatului Z.L. a arătat că inculpatul nu solicită probe decât audierea martorilor din lucrări, Procurorul, având cuvântul a solicitat admiterea probelor formulate.

Prima instanţă a admis proba solicitată de inculpatul B.D. privind audierea martorilor propuşi şi proba cu acte şi a respins proba cu adresă la Jandarmeria Alba-lulia, deoarece proba nu este utilă cauzei, instanţa nefiind sesizată prin rechizitoriu cu asemenea fapte. S-a dispus xerocopierea raportului de expertiză biocriminalistică nr. 211032 din 18 septembrie 2006 şi a raportului nr. 211193 din 18 septembrie 2006 pentru a fi comunicate inculpaţilor prin apărători, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul arătat, aflată la filele 65-66 dosarul tribunalului indicat.

Ulterior au fost ascultaţi martorii din lucrări, J.G. (fila 229 dosarul tribunalului vol. I ), J.I. (fila 263 dosarul tribunalului vol. I).

La termenul de judecată de la 22 martie 2007, apărătorul inculpatului B.D. a solicitat ca instanţa să se pronunţe cu privire la probele solicitate depuse cu listă la dosarul cauzei, reaudierea martorului J.G., deoarece la termenul anterior a lipsit din motive de sănătate, procurorul arătând că nu se opune la cererea privind audiere martorului din lucrări J.G. Instanţa a pus în discuţie lista de probatorii depusă de inculpatul B.D., prin apărător, aflată la dosarul cauzei la filele 222-223, procurorul solicitând respingerea probelor formulate ca nefiind utile şi concludente cauzei.

Tribunalul asupra notei de probatorii depusă de inculpat la dosar în afara şedinţei de judecată, aflată la fila 222-223 dosar a constatat, reţinut şi dispus următoarele: A constatat că prin încheierea din 16 noiembrie 2006 au fost admise probele cu acte şi martori solicitate de inculpat şi respinsă, ca nefiind utilă cauzei, proba având ca obiect solicitarea de relaţii de la Jandarmeria Alba-lulia referitoare la împrejurarea dacă din această unitate a fost sustras un pistol şi dacă un anumit văr al martorilor J.I. şi J.G. lucrează în această unitate. A constatat că la dosarul instanţei nu există nicio probă efectuată la urmărirea penală având ca obiect înregistrarea audio a flagrantului organizat inculpatului Z.L. şi în consecinţă a dispus admiterea cererii formulată de inculpat prin avocat ales în sensul de a solicita relaţii de la D.I.I.C.O.T. cu privire la acest aspect.

A dispus emiterea unei adrese către D.I.I.C.O.T. prin care se va solicita să se verifice dacă în cursul urmăririi penale cu ocazia flagrantului privind pe inculpat Z.L. s-au efectuat înregistrări audio şi în caz afirmativ, acestea să fie înaintate instanţei de judecată.

De asemenea, tribunalul a admis cererea privind solicitarea de relaţii de la D.I.I.C.O.T., în sensul de a se verifica dacă există două procese-verbale de cântărire a drogurilor, unul pentru cantitatea de 1,700 kg şi unul pentru o cantitate mai mică de numai 900 g şi în cazul în care există cea de-a doua situaţie să fie înaintat şi cel de-al doilea proces-verbal de cântărire.

Cu privire la proba cu expertiza tehnico-audio instanţa se va pronunţa după ce vor fi primite relaţiile de la parchet.

Referitor la proba cu expertiza dactiloscopică instanţa se va pronunţa după audierea martorilor.

Tribunalul a respins, ca nepertinente, neconcludente şi inutile cauzei proba cu relaţii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a verifica dacă s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva procurorului care a instrumentat cauza la urmărirea penală, ca urmare a plângerii formulată de inculpat şi a cererii acestuia de a solicita relaţii de la Direcţia de impozite şi taxe locale pentru a preciza cine este proprietarul garsonierei de pe strada R. în perioada 2004-2007.

De asemenea, prima instanţă a respins ca fiind inutilă cauzei, proba cu o nouă expertiză genetică solicitată de inculpat, având ca obiect compararea urmelor papilare din raportul nr. 173418 din 13 iunie 2006 şi raportul nr. 173741 din 6 iunie 2006 cu urmele papilare ale inculpaţilor şi J.I., în raport de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi al rapoartelor de expertiză biocriminalistică.

A fost admisă cererea privind luarea unui supliment de declaraţie martorului J.G. şi a dispus citarea acestuia cu aducere din Penitenciarul Bacău pentru termenul din 19 aprilie 2007, ora 8 C 21.

S-a dispus citarea tuturor martorilor din lucrări cu mandate de aducere.

S-a acordat termen la data de 19 aprilie 2007, ora 8,00 C 21, pentru când se vor cita inculpaţii B.D. şi Z.L. cu aducere din Penitenciarul Bacău.

De asemenea, prima instanţă a dispus emiterea unei adrese către Poliţia municipiului Bacău în atenţia comisarului prin care i se aduce la cunoştinţă că în cauza de faţă au fost emise mandate de aducere pentru martorii din lucrări Z.M.M., P.R. şi V.N.C., care nu au fost îndeplinite corespunzător, nu au fost făcute verificările corespunzătoare pentru a depista persoanele citate în cauză, organele de poliţie să procedeze de urgenţă la îndeplinirea mandatelor de aducere, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 22 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 37/110/2006 ( 5775/2006 ), aflată la filele 267-268 în dosarul nr. 4850/2006 vol. I devenit prin acordarea numărului unic informatic dosarul nr. 3337/110/2006.

La dosarul cauzei au fost depuse procesele-verbale la mandatele de aducere privind pe martorii J.I., C.D., G.G.C., aflate la filele 282-289 din dosarul tribunalului mai sus indicat. în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe martorul J.I. se arată că din discuţiile purtate telefonic cu susnumitul i s-a adus la cunoştinţă despre mandatul de aducere dar nu i s-a put înmâna deoarece acesta era plecat în cursă lucrând ca şofer la o firmă de transport; în cel privind pe martorul C.D., în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora şi data stabilită în mandatul de aducere nefiind necesar să fie însoţit de organele de poliţie; în cel referitor la martorul G.G.C. se menţionează că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora şi data stabilită în mandatul de aducere.

De asemenea au mai fost depuse procesele-verbale de la mandatele de aducere ale martorului P.R. (fila 2 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se arată că acesta a fost condus la sediul Tribunalului Bacău în sala de judecată nr. 1 completul 21 fiind predat grefierei de serviciu numita B.C.); martorului C.I.D. (fila 4 din dosarul tribunalului, vol. II, în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la data şi ora stabilită în mandatul de aducere); martorului B.C. (fila 6 dosarul tribunalului, vol. II, în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora şi data stabilită în mandatul de aducere, nefiind necesar să fie însoţit de organele de poliţie); martorului Z.M.M. (fila 9 din dosarul tribunalului vol. II, în care se atestă că numitul este plecat în Italia de şase luni de zile şi nu cunoaşte date cu privire la venirea în ţară a acestuia); martorului V.N.C. (fila 12 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se menţionează că acesta este plecat din ţară şi nu cunoaşte date cu privire la venirea în ţară a acestuia); martorului P.E.E. (fila 16 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se menţionează că acesta a luat la cunoştinţă de mandatul de aducere, dar refuză să se prezinte la Tribunalul Bacău din motive de securitate personală, atât a lui, cât şi a familiei); martorului G.R. (fila 19 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se arată faptul că, cumnatul său nu mai locuieşte la această adresă şi nu a locuit efectiv niciodată şi nu cunoaşte unde se află); martorului S.V. (fila 22 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se arată că se va prezenta la Tribunalul Bacău la data din mandat şi nu este necesar să fie însoţit de organele de poliţie).

La dosarul cauzei, în primă instanţă a fost depusă adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bacău, în dosarul nr. 41D/P/2006 de la 10 aprilie 2007 (filele 23-24 dosarul tribunalului menţionat, vol. II) în care se precizează că, cu ocazia realizării flagrantului din data de 25/26 mai 2006 referitor la infracţiunile de trafic de droguri de risc şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 şi art. 279 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. s-au efectuat înregistrările audio şi video, despre care a fost informată instanţa de judecată imediat, după ce s-a propus arestarea preventivă a inculpaţilor şi s-a judecat această propunere la Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău, în cest sens s-a înaintat instanţei de judecată (Curtea de Apel Bacău) la data de 29 mai 2006 un CD conţinând imagini audio-video referitoare la acţiunea de prindere în flagrant a inculpatului Z.L., în seara zilei de 25 mai 2006. Acest CD a fost ataşat la dosarul nr. 2083/2006 al Curţii de Apel Bacău (fila 6) şi care la data de 21 iunie 2006 a fost restituit la Serviciul Teritorial Bacău. Dosarul Curţii de Apel Bacău nr. 2083/2006 se află ataşat la dosarul dvs. nr. 4850/2006, aflat în stare de judecată, cu termen la data de 18 aprilie 2007. Faţă de solicitarea dvs. făcută prin adresa 4850 din 23 martie 2007 a fost înaintat CD care conţine imagini audio-video legate de flagrantul despre care s-a făcut vorbire, pentru a fi avut în vedere la soluţionarea cauzei. Menţionăm că alte înregistrări audio sau video nu s-au efectuat.

În legătură cu cel de-al doilea aspect despre care s-a făcut vorbire în adresă au fost făcute următoarele precizări:

La dosarul de urmărire penală există două procese-verbale de cântărire a drogurilor. Astfel la pagina nr. 17 se află un proces-verbal de cântărire a 2 ţiple de folie transparentă ce conţin fragmente vegetale de culoare verde oliv şi care au fost cântărite la o farmacie din Bacău, acestea având o greutate de 5,49 grame. Această cantitate de 5,49 grame (apreciată de organele de expertiză de la Laboratorul de Analiză şi Profil al drogurilor, Precursori laşi - la cantitatea de 5,5 grame prin rotunjire) a fost expertizată, stabilindu-se că este drog de tip „cannabis". După expertizare, această cantitate a fost predată organului de urmărire penală drept contraprobă (vezi fil. nr. 52 dosar urmărire penală). Al doilea proces-verbal de cântărire se află ataşat tot la dosarul de urmărire penală (fil. 18 ) în care se menţionează că s-au cântărit substanţele vegetale găsite asupra inculpatului Z.L. cu ocazia prinderii sale în flagrant. Cântărirea s-a efectuat tot la o farmacie din Bacău „Beladona" şi se referă la cantităţile de 133 ţiple folie în care se găseau fragmente vegetale de culoare verde oliv în greutate de 392 grame; un bidon de plastic de 1,5 I pătrat plin cu substanţă vegetală de culoare verde olive (substanţă vegetală cântărind - 273 grame); un al doilea bidon din plastic de 1,5 I (pătrat) plin cu substanţe vegetală de acelaşi fel (substanţă vegetală, cântărind 269 grame); un al treilea bidon din plastic pătrat de 1,5 I plin de asemenea cu substanţe vegetale de culoare verde olive (substanţa cântărind 259 grame). În total în urma cântăririi a rezultat cantitatea de 1,193 Kg de substanţă vegetală. Nu există alte procese-verbale de cântărire a substanţelor (drogurilor găsite) decât cele menţionate mai sus. Parchetul a mai precizat că la Laboratorul de Expertiză din laşi, cu ocazia cântăririi s-a găsit cantitatea de 922,7 grame de substanţă vegetală considerată şi apreciate ca fiind cannabis. Organul de urmărire penală, în partea expozitivă a rechizitoriului a făcut referire la cantitatea de 1,742 Kg. având în vedere şi ambalajele în care au fost găsite acestea, respectiv cele 3 bidoane din plastic pătrate de 1,5 I, o pungă din plastic în care se aflau mai multe pachete de ţigări goale, o cutie de carton şi 3 ţiple plastic albe pentru ambalat pachete de ţigări (vezi fil. nr. 9 dosar). În partea dispozitivă dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut cantitatea de 1,7 kg cannabis, cantitatea reală fiind de 922,7 grame, cea găsită la cântărire de organele de expertiză din laşi. De altfel, pe tot parcursul urmăririi penale, atât la judecarea propunerii de arestare preventivă cât şi la prelungirea acestei măsuri, în actele întocmite, organul de anchetă face menţiuni repetate la cantitatea de circa 1 kg droguri de risc de tip „cannabis" ( vezi fil. nr. 47, 48, 92, 103, 113, 117, 119 dosar).

În cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă au fost ascultaţi martorii C.I.D. (fila 27 dosarul tribunalului vol. II), P.R. (fila 28 dosarul tribunalului vol. II), B.V.C. (fila 29 dosarul tribunalului vol. II), J.G. (fila 30 dosarul tribunalului vol. II). De asemenea a fost luat un supliment de declaraţie inculpatului Z.L. (fila 31 dosarul tribunalului vol. II).

La termenul de judecată de la 19 aprilie 2007, prima instanţă după ce a ascultat martorii mai sus menţionaţi şi pe inculpatul Z.L., prin supliment de declaraţie, a acordat cuvântul părţilor asupra cererilor formulate, dispunând mai multe măsuri privind prezentarea martorilor arătaţi cu mandate de aducere, amendarea unui agent de poliţie pentru neexecutarea unor mandate de aducere, efectuarea unei adrese către Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor jud. Bacău pentru a comunica care este actualul domiciliu (sau reşedinţă) a martorului G.R., cu datele de stare civilă arătate.

Prima instanţă a admis cererea formulată de inculpatul B.D., prin apărător şi a dispus efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice audio-video, având următoarele obiective: să stabilească dacă în cauză există un material iniţial înregistrat pe un alt dispozitiv (casetă sau mini-CD), utilizat la momentul flagrantului; în cazul în care un asemenea material există să se stabilească prin comparare, dacă materialul înregistrat prezentat instanţei este identic ca întindere, durată şi conţinut cu cel înregistrat iniţial; să se stabilească dacă materialul prezentat pe CD instanţei este o copie de pe materialul original; să se stabilească dacă materialul iniţial înregistrat prezintă ştersături sau degradări (tăieturi) sau modificări, adăugiri. S-a dispus emiterea adresei către D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, să se comunice dacă există materialul iniţial, caseta, şi în caz afirmativ să fie pus la dispoziţia experţilor, ce urmează să efectueze expertiza tehnico-ştiinţifică în cauză; emiterea unei adrese către Biroul expertize de pe lângă Tribunalul Bacău pentru a comunica numele a 3 experţi tehnici în investigare mijloace audio-video. Cu privire la expertiza dactiloscopică, prima instanţă a arătat că se va pronunţa după audierea martorilor din lucrări.

Având în vedere că procurorul a arătat că din oficiu se sesizează faţă de martorul din lucrări C.I.D., cu datele de stare civilă menţionate pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), având în vedere contradictorialitatea din declaraţia dată de acesta în faţa procurorului şi declaraţia dată la termenul de astăzi în faţa instanţei şi a solicitat a se înainta spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău procesul-verbal de sesizare din oficiu, instanţa a dispus a se înainta copia prezentei încheieri de şedinţă, însoţită de copie de pe declaraţiile martorului C.I.D., către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău spre competentă soluţionare sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), toate aspectele mai sus menţionate au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la 19 aprilie 2007, aflată la filele 37-40 dosarul tribunalului indicat, vol. II.

De asemenea au mai fost depuse procesele-verbale la mandatele de aducere ale martorului S.V. (fila 61 dosarul tribunalului, vol. II în care se arată că la adresa indicată locuieşte P.V. care a arătat că fiul ei S.V. este plecat din ţară la muncă în Italia şi nu cunoaşte date cu privire la venirea în ţară a acestuia);a martorului V.N.C. (fila 64 dosarul tribunalului indicat vol. II în care se arată că V.F. a menţionat că fiul ei V.N.C. este plecat din ţară şi nu cunoaşte date cu privire la venirea în ţară a acestuia); a martorului G.R. (fila 68 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se arată că se va prezenta la Tribunalul Bacău la data şi ora stabilită în mandatul de aducere); a martorului Z.M.M. (fila 72 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care fiul ei Z.M.M. este plecat din ţară şi nu cunoaşte date cu privire la venirea în ţară a acestuia ); a martorului G.G.C. (fila 75 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se menţionează că C.D. a precizat că nepotul lui G.G.C. este plecat în Italia şi nu cunoaşte date cu privire la venirea în ţară a acestuia); a martorului C.D. (fila 83 dosarul tribunalului menţionat, vol. II în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora şi data stabilită în mandatul de aducere şi nu este necesar să fie însoţit de organele de poliţie); a martorului P.E.E.C. ( fila 100 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se arată că nu doreşte să declare în scris cu privire la primirea mandatului dar a afirmat verbal că se va prezenta la proces în vederea clarificării acestuia); procesele-verbale la mandatele de aducere pentru un alt termen de judecată a martorului G.G.C. (fila 127dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care C.D. a menţionat că nepotul lui G.G.C. este plecat în Italia şi nu a venit până în prezent, necunoscând date cu privire la venirea în ţară a acestuia); a martorului Z.M.M. (fila 130 dosarul tribunalului menţionat, vol. II, în care C.G. că numitul Z.M.M. este plecat din ţară de la sfârşitul anului 2006 precizând totodată că s-a prezentat soţia sa C.M. la tribunal pentru a relata acest lucru); a martorului V.N. (fila 133 dosarul tribunalului, vol. II, în care se arată că mama acestuia V.F. a menţionat că fiul ei V.N.C. este plecat din ţară în Italia şi nu cunoaşte când acesta va reveni în ţară); a martorului S.V. (fila 136 dosarul tribunalului menţionat, vol. II, în care menţionează că P.V. mama martorului a declarat că fiul ei nu mai locuieşte la acea adresă, actualmente fiind plecat din ţară şi nu cunoaşte date cu privire la venirea lui în ţară).

Prima instanţă a ascultat martorii P.E.E. (fila 102 dosarul tribunalului, vol. II ), C.D. (fila 103 dosarul tribunalului, vol. II ), G.R. (fila 104 dosarul tribunalului, vol. II), C.M. (filele 155-156 dosarul tribunalului indicat, vol. II).

La dosarul primei instanţe a fost depusă adresa Inspectoratului General al Poliţiei Române, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bacău cu nr. 1525643 din 4 mai 2007 (fila 78 dosarul tribunalului indicat, vol. II), adresă în care se precizează că cu ocazia constatării infracţiunii flagrante din data de 25 mai 2006 când a fost depistat în municipiul Bacău Z.L. având asupra sa droguri, armament şi muniţie au fost înregistrate imagini cu camera video din dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bacău pe o casetă care este utilizată frecvent pentru înregistrări ale unor astfel de acţiuni, imaginile au fost ulterior salvate în computer şi apoi pe CD-ul care a fost înaintat unităţii dvs., iar pe casetă au fost înregistrate ulterior alte imagini, astfel filmarea iniţială nu mai există.

La termenul de judecată de la 19 iunie 2007, prima instanţă a constatat că expertiza tehnico-ştiinţifică audio-video a rămas fără obiect, în raport de relaţiile primite de la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, (filele 77-78 dosar fond), datorită lipsei casetei ca element de comparare şi expertizare. De asemenea a respins proba cu 3 martori (ale căror nume Ie-a indicat prin lista depusă la termenul de azi), deoarece pentru martori nu sunt fixate obiective, astfel încât instanţa nu poate verifica concludenta şi utilitatea probei, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul arătat, filele 158-160 dosarul tribunalului indicat, vol. II.

În încheierea de şedinţă de la 14 august 2007, anterior constatării terminării cercetării judecătoreşti şi acordării cuvântului părţilor, în dezbateri, s-a consemnat că apărătorul inculpatului B.D. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat reaudierea martorei C.M., deoarece nu a lămurit aspecte importante legate de momentul percheziţiei şi a solicitat termen în acest sens, audierea martorului din lucrări V.S., deşi s-a dat citire declaraţiei dată de aceasta, audierea martorilor din lucrări, precizând că nu este de acord cu faptul că s-a dat citire declaraţiilor martorilor din lucrări, deoarece sunt martori importanţi şi nu se poate trece cu uşurinţă peste declaraţii, revenirea cu adresă către D.I.I.C.O.T. pentru a comunica casata pe care s-a înregistrat flagrantul inculpatului Z.L., precizând că nu renunţă la expertiza tehnico-ştiinţifică audio-video, efectuarea expertizei dactiloscopice, a reiterat cererea privind emiterea unei adrese la Jandarmeria Alba-lulia pentru a comunica de unde provine arma şi muniţiile, a solicitat proba cu martorii propuşi la termenul anterior, precizând că sunt martori care cunosc aspecte importante pentru a demonstra scenariul făcut la parchet.

Procurorul a precizat că aceste cereri au mai fost formulate, iar instanţa s-a pronunţat asupra lor, solicitând instanţei a se aprecia asupra acestor cereri.

Prima instanţă a respins cererea privind audierea suplimentului de martori propuşi de inculpatul B.D., în apărare, deoarece instanţa nu este investită să soluţioneze dacă în cauză sau comis (sau nu) abuzuri. De asemenea, prima instanţă a respins cererea privind audierea martorului V.S., deoarece acest martor nu face parte de pe conceptul de citare întocmit de D.I.I.C.O.T., iar audierea acesteia nu este utilă cauzei. De asemenea a respins cererea privind audierea martorilor din lucrări S.V., V.N.C., G.G.C. şi Z.M.M., deoarece aceştia au fost citaţi în cauză şi cu mandate de aducere, iar din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, cu ocazia îndeplinirii mandatelor de aducere, rezultând că aceştia sunt plecaţi din ţară, declaraţiile acestora fiind citite la termenul anterior.

Totodată, prima instanţă a respins cererea privind solicitarea de relaţii de la D.I.I.C.O.T., întrucât din relaţiile comunicate a rezultat că din materialul iniţial realizat la flagrant nu există o casetă separată şi rămâne valabilă constatarea anterioară a instanţei că proba solicitată privind efectuarea expertizei tehnico-ştiinţifică audio-video a rămas fără obiect. A constatat că nu se impune efectuarea expertizei dactiloscopice, deoarece nu există niciun alt aspect contestat din partea altor persoane şi în garsonieră au avut acces şi alte persoane, expertiza dactiloscopică solicitată, nefiind utilă cauzei. De asemenea au fost respins cererea privind relaţii de la Direcţia de taxe şi impozite şi cererea privind solicitarea de relaţii de la Jandarmeria Alba-lulia, deoarece instanţa nu este competentă să efectueze cercetări cu privire la alte cauze, decât cea aflată pe rolul instanţei, aspecte reflectate de încheierea de la termenul mai sus arătat, aflată la filele 182-183 dosarul tribunalului, vol. II.

În dosarul Curţii de Apel Bacău, secţia penală, instanţa de apel la termenul de judecată de la 20 noiembrie 2007, faţă de relaţiile solicitate de avocat S.M. cu privire la relaţiile ce urmează a fi solicitate de la Jandarmeria Alba-lulia, Secţia Arme şi Muniţii, privind provenienţa: unui cartuş calibru 38 mm cu efect fumigen-lacrimogen a două grenade fumigen-lacrimogene; Inspectoratul Poliţiei Judeţene Bacău, Secţia Arme şi Muniţii, în vederea comunicării unei copii de pe cererea de audienţă făcută de către inculpatul B.D. către Directorul S.R.I. în data de 31 iulie 2006 şi o copie de pe declaraţia dată în luna august 2006 în prezenţa ofiţerului T. de la Arme şi muniţii; efectuarea unei expertize dactiloscopice prin care să fie comparate amprentele rămase în evidenţă în raportul nr. 173418 din 13 iunie 2006 cu urmele din foto: 23, 26, 27, 29, 35, 37,40,45, 78 şi din raportul nr. 173741 din 6 iunie 2006 cu urmele din foto 9, 10, 12, 13, 15, 16, 78 stocate în baza de date a sistemului AFIŞ 200 cu a fraţilor J.I. şi J.G.; punerea la dispoziţie a casetei originale pe care s-a înregistrat flagrantul de Z.L. de la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi efectuarea unei expertize pentru a demonstra că imaginile au fost trunchiate, precum şi audierea martorilor din lucrări S.V., V.N.C., G.G., Z.M. şi C.M. şi a martorilor propuşi în apărare - D.C., F.V. şi C.I.D., a dispus admiterea probelor solicitate de inculpatul B.D. prin avocat S.M. de la Jandarmeria Alba-lulia şi I.P.J. Bacău şi audierea martorilor iar în ce priveşte expertiza dactiloscopică şi relaţiile de la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, instanţa se va pronunţa după sosirea relaţiilor solicitate de la Jandarmeria Alba-lulia şi I.P.J. Bacău, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul arătat, aflată la filele 70-71 dosarul nr. 3337.4/110/2006. vol. I.

La dosarul instanţei de apel cu acelaşi număr mai sus menţionat, vol. nenumerotat a fost depusă adresa din partea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Alba cu nr. 718797 de la 28 noiembrie 2007 în care se comunică că în dotarea unităţii există cartuşe calibru 38 mm cu efect fumigen-lacrimogen din lotul menţionat în adresă, că au fost verificate cartuşele existente în cadrul unităţii şi documentele de evidenţă ale muniţiilor, nu au fost constatate cartuşe lipsă, că au fost verificate dosarele cu documente de evidenţă şi consum ale muniţiilor din anii anteriori de la arhiva unităţii, că cu au fost constatate date din care să rezulte pierderi, lipsuri sau sustrageri de muniţii în perioada pentru care există documente în arhivă, iar referitor la grenadele fumigen-lacrimogene menţionate în adresă se comunică că nu au existat şi nu există în cadrul unităţii grenade sau focoase pentru grenade din loturile respective.

De asemenea a fost depusă la acelaşi dosar al instanţei de apel, vol. nenumerotat, fila 18 adresa Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău cu nr. 16042 de la 29 noiembrie 2007 în care se comunică că în urma verificărilor efectuate în evidenţele arestului nu este înregistrată nicio cerere sau declaraţie aparţinând numitului B.D., cu datele de stare civilă menţionate, acesta având înregistrat doar un singur autodenunţ cu nr. 49806/2006 înaintat în original la data de la 4 august 2006 Serviciului A.E. S. T din cadrul I.P.J. Bacău.

Instanţa de apel a ascultat martorii F.V. (fila 28 în dosarul curţii de apel, vol. nenumerotat), C.M. (fila 31 în dosarul urmă al curţii de apel ), C.I.D. (fila 59 în dosarul urmă al curţii de apel ), T.R. ( fila 104 în dosarul urmă al curţii de apel ), V.S. (fila 105 în dosarul urmă al curţii de apel).

De asemenea este de menţionat faptul că şi instanţa de apel a dispus citarea cu mandate de aducere a martorilor la mai multe termene de judecată, iar în procesele-verbale depuse la dosar sunt arătate motivele imposibilităţii îndeplinirii lor. Astfel, în ceea cel priveşte pe martorul Z.M.M. (fila 51 dosarul curţii de apel, vol. nenumerotat se arată că Z.M.M. nu mai locuieşte la acea adresă din mandatul emis pe numele acestuia, a vândut apartamentul unei persoane care este plecată din ţară şi filele 77: 90 dosarul urmă al curţii de apel că nu locuieşte la adresă martorul menţionat); referitor la martorul S.V. (fila 54 în dosarul curţii de apel, vol. nenumerotat se arată că numitul S.V. nu a locuit şi nu locuieşte la adresa din mandatul de aducere, iar la fila 74 în dosarul urmă al curţii de apel că martorul este plecat din ţară, fiind plecat de aproximativ 11 luni, iar la fila 94 dosarul urmă al curţii de apel, doamna P.V. care a menţionat faptul că numitul S.V. nu locuieşte la acea adresă şi este plecat din ţară de circa 1 an; referitor la martorul V.N.C. (fila 57 dosarul curţii de apel, vol. nenumerotat, se arată că martorul este plecat din ţară şi filele 20; 58 dosarul urmă al curţii de apel, fiind arătat acelaşi motiv); referitor la martorul D.C. (fila 60 în dosarul curţii de apel, vol. nenumerotat se arată că martorul este plecat din ţară de aproximativ 6 luni în Italia şi fila 23 şi fila 50; 52 în dosarul urmă al curţii de apel, fiind arătat acelaşi motiv); referitor la martorul G.G.C. (fila 66 dosarul curţii de apel, vol. nenumerotat, în care se menţionează că martorul este plecat din ţară şi filele 36; 55 în dosarul urmă al curţii de apel, cu acelaşi motiv).

Instanţa de apel a dispus efectuarea unei adrese către Consiliul Local Bacău, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei în care solicita comunicarea domiciliilor actuale ale martorilor Z.M.M., S.V., C.I.D., ce a fost transmisă prin fax (fila 38 dosarul urmă al curţii de apel), la dosar fiind depuse relaţiile solicitate astfel S.V., cu domiciliul în Mun. Bacău; C.I.D., cu domiciliul în mun. Bacău, şi Z.M.M. cu domiciliul în mun. Bacău, (filele 39-40 dosarul urmă al curţii de apel).

La termenul de judecată, în apel de la 20 mai 2008, instanţa de apel a admis efectuarea celor două expertize solicitate de inculpatul B.D., prin apărător, stabilindu-se că I. expertiza dactiloscopică va avea următoarele obiective: 1) expertul să preleve urme de pe pachetele cu droguri aflate şi găsite în posesia lui Z.L. cu ocazia flagrantului şi să compare cu urmele papilare aflate în baza D.I.I.C.O.T. în ceea ce-i priveşte pe martorii J.I. şi J.G.; 2) precizăm că urmele papilare rămase în baza de date le găsim la raportul de expertiză nr. 173418 din 13 iunie 2006 cele de la numărul 23, 26, 27, 29, 35, 37, 40, 45 (fila 71 şi în raportul 173741 din 6 iunie 2006 nr. 9, 10, 12, 13, 15, 16 (fila 78). Aceste urme urmează să fie comparate cu urmele fraţilor şi martorilor din prezenta cauză J.I. şi J.G. (urmele papilare a celor doi se găsesc în baza de date a D.I.I.C.O.T); 3) expertul să aibă în vedere raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică de la fila 60 din dosarul de urmărire penală pentru a putea lua toate urmele papilare existente şi identificate, ulterior acestea să fie comparate cu urmele martorilor J.I. şi J.G. De altfel din cuprinsul raportului de constatare se precizează că urmele din foto 23, 26, 27, 29, 35, 37, 40, 45 rămân în evidenţă şi vor fi înaintate la sistemul AFIŞ 2000. La fel se menţionează şi în cel de-al doilea raport că 6 urme papilare rămân în evidenţă, deci se poate face comparaţia cu urmele papilare a martorilor J.G. şi J.I.; 4) să se stabilească dacă pe obiectele ce au fost expertizate prin rapoartele de expertiză nr. 173418 din 13 iunie 2006 şi nr. 173741 din 6 iunie 2006 se găsesc urme papilare aparţinând inculpaţilor B.D. şi Z.L. sau numiţilor J.I. şi J.G. şi care anume: II. Expertiza video-audio va avea următoarele obiective; 1) expertul să aibă la îndemână tot materialul brut care a stat la baza efectuării înregistrării flagrantului lui Z.L. ( caseta, CD., unitate ) aşa cum prevede art. 91 ³ pct. 3 C. proc. pen. - „suportul original se păstrează la sediul Parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat..." 2. expertul să precizeze ce materiale a avut la dispoziţie ca să efectueze expertiza; 3. expertul să precizeze dacă s-au înserat ştersături, suprapuneri, sincope modificări a materialului audio-video, dacă există continuitate, dacă au apărut schimbări de orice natură în conţinutul înregistrării separat concluziile pentru fiecare material pus la dispoziţie; 4. expertul să precizeze dacă înregistrarea flagrantului pe CD-ul depus în instanţa de fond şi un alt CD depus la Curtea de Apel Bacău au acelaşi conţinut, dacă apar diferenţe, dacă în momentul preluării lor de pe o casetă, unitate s-au modificat înregistrările ca timp şi ca conţinut, imagine şi audio; 5. expertul să precizeze dacă înregistrările sunt autentice. Pentru efectuarea expertizelor se vor înainta procesele-verbale nr. 167036 din 5 iunie 2006, rapoartele de expertiză tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 173418 din 13 iunie 2006 şi nr. 173741 din 6 iunie 2006, 3 CD-uri aflate în plicuri sigilate cu ştampila Ministerului Public, copie de pe adresa nr. 41 D/P din 12 mai 2008 a D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Bacău, copie de pe rechizitoriu, Decizia penală nr. 405/D din 16 august 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău şi de pe încheierea din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, aşa cum rezultă din încheierea arătată, aflată la filele 131-132 dosarul urmă al curţii de apel.

La dosarul instanţei de apel la filele 9; 12; 16 au fost depuse mai multe adrese din partea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice în care se solicită achitarea anticipată a costurilor lucrării în valoare de 1299 RON, că pentru stabilirea autenticităţii înregistrărilor în litigiu urmează să se dispună a le fi puse la dispoziţie echipamentele tehnice utilizate la înregistrarea probelor, cu privire la expertiza dactiloscopică aceasta va fi efectuată de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice laşi, restituindu-se instanţei în plic sigilat cu ştampila ÎNEC cele patru CD-uri ce le-au fost puse la dispoziţie (fila 9 ), cea de-a doua adresă de la fila 12 având acelaşi conţinut diferind doar suma ce reprezintă onorariul, respectiv 1200 RON, iar în cea de-a treia adresă (fila 16) se solicită înaintarea plicurilor cu urmele prelevate de pe corpurile delicte, deoarece imaginile indicate în încheierea instanţei spre a fi folosite la efectuarea expertizei sunt necorespunzătoare unei examinări eficiente; dacă este nu este posibilă înaintarea urmelor în original, se poate pune la dispoziţie planşa fotografică cu urmele prelevate de la locul faptei, condiţia fiind ca urmele să fi fost fotografiate, iar pe planşă să regăsim fotografiile acestor urme, iar nu imagini obţinute prin listare; în lipsă, punerea la dispoziţie în format digital, pe CD în plic sigilat, cu viza pentru conformitate a organelor de urmărire penală şi ale instanţei a urmelor ale căror imagini le sunt indicate în încheierea de şedinţă. De asemenea, în aceeaşi adresă se solicită înaintarea in original a fişelor dactiloscopice decadactilare ale numiţilor J.I. şi J.G., precum şi achitarea anticipată a taxei de expertiză în valoare de 1360 RON, invocându-se art. 15 al HG 368/1998; art. 28 alin. (1) lit. j) şi art. 30 alin. (1) lit. d) ale Procedurilor interne de efectuare a expertizei criminalistice aprobate de Ministerul Justiţiei şi publicate pe site-ul indicat, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 518/C din 20 februarie 2007 publicat în M.Of., Partea I nr. 147 din 28 februarie 2007.

La termenul de judecată de la 26 iunie 2008 de la instanţa de apel, apărătorul apelantului inculpat B.D. a precizat că în principiu apelantul inculpat B.D. nu ar renunţa la expertiză, însă nu are posibilităţi materiale pentru a achita onorariul. A precizat că a fost audiată martora V.S. însă aceasta se afla sub tratament şi faţă de această situaţie solicită reaudierea martorei pentru clarificarea anumitor aspecte. Totodată solicită transcrierea şedinţelor de judecată din perioada aprilie-iulie 2007 ale Tribunalului Bacău, deoarece cele consemnate în declaraţiile martorilor sunt contradictorii, nu aşa cum rezultă din desfăşurarea şedinţelor de judecată, a arătat că CD-ul îl priveşte pe Z.L. şi nu s-a consemnat tipul, a precizat că în faza de urmărire penală nu s-a terminat tot probatoriul, aceste expertize erau de datoria parchetului, iar acum este obligat inculpatul la plata onorariului, considerând că se poate achita onorariul din fondul statului.

Apărătorul pentru apelantul inculpat Z.L. nu s-a opus la cererile formulate de apărătorul apelantului inculpat B.D.

Reprezentantul parchetului a precizat că este de acord cu efectuarea expertizei, celelalte probe solicitate considerând că nu se impune a fi efectuate în cauză.

Instanţa de apel având în vedere cererile formulate de apărătorul apelantului inculpat B.D. a luat act că acesta nu înţelege să achite onorariul pentru cele două expertize, situaţie faţă de care a revenit asupra probei şi o consideră neconcludentă, în raport cu celelalte probe administrate în cauză; a respins cererea privind transcrierea şedinţelor de judecată, întrucât nu există suspiciuni cu privire la veridicitatea celor consemnate în încheierile de şedinţă pronunţate de instanţa de fond; a respins cererea privind reaudierea martorei V.S., întrucât aceasta a fost audiată de instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Întrebaţi fiind, apelanţii inculpaţi B.D. şi Z.C., pe rând, au precizat că nu înţeleg să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, fiind consemnate în detaliu şi concluziile părţilor din dezbateri, fiind amânată pronunţarea, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 26 iunie 2008, aflată la filele 20-21 dosarul curţii de apel.

În raport cu cele mai sus amplu arătate, Înalta Curte constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel prin măsurile dispuse a respectat principiile oralităţii, contradictorialităţii, nemijlocirii, publicităţii privind cererile formulate de inculpatul B.D. asupra cărora s-a pronunţat motivat indiferent de soluţia dispusă, motivare care a avut în vedere nu numai conţinutul dispoziţiilor legale, dar şi referiri punctuale la contextul concret al cauzei, a încuviinţat administrarea mijloacelor de probă efectuate la urmărirea penală, dar şi a unor probe solicitate de apărătorul inculpatului, motivând, fie admiterea, fie respingerea lor, iar ulterior şi revenirea asupra efectuării unor mijloace de probă încuviinţate iniţial a fost motivată, ceea ce este de esenţa unui control judiciar al unor instanţe ca organe independente şi imparţiale, ce asigură stabilirea adevărului în cadrul unui proces echitabil.

Astfel, Înalta Curte consideră că în ceea ce priveşte critica nepronunţării cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale formulate de apărarea inculpatului B.D., nu se susţine, faţă de cele amplu arătate, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au respectat dreptul la apărare al inculpatului şi au administrat sau readministrat mijloace de probă, cu respectarea prevederilor legale, prima instanţă de control judiciar, în limitele efectului devolutiv prevăzut de art. 371 C. proc. pen. cu referire la art. 378 alin. (1) din acelaşi cod, administrând la rândul său probatoriu, în raport cu cererile încuviinţate inculpatului, în limitele arătate.

Împrejurările că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, fie au respins unele probe solicitate de apărarea inculpatului B.D., fie nu au mai reascultat martori, care au fost deja audiaţi de instanţă, fie s-au aflat în imposibilitatea obiectivă de a-i audia, fiind plecaţi din ţară, situaţii care au rezultat în mod constant din procesele-verbale la mandatele de aducere, fie au revenit asupra unor probe, ca de pildă instanţa de apel în ceea ce priveşte efectuarea expertizelor solicitate, luând act de imposibilitatea achitării onorariului acestora, ca urmare a lipsei mijloacelor financiare ale inculpatului, apreciindu-le ca neconcludente, în raport cu celelalte probe administrate, nu sunt de natură să aducă atingere principiilor dreptului la apărare al inculpatului, a egalităţii armelor sau a celui unui proces echitabil aşa cum sunt reflectate în Codul de procedură penală român şi art. 6 din Convenţia Europeană şi jurisprudenţei Curţii Europene.

Asigurarea dreptului la apărare al inculpatului nu înseamnă admiterea sau încuviinţarea tuturor cererilor şi a probelor solicitate, fără a fi supuse unui control judiciar asupra pertinenţei, utilităţii şi concludentei lor, în scopul realizării unui echilibru cu probele administrate de către acuzare.

Or, aşa cum a fost amplu evidenţiat, instanţele, în contextul cauzei au motivat punctual respingerea cererilor, administrării unor mijloace de probă administrate, chiar de instanţă, ori a altora noi sau revenirea asupra celor încuviinţate.

Imposibilitatea ascultării de către ambele instanţe a unor martori ce au fost ascultaţi în cursul urmăririi penale şi care au fost expres indicaţi în considerentele hotărârilor pronunţate a fost dovedită prin demersurile susţinute ale instanţelor la numeroasele termene de judecată acordate şi anume citarea lor cu mandate de aducere, rezultând că sunt plecaţi din ţară, nefiindu-le cunoscute adresele, iar declaraţiile acestora date în cursul urmăririi penale au fost citite de către prima instanţă, asigurându-se prin contradictorialitate dreptul la apărare.

Curtea Europeană în jurisprudenţa sa a statuat că lectura declaraţiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în faţa tribunalului nu este, în sine incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil, cu condiţia respectării dreptului la apărare şi a nu fi singurele pe care jurisdicţiile naţionale să-şi întemeieze soluţia de condamnare a celui acuzat.

Cu atât mai mult în contextul prezentei cauze, când imposibilitatea ascultării martorilor a fost determinată de motive obiective susţinute prin numeroase demersuri, nu numai citirea declaraţiilor acestora de către instanţă, cu respectarea dreptului la apărare (consemnările din încheierea de dezbateri de la 14 august 2007 de la Tribunalul Bacău, secţia penală, la care s-a făcut referire mai sus ) dar şi coroborarea lor cu alte mijloace de probă administrate, în procesul de apreciere a probelor care au susţinut în ansamblu vinovăţia inculpatului B.D. şi a condus la soluţia condamnării acestuia, de către ambele instanţe, au realizat cerinţele unui proces echitabil, în accepţiunea conferită de jurisprudenţa instanţei de contencios european.

Împrejurarea că instanţa de apel a revenit motivat asupra efectuării expertizelor solicitate de către apelantul inculpat B.D., luându-se act de neplata onorariului de expertiză nu constituie o afectare a dreptului la apărare a acestuia, atâta timp cât instanţa a constatat neconcludenţa probei, în raport cu celelalte probe administrate, referindu-se, astfel la neîndeplinirea unei condiţii din art. 67 alin. (2) C. proc. pen. şi nu ca urmare a unui motiv personal invocat de către inculpat şi care în situaţia în care proba ar fi fost concludentă, ar fi putut fi administrată din oficiu.

Înalta Curte consideră că nu s-ar putea susţine critica formulată de recurentul inculpat B.D. referitoare la nepronunţarea asupra cererilor, mijloacelor de probă administrate, atât de către prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, din perspectiva motivelor de apel invocate, în sensul neevidenţierii lor în hotărârile pronunţate, deoarece aşa cum s-a arătat în considerentele expuse, atât în sentinţă, cât şi în Decizia recurată, ambele instanţe au făcut un examen propriu, distinct asupra mijloacelor de probă administrate, dar şi a celor contestate în sensul că ar fi nelegale, instanţele motivând punctual şi concret prin referiri la mijloacele de probă stabilirea vinovăţiei inculpatului, ceea ce reflectă nu numai modul în care au fost administrate, interpretate probele, dar şi motivate hotărârile date, ceea ce asigură şi din această perspectivă respectarea dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen consideră că în contextul cauzei a fost făcută o corectă evaluare a tuturor mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi de către ambele instanţe, cu respectarea principiului liberei aprecieri a probelor ce decurge din prevederea art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi anume că „ probele nu au valoare dinainte stabilită" formând convingerea magistraţilor care au pronunţat soluţia de condamnare a inculpatului B.D. ce a fost menţinută în apel că aceasta se întemeiază pe veridicitatea materialului probator.

Astfel, vinovăţia inculpatului B.D. este dovedită prin coroborarea declaraţiilor coinculpatului Z.L. din cursul urmăririi penale, date cu respectarea prevederilor legale cu privire la dreptul la apărare, respectiv fiind date în prezenţa apărătorului F.C. (filele 33-37 dosarul parchetului) cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit cu respectarea prevederilor legale (filele 8-10 dosarul parchetului), cu declaraţiile martorilor J.I. şi J.G. (filele 21-24 dosarul parchetului, declaraţia martorului J.I. de la prima instanţă, fila 263 vol. I dosarul tribunalului, suplimentul de declaraţie a martorului J.G. din faza cercetării judecătoreşti, fila 30, vol. II dosarul tribunalului), cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară la adresa din str. R. în care locuia chiriaşul J.I. (filele 25-26 dosarul parchetului), cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară la reşedinţa inculpatului B.D. din Bacău, (fila 27 dosarul parchetului), cu declaraţiile martorilor S.V., G.G., V.N.C. şi Z.M. date în cursul urmăririi penale şi citite de către instanţa de judecată cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare (filele 107-108; 124-125; 85-86; 132-133,135; 29; 127-129 dosarul parchetului), cu procesele-verbale de confruntare de la 17 august 2006, între B.D. şi martorul V.N.C., în prezenţa apărătorului ales al inculpatului (filele 138-139 dosarul parchetului), procesul-verbal de confruntare de la 17 august 2006 între inculpatul B.D., şi inculpatul Z.L., în prezenţa apărătorilor acestora (filele 140-141 dosarul parchetului), cu procesul-verbal de confruntare încheiat la 15 august 2006 între inculpatul B.D. şi martorul S.V., în prezenţa apărătorului inculpatului (filele 143-144 dosarul parchetului ), cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice nr. 370899 din 26 mai 2006 şi 370911 din 31 mai 2006 cu privire la probele de cannabis (filele 51-54 dosarul parchetului), cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice dactiloscopică nr. 173418 din 13 iunie 2006 şi nr. 173741 din 6 iunie 2006 efectuate de Inspectoratul de poliţie Bacău, Serviciul Criminalistic (filele 60-79 dosarul parchetului).

Totodată, Înalta Curte consideră că în mod corect prima instanţă a înlăturat în procesul de evaluare declaraţiile martorilor C.I., C.D., C.M., G.R., P.E.E. şi B.C. care nu au perceput în mod direct şi nemijlocit împrejurări faptice relevante pentru cauză, argumente pe care şi le însuşeşte şi instanţa de recurs.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere aspectele de nelegalitate a probatoriului invocate în apel şi reiterate în recurs, deoarece aşa cum s-a arătat mijloacele de probă au fost administrate, fie în prezenţa apărătorului ales la inculpatului B.D., în cursul urmăririi penale, fie declaraţiile martorilor ascultaţi în cursul urmăririi penale care nu au mai putut fi audiaţi din motive obiective au fost citite în şedinţă publică cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, iar mijloacele de probă ştiinţifice au fost administrate în cursul urmăririi penale cu respectarea dispoziţiilor legale, iar împrejurarea că nu au fost efectuate expertizele solicitate de apărare, ca urmare a aprecierii neconcludenţei acestora, în raport cu celelalte mijloace de probă administrate este de esenţa procesului de evaluare a concludentei şi pertinenţei probatoriului.

Aspectele invocate de către apărarea inculpatului B.D. cu privire la afectarea credibilităţii martorilor J.I. şi J.G., faţă de împrejurarea că au fost condamnaţi într-o altă cauză pentru trafic de droguri, în prezenta cauză având calitatea de martori, nu poate fi avută în vedere, deoarece, aceştia au evidenţiat împrejurări faptice concrete cu privire la contribuţia inculpatului B.D., relevând o activitate infracţională care prin natura sa, în raport cu specificul unor asemenea infracţiuni se caracterizează prin clandestinitate sau cu participare bine stabilită, cu sarcini precise, greu de stabilit în mod direct, ceea ce în cauză a putut fi dovedit ulterior prin constatarea infracţiunii flagrante, cu mijloace de probă ştiinţifice, cu declaraţiile martorilor arătaţi privind anumite aspecte.

Aşadar, declaraţiile martorilor J.I. şi J.G. prin veridicitatea celor arătate se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

De asemenea nu poate fi avută în vedere ca o împrejurare determinantă asupra vinovăţiei inculpatului B.D., faptul că acesta nu era proprietarul locuinţei din Bacău, str. R., deoarece din declaraţiile martorilor arătaţi, din procesele-verbale de confruntare a rezultat că inculpatul deţinea chei de la acea locuinţă, a depozitat droguri şi armamentul, ce au fost ulterior depistate asupra inculpatului Z.L., urme papilare ale inculpatului B.D. au fost găsite în acea locuinţă ceea ce dovedeşte că acestea o folosea, deţinerea bunurilor, fiind astfel dovedită nu prin natura juridică a vreunui act cu privire la locuinţa indicată, ci prin actul efectiv de posesie asupra bunurilor arătate.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră critica apărării inculpatului B.D. privind nepronuntarea asupra cererilor sau probelor administrate ca fiind nefondată, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea nici motivul de recurs referitor la existenţa unei grave erori de fapt întemeiat pe cazul de casare prevăzut la art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nu este fondat, deoarece în cauză nu a fost făcută o greşită apreciere a probelor care să fi condus la o stabilire incorectă a situaţiei de fapt, procesul de apreciere a materialului probator administrat, neputând fi examinat prin prisma cazului de casare invocat, dar a fost analizat cu ocazia pronunţării asupra cererilor şi probelor administrate şi anume prin cazul stipulat la art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Greşeala făcută de instanţe care ar putea fi caracterizată ca o „eroare gravă de fapt" în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. trebuie să fie, pe de-o parte, esenţială, prin aceea că a influenţat hotărâtor soluţia cauzei, iar pe de altă parte, să fie evidentă, neîndoielnică, adică starea de fapt reţinută prin hotărârea atacată să fie evident contrară probelor din dosar.

Or, în contextul cauzei nu este realizată niciuna din condiţiile ce determină existenţa erorii de fapt, dimpotrivă situaţia de fapt stabilită de prima instanţă şi constatată ca fiind corectă şi de către instanţa de apel a fost rezultatul conţinutului probelor administrate în cauză şi care au dovedit vinovăţia inculpatului B.D., aşa cum s-a arătat în mod amplu în considerentele mai sus expuse, conducând în mod corect la soluţia condamnării acestuia.

La rândul său, Înalta Curte consideră că probele administrate în cauză, atât prin conţinutul lor examinat amplu, cât şi prin reflectarea lor concretă în considerentele hotărârilor pronunţate în cauză susţin situaţia de fapt stabilită şi concordă pe deplin cu soluţia de condamnare a inculpatului" B.D., aşa încât solicitarea apărării de achitare a inculpatului nu se susţine.

Înalta Curte nu poate examina critica invocată de apărarea recurentului intimat inculpat B.D. cu privire la nelegalitatea ordonanţei de reţinere, aşa cum a susţinut-o în scris, aceasta excedând obiectului recursului exercitat în prezenta cauză, deoarece se referă la o măsură preventivă a cărei examinare a fost avută în vedere în recursurile exercitate pe cale separată, instanţele verificând periodic în condiţiile legii măsura arestării preventive a inculpatului.

De altfel, aşa cum s-a arătat, motivelor de recurs ale parchetului Ie-a fost anexată şi rezoluţia din 7 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. 1169/P/2006 prin care s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 288 alin. (1), (3) şi art. 291 C. pen. faţă de procurorul S.V. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

De asemenea nu poate fi avută în vedere nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicată de instanţa de apel, inculpatului B.D., prin condamnarea sa la o pedeapsă disproporţionată cu aceea a coinculpatului Z.L., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., deoarece aşa cum s-a arătat şi în considerentele la recursul parchetului, pedeapsa aplicată în apel reflectă o reapreciere concretă, cauzală a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de natura infracţiunilor comise, de contribuţia inculpatului la săvârşirea faptelor, de modalitatea de concepere şi punere în executare a rezoluţiei infracţionale, de rolul de furnizor de droguri avut anterior arestării martorului J.G., în raport cu aceea a inculpatului Z.L. care a fost numai un transportator al bunurilor, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu are antecedente penale, nu are ocupaţie, a avut o atitudine ireverenţioasă pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte consideră că nu este justificată o reducere a pedepsei aplicată inculpatului B.D., ca urmare a incidenţei vreunei circumstanţe atenuante judiciare din cele prevăzute la art. 74 C. pen., nefiind făcută vreo dovadă cu privire la acestea.

Aşadar, pedeapsa aşa cum a fost redusă de către instanţa de apel, cu executare în regim de detenţie, diminuându-se semnificativ şi sporirea pedepsei rezultante la 6 luni, este în măsură să-şi atingă scopurile educativ şi de exemplaritate în vederea unei reinserţii pozitive, viitoare în societate a inculpatului.

De asemenea, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului reflectă nu numai o evaluare plurală a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dar este şi proporţional cu gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate toate criticile formulate în recurs, atât în scris, cât şi cele susţinute oral de către apărarea recurentului intimat inculpat B.D. sunt nefondate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul intimat Z.L.:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi în aceea a judecăţii, în primă instanţă, cât şi în apel, al cărui conţinut a fost examinat în mod detaliat şi punctual, privind administrarea şi readministrarea mijloacelor de probă, a evaluării acestuia, în considerentele la recursul recurentului intimat B.D., a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul său a făcut o examinare proprie asupra acestuia, stabilind că a fost dovedită şi vinovăţia inculpatului Z.L. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Astfel, prin coroborarea mijloacelor de probă arătate, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu respectarea prevederilor legale, din care rezultă că inculpatul Z.L. a fost depistat cu bunurile ce aparţineau inculpatului B.D., ce urmau a fi remise acestuia, cu declaraţia inculpatului Z.L. din cursul urmăririi penale în care a relatat în amănunt, în prezenţa apărătorului F.C., modul în care a fost trimis de către coinculpat pentru a lua nişte bunuri, cu indicarea locuinţei prin efectuarea unei scheme şi a luării unor măsuri de precauţie, cu precizarea locului de unde urmau să fie luate bunurile, văzând conţinutul pungii, respectiv un pistol şi nişte obiecte din metal de diferite forme, cu procesele-verbale de percheziţie, cu rapoartele ştiinţifice efectuate referitoare la natura bunurilor şi a celor dactiloscopice, prin care s-a dovedit că anumite urme de pe bunurile indicate aparţin inculpatul Z.L., cu declaraţiile martorilor, cu procesele-verbale de confruntare, a fost dovedită vinovăţia inculpatului Z.L. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Înalta Curte consideră că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au făcut o riguroasă evaluare asupra materialului probator administrat, pronunţându-se motivat şi punctual asupra mijloacelor de probă pe care le-au avut în vedere, înlăturându-le motivat pe cele care nu le-au reţinut.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, şi-a însuşit toate argumentele evidenţiate de către ambele instanţe cu privire la dovedirea vinovăţiei inculpatului Z.L., iar în baza propriei examinări asupra mijloacelor de probă administrate şi la care a făcut mai sus referire constată că acesta a comis faptele arătate.

Înalta Curte constată că motivările hotărârilor pronunţate în cauză reflectă conţinutul mijloacelor de probă administrate care susţin situaţia de fapt stabilită şi care au condus la soluţia de condamnare a inculpatului, care a fost menţinută şi de instanţa de apel, aşa încât nu se poate susţine nici în situaţia acestui inculpat, existenţa vreunei erori grave de fapt, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reţine nici solicitarea apărării de reducere a pedepselor aplicate, pentru considerentele amplu prezentate în recursul parchetului, apreciind că instanţa de apel a dat eficienţă efectivă tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ţinând cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, de contribuţia avută de inculpat, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, faptul că anterior a mai fost condamnat, dovedind perseverenţă infracţională, nu are ocupaţie, a avut o poziţie oscilantă pe parcursul procesului penal.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă cu privire la necesitatea aplicării circumstanţelor atenuante judiciare şi în consecinţă o reducere a pedepsei aplicată de instanţa de apel.

Înalta Curte apreciază cuantumul pedepsei, aşa cum a fost redus, cu executare în regim de detenţie, înlăturând sporul aplicat iniţial şi adăugând numai pedeapsa aplicată anterior, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei, că este în măsură să-şi atingă finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului Z.L. faţă de comiterea de infracţiuni.

Totodată, pedeapsa aplicată de instanţa de apel este şi proporţională cu gravitatea faptelor comise, contribuţia inculpatului la săvârşirea lor, precum şi cu profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, criticile formulate în recurs de către apărarea recurentului intimat inculpat Z.L. sunt nefondate.

Înalta Curte constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, şi de recurenţii intimaţi inculpaţi B.D. şi Z.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.D., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 mai 2006 la 2 octombrie 2008, iar pentru recurentul inculpat Z.L., de la 25 mai 2006 la 2 octombrie 2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi de recurenţii intimaţi inculpaţi B.D. şi Z.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.D., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 mai 2006 la 2 octombrie 2008, iar pentru recurentul inculpat Z.L., de la 25 mai 2006 la 2 octombrie 2008.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 3074/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3091/2008. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 3087/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3087/2008. Penal